Bucureștiul meu e mai frumos.... :)

Doar atunci când părăsim, fie și pentru o perioadă scurtă de timp, locul care ne oferă confort sufletesc maxim, percepem cât de mult îi datorăm acestuia și ce conexiune s-a creat între el și mine. Este una dintre acele iubiri cu care nu poți să trișezi. Iubesc Bucureștiul pur și simplu, fără să mă oblige să fac acest lucru. Relația dintre mine și el e firească și de durată. Nu am simțit alt loc după localitatea în care m-am născut ceva mai aproape de mine, decât orașul în care am dorit cel mai mult să revin deja de câțiva ani buni.

Probabil unii se întreabă, ce-mi veni de aduc la această oră ode unui oraș plin de țigani, cum l-au etichetat niște parveniți, coborâți din autocar sau tren la Gara de Nord după prima gură de oxigen trasă în piept. Pentru orice lucru există o explicație. 

Am plecat acum câteva ore din București. Nu o scriu ca să mă laud (unii chiar cer să o fac mai insistent și mai cu mult curaj), ci doar ca să confirm loialitatea față de locul care m-a acceptat pentru ceea ce sunt și pentru modul în care gândesc, fără a mă judeca chiar și atunci când plec pentru o perioadă mai lungă de timp. El e mereu acolo și mă așteaptă, chiar dacă uneori pare bosumflat și se răzbună prin ploi, furtuni și ninsori, care mie nu-mi plac deloc.

Sunt în Sofia, dar ochii și rațiunea nu contenesc să tot facă abuz de comparație ca metodă de analiză. 

Este un oraș verde, dar cu un aer ciudat, străin. Singurul lucru cunoscut sunt literele, care arată direcția, denumirile instituțiilor publice, ale centrelor de cercetare, ale străzilor, semnificația și conținutul cărora le intuiesc, fără să depun prea mult efort. Mi-am amintit involuntar de Tirana, chiar dacă logica și arhitectura este un pic altfel. Nu știu de ce, dar s-a întâmplat... .

Oricum, este prematur să judec numai după câteva ore de prezență fizică aici.

Vom vedea mâine dacă percepția va lua o altă formă, un alt sens, o altă perspectivă.

De un lucru sunt absolut sigură: Bucureștiul e al meu!


Vladimir Putin la forumul "Russia Calling!"

Interviu acordat de Dmitrii Medvedev pentru Pervîi Kanal, Rossia și NTV

 

 

 

 

 

 

type="application/x-shockwave-flash"

allowscriptaccess="always"

allowfullscreen="true"

width="640"

height="400">

Sondaje in Rusia ... septembrie 2011 ...

1. Alegeri în Duma de Stat: Rusia Unită, PCFR, PLDR, Rusia Corectă.... 

2. Încrederea în politicieni: V. Putin, D. Medvedev., S. Șoigu, S. Ivanov....


3. Încrederea în instituțiile statului: premierul, șeful statului, guvernul, Duma de Stat, Consiliul Federației....

4. Încrederea în institutețe sociale: armată, presă, organele de drept, sindicate, partidele politice...

5. Indicatorii sociali: nivelul de trai, optimism social, situație materială, economia țării, situația politică....

6. Cum vor fi distribuite mandatele în Duma de Stat - prognoză .....
Sursa: WCIOM

I'm not a nigger ...


Nimeni pe drum...

Fiecare dintre noi are un loc numit acasă. Pentru mine acest loc este Sudul Basarabiei, nu toată, doar o parte a ei, care unește două puncte geografice: Brânza și Reni. 

La sfârșitul lunii august mi-am organizat o escapadă pe malul Prutului, ca să-mi revăd părinții și dramul de rude care au mai rămas în satul Brânza. Restul s-au împrăștiat care și pe unde. Acum, georgafic, ne unesc alte puncte: Belgia și Rusia. Nu bag mâna în foc că nu ar mai fi vreunul dintre noi și mai rătăcit, dar nu o să stau să-l localizez. Important este ca el să nu uite de unde a pornit. 

Când am ajuns în Galați și mi-am cumpărat bilet spre Cahul, pe el scria la locul destinației: Județ - Republica Moldova. Am zâmbit și am împărtășit această "manifestare de imperialism" cu un bun prieten printr-un sms. Primesc răspuns înapoi: Să-l pui pe facebook! 

Nu am înțeles ce să pun pe facebook: imperialismul sau biletul? :D

Ajung la Brânza. Mă așteptam ca primul lucru care îmi va sări în ochi să fie monumentul sovietic din centrul satului, dar nu a fost să fie. În locul celor doi ostași și a Zoiei Kosmodimianskaya am văzut o cruce și un muncitor foindu-se prea încet pe lângă ea din cauza căldurii. 

În rest, nimeni pe drum... .

Lumea a dispărut. Ori își ascunde nevoile în colțul cel mai negru al casei, ori a început să învețe geografie aevea, căutând noi puncte de referință, fără nicio legătură cu noțiunea de identitate. Peste tot se observă penuria de bani și o revenire la economia naturală... . 

Cam acesta este satul post-electoral ... . trist și nimeni pe drum... .

  

Se întâmplă pe facebook... :)










Call for: Papers Journal of East European and Asian Studies


Call for Papers
Journal of East European and Asian Studies

Place of publication: Bucharest, Romania
Type of publication: print and online
Publication date: October 2011
Published/Edited by: Center for East European and Asian Studies

Topics: The editors of the Journal of East European and Asian Studies (JEEAS) are encouraging contributions for the 2nd issue, vol II, of JEEAS. The Journal welcomes manuscripts on all aspects of security affairs, international relations, regional studies, comparative politics, case studies in the fields of Political Science and International Politics, with strong theoretical and/or empirical emphasis, pertaining to the afore-mentioned region. Authors should not, however, limit themselves to the topics suggested here and may submit articles on other innovative issues and approaches. Manuscripts must be submitted in .doc and .pdf formats, typed single-spaced, Garamond font 13. If the manuscripts contain any tables, pictures, diagrams, etc., make sure and send them attached as .JPEG documents. All articles should be accompanied by a short abstract and a short professional CV of the author(s). Contributors may also submit miscellaneous article and/or book reviews. JEEAS does not accept materials that have been published elsewhere. For additional information regarding the submission guidelines, please see the Submission Guidelines section at www.jeeas.org.

Deadline: September 15, 2011.

Language: English and Russian.

Contact: Contributors are invited to submit a 500-word abstract outlining the argument and structure of the paper, along with the author’s CV. The final version of accepted articles must be submitted by September 15, 2011. The submitted works should be 5-8,000 words in length (references included). Submitted articles and reviews should be sent as Word (.doc) and PDF documents by email to:
E-mail: the articles should be sent to the following address: contact@cseea.ro
For other questions and information, please address your questions to the Editors:
Radu Alexandru Cucuta - radu.cucuta@cseea.ro
Internet: www.jeeas.org

Приглашаем Вас присылать статьи
Журнал Стран Восточной Европы и Азиатских Исследований (ЖСВЕАИ)

Место издания: Бухарест, Румыния
Тип публикации: в печатном и электронном виде
Дата публикации: октябрь 2011
Издатель / Под редакцией: Центра Восточной Европы и Азиатских Исследований.

Темы: Редакция журнала "Восточной Европы и Азии (ЖСВЕАИ) поощряет присылание статей для 2-го выпуска,  том II, ЖСВЕАИ. Журнал приветствует работы по всем аспектам безопасности, международных отношений, регионоведение, сравнительной политики, тематические исследования в области политологии и международной политики, с сильной теоретической и / или эмпирического внимания, относящихся к вышеупомянутым регионам. Авторы не должны, однако, ограничиваться на тех темах, предложенных здесь и могут представить свои статьи о других инновационных подходов к решению проблем. Рукописи должны быть представлены в формате .DOC и PDF форматах, набранные через один интервал, шрифт Гарамонд 13. Если рукописи содержат таблицы, рисунки, диаграммы и т.д., убедитесь, что их отправка прилагается в формате .JPEG документов. Все статьи должны сопровождаться кратким резюме и кратким профессиональным резюме автора(ов). Авторы могут представить разные статьи и / или книгу отзывов. ЖСВЕАИ не принимает материалы, которые были опубликованы в другом месте. Для дополнительной информации относительно предоставления руководящих принципов, пожалуйста, см. раздел Руководство по подаче на www.jeeas.org

Заявки принимаются до 15-го сентября 2011.

Язык: английский и русский.

Контакты: Заинтересованным сторонам предлагается представить аннотации в размере 500 слов, с изложением аргументов и структуру работы, наряду с резюме автора. Полная версия принятых статей должны быть представлены до 15-го сентября 2011. Представляемые на конкурс работы должны иметь около 5-8,000 слов (ссылки прилагаются). Представленые статьи и обзоры должны быть направлены как WORD (. DOC) и PDF документы по электронной почте.
Электронная почта: статьи должны быть направлены по следующему адресу: contact@cseea.ro
Другие вопросы и заявки на дополнительную информацию, пожалуйста, присылайте редакции:
Раду Александру Кукутэ - radu.cucuta@cseea.ro

Eşichierul centru-dreapta prea îngust pentru politica de la Chişinău


Alina Blajen este un reprezentant activ al tineretului implicat în viaţa politică din Republica Moldova, fost membru al Partidului Alianţa Moldova Noastră, vicepreşedinte al Organizaţiei de Tineret a respectivului partid şi actual membru al Partidului Acţiunea Democratică. Tânăra politician nu rămâne indiferentă la schimbările şi procesele ce au loc în spaţiul politic din R. Moldova, pledând şi promovând principiille democratice prin activităţile şi proiectele pe care le implementează.
1. În perioada guvernării comuniste, Alianţa Moldova Noastră a fost principalul pilon al opoziţiei. Cum apreciaţi această perioadă pentru dezvoltarea internă a partidului al cărei membru aţi fost? A fost ea benefică pentru consolidarea internă?
În perioada în care ne aflam în opoziţie, Alianţa Moldova Noastră a activat ca un organism integru. Pot să spun că anume în respectiva perioadă, anii 2007-2009, AMN se dorea a fi şi putea fi asemănată cu o familie, fapt confirmat de marea majoritate a membrilor de partid (în special de cei de nivel local şi de Organizaţia de Tineret). În această perioadă, AMN a devenit, practic, cel mai mare partid. Deţineam priorităţile vieţii politice din Republica Moldova, având un impact considerabil asupra tinerilor. Chiar şi tinerii simpatizanţi sau membri ai Partidului Comunist, cu toate resursele lor administrative, erau mai puţin pregătiţi decât noi.
2. În aprilie 2011, Congresul Alianţei Moldova Noastră a decis să fuzioneze cu Partidul Liberal Democrat din Moldova. Nu era AMN pregătită să intre în opoziţie? Sau perspectiva alegerilor locale a determinat această hotărâre? Aveau la momentul acela PLDM şi AMN o viziune comună asupra modalităţii de soluţionare a problemelor cu care se confruntă societatea din Republica Moldova?
Fuzionarea AMN cu PLDM a constat în finalizarea operei liderilor celor două formaţiuni: Vlad Filat pe de o parte, Serafim Urechean pe de alta. Odată cu înfiinţarea PLDM, a fost clar că segmentul de centru-dreapta al eşichierului politic moldovenesc, unde se plasa şi AMN, a devenit şi mai îngust. La formarea AIE 1, Vlad Filat a stabilit drept scop primordial lichidarea Partidului Alianţa Moldova Noastră de pe arena politică sau excluderea acestuia din joc. Strategia lui Serafim Urechean a fost de a acţiona pe verticală; un exemplu ar fi scandalul ce vizează funcţia de Procuror General pe care se spunea că  Serafim Urechean ar fi vândut-o, fapt ce a cauzat ruptura AMN şi, în special, divizarea partidului în două tabere: adepţii lui Serafim Urechean şi cei ai lui Veceslav Untilă. Serafim Urechean, care timp de 11 ani a condus Chişinăul, apoi timp de 4 ani a dirijat opoziţia anticomunistă, se simţea incomodat de noul statut de lider al unui partid extraparlamentar. De fapt, AMN a devenit as-ul din mânecă şi principalul incident de interese în repartizarea sau stabilirea funcţiilor (Serafim Urechean în funcţia de preşedinte al Curţii de Conturi şi mai mulţi fruntaşi ai partidului în diferite funcţii din Guvern: Leonid Bujor, fost ministru al educaţiei, actual consilier al prim-ministrului pe probleme de educaţie.
Continuare pe InfoPrut

a trecut o vară ...

Nici nu ştiu de când nu am mai scris pentru mine... . În ultimele câteva luni preocupările profesionale m-au copleşit de-a dreptul şi mă prind adesea gândindu-mă dacă nu cumva comit greşeli în goana după ştiri, brief-uri, pagini web cu analize mai bine sau mai rău scrise. 

Tare mi-e dor de acea perioadă a verii în care rătăceam prin Bucureşti în căutare de locuri mai puţin umblate, cu meşteri vechi şi noi, cu ciocolata caldă de pe Lipscani. Într-o seara chiar am realizat că încă nu am văzut stelele sclipind în apus, că nu am auzit cântatul greierilor prin ţepii de mohor, că nu am văzut o broască vara asta, că nu am mai pus mâna pe o carte de suflet, că nu am văzut Prutul curgând la vale, că m-au mâncat doar ţânţarii din Bucureşti, cei de acasa nu au avut parte de mine, că nu m-am mai jucat cu căţelul, că nu m-am mai ridicat în vârful degetelor după corcoduşe şi mere verzi, că nu m-am uitat peste gard să vâd cum vin vacile seara pe uliţă, că nu am băut apă din fântână, că nu mi-am văzut încă părinţii ... .

Şi stai şi te gândeşti: oare se merită să renunţi la atâtea lucruri bune în prezent pentru ca viitorul să-ţi sune bine? 

L'etoile ...


Variabila transnistreană a dialogului ruso-german de la Hanovra


În perioada 18 – 19 iulie 2011 oraşul german Hanovra a găzduit cea de-a treisprezecea rundă de consultări bilaterale ruso-germane. În cadrul acesteia au fost supuse dezbaterilor un număr important de subiecte de pe agenda politică, economică şi de securitate ale celor două state. Energia, drepturile omului, parteneriat pentru modernizare, soluţionarea conflictului transnistrean – iată câteva dintre temele care au fost abordate de delegaţiile oficiale ale Federaţiei Ruse şi Germania. (Nezavisimaya Gazeta, Mid.ru, Europa Liberă)
Începând cu luna iunie a anului 2010, când a fost semnat Memorandumul de la Meseberg de către cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele rus în exerciţiu Dmitrii Medvedev, conflictul transnistrean a urcat în topul agendelor politice a numeroşi actori statali şi non-statali implicaţi în procesul de negociere. Deşi părţile incluse în aceste dezbateri îşi arată tot mai mult disponibilitatea pentru găsirea unui compromis şi a unei soluţii optime pentru rezolvarea diferendului, discuţiile devin din ce în ce mai dificile, iar presiunea politică este din ce în ce mai mare. Apropierea temporală a unor evenimente politice la Moscova (alegeri în Duma de Stat pe 04 decembrie 2011 şi alegeri prezidenţiale pe 04 martie 2012), alegeri legislative anticipate în Republica Moldova (cel mai probabil în toamna acestui an, fără o dată fixată încă oficial), alegeri prezidenţiale în nerecunoscuta republică nistreană în toamna anului 2011, - toate cer adoptarea urgentă a unor poziţii mai mult sau mai puţin argumentate cu privire la modalitatea de soluţionare care pare să se contureze.
De ce negocierile din luna iunie au eşuat?

Moldova – pod de legătură între Occident şi Est (I)

Continuam seria de interviuri cu reprezentanti ai diferitor formatiuni politice de pe ambele maluri ale Prututlui publicate de InfoPrut

Alexandru Baltag şi-a început activitatea politică în anul 2004, atunci când a devenit membru al Partidului Social-Liberal (PSL) din Moldova. În februarie 2008, PSL a fuzionat cu PDM, astfel că începând cu această perioadă a activat ca membru al Partidului Democrat din Moldova (PDM), din ianuarie 2009 membru al Consiliului Naţional PDM şi din 2010 responsabil în departamentul relaţii externe din cadrul partidului. În prezent, este încadrat în Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova, în domeniul reintegrării (conflictul transnistrean) şi este doctorand în relaţii internaţionale şi studii europene la Universitatea «Babeş Bolyai» din Cluj-Napoca, România.

Prima parte a interviului o gasiti AICI, iar cea de-a doua parte  AICI

În R. Moldova trebuie să fie un singur partid social-democrat puternic

Pe InfoPrut a apărut cel de-al doilea interviu din seria celor care vor contribui la analizarea raporturilor dintre diferite formaţiuni politice de pe ambele maluri ale Prutului.

Mai jos vă către link-ul la interviul realizat cu Victor Negrescureprezentant al Partidului Socialiştilor Europeni în România şi preşedinte al PES Activists România, structură de militanţi a Partidului Socialiştilor Europeni, Phd Candidat, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Bucureşti.

Interviul îl găsiţi AICI.

Idei şi interviuri pentru cercetare

Călătoria în Caucaz a fost mai utilă pentru mine decât mi-aş fi imaginat că va fi. Am început să îndrăgesc tehnica interviurilor ca parte a metodologiei de cercetare academică. Afli lucruri extrem de utile de la producător, consumator şi expert, observând importanţa, cinismul, frica, repulsia din gesturi şi cuvinte.

După ce am revenit în Bucureşti mi-a venit o idee: să intervievez membri ai diferitor formaţiuni politice de pe ambele maluri ale Prutului, pentru a face o apreciere a evoluţiei relaţiilor bilaterale dintre cele două state vecine anume din această perspectivă: a exportului de idei, valori, electorat şi interese. Condiţia de bază: fără interviuri de la persoane care sunt mereu intervievate pe subiecte ce au legătură cu Republica Moldova. Condiţia complementară: dacă este posibil, cei intervievaţi să fie reprezentanţi ai aripei tinere a formaţiunilor politice pe care le reprezintă.

După ce voi culege opinii, impresii, recomandări de la cei pe care îi voi intervieva, voi face o analiză mai detaliată, preferabil un policy brief, care va fi publicat pe pagina web a Centrului de Studii Est-Europene şi Asiatice din Bucureşti.

Interviurile cu reprezentanţii formaţiunilor politice vor fi publicate pe InfoPrut pentru o mai mare transparenţă a procesului de colectare a datelor.

Primul interviu cu Victor IonescuVicepreşedintele Tineretului Național Liberal din România și membru responsabil din partea Partidului Național Liberal pe relația cu Republica Moldova îl puteţi accesa aici. În curând va apărea şi al doilea interviu. Conţinutul lui îl veţi putea accesa în cel mai scurt timp tot pe InfoPrut.

PS: atât CSEEA, cât şi InfoPrut au pagini pe reţeaua de socializare FACEBOOK. Dacă ceea ce facem noi prezintă interes pentru voi, ne găsiţi acolo aproape 24 din 24, 7 din 7 ... :)

UNIMEDIA, ce naiba faci?


Acum stau şi mă întreb: de ce să-i cer lui Kuzmin să mă respecte, dacă noi singuri nu prea avem pentru ce să ne respectăm?????????


Înapoi la origini .... :)



Emisiunea ASFALT DE MOLDOVA, JURNAL.TV - LACUL BELEU

Jurnal de Bord ... ziua XIX: Ziua simbolurilor de stat in Armenia (foto)





Jurnal de Bord ... ziua XVIII: Memorialul genocidului armean (foto)







Jurnal de Bord ... ziua XVI: Erevan...

Am ajuns la Erevan - capitala Armeniei, ultimul stat de pe lista noastră academică. Trebuie să recunosc un lucru: în Baku m-am simţit ca o prizonieră. Nu-mi plac oamenii preocupaţi doar de aspectul material al vieţii lor, or acolo asta se întâmplă. Am avut impresia că cineva le-a dat azerilor un portmoneu plin cu bani şi le-a ordonat ca până deseară să-i cheltuiască pe toţi, altfel vor primi cea mai gravă pedeapsă din viaţa lor. Cine
mă cunoaşte ştie care este relaţia mea cu moneda de orice tip - instrument nu scop în viaţă.

În Baku totul se vinde şi se cumpără, iar ritmul în care tranzacţiile se consumă este fenomenal. Nici nu ai intrat bine pe piaţă, că deja plonjezi în stradă. Şi nimeni nu pare să îşi bată capul de consumator, de corupţie sau că există monopol, pentru că nu există investitori de neînlocuit în Azerbaijan: nici interni şi nici externi. Aşa că şuturile în fund sunt elemente cotidiene.
Ştiţi cât costa un kilogram de cireşe alaltăieri? 7 manaţi. 1 euro = 0,92 manaţi. Calculaţi şi singuri. Un kilogram de banane costă 2,70 manaţi. Salariul unui medic aproximativ 100 manaţi. Dacă ai pensia 85 de manaţi, deja poţi să te dai mare. Din când în când conducerea mai taie din datoriile populaţiei pentru utilităţi. Grijuliu stat, dar mai ales iubitor de popor. Au fântâni arteziene multe şi zic ei şi frumoase. Străzile sunt împodobite cu candelabre. Miliarde de manaţi vor fi investiţi în Baku pentru Eurovision 2012.

Iarăşi risc să supăr cu aceste gânduri înşiruite, dar aceasta este realitatea cu care se confruntă cel mai bogat stat din Caucazul de Sud.

Să revin, însă, la actualul stat gazdă... .

Am aterizat în Erevan pe la ora 5 AM, după câteva ore de aşteptare în Domodedovo. Aveam emoţii, mai ales că soseam aici după ce fusesem în vizită la "prietenii" armenilor: azerii.

Din maşina cu care am ajuns la locul cazării am observat că cel mai sărac stat al Caucazului de Sud (lucru afirmat atât de georgieni, cât şi de azeri) are foarte multe Casino-uri. Nu le-am numărat, dar era greu să treci cu vederea puţinele cuvinte pe care le înţelegi prin zonă.

Oraşul nu este foarte mare şi nici nu vrea să se impună în faţa turiştilor. Este un trecut trăit în prezent. Foarte multe cafenele, cu lume suficientă. Flori, curăţenie şi bun simţ la fiecare colţ de stradă. Nu se exagerează cu nimic. Modestie cât cuprinde, mult mai sănătoasă decât luxul artificial şi de foarte ori de prost gust al azerilor. O forfotă domolă, care te include destul de repede în circuit, chiar dacă pentru baştinaşi părem a fi polonezi. Spun că avem un accent mai deosebit, mai nordic şi nicidecum sudic. Noi oricum suntem latini şi doar zâmbim la auzul acestei noi etichetări.
După o săptămână lungă în care m-am simţit ca o prizonieră a manaţilor petrolieri, în sfârşit mă simt mai liberă. Şi nu este vorba doar despre bani, ci mai ales de modul în care încerci tu singur să te integrezi, de modul în care reuşeşti să te strecori într-o lume cu care abia faci cunoştinţă... .

Notă: Vizita în ţările din Caucazul de Sud, care a permis realizarea acestui material a fost organizată de Fundaţia Soros România în cadrul Programului Promovarea valorilor europene în bazinul Mării Negre.

Jurnal de Bord ... ziua XIV: Baku... confuzia


Sunt de o saptamana in Baku. De fapt, maine plecam din Azerbaijan. Dupa cum ati observat la un moment dat am intrerupt acest jurnal... . Am cedat nervos in fata confuziei care a aparut in urma acelor multe discutii cu expertii, dar si oamenii simpli. Am adunat foarte multe opinii contradictorii, care cer o atentie sporita, detaliile minore conteaza foarte mult.

Daca o sa reusesc o sa explic chiar astazi, iar daca nu, atunci voi face acest lucru cand voi ajunge in Bucuresti.

Va las, insa, o poza pe care am facut-o intr-o universitate privata. Cei doi eroi ai fotografiei sunt peste tot, nu m-ar mira daca as afla ca unii ii au si acasa.

Alievii:
Notă: Vizita în ţările din Caucazul de Sud, care a permis realizarea acestui material a fost organizată de Fundaţia Soros România în cadrul Programului Promovarea valorilor europene în bazinul Mării Negre.

Jurnal de Bord ... ziua IX: Baku...(foto)










Notă: Vizita în ţările din Caucazul de Sud, care a permis realizarea acestui material a fost organizată de Fundaţia Soros România în cadrul Programului Promovarea valorilor europene în bazinul Mării Negre.

Jurnal de Bord ... ziua VIII: Baku...

Şi în a opta zi am schimbat Tbilisi pe Baku... .

Stau cu o baclava lângă mine şi mă gândesc la cele văzute astăzi, la primele impresii pe care mi le-a lăsat pe gene acest oraş. Baclavaua e foarte dulce şi nu cred că o să mă mai concentrez prea mult timp asupra ei, aşa că ma bine mă pun pe înşiruit vorbe.

Marea Caspică se vede încă din avion. De departe este albastră şi pare să fie domoală.

Prima întrebare: cu ce scop aţi venit în Baku? Era previzibilă, dar suntem încrezători că totul va fi bine, că nu degeaba a declarat preşedintele României ceea ce a declarat - lucru care le-a mângâiat orgoliul azerilor. Într-adevăr: la Erevan va fi mai interesant pentru vizitatorii români.

De la aeroport până la intrarea în oraş vedem doar şosele foarte largi, maşini luxoase şi bărbaţi îmbrăcaţi parcă de acelaşi croitor. Luxul e omniprezent, dar are o înfăţişare falsă pentru că: "La noi nu există clasă de mijloc: la noi oamenii ori trăiesc foarte bine, ori nu trăiesc deloc. Pe noi nu ne-a afectat criza. Piaţa imobiliară nu a încetat să se dezvolte. Vedeţi acele clădiri care se construiesc? Sunt extrem de scumpe apartamentele acolo. Şi nu, nu este un cartier luxos, dar preţul este foarte mare," ne spune domnul care ne-a preluat de la aeroport. Nu ştiu dacă am înţeles eu corect preţul metrului patrat, dar parcă auzisem 7000 dolari (dar s-ar putea să greşesc, o să verific).

Nu ne lenevim şi luăm la pas oraşul. Suntem un fel de exploratori ai societăţii şi intervievatori de experţi. Astăzi şi mâine analizăm cotidianul social, de luni ceea ce a mai rămas.

După zece minute de mers pe jos ajungem într-un părculeţ mic pe care trebuie să-l traversăm ca să luăm metroul. O cafenea, mulţi bărbaţi şi dame: aţi înţeles corect - dame şi nu doamne! Pentru femei o fi prea complicat să joace dame sau, totuşi, problema este că am păşit într-o altă lume unde rolul femeii se rezumă la a fi cuminte şi foarte devreme acasă. Coborâm la metrou. Mirosul acelaşi ca în Bucureşti, dar imaginea e sovietică: trenurile sunt din secolul trecut şi îmi strămută gândurile în filmele anilor '80, pe care le vedeau părinţii mei.

Ajungem în inima târgului sau buricul pământului. Una din ele. Peste tot se construieşte. Cartiere elegante (cel puţin acesta este mesajul), brand-uri peste brand-uri, bărbaţi îmbrăcaţi toţi la fel, femei elegante şi limba rusă (limba rusă şi femeile elegante au constituit penuria Georgiei), care îşi face apariţia în peisaj. După numărul de brand-uri ai impresia că cineva s-a străduit foarte tare să strămute Occidentul, cu precădere Europa, în Baku. Problema este că nu a avut grijă şi de mentalitate, ca mai peste tot în spaţiul ex-sovietic.

Baku este un oraş scump, prea scump pentru locuitorii săi. Conducerea vrea să impresioneze şi copiază din Vest sau Sud-Vest tot ce i se pare mai scump, nu neapărat şi mai frumos, iar dovada sunt stilurile arhitecturale. Totuşi, această preocupare pentru fotocopierea unei lumi spre care se tinde a adus un beneficiu capitalei Azerbaidjanului: a redus semnificativ prezenţa culorii cenuşii atât de caracteristică comunismului. Petro-dolarul a dat culoare savorii orientale a Caucazului de Sud. Este unul dintre puţinele motive care ar putea să crească valoarea morală a petrolului.

Trec pe lângă o puştoaică care nu are mai mult de 12 ani: păr prins cu bentiţă, maieu roz şi pantaloni scurţi de culoare albă, într-o mână are un telefon scump cu care îşi face poze, iar cu cealaltă mână îşi plimbă bunica.

Ajungel pe faleză: mare cât cuprinzi cu ochii şi o briză plăcută la atingere pielii, dar care deranjează nasul prea puţin obişnuit cu lumea care se inspiră din marea care dă putere... . Ne bucurăm de ceea ce vedem cu ochiul şi ce simţim pe piele. Admirăm corăbiile care se văd în depărtare, porumbeii care se plimbă pe lângă noi şi cei câţiva pescăruşi care planează deasupra orizontului. Savurăm momentul întâlnirii cu Marea Caspică: e un fel de tet-a-tet în care ne şoptim că revederea trebuie să aibă loc cândva..., acum e doar timpul să ne bucurăm de prezenţa reciprocă... . Şi asta facem şi vom face şi mâine... că doar trebuie să aducem elogii unui preşedinte... .

PS: scriu ce văd, sper să nu supăr pe nimeni cu aceste constatări... .

Notă: Vizita în ţările din Caucazul de Sud, care a permis realizarea acestui material a fost organizată de Fundaţia Soros România în cadrul Programului Promovarea valorilor europene în bazinul Mării Negre.