O Rusie puternică într-o lume complicată


Pe 10 ianuarie 2012, candidatul pentru funcția de președinte al Federației Ruse, Vladimir Putin, și-a prezentat progeamul electoral. Documentul este un prim draft al programului său electoral, după cum este menționat în textul apărut pe pagina persoanală de internet (www.putin2012.rua candidatului pentru funcția de șef al statului și a fost aprobat la Congresul al XII-lea al partidului Rusia Unită. El este completat în permanență cu sugestiile făcute de către cetățenii ruși, simpatizanți ai lui Vladimir Putin.

Premierul rus, Vladimir Putin, a anunțat pe 27 noiembrie 2011, în cadrul reuniunii Congresului partidului Rusia Unită, formațiune politică aflată la guvernare, că acceptă propunerea colegilor săi de a-și înainta candidatura pentru funcția de șef al statului. Evenimentul avea loc cu doar o săptămână mai devreme de alegereile parlamentare din Federația Rusă.

Alegerile prezidențiale din Federația Rusă vor avea loc la data de 4 martie 2012.

Programul electoral prezentat de actualul premier rus conține direcții de acțiune în toate domeniile vieții sociale, direcții și obiective externe, precum și bilanţuri ale perioadei în care acesta s-a aflat în funcția de șef al statului (între anii 2000 – 2008), dar și în cea de șef al guvernului Federației Ruse.

Un program electoral domol. Cauze

Alegerile parlamentare din Federația Rusă, organizate pe 4 decembrie 2011, au avut un final mai puțin plăcut pentru actuala conducere de la Kremlin. Nu numai că s-a micșorat numărul de locuri obținute de către membrii partidului Rusia Unită în cadrul Dumei, dar au avut loc și proteste ale opoziției care a scandat de mai multe ori că cere anularea rezultatelor alegerilor, pe motiv că acestea ar fi fost fraudate. În condițiile nou create, campania pentru alegerile prezidențiale a candidatului Vladimir Putin a suferit schimbări considerabile de paradigmă. Conținutul acesteia a fost adaptat noilor împrejurări, astfel încât să nu trezească și mai mult nemulțumirea populației care a ieșit în stradă în toate orașele mari ale țării, cerându-și dreptul la alegeri corecte.

Deși, cei doi lideri de la Kremlin au făcut schimb de discursuri, actualul președinte rus preluând partea hard a discursurilor, adică pe cea dură, în care erau condamnate acțiunile și protestele manifestanților, în timp ce Vladimir Putin a acceptat să promoveze un discurs soft, tolerant față de opoziție, liderii celorlalte partide extraparlamentare nu au renunțat la acțiuni și manifestații anti-guvernare. Aceștia continuă să protesteze, iar pe 4 februarie 2012 va fi organizat unul dintre cele mai mari mitinguri, în timpul căruia organizatorii vor cere conducerii de la Moscova să renunțe la acțiunile și metodele autoritare de guvernare și să creeze condiții optime pentru protejarea și asigurarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Schimbul de atitudine nu a contribuit prea mult la îmbunătățirea imaginii premierului rus, care va fi tratat și în continuare ca un creator al unui regim autoritar căruia îi displace opoziția.

Devine evident că electoratul rus trece printr-o schimbare majoră de atitudine, de poziție, dar și de structură. Modificarea preferințelor cetățenilor ruși cu drept de vot este iminentă, chiar dacă nu va fi majoră și alegerile din martie 2012 vor avea rezultatul pe care toți îl intuiesc. Candidatul Vladimir Putin are și în continuare cele mai mari șanse să devină președintele Federației Ruse pentru următorii cinci ani, dar efortul pentru obținerea victoriei va fi mai mare. Un discurs moderat, în care Putin își dorește un dialog constructiv cu opoziția ar trebui să diminueze considerabil procesele care au declanșat divizarea societății între pro- și contra-putiniști. Te termen mediu, însă, procesele sociale, caracterizate prin împotriviri stradale, vor schimba structura conducerii de la Kremlin.

Nevoile sociale ale cătățenilor ruși, preocupați în ultima perioadă tot mai mult de viața politică, este partea, poate, cea mai importantă a programului electoral. Domeniul social și retorica utilizată de elita politică rusă au permis de foarte multe ori construirea unei punți între politician și cetățean. Aparent preocupat de nevoile sociale, economice și mai puțin politice ale alegătorului său, liderul politic rus i-a alimentat acestuia încrederea folosind imaginea proiectată de trecutul sovietic în care a fi super putere era cel mai important lucru. Tipul de dezvoltare extensiv nu a fost condamnat niciodată. Dimpotrivă, acesta a rămas în mentalitate ca o condiție de bază pentru a fi prezent în procesele de luare a deciziilor la nivel internațional.

Dar Rusia actuală, deși este moștenitoarea de jure a unui imperiu, se confruntă cu destule probleme. Acest lucru este recunoscut de opinia publică rusă, cea care a rămas neafiliată conducerii, de experții economiști, de mediul de afaceri rus și străin. Rusia actuală pierde teren, inclusiv pe filiera energetică, pentru că prețul pe care îl plătește pentru a rămâne în topul statelor decidente în  domeniul securității energetice este destul de mare. Alternativa la hidrocarburile rusești, oferite de proiectele energetice care sunt dezvoltate în prezent prin ocolirea Federației Ruse, vor avea drept consecință nu doar independența energetică a agenților economici europeni, dar vor mai reduce din influența acestui stat pe piețele internaționale. De unde vor mai lua liderii de Kremlin resursele necesare pentru asigurarea stabilității sociale?

Conținutul programului electoral a fost adaptat noilor condiții social-politice. Structura lui, însă, arată o oarecare ezitare a lui Vladimir Putin în a mai încuraja ambiția Rusiei de a deveni o superputere, pentru că sintagma lipsește din textul documentului. Putin candidatul nu se mai joacă cu ambiția și grandoarea poporului rus, ci recunoaște că e nevoie să fie construită o Rusie puternică, capabilă să facă față noilor provocări și amenințări ale unei lumi tot mai complicate.

Continuare pe site-ul CSEEA