Deauville - provocarile unei trilaterale

Sub masuri foarte stricte de securitate, datorate amenintarii cu atacuri teroriste in UE, presedintele francez Nicolas Sarkozy, presedintele rus Dmitri Medvedev si cancelarul german Angela Merkel, s-au intalnit pe 18 octombrie 2010 pentu o dezbatere trilaterala, ce a avut loc la Deauville,in Franta, privind securitatea europeana, viitoarea presedintie a Frantei incadrul G8 si G20 (cu ocazia careia Sarkozy doreste sa lanseze 3 reforme economice cu impact international), dar si problema transnistreana. Acest summit trilateral este considerat a fi un factor important in conturarea noului concept de securitate NATO. Aceasta dezbatere trilaterala implica o multitudine de semnificatii regionale, care se cer a fi monitorizate in perioada imediat urmatoare pentru ca vor influenta destul de mult deciziile politice in spatiul european si nu numai.(Intactnews.ro, Euractiv.com, The New York Times, TheGuardian, Nezavisimaya Gazeta.)


Proiectia de la vest spre est - Octavian Chesaru

Cei trei presedinti de state, rus, german si francez, au discutat, in primul rand, despre un parteneriat intre Rusia si NATO, in inertia declaratiei de la Berlin, din 2008, a presedintelui rus, ce propunea un pact de securitate ce ar urma sa cuprinda un spatiu de cooperare ce se intinde de la Vancouver la Vladivostok. Relativ la acestea, autoritatile de la Palatul Elyse au declarat ca intalnirea de la Deauville este o ocazie buna pentru UE sa furnizeze un raspuns productiv la noua pozitie a Rusiei, de deschidere spre vest.

(......)

Proiectia de la est spre vest - Angela Gramada

Despre conflictul din Transnistria se spune ca provoaca alergie cronica autoritatilor de la Chisinau si bataie de cap Uniunii Europene, Statelor Unite ale Americii, iar mai nou si Federatiei Ruse, care din cauza unui handicap la nivel de politica externa nu mai reuseste sa mentina un management de succes al obiectivelor sale in regiune, desi a fost actorul care a alimentat aproape douazeci de ani existenta unui regim separatist, care i-ar fi putut asigura trecerea spre Europa prin Balcani mult mai usor. Aceasta dificultate de gestionare are la baza mai multe cauze, care se refera la administratia nerecunoscuta de la Tiraspol, dar si la schimbarea profilului de interes national pe care Kremlinul si l-a asumat in perioada presedintelui Medvedev. Difera logica, difera metoda si difera obiectivele, atingerea carora ar asigura promovarea intereselor nationale dincolo de vecinatatea apropiata.

Continuare pe site-ul CSEEA.

Competiţia de policy papers „Caucazul pe agenda publică europeană”

Fundaţia Soros România lansează competiţia de policy papers „Caucazul pe agenda publică europeană” în cadrul programului Iniţiativa de Politică Externă.


Temele pentru concursul de policy papers sunt:

1. Conflicte îngheţate şi managementul crizelor.

2. Programe de cooperare cu UE – Politica europeana de vecinătate şi Parteneriatul Estic.

3. Consolidarea democratică (supremaţia legii, buna guvernare, transparenţă, drepturile omului, lupta anti-corupţie).

4. Sisteme şi politici educaţionale în Caucaz.

5. Interesele marilor actori în regiune: Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii, Federaţia Rusă, China, Turcia.

6. Forme şi proiecte de cooperare regională: oportunităţi şi impedimente.

7. Mass-media în construcţia democratică (Georgia, Azerbaijan, Armenia).

8. Caucazul de Sud şi coridoarele energetice din regiune.

9. Securitate şi insecuritate: baze militare străine, trupe de menţinere a păcii, construcţie instituţională, reforma militară.

Competiția se adresează studenţilor, masteranzilor, doctoranzilor, tinerilor cercetători, activişti ai societăţii civile și reprezentanţi ai think-tank-urilor din România, cu vârste cuprinse între 18 şi 30 ani.

Modelul lucrării: policy paper – cu accent pe cercetare şi recomandări de politici publice.

Detalii tehnice:

  • Limba în care vor fi realizate lucrările: română

  • Dimensiunea lucrării: 12-15 pagini format A4

  • Font și spațiere: Times New Roman, size 12, spaţiu 1,5

Dosarul de participare va conține lucrarea şi un Curriculum Vitae de maxim 3 pagini al autoarei/autorului.

Dosarele se vor depune în plic închis la sediul Fundaţiei Soros din str. Căderea Bastiliei nr. 33, sector 1, Bucureşti sau prin email la adresa spanainte(la)soros(punct)ro, cu menţiunea „Competiţia de policy papers Caucazul pe agenda publică europeană”.

Termenul limită de depunere a lucrărilor este 15 decembrie 2010.


Competiţia dispune de un fond de premiere pentru autoarele/autorii lucrărilor câştigătoare. De asemenea, câştigătorilor li se va oferi posibilitatea colaborării cu Fundaţia Soros România în proiecte de durată desfăşurate în regiunea bazinului Mării Negre.


Juriul competiției este format din (în ordine alfabetică):

Conf.univ.dr. Adrian Mihai Cioroianu, Universitatea Bucureşti
Prof.univ.dr. Mihail E. Ionescu, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative
Prof.univ.dr. Tasin Gemil, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Conf.univ.dr. Armand Goşu, Universitatea Bucureşti
Conf.univ.dr. Marian Zulean, Universitatea Bucureşti

Alegeri anticipate – incercarea III: in cautare de aliati

Pe 28 septembrie 2010 presedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a semnat decretul de dizolvare a parlamentului. Data pentru alegerile legislative anticipate a fost stabilita pentru 28 noiembrie 2010. In acest moment multi experti atat din Moldova, cat si din afara isi pun urmatoarea intrebare: cum va arata arhitectura noului Parlament de la Chisinau, cum vor arata viitoarele aliante formate de fractiunile parlamentare care vor trece de pragul minim de acces in noul legislativ?

Publicat de CSEEA.

Cetatenii Republicii Moldova continua sa uimeasca opinia publica internationala. Daca in aprilie 2009 populatia din acest stat est-european a iesit in strada si a militat impotriva consolidarii unui regim antidemocratic si a pledat impotriva perpetuarii verticalei puterii, in luna septembrie 2010 aceasta a ales sa nu mai ia parte la procesele politice, ignorand referendumul pentru alegerea directa a presedintelui statului. Neprezentarea la vot a dus la continuarea crizei politice in care se afla Moldova, tocmai din cauza neputintei de a alege seful statului.

Implicatiile acestui scrutin de consultare a populatiei sunt deosebit de importante pentru Europa de Est. Nu doar Occidentul priveste atent spre Chisinau pentru a observa modalitatea de implementare a reformelor politice, economice si sociale. Kremlinul este si el la fel de atent la evenimentele care se desfasoara aici, luand parte indirect la conditionarea adoptarii unor decizii politice. Atat cei ce monitorizeaza, cat si cei implicati direct sunt in cautare de aliati si asta deoarece coalitia pro-europeana care se afla la guvernare a devenit foarte fragila din cauza unor dispute interne si a prioritizarii incorecte a scopurilor si obiectivelor politice pe termen lung. Majoritatea liderilor fractiunilor politice, care au format Alianta pentru Integrare Europeana, incurajati de rezultatele optimiste ale sondajelor publice care au fost facute publice in luna august curent, au transformat campania pentru referendumul de modificare a articolului 78 al Constitutiei Republicii Moldova cu privire la modalitatea de alegere a presedintelui tarii, in cursa electorala pentru aceasta functie. Rezultatele negative inregistrate la acest scrutin electoral, cand la vot s-au prezentat doar putin peste 30% din cetatenii cu drept de vot, au demonstrat ca disputele interne din cadrul AIE, cumulate cu alti factori interni si externi au indus o stare de apatie politica in randul cetatenilor.

A esuat sau nu referendumul?

Referendumul consultativ care s-a desfasurat pe 05 septembrie 2010 nu trebuie sa fie catalogat drept un esec total. Pentru actuala guvernare, care a adoptat un vector de politica externa europeana, el trebuie sa serveasca drept atestare a unei stari de fapt in care s-a pomenit societatea din Republica Moldova, una indusa inclusiv cu “ajutorul” actualei clase politice, fie aflata la guvernare, fie aflata in opozitie. Acceptarea rezultatelor si adoptarea unor masuri concrete si cat mai urgente, in conditiile apropierii alegerilor anticipate, ar trebui sa conduca la transformarea prioritatilor pe termen scurt si mediu ale tuturor fortelor politice proeuropene. Intr-adevar, trebuie sa se recunoasca si faptul ca resursele fortelor democratice au fost irosite pentru lupte interne si in detrimentul alegatorului de rand, acestuia limitandu-i-se accesul la o informare corecta despre adevarata valoare a acestui scrutin consultativ – exercitiu important pentru a obisnui publicul larg cu participarea civica si implicarea in edificarea unui stat de drept si democratic.

Tendinta generala este aceea de a afirma ca referendumul este un esec pentru AIE si o victorie pentru PCRM. In realitate, insa, pentru actuala guvernare, sustinuta activ de catre mai multi actori statali si organizatii internationale europene, acesta a fost o pretestare a alegerilor anticipate si un motiv intemeiat pentru incetarea conflictelor si disputelor interne pentru functia de presedinte a statului. Daca lupta pentru aceasta functie ar fi continuat in aceeasi maniera, atunci ea ar fi putut sa degenereze intr-un diferend cu implicatii grave asupra coalitiei prodemocrate. Astfel, cele patru forte politice vor fi nevoite sa perceapa si faptul ca obiectivul principal al AIE este mobilizarea electoratului si nu doar obtinerea unor functii cheie de conducere. De fapt, fara sustinerea cetatenilor cu drept de vot cel de-al doilea obiectiv, care este prioritar pentru liderii politici, nu este posibil.

In conditiile unei lupte tot mai stranse intre opozitie si alianta aflata la guvernare, analiza rezultatelor scrutinului electoral din 05 septembrie 2010 este nu doar utila, dar si impetuos necesara.

Aliante intre aliati

Prima intrebare pe care si-o pune atat Occidentul, cat si Federatia Rusa este cat va mai rezista Alianta pentru Integrare Europeana si care vor fi aliantele pre- si postelectorale din cadrul viitorul Parlament dupa alegerile anticipate fixate pentru data de 28 noiembrie 2010?

Dupa referendumul din 05 septembrie 2010 liderii celor patru formatiuni politice care formeaza alianta aflata la guvernare au reusit sa ajunga la un consens, cel putin oficial, si au iesit in fata alegatorilor afirmand ca isi asuma in intregime rezultatele negative ale acestui vot. Era o adresare catre toti cetatenii Republicii Moldova, care trebuiau convinsi ca nu vor mai fi supusi aceleiasi indiferente din partea autoritatilor fata de problemele economice si sociale cu care se confruntau. Alianta nu se va destrama – acesta era mesajul pe care PLDM, PDM, PL si AMN il transmiteau.

Observarea si monitorizarea schimbarilor care au loc pe scena politica de la Chisinau sunt deosebit de importante pentru a percepe modul de configurare a noilor aliante in urmatorul legislativ al Republicii Moldova. Pe de o parte il vedem pe Marian Lupu, care tot mai des efectueaza vizite de lucru la Moscova. Scopul acestora este unul si acelasi de fiecare data: obtinerea sustinerii din partea Kremlinului pentru functia de presedinte a statului. PDM-ul a mizat si va miza in continuare pentru aceasta functie cheie. Pe de alta parte, aceste actiuni sunt, insa, destul de criticate nu doar de catre Chisinau, ci si de catre fortele social-democratice din cadrul Uniunii Europene, care au mizat pe concentrarea alegatorilor PCRM in jurul unei formatiuni de centru-stanga – Partidul Democrat din Moldova – capabil sa micsoreze numarul de sustinatori ai Partidului Comunistilor din Republica Moldova.

Colaborarea dintre PDM si PSD din Romania se incepuse in preajma alegerilor legislative anticipate din 29 iulie 2009, cand liderii fortei social-democratice au perceput ca formatiunea politica condusa de Dumitru Braghis nu va reusi sa devina acel coagulant al electoratului de stanga, asa cum mizasera de la inceput. Intr-adevar, misiunea lui Marian Lupu nu este deloc usoara si asta deoarece electoratul celorlalte partide care formeaza alianta pentru guvernare este cat de cat stabilizat, iar al PDM-ului este inca fragil. Atragerea sustinatorilor PCRM de partea PDM a devenit misiunea lui Marian Lupu, altfel acesta risca sa piarda sustinerea europeana de care s-a bucurat in ultimul an. Tot aici trebuie sa mentionam ca in acest moment, PDM nu isi permite o coalitie cu PCRM, altfel va avea soarta Partidului Popular Crestin Democrat, care a facut coalitie in anul 2005 cu fosta guvernare si care in anul 2009 nu a mai reusit sa atinga pragul electoral.

Partidul Liberal – o alta formatiune politica importanta – nu va ajunge niciodata la un consens cu PRCM. Liderul acestuia, Mihai Ghimpu, a declarat de nenumarate ori acest lucru. In plus, difera nu doar modalitatea de gandire a implicarii politice, ci si modalitatea de a actiona, PL-ul fiind criticat de cele mai multe ori de Kremlin din cauza valorilor proromanesti pe care le-a promovat intens in ultima perioada, uneori in detrimentul unor relatii de buna prietenie cu Federatia Rusa.

Sfasiata pe dinauntru de rivalitati Alianta Moldova Noastra nu este perceputa drept posibil contracandidat serios pentru alegerile anticipate. Cu toate acestea, aceasta formatiune politica poate aduce cateva mandate pretioase pentru cei care vor forma viitoarea coalitie de guvernare. Liderii AMN, de asemenea, au declarat de nenumarate ori ca sunt gata sa continue un dialog cosntructiv cu toate formatiunile politice care vor accede in viitorul parlament, dar ca nu intentioneaza sa semneze un pact cu PCRM. O asemenea mutatie ar putea insemna sfarsitul acestui partid.

Cu toate acestea PLDM si liderul sau, Vlad Filat, conduce in cursa formatiunilor politice care s-au bucurat de atentie din partea opiniei publice. Partidul Liberal Democrat din Moldova a reusit sa-si largeasca randurile foarte mult, inclusiv din randurile unor fosti adepti ai PCRM. In plus, Vlad Filat a reusit sa discute cu liderul nerecunoscut de la Tiraspol despre reluarea circulatiei trenului de pasageri Chisinau-Tiraspol-Odessa si reconectarea telefoniei fixe. Astfel, Vlad Filat incearca sa preia din capitalul de imagine al fostului lider de la Chisinau, Vladimir Voronin, care mizase foarte mult in campania electorala din 05 aprilie 2009 ca va avea priza la publicul cu drept de vot in cazul unei avansari mai mari pe calea rezolvarii diferendului transnistrean. Este o strategie buna pentru a atrage si electoratul minoritatilor, care de obicei votau formatiuni apropiate Rusiei.

Formarea coalitiilor postelectorale in Republica Moldova va fi un proces intens monitorizat de catre toti cei care au interese de politica externa in regiunea Europei de Est. Mentinerea fortelor prodemocratice la conducerea statului este dorita de catre Occident, dar vor reusi acestea sa treaca peste orgoliile de partid sau cele personale ale liderilor sai?

Electoratul moldovenesc a obosit de asemenea incercari si dispute interne si isi doreste implementarea masurilor economice si sociale promise si tragerea la raspundere a celor vinovati in aprilie 2009 de maltratare si sabotare a institutiilor si mecanismelor democratice. Acelasi electorat a demonstrat ca nu poate fi manipulat dupa cum indica sondajele de opinie publica si nu se pliaza dupa starea de spirit a formatiunilor politice, ci mai degraba dupa propriile interese pe termen scurt, fara a avea o pozitie pe termen lung, pentru ca inca nu a fost educat pana la final in spiritul democratiei adevarate.

PS: din cauza unor defectiuni tehnice acest brief analysis nu poate fi accesat temporar pe site-ul CSEEA.

Citeam ieri revista presei moldoveneşti făcută de ruşii de la REGNUM. Interesantă. Uneori mult mai interesantă decât ne-am fi imaginat. Ruşii sunt foarte atenţi la toate mişcările politice care au loc la Chişinău, chiar mai atenţi decât ai noştri, şi nu prea le scapă nimic.

Foto: Frontnews.

Acum o săptămână scriam într-un articol despre cum a ajuns Partidul Social-Democrat din România să colaboreze cu Partidul Democrat din Moldova:

“Înainte de alegerile din aprilie 2009 nu doar în Republica Moldova erau doritori de a scăpa de comunişti. Astfel, au existat iniţiative la nivel european care au încercat să reorganizeze forţele social-democratice, adică de centru-stânga, în jurul unui singur partid capabil să minimizeze numărul de voturi exprimate în susţinerea PCRM. Ulterior, dacă Republica Moldova va reuşi să se integreze în Uniunea Europeană, această formaţiune politică nu ar fi avut probleme să se afilieze la social-democraţii europeni în parlamentul UE. Alegerea PSD-ului lui Dumitru Braghiş se datorează în mare parte denumirii acestei formaţiuni politice şi nu doctrinei (la Chişinău niciun partid, fie dreapta sau stânga, nu ştie de ce orientare ideologică este). Astfel, Titus Corlăţean a confirmat un lucru ştiut de toţi, afirmând că „... Braghiş nu s-a ţinut de cuvânt... ” şi anume că pe moldovikani nu te poţi bizui.

În consecinţă, după evenimentele din aprilie a avut loc reorientarea către un alt partid şi un alt lider politic, Marian Lupu, capabil să rupă voturi de la PCRM (un partid care trebuie să rămână în trecut).”

De ce mă repet? o să vă întrebaţi… . Pentru a mă face înţeleasă o să revin la revista presei moldoveneşti făcută de cei de la REGNUM (agenţie informaţională, care promovează interesele politice ale Moscovei), de care am amintit puţin mai sus.

Dacă acum câteva luni mulţi experţi politici de la Chişinău se întrebau pe cine mizează Kremlinul la alegerile prezidenţiale din Moldova, iar opiniile erau împărţite, oscilând când în avantajul lui Vlad Filat, când în cel al lui Marian Lupu, acum ruşii deschis ne spun: “Pariem pe Marian Lupu! El este campionul nostru!”

Interesant este faptul că repetă acelaşi lucru pe care l-a afirmat şi Titus Corlăţean: dorim reorganizarea stângii moldoveneşti în jurul unei formaţiuni politice, care va fi capabilă să rupă un număr important de voturi de la PCRM:

“La momentul actual în rândul experţilor au fost formulate câteva ipoteze cu privire la raţionamentul întâlnirii ambasadorului Rusiei cu diferiţi politicieni moldoveni. Principala este aceasta: Rusia este interesată ca în Moldova să fie creat un bloc unic de centru-stânga, care ar fi concurentul de bază pentru PCRM, dar şi pentru formaţiunile de dreapta.”

Ambiţioşi ruşii ăştia, mai ales că recunosc şi faptul că sustenabilitatea proiectului ar consta în destrămarea postelectorală a acestui hibrid politic, după modelul Blocului “Moldova Democrată”, care în 2005 era condusă de Serafim Urechean. Ruşii ne cunosc şi îşi dau seama că la moldoveni dragostea în orice alianţă nu durează patru ani, adică nici măcar cât un mandat de deputat, de continuitate la guvernare nici nu mai vorbim, … poate doar la comunişti, că doar ei gândesc în ţara asta la imunitate parlamentară pe termen lung.

Bine, bine: modelul este acelaşi, dar cu drepturile de autor cum rămâne, dar cu resursele financiare investite de europeni în acest proiect ambiţios? Dar mai contează ce spun europenii, ce gândesc ei despre noi? Nu … prea… .

VV le stă şi ruşilor în gât, Ghimpu şi mai tare (le-a şi provocat nişte dureri insuportabile cu unionismul lui pe care nici măcar nu-l ascunde), Filat (care mai nou dă rapoarte în faţa Bucureştiului) se joacă de-a asumatul tuturor problemelor în stat şi cum s-a ridicat aşa şi o să cadă (repede am în vedere, mult prea repede), deci singura variantă stabilă, care nu glăsuieşte împotriva Moscovei şi care are semnat un acord de colaborare cu “Rusia Unită” rămâne a fi Marian Lupu – candidatul docil, calm, căruia nu-i displac plimbările prin Piaţa Roşie. Concluzia: pariem pe Lupu… .

Pentru InfoPrut

Locul României în lumea de azi

Invitaţii lui Ovidiu Nahoi la Vocile Serii au fost Simona Soare şi Şerban Filip Cioculescu, doi tineri cercetători de la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară din cadrul Ministerul Apărării si Centrul de Studii Est-Europene si Asiatice din Bucuresti.


Locul României în lumea de azi.
Încărcat de RFI_Romania. - News videos from around the world.

Diplomaţia de futbol ...

Demult nu am mai avut asemenea postări scurte, dar astăzi nu mă pot abţine să nu pun şi eu ale mele două kapişi despre diplomaţia moldovenească.

Dacă tot am absentat de la surfingul prin presa rusă în ultimele trei zile am decis să trag cu ochiul înainte de somn. Deja dau căutare după consacratul cuvânt cheie "Молдавия" şi îmi apar toate ştirile despre Republica Moldova din ultimele zile. Poate nu mă opream să scriu aceste rânduri, dar am găsit sintagma "diplomaţie de fotbal" în publicaţia "Nezavisimaya Gazeta" şi mi-am reamintit şi de postarea anterioară, în care Domnul Mircea Druc mă acuzase de "naţionalism de futbol".

Văd că moldovenilor nu le displace deloc. Ba mai mult, în ultimele câteva săptămâni unii politicieni de la Chişinău au adunat şi câteva trofee electorale pe seama celor care iubesc să bată mingea pe gazon.

Parcă nu e rău: şi Filat iubeşte fotbalul, şi Osipov (sau poate la el intră în fişa postului, obligat, forţat de şeful său), şi Smirnov, şi chiar şi europenii care încurajează acest tip de diplomaţie, că vezi Doamne, de când au descoperit aştia, ai noştri, futbolul parcă nu mai au nevoie nici de dădacă, pardon de mediatori internaţionali în soluţionarea diferendului transnistrean: telefoanele fixe au început să zbârnâie, blocada economică a fost anulată, trenurile au început să circule... .

Acum stau eu şi mă gândesc: oare nu regretă VV al nostru că nu i-a plăcut futbolul atunci când era presidateli di ţară? Eu cred că regretă, dar asta e.... fiecare şi cu golul lui... .

Mi-e şi frică să le doresc ceva acestor echipe electorale.... mă refer atât la Vlad Filat, cât şi la nerecunoscutul Igor Smirnov, ambii sunt în plină campanie electorală... .

Bune mascote şi-a găsit Republica Moldova pe amble maluri ale Nistrului... .