Journal of East-European and Asian Studies - numarul 4

Call for Papers - Journal of East European and Asian Studies
Place of publication: Bucharest, Romania
Type of publication: print and online
Publication date: October 2010
Published/Edited by: Center for East European and Asian Studies

Topics: The editors of the Journal of East European and Asian Studies (JEEAS) are encouraging contributions for the 4th issue of JEEAS. The Journal welcomes manuscripts on all aspects of security affairs, international relations, regional studies, comparative politics, case studies in the fields of Political Science and International Politics, with strong theoretical and/or empirical emphasis, pertaining to the afore-mentioned region. Authors should not, however, limit themselves to the topics suggested here and may submit articles on other innovative issues and approaches. Manuscripts must be submitted in .doc and .pdf formats, typed single-spaced, Garamond font 13. If the manuscripts contain any tables, pictures, diagrams, etc., make sure and send them attached as .JPEG documents. All articles should be accompanied by a short abstract and a short professional CV of the author(s). Contributors may also submit miscellaneous article and/or book reviews. JEEAS does not accept materials that have been published elsewhere. For additional information regarding the submission guidelines, please see the Submission Guidelines section at www.jeeas.org.

Deadline: September 1, 2010.
Language: English.

Contact: Contributors are invited to submit a 500-word abstract outlining the argument and structure of the paper, along with the author’s CV. The final version of accepted articles must be submitted by September 1, 2010. The submitted works should be 5-8,000 words in length (references included). Submitted articles and reviews should be sent as Word (.doc) and PDF documents by email to: E-mail: the articles should be sent to the following address: contact@cseea.ro For other questions and information, please address your questions to the Editors:
Radu Alexandru Cucuta - radu.cucuta@cseea.ro
Simona Soare – simona.soare@cseea.ro
Internet: www.jeeas.org

Приглашаем Вас присылать статьи - Журнал Стран Восточной Европы и Азиатских Исследований (ЖСВЕАИ)
Место издания: Бухарест, Румыния
Тип публикации: в печатном и электронном виде
Дата публикации: октябрь 2010
Издатель / Под редакцией: Центра Восточной Европы и Азиатских Исследований.

Темы: Редакция журнала "Восточной Европы и Азии (ЖСВЕАИ) поощряет присылание статей для 4-го выпуска ЖСВЕАИ. Журнал приветствует работы по всем аспектам безопасности, международных отношений, регионоведение, сравнительной политики, тематические исследования в области политологии и международной политики, с сильной теоретической и / или эмпирического внимания, относящихся к вышеупомянутым регионам. Авторы не должны, однако, ограничиваться на тех темах, предложенных здесь и могут представить свои статьи о других инновационных подходов к решению проблем. Рукописи должны быть представлены в формате .DOC и PDF форматах, набранные через один интервал, шрифт Гарамонд 13. Если рукописи содержат таблицы, рисунки, диаграммы и т.д., убедитесь, что их отправка прилагается в формате .JPEG документов. Все статьи должны сопровождаться кратким резюме и кратким профессиональным резюме автора(ов). Авторы могут представить разные статьи и / или книгу отзывов. ЖСВЕАИ не принимает материалы, которые были опубликованы в другом месте. Для дополнительной информации относительно предоставления руководящих принципов, пожалуйста, см. раздел Руководство по подаче на www.jeeas.org

Заявки принимаются до 1 сентября 2010.
Язык: английский.

Контакты: Заинтересованным сторонам предлагается представить аннотации в размере 500 слов, с изложением аргументов и структуру работы, наряду с резюме автора. Полная версия принятых статей должны быть представлены до 1 сентября 2010. Представляемые на конкурс работы должны иметь около 5-8,000 слов (ссылки прилагаются). Представленые статьи и обзоры должны быть направлены как WORD (. DOC) и PDF документы по электронной почте. Электронная почта: статьи должны быть направлены по следующему адресу: contact@cseea.ro. Другие вопросы и заявки на дополнительную информацию, пожалуйста, присылайте редакции:
Раду Александру Кукутэ - radu.cucuta@cseea.ro
Симона Соаре - simona.soare@cseea.ro
Internet: www.jeeas.org

Șase ani.... de activitate didactică.... :D

Acum câteva minute i-am spus tatălui meu La Mulți Ani și mi-am amintit ca mai toate evenimentele frumoase din viața mea s-au petrecut în ajunul sau chiar de ziua lui de naștere. Printre acestea se enumeră și primii mei pași în activitatea didactică. Nu știu ce ne mai pregătește destinul, dar cert este că îmi voi aminti mereu de studenții, colegii și prietenii pe care i-am lăsat la Chișinău.

Mai jos v-am lăsat câteva poze în care veți găsi surpinse clipe de neuitat pe care le-am petrecut la Universitatea "Perspectiva-INT" din Chișinău. Sunt puține, dar au o valoare foarte mare pentru mine.







Pe 05 iunie 2010, in orasul Meseberg din Germania, presedintele rus, Dmitrii Medvedev, si cancelarul german, Angela Merkel, au semnat un Memorandum prin care intentioneaza sa puna bazele unei comisii mixte la nivel ministerial Rusia - Germania pentru securitate. Aceasta Comisie va servi drept platforma, unde se vor putea schimba idei si opinii cu privire la posibilitatea de solutionare a diferitor probleme ce tin de asigurarea securitatii internationale, dar si pentru atingerea unor obiective de politica externa. (German Marshall Found, STRATFOR, ITAR-TASS, Nezavisimaya Gazeta)

In luna iunie curent a continuat procesul de semnare a unor documente cu incidenta directa sau indirecta asupra evolutiei procesului de solutionare a conflictului transnistrean, acesta fiind mentionat in calitate de obiectiv initial, dar o eventuala rezolvare a acestuia ar putea servi drept model si pentru alte regiuni cu probleme similare. Aparent, aceste documente reglementeaza relatii bilaterale dintre diferiti actori, preocupati de mentinerea stabilitatii pe teritoriul Europei si dezvoltarea sau transformarea sistemului de securitate regionala, astfel incat acesta sa devina capabil sa asigure o protectie sporita in fata unor potentiale pericole militare si nu numai: “Comisia ar putea permite în special schimbul de opinii asupra politicii internaţionale şi securităţii şi formularea de principii fundamentale ale operaţiunilor civile şi militare ruso-europene pentru reglementarea crizelor”, scrie in documentul semnat pe 05 iunie 2010 de catre cei doi sefi de state german si rus.


In realitate, insa, continutul lor va permite actorilor europeni sa se apropie foarte mult de zona de interes geostrategic a Federatiei Ruse, impunand-o sa se retraga sau sa-si limiteze considerabil pretentiile asupra vecinatatii apropiate. Va putea Rusia sa riposteze? Putin probabil si asta deoarece efectele actiunilor sale din ultimii ani nu conving pe nimeni de bunele intentii ale politicii externe ruse. La capitolul “credibilitate” rusii au restante. Singurul lucru pe care liderii rusi ar putea sa-l faca va fi sa nege continutul deciziilor luate de comisia mixta daca acestea vor fi in contradictie cu interesele si obiectivele ei. Moscova are experienta in acest sens, iar Chisinaul cu amanarea rezolvarii conflictul transnistrean este cel mai bun martor al negarii de catre partea rusa a hotararilor asumate in cadrul forumurilor regionale. Din aceste considerente evenimentul de la Meseberg nu trebuie tratat doar cu optimism, ci si cu o mare doza de pragmatism.

Dupa crizele energetice repetate, razboiul ruso-georgian din vara anului 2008 si tergiversarea dialogului ruso-european pentru semnarea unui nou document care ar fi inlocuit vechiul Acord de Parteneriat si Cooperare expirat in anul 2007, dar mai ales dupa respingerea de catre anumiti actori a Tratatului de Securitate Europeana si esecul Summit-ului Uniunea Europeana – Federatia Rusa, care a avut loc la sfarsitul lunii mai curent in orasul Rostov-pe-Don, semnarea Memorandumului de creare a unei Comisii la nivel ministerial Rusia – Germania pentru securitate a devenit elementul central al vietii politice europene din aceasta luna. Evenimentul nu a fost o surpriza pentru europeni. Alina Inayeh, director al The Black Sea Trust si The German Marshall Fund’s, oficiul din Bucuresti, este de parere ca semnarea unui asemenea document oficial era inevitabila. Rusia trebuia sa primeasca compensatii pentru esecul Summit-ului UE – Rusia care s-a desfasurat in orasul rus Rostov-pe-Don, lucrarile caruia nu au contribuit nicicum la avansarea dialogului cu privire la liberalizarea regimului de vize pentru cetatenii rusi.

Semnarea unui memorandum pentru securitate poate fi interpretat la Moscova drept garantie ca dialogul cu privire la crearea unei noi arhitecturi europene va fi continuat, iar Rusia va fi unul dintre pilonii ei centrali. Tergivesarea acordarii unor asemenea garantii putea fi catalogata de catre oficialii de la Kremlin drept o sfidare a intereselor Rusiei – lucru care nu duce in mod obligatoriu la abtinerea de la utilizarea unor instrumente inadmisibile si incalcarea principiilor de drept international public atunci cand se negociaza pozitionarea in sistemul international. Problema este ca in aceasta situatie orientarea directiei de actiune nu se va mai face de la Moscova, precum era stabilit initial, ci de la Bruxelles sau chiar Berlin.

Ecuatia politica lansata de Germania in parteneriat cu Federatia Rusa are multe variabile necunoscute, ipoteza in acest moment nefiind destul de clara, iar acest lucru duce la imposibilitatea elaborarii unei concluzii universal acceptabile, astfel incat rezolvarea ei sa convinga toti participantii. La o analiza primara se creeaza impresia ca decizia ruso-germana de a crea aceasta comisie a fost luata cu scopul de a contribui la mentinerea stabilitatii pe continentul european si eliminarea oricaror forme de pericole si amenintari la adresa securitatii Uniunii Europene si a vecinului sau estic. Securitatea europeana nu poate fi asigurata aplicand izolarea in calitate de concept de baza al acestui proces.

Este firesc sa apara aici urmatoarele intrebari: care actor dintre cei doi este preocupat mai mult de securitatea celuilalt si care sunt pericolele reale care au facut posibila deschiderea Gernaniei spre un asemenea dialog, ea asumandu-si rolul de reprezentant al intereselor politice ale Uniunii Europene? Aceste pericole sunt reale sau sunt doar pretexte pentru atingerea unor interese de ordin politic si economic in anumite regiuni?

Daca raspunsul la a doua intrebare va fi afirmativ in ambele variante, atunci devine obligatorie incurajarea depistarii acestor amenintari si interese, astfel incat sa se evite o coalizare ruso-germana, care in anumite conditii poate sa se transforme in forta generatoare de instabilitate. Dar pana atunci trebuie sa delimitam actorii carora le convine o asemenea evolutie a starii de fapt.

Continuare aici

Pe 14 iunie 2010 Institutul European din România şi Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS)”Viitorul”, în parteneriat cu Reprezentanţa Fundaţiei Konrad Adenauer în România şi Moldova-Institut Leipzig au organizat Conferința “ROMÂNIA ŞI REPUBLICA MOLDOVA ÎN NOUL CONTEXT(GEO)POLITIC: OPORTUNITĂŢI, PROVOCĂRI, SOLUŢII”. Evenimentul a servit drept un bun prilej de a relua dialogurile româno-moldovenești, dar de această dată la inițiativa societății civile, fără a exclude participarea reprezentanților instituțiilor statului din ambele țări. Astfel, la lucrările conferinței au participat reprezentanți ai ministerelor de resort, deputați, experți, politologi, reprezentanți ai mediului academic, oameni de cultură și un număr mare de studenți basarabeni aflați la studii în România.

Preluat de CURAJ.NET.

Foto: Iulia Modiga
Sursa Foto: ROmanian News Online

Conferința a avut patru secțiuni:
1. România-Republica Moldova: un parteneriat privilegiat în contextual iniţiativelor UE privind vecinătatea estică;
2. Dimensiunea economică a relaţiilor României cu Republica Moldova;
3. Dimensiunea culturală şi educaţională a relaţiilor României cu Republica Moldova. Prezentarea Catedrei de studii regionale româneşti la Universitatea din Leipzig;
4. Dimensiunea strategică a relaţiilor României cu Republica Moldova.

În societățile în tranziție există o tendință generală de a pune pe seama actorilor externi responsabilități care intră în competența autorităților interne. Republica Moldova nu este o excepție. Aspirațiile de transformare a societății, democratizarea și protejarea valorilor și principiilor politice moderne nu s-au materializat în timp și asta deoarece a lipsit voința politică atât la nivelul elitelor, cât și la nivelul cetățenilor de rând care au deprins exercițiul derogării suveranității personale către lideri de opinie mai mult sau mai puțin credibili, fără a pune în aplicare și exercițiul responsabilizării acestora prin instrumente accesibile de care dispun în calitatea lor de contribuabili.

Acest eveniment este printre puținele la care reprezentanții oficiali ai ambelor state au oferit sfaturi pline nu doar de conținut politic, renunțânsu-se într-o măsură acceptabilă la oferirea de mesaje electorale. Dialogul a fost direcționat spre dezbaterea unor probleme concrete, capabile să contribuie la eficientizarea procesului de apropiere europeană a Republicii Moldova. Astfel, Leonard Orban, Consilier prezidenţial pentru afaceri europene, Administraţia Prezidenţială, România, a declarat că nu este momentul propice ca administrația de la Chișinău să insiste asupra schimbării cât mai urgente a statutului deținut la momentul actual în raporturile cu Uniunea Europeană. Reformarea internă a societății moldovenești trebuie să fie prioritatea supremă a conducerii Republicii Moldova, pentru că doar ea va putea condiționa ulterior și schimbarea de paradigmă. Dialogul cu Uniunea Europeană nu trebuie forțat, ci responsabilizat.

Relațiile româno-moldovenești au trecut printr-o trasnformare profundă. Politiecienii de pe ambele maluri ale Prutului au înțeles faptul că un dialog bun, calm poate aduce mai multe beneficii ambelor părți. Acțiunile de politică externă, demersul pentru crearea unui parteneriat strategic între cei doi actori cu istorie comună nu vor avea rezultate unilaterale. Este un mod de reafirmare a interesului românesc pentru etnicii români din afara granițelor. Desigur, discursul politic despre crucificarea rolului României în afirmarea europeană a Republicii Moldova nu poate fi pus doar pe seama vechii guvernări de la Chișinău, deși înrăutățirea raporturilor politice li se datorează aproape în întregime. Este timpul să recunoaștem că nici Bucureștiul nu a fost prea preocupat să protejeze interesele cetățenilor săi, precum o fac alți actori statali în Moldova. În acest caz vina poate și trebuie să fie împărțită.

Revenind la tematica conferinței, mai exact la contextul (geo)politic în care aceasta trebuie să-și atingă obiectivele și interesele naționale, trebuie să menționăm că situația în regiune este destul de complicată. Deși Uniunea Europeană a ajuns la etapa în care voința ei politică își conturează din ce în ce mai bine spațiul de acțiune, criza economică diminuează considerabil capacitatea ei de reacție și modifică prioritățile incluse în agenda europeană.

În plus, schimbarea direcției și acțiunii de politică externă a Ucrainei, sunt și ele foarte importante. Deși, aparent, vecinul estic al Republicii Moldova încearcă să mențină un echilibru între Moscova și Bruxelles, acesta rămâne în urmă la capitolul credibilitate politică, dar ce este și mai grav, la cea economică. Este o șansă aproape unică pentru oficialii europeni, conform opiniei majorității celor prezenți la lucrările conferinței, de a contribui esențial la transformarea Republicii Moldova în povestea de succes a Parteneriatului Estic, în condițiile în care acest proiect european încă nu a reușit să obțină prea multe aprecieri, nici chiar din partea beneficiarilor. Ambele părți au nevoie de o reușită: Uniunea Europeană pentru a se afirma, într-adevăr, ca un actor ambițios, precum este schițat în Tratatul de la Lisabona, iar Republica Moldova pentru a-și confirma în sfârșit voința de a trece printr-o reformare dură, dar absolut necesară pentru viitorul cetățenilor săi. Chișinăul va reuși să trateze cu maturitate procesul de integrare europeană doar atunci când va înțelege că “… Europa nu este un scop, ci un mijloc…”, după cum a menționat Bogdan Mazuru, Secretat de Stat, Ministerul Afacerilor Externe, România.

Parteneriatul privilegiat care se creionează în prezent între București și Chișinău și deschiderea spre dialog se materializează prin numărul mare de documente și contracte bilaterale semnate în ultima perioadă de către autoritățile celor două state vecine, iar “Uniunea Europeană nu este altceva decât locul de întâlnire al intereselor convergente ale acestora”, a menționat Raluca Răducanu, directorul Centrului de Studii Est-Europene din România. Tot ea a mai adăugat că Republica Moldova ar trebui să își concentreze atenția pe proiecte de jos în sus în raporturile cu România.

De ce proiecte de jos în sus? Proiectele de jos în sus se referă la acțiuni inițiate de persoane fizice și juridice de pe ambele maluri ale Prutului, care pot beneficia de susținere financiară prin fondurile europene, adică programul transfrontalier România - Republica Moldova – Ucraina al Uniunii Europene. Stabilirea unor raporturi de cooperare economică ar putea fi mult mai productive decât discursurile politice promovate de ambele state în interes de cele mai multe ori electoral. În plus, după cum a mai adăugat Raluca Răducanu, mandatul președintelui în exercițiu al României, Traian Băsescu, este limitat. La expirarea acestuia nu vom mai avea aceeași siguranță că Republica Moldova va rămâne prioritatea de politică externă a Bucureștiului. În aceste condiții apare întrebarea: cine are un interes mai mare pentru ca Republica Moldova să se apropie cât mai mult de Uniunea Europeană?

Din păcate, însă, România și Republica Moldova nu pot fi parteneri pragmatici, ne spune profesorul Dan Dungaciu. Dacă lucrurile ar fi avut un altfel de caracter și părțile și-ar fi delimitat adevăratele priorități, cele care contează pentru menținerea unor relații diplomatice stabile, atunci ele ar fi colaborat și în perioada guvernării comuniste. Tot Dan Dungaciu a adăugat că relația Republica Moldova – România nu poate fi nici formalizată mai mult decât este. Declaraţia comună privind parteneriatul strategic pentru integrarea europeană a Republicii Moldova este documentul cel mai potrivit pentru a reglementa relațiile bilaterale dintre cele două state. Argumentul care probează aceasta afirmație ține de aspirațiile europene ale Chișinăului. Nu poți avea un tratat de frontieră cu un stat care este posibil să devină parte componentă a Uniunii Europene.

În pofida faptului că tematica conferinței s-a referit strict la relațiile româno-moldovenești, evoluția acestora este de cele mai multe ori condiționatăi de acțiunile altor actori cu interese geostrategice în regiune. Este imposibilă excluderea analizei impactului politicii externe ruse asupra deciziilor politice luate de autoritățile de la Chișinău. Deși situația politică și economică a Republicii Moldova nu este unică în spațiul ex-sovietic, ea nu își permite să nu fie atentă la semnalele emise de decidenții de la Moscova, mai ales acum când relațiile Uniunea Europeană – Rusia au devenit atât de complexe, iar Kremlinul are o prezență din ce în ce mai insistentă în Ucraina. Vlad Lupan, expert independent din Republica Moldova, a punctat foarte bine următorul fapt: “Rusia nu întreabă de reforme, ci de loialități!” Reformele sunt interesante pentru Uniunea Europeană, de aici apare și necesitatea reluării unei idei mai vechi, care spune că Republica Moldova trebuie să meargă spre UE, dar ajutată de România.

Iulian Chifu, Director, Centrul pentru Prevenirea Conflictelor şi EarlyWarning, Bucureşti, a ținut să menționeze că pretențiile Rusiei vis-à-vis de Moldova, dar și alte state ex-sovietice nu au la bază un argument solid. Agresivitatea Federației Ruse se manifestă în condițiile în care din punct de vedere economic și social este foarte slăbită. Celebra doctrină Putin a alimentat poftele de revendicare a influenței într-un spațiu, problemele căruia Moscova nu își permite să și le asume.

Dialogul româno-moldovenesc în acest moment trebuie să își mențină același caracter. Dezvoltarea relațiilor bilaterale dintre cele două state vecine cu o istorie, limbă și cultură comună pare să fi luat în sfârșit direcția necesară. Menținerea acestuia în parametri de dezvoltare continuă este o obligație comună, mai ales pentru cei care îl pot direcționa. Până la urmă locul Republicii Moldova va depinde doar de capacitatea acesteia de a valorifica șansele oferite de contextul (geo)politic actual.

Pentru ROmanian News Online a semnat Angela Grămadă

În gura ruşilor IV

Săptămâna trecută majoritatea publicaţiilor ruseşti titrau că în Republica Moldova criza politică a luat sfârşit. Acest fapt trebuia să transforme viaţa politică de la Chişinău într-un subiect plictisitor pentru media rusească, ceea ce a contrazis realitatea. Presa rusă a fost la fel de activă în a relata despre Moldova, chiar dacă subiectul nu a concurat cu violenţele din Kirghizia.

„Rusia impune cele mai multe restricţii în comerţul cu Belorusia”, transmitea pe 07 iunie 2010 RIA Novosti cu referire la surse din Ministerul Afacerilor Externe al Belorusiei. Astfel, în relaţia cu Minskul, Moscova a impus 28 de măsuri restrictive, inclusiv nouă antidumping şi cinci speciale, protective. Moldovei i-a fost impusă o singură măsură.

În aceeaşi zi RIA Novosti mai transmite că „Jurnalistul transnistrean va ataca în instanţa de judecată acţiunile forţelor speciale al RMN”. Jurnalistul Ernest Vardanean, arestat pe 07 aprilie curent de către autorităţile nerecunoscute de la Tiraspol şi bănuit de spionaj în favoarea Moldovei, s-a adresat conducerilor misiunilor diplomatice să îi acorde asistenţă pentru a ataca în instanţa de judecată acţiunile forţelor speciale ale RMN, inclusiv la CEDO. Scrisoarea a fost semnată pe 26 mai 2010 şi este adresată şefului misiunii OSCE la Chişinău, reprezentantului special al UE, ambasadorilor Federaţiei Ruse, Ucrainei, Statelor Unite ale Americii şi Franţei.

Pe pagina electronică a postului de radio Vocea Rusiei am avut posibilitatea să ascultăm pe 07 iunie 2010 o emisiune semnată de Mihail Şeinkman. Subiectul cu referire la viaţa politică de la Chişinău avea următorul titlu: „Moldova expirată”. La Chişinău, alianţa aflată la guvernare, a decis să îşi facă public termenul de valabilitate – toamna anului curent. Coaliţia pentru democraţie va încerca să orienteze populaţia ţării spre un maraton de toamnă, cu referendum în septembrie şi alegeri anticipate în noiembrie, acesta fiind și scenariul optim. Vizita secretarului general al UE, Thorbjørn Jagland, la Chişinău vorbeşte despre faptul că însăşi Europa şi-a asumat protectoratul asupra acestui stat. Pentru actuala guvernare acest context are o însemnătate strategică, deoarece la alegerile anticipate va fi obligată să-şi demonstreze caracterul european. Dacă alianţa aflată la guvernare ar mai fi tărăgănat procesul de stabilire al datei alegerilor, legitimitatea ei ar fi fost pusă sub semnul întrebării. Democraţia expirată poate să aibă un miros neplăcut.

Pe 11 iunie aceeaşi Vocea Rusiei relata că autorităţile de la Chişinău au transmis Uniunii Europene viziunea lor pentru soluţionarea conflictului transnistrean. Aceasta nu aduce, însă, nimic nou procesului de negociere a conflictului. Scopul este acelaşi – a face Republica Moldova atractivă pentru populaţia de dincolo de Nistru, dar prin mijloace vestice. Acest lucru nu denotă altceva decât disperarea Chişinăului, decis să „cumpere” astfel cetăţenii RMN, iar factura să fie achitată de Europa.

Și ITAR-TASS a făcut referințe pe 10 iunie 2010 la noua strategie de reglementare a conflictului transnistrean prezentată oficialilor de la Bruxelles. Conținutul documentului fusese supus dezbaterilor în cadrul vizitei efectuate săptămâna trecută de către premier moldovean, Vlad Filat la Bruxelles. În opinia premierului moldovean, Republica Moldova ar putea deveni mai atractivă în cazul în care Chișinăul ar obține liberalizarea regimului de vize cu UE. Catherine Ashton, înaltul reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate a declarat că pledează pentru reluarea negocierilor conflictului în formatul vechi de negocieri: 5+2.

Agenţia de Ştiri Interfax transmite că Rusia ocupă locul patru în lume la rezervele de gaze naturale, ea fiind întrecută doar de China, Thaiwan şi Japonia. Astfel, Federația Rusă are asigurat un necesar de gaze naturale pentru 20,8 luni, China pentru 26,7 luni, Taiwan pentru 22,9 luni și Japonia pentru 20,8 luni, aproximativ la același nivel cu Rusia, transmite Interfax, citând portalul FinMarket. Rezervele de gaze naturale importate de către Republica Moldova la etapa actuală i-ar putea asigura necesarul pentru patru luni de zile, ocupând locul 40 în lume, fiind devansată de Ucraina și Kirghizia.

„Bulgaria a simplifact regimul de vize pentru ruşi.” De acelaşi tratament se vor mai bucura şi cetăţenii Ucrainei, Belorusiei, dar şi cei din Republica Moldova, scrie ziarul Vzglyad cu referire la Interfax pe 07 iunie 2010.

Vizita preşedintelui rus, Dmitrii Medvedev, în Germania a atras atenţia asupra conflictului transnistrean, nota ziarul Izvestia pe 07 iunie 2010. Angela Merkel a declarat în cadrul acestei vizite că situaţia din Transnistria este cel mai adecvat exemplu pentru a demonstra că mecanismele destinate soluţionării conflictelor regionale, cu care va fi dotat acest comitet comun ruso-german de securitate, vor contribui în mod esenţial la rezolvarea acestei probleme.

La aceeaşi dată Izvestia mai puncta şi faptul că situaţia politică din Moldova se deosebeşte de clasica fabulă cu racul, lebăda şi ştiuca doar prin numărul de participanţi. Părţile nu au stabilit nici măcar regulile de joc, iar despre elaborarea unei platforme electorale comune nici nu poate fi vorba în acest moment. În Moldovala momentul de față nu doar cei de sus nu mai doresc să trăiască pe vechi, ci şi cei de jos nu-şi mai doresc acest lucru. Populaţia a ajuns la limita subzistenţei, care coincide cu o stare revoluţionară pe care o datorează expertului mondial în revoluţii - Vladimir Lenin. Este posibil ca cetăţenii să aducă cu ei la alegerile anticipate funia şi săpunul.

Un semn că pacientul mai este încă viu îl constituie mişcarea provocată de insistenţa cu care Valeriu Pasat, proaspăt întors din exil, promovează introducerea religiei în programul şcolar. Acesta nu a făcut altceva decât să concentreze atenţia concetăţenilor săi asupra tradiţiilor ortodoxe, nimerind ţinta cu exactitate. Pentru moldoveni valorile tradiţionale, dar mai ales cele religioase, reprezintă findamentul existenţei lor. Iată de ce propunerea lui Pasat a primit o asemenea susţinere în rândul maselor, iar elitele politice de la Chişinău se străduie din răsputeri să evite scenariul kirghiz de stat eșuat.

Agenţia de Ştiri Lenta scria la aceeaşi dată, 07 iunie 2010, că fiul ex-preşedintelui moldovean, Oleg Voronin, a decis să se judece cu actuala putere. Acesta doreşte soluţionarea cazului său în regim de urgenţă din cauza persecuţiei la care este supus. El consideră că autorităţile de la Chişinău au încălcat câteva articole ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului în ceea ce-l priveşte. Anterior, fiul lui Vladimir Voronin era cercetat pentru spălare de bani.

Pe pagina electronică a Agenţiei Informaţionale REGNUM găsim pe 07 iunie 2010 un articol, în care era citat Victor Osipov, vice-premierul moldovean pe problemele reintegrării. Acesta a declarat în cadrul unei conferinţe de presă că memorandumul semnat de cancelarul german, Angela Merkel, şi preşedintele rus, Dmitrii Medvedev, este o speranţă, deoarece atunci când oponenţii se apropie există mai multe şanse ca procesul de soluţionare a conflictului transnistrean să își găsească soluţionarea. În acelaşi timp, Victor Osipov a mai adăugat că România nu va lua parte la procesul de negociere în formatul 5+2 în calitate de participant de sine stătător, însă, ar fi de apreciat o implicare mai activă a statului vecin în calitate de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.

În aceeaşi zi REGNUM mai oferă spaţiu problemelor Republicii Moldova și într-un alt material cu denumirea: „Presa ucraineană crede că anschluss-ul Transnistriei nu va fi resimţit de populaţia acesteia”. Astfel, publicaţia ucraineană, citată de REGNUM, „Український тиждень”, spune că Transnistria este un exemplu de identitate formată artificial, care este impusă la momentul actual şi Ucrainei. Tema centrală a ideologiei transnistrene este victoria asupra naţionalismului româno-moldovenesc, fiind o replică a celei sovietice. Pentru a obţine un control definitiv asupra regiunii conducerea ruso-transnistreană manipulează cu istoria, creând Moldovei o imagine de duşman consacrat. Tabloul din Transnistria este atât de asemănător celui din sudul şi estul Ucrainei, încât discuţiile cu privire la alipirea acestei regiuni nu mai par atât de fantastice.

Pe 08 iunie REGNUM transmitea că cel mai înalt nivel al inflației printre statele CSI în anul curent l-a atins Ucraina. Indicele inflației în acest stat este de 10,8%. În Republica Moldova, în aceeași perioadă nivelul coșului minim de consum a crescut cu 6,4%, conform datelor furnizate de Comitetul de Statistică al CSI.

Tot pe 08 iunie 2010 Agenția de Știri REGNUM mai titra că premierul moldovean, Vlad Filat, a învinuit Mitropolia Moldovei de amestec în politică. În cadrul ședinței cabinetului de miniștri, premierul moldovean a declarat că „Biserica, sau mai bine zis Mitropolia Moldovei, este direct implicată în proiectul politic al lui Valeriu Pasat, iar procesul început în favoarea introducerii religiei este un proiect politic.” Și liderul Alianței Moldova Noastră, Serafim Urechean împărtășește aceeași opinie, acesta a afirmat că Mitropolitul Moldovei Vladimir ar trebui să-și dea demisia, deoarece îl susține deschis pe fostul ministru al apărării, Valeriu Pasat, care a depus la Comisia Electorală Centrală o inițiativă de organizare a unui referendum pentru introducerea obligativității studierii religiei în școli.

Într-un alt articol, pe același portal de știri găsim opinia unui aliat mai vechi al lui Vladimir Voronin. Astfel, REGNUM scrie, citându-l pe Iurie Roșca, că este foarte ușor să se demonsteze implicarea actualei conduceri, cât și a partenerilor externi ai acesteia, în organizarea manifestațiilor din 07 aprilie 2009 în Chișinău. Anterior liderul PPCD acuzase Rusia de implicare în organizarea evenimentelor din aprilie 2009, cu scopul de a-l lichida pe președintele în exercițiu de atunci, Vladimir Voronin. “Probabil m-am înșelat, a declarat Iurie Roșca. A fost interpretarea mea, atunci când era clar pentru toți că liderul Alianței Moldova Noastră, Serafim Urechean, era simpatizat la Moscova.” De asemenea, fostul vice-președinte al parlamentului a ținut să comenteze că în acea perioadă reprezentanții Rusiei încercau să introducă un model de prezență militară, care l-ar fi distrus pe Voronin, astfel încât să poată să impună Moldovei acceptarea Memorandumului Kozak.

Și Valeriu Pasat a fost citat pe 08 iunie 2010 de către REGNUM. Acesta a declarat în cadrul unei conferințe de presă că soluția pentru depășirea crizei politice la Chișinău nu constă în modificarea Constituției, dar în schimbarea clasei politice. Acesta s-a declarat împotriva organizării referendumului constituțional în luna septembrie a anului curent.

Liderul nerecunoscut de la Tiraspol, Igor Smirnov, s-a supărat că OSCE nu acordă ajutor republicii nistrene. Acesta s-a întâlnit la Tiraspol cu șeful misiunii OSCE în Moldova, Philip Remler, după finisarea lucrărilor Summit-ului de la Astana, unde au avut loc discuții despre reluarea procesului de negociere a conflictului transnistrean. Igor Smirnov a amintit de documentul semnat în luna martie a anului 2009 la Moscova, conținutul căruia garantează respectarea deciziilor asumate de participanți în procesul de negociere și care consemnează calitatea de părți egale a Republicii Moldova cu Transnistria. În acest context, Igor Smirnov este supărat pe faptul că Republica Moldova primește ajutor din partea mecanismelor europene, iar statul nerecunoscut transnistrean nu este susținut financiar.

REGNUM ne mai spune că Banca Mondială este pregătită să ofere Transnistriei ajutor tehnic în valoare de 3,5 mln. $. Banii vor fi alocați pentru dezvoltarea sistemului de canalizare și a celui de asigurare cu apă potabilă a regiunii, precum și pentru reparația școlilor, grădinițelor, centrelor pentru protecție socială din raioanele transnistrene. Liderul de la Tiraspol a declarat ca răspuns la această propunere că aceste lucrări vor deveni posibile doar dacă se va respecta legislația locală, adoptată de autoritățile transnistrene.

Săptămâna trecută, pe 09 iunie 2010, Valerii Kuzmin, ambasadorul rus la Chișinău, a declarat în cadrul unei conferințe de presă că Transnistria trebuie să fie tratată pe picior de egalitate cu Republica Moldova în procesul de negociere, altfel acesta ar suferi un eșec. Rusia va pleda și în continuare pentru integritatea teritorială a Moldovei, deși, recunoaște că Transnistria de facto există ca stat. Moscova, care respectă prevederile dreptului internațional public, va trata și în continuare acest teritoriu ca regiune a Republicii Moldova.

Tot aici, REGNUM a ținut să aminească faptul că declararea independenței Republicii Moldova a avut loc cu încălcarea legislației URSS, dar și a unor principii a dreptului internațional. În Basarabia, spre deosebire de Transnistria și Găgăuzia, nu a avut loc un referendum pentru păstrarea Uniunii Sovietice și nici un altul cu privire la viitorul regiunii. Basarabia a intrat în componența RSSM în anul 1940, când a fost alipită la Transnistria. Adoptarea declarației de independență pe 27 august 1991 declară nul actul de constituire a RSSM, deci anulează și prezența Transnistriei în componența Republicii Moldova.

Și găgăuzii din Moldova se arată preocupați de viitorul constituțioanal al țării. Astfel, Adunarea Populară (Parlamentul local) a înaintat spre studiere Comisiei de la Veneția câteva propuneri cu privirea la modificarea conținutului legii supreme a statului. Deputații găgăuzi propun introducerea limbii ruse ca limbă oficială în stat, precum și a unei prevederi speciale care să-i permită Găgăuziei dreptul la autodeterminare în cazul în care Moldova își va pierde independența și transformarea acesteia în federație din trei subiecți: Moldova, Găgăuzia și Transnistria. Până acum Chișinăul nu a luat în considerație poziția Comratului cu privire la reforma constituțională.

Pentru ROmanian News Online a semnat Angela Grămadă

Procesul Noica - Pillat

In cadrul Targului de carte BOOKFEST 2010 am gasit si acest stand cu documente din istoria destul de recenta a Romaniei. Recunosc, nici eu nu sunt prea informata despre acest caz, insa, greselile provocate de ignoranta noastra se pot repara, dar greselile istoriei raman.
- Originea sociala - mosiereasca (poza de mai sus) sau mic burgheza - asa era trecut in documente...


Mai multe informatii despre Procesul Noica - Pillat aflati de aici, aici, aici sau aici.

BOOKFEST 2010 ... autori, titluri şi preţuri... :)

Este pentru prima dată când vizitez târgul de carte BOOKFEST. De obicei eram deja plecată din Bucureşti în luna iunie. Anul acesta, însă, am avut posibilitatea să schimb puţin programul şi am profitat de posibilitatea de a mai cumpăra hrană pentru suflet. Ieri, când le spuneam părinţilor că o să merg la un târg de carte, mama, speriată, m-a întrebat câte cărţi mi-am pus în gând să achiziţionez, căci ţine minte foarte bine anul 2007 când i-am trimis acasă un geamantan plin cu cărţi.

- Mamă, stai liniştită, am cumpărat doar cinci, dar nu-i bai, mai e şi mâine BOOKFEST-ul!!! :D

1. Jurnal rusesc - Anna Politkovskaia - este o carte pe care doream demult să o am. Am gasit-o abia când ieşeam, deşi m-am uitat după ea preţ de patru ore cât am hoinărit printre edituri. Mulţumesc, Miki, pentru ajutor! Fără ochiul tău ager nu cred că aveam şansa să răsfoiesc această carte acum.

2. Alexandr Soljeniţân - un scriitor cu prezenţe multiple la târgurile de carte. Editura Univers a pus la dispoziţia cititorilor săi un număr mare de opere semnate de omul Gulagului.
3. Cartea cu fleacuri - titlul este destul de amuzant ... :)
4. Editura Militară ca întotdeauna a pus la dispoziţia cititorilor interesaţi de istoria armatei titluri noi. De aici iau cărţi pentru tatăl meu.


5. România orientală. 160 de ani - Mihail E. Ionescu - autorul cărţii este conducătorul meu la teza de doctorat. Noi îl numim Generalul Ionescu! :D Aceasta este una din multele cărţi semnate de domnia sa - Editura Militară.
6. Românii basarabeni în istoria militară a Rusiei - Anatol Leşcu - cartea pentru tata ... :)
Am mai cumpărat: "Moartea unui spion. Povestea lui Alexandr Litvinenko" de Alan S. Cowell, "Lumea a doua. Imperii şi influenţă în noua ordine globală" de Parag Khanna şi "Noua diplomaţie" semnată de Shaun Riordan (o carte mai veche, dar cu bibliografie bună).

Să îmi fie de bine.... cu AIE... !!! sau ???

La sfârşitul săptâmânii trecute, după ce ai noştri „lideri” – noiii tătuci ai naţiunii – ne-au anunţat mândri şi, un pic mai mult decât trebuie, plini de sine, că vom avea şi referendum, şi alegeri anticipate, eu am primit cea mai tare urare din acest an: „Să-ţi fie de bine cu AIE!!!”

Preluat de CURAJ.NET.

Mesajul se dorea a fi unul pozitiv, dar.... când îi văd pe ai mei bravi lideri din AIE, mă apucă un fel di jăli, de aceea moldovenească, sau mai degrabă moldovicană... . Stau eu şi mă uit la ei, îi urmăresc în fiece zi cum se manifestă în toată splendoarea şi îmi dau seama că, de fapt, nu fac altceva decât să aştept momentul în care se va produce mult ne-aşteptata veste, deja nesenzaţională, non-şocantă, că s-a finita cu „lia AIE”, că fiecare îşi va lua valiza şi hulughii şi va porni să cucerească alegătorul! Tăt ghini şi frumos: pluralism în toată splendoarea, ofertă ca în economia de piaţă, iar de concurenţă atât de loială nu cred că am mai avut parte... .

La noi în alianţă tăţi-s specialişti şi tăţi câti şeva îşi asumă... . Numai că nu ştiu cum se face că unitatea asta prin diversitatea ei politică şi larga paletă de experţi economişti, politologi, jurişti nu pot să dea cu PCRM-ul de asfalt. Poate au ei vreun plan secret, poate comuniştii singuri se vor dezice de vladâca acela al lor, care stă mumie în mausoleu şi mai scoate câte un icnet, atunci când simte că şi-a mai făcut o cruce vreunul din octombrei... nu avem de unde să ştim noi, muritorii de rând, care brusc devenim importanţi o dată la partu ani. Ca să nu se mai chinuie atât le-aş da un sfat, acela de a stabili data alegerilor pe 29 februarie, an bisect – aşa vor elimina necesitatea şi de a angaja matematicieni.

Ei, şi iaca ieri ne-am trezit că Domnul Eşanu a ieşit cu declaraţii „ŞOCANTE”, după cum ar trânti UNIMEDIA şi ar fotocopia OMEGA, că, de fapt, Comisia de la Veneţia nu a spus ceea ce a spus, dar a declarat altceva faţă de ceea ce aveau scris pe foiţă şi am pupat pe coadă referendumul, i-am fluturat din mânuţă trişti, de parcă am fi privit cum Titanicul se îneacă cu tot cu democraţia moldovenească... . De aici şi până la depresie nu-i cale lungă... .

Seara îi văd iarăşi la ProTV Chişinău. Nu mai înţeleg cine pe cine chinuie. Lorena zâmbeşte mereu, Filat ţine barba sus şi afirmă „Eu amuş am să vă răspund”, Ghimpu se ţine strâns de fotoliu, Urechean clipeşte des când la unul, când la celălalt, iar Lupu tot apasă cu degetul ochelarii în nas. La un moment dat preşedintele interimar scoate din geantă „hârtiuţa şocantă”, trece cu ea peste Filat să i-o bage în mână lui Lupu. Numai că, peste Vlad al nostru nu se trece atât de uşor, acesta smulge foaia şi începe să traducă cum ştia el mai bine mult disputata decizie a Comisiei de la Veneţia. Nici Lupu nu rezistă mult să nu i se bage în seamă înălţimea, aşa că ia foaia de la novâi ţari, pardon Filat, şi încearcă să şi citească ce era acolo, spre deosebire de predecesorul, care traducea de parcă ar fi învăţat cu o noapte înainte versul european. Şi iată aici eu am realizat un lucru: oricât nu s-ar bâlbâi aliaţii noştri, oricât de greu le-ar fi să recunoască acest lucru, dar au nevoie de Lupu mai mult decât acesta are nevoie de el însuşi.

Ca ziua să fie plină, tot ieri am aflat că Olejka al nostru va intenta proces Moldovei la CEDO. Întâi am citit la ruşi, după aceea a apărut ştirea şi prin părţile noastre. Uneori am impresia că ruşii locuiesc în Moldova, iar moldovenii pe lună şi anume pe acea parte unde este veşnic frig, că ne manifestăm cu toţii de parcă am avea creierele îngheţate. Revenind, însă, la procese, amintim aici, după cum ne-a obişnuit presa cu amintitul, că exerciţiul este deloc ne-nou pentru noi. Cât e să mai pierdem unul? Dar stau eu şi mă întreb: cum este să ceri divorţ, dar să locuieşti în continuare cu fosta sub acelaşi acoperiş şi ea, toanta, să rabde hărţuirea şi după ce a primit decizia instanţei de judecată în care scrie clar că agresorul nu mai are ce căuta prin preajmă? Masochism pentru această stare mi se pare a fi un termen prea soft... .

VV încă mai mârâie la democraţie destul de reuşit, Olejka ne dă în judecată pe noi toţi, că vrem nu vrem tot noi suntem Moldovika, Tcaciuc gafează cu lovitura de stat, Burgudji, găgăuzul, ne „luminează”, spunându-ne că independenţa noastră este o halucinaţie, Smirnov refuză să danseze după cum cântă flautul de la Chişinău, ucrainenii aşteaptă să sece apa în portul de la Giurgiuleşti, ruşii ne ameninţă cu statute speciale pentru Transnistria, europenii... .

Să-mi mai spună cineva că situaţia noastră politică nu se inspiră dintr-o mare, mare ignoranţă şi nu este desăvârşită de o mare, mare prostie... . Ştiu că argumentele din această postare vor fi prea puţine şi prea rudimentare, dar cred eu că este bine să ştie şi cel care îmi cere votul cât de rudimentar gândesc alegătorii comuniştilor şi nu numai... .

Mai coborâţi în jos, voi lideri "sfinţi",
Mai mergeţi şi prin sate... .

Rusia si summit-ul "constructiv" de pe Don

In perioada 31 mai - 01 iunie 2010 in orasul Rostov-pe-Don din Federatia Rusa s-a desfasurat cel de-al 25-lea Summit Rusia - UE. Temele abordate in cadrul lucrarilor acestuia nu sunt deloc noi. Oficialii rusi, insa, aveau mare incredere in rezultatele pozitive ale dialogului, mizand pe semnarea unor documente bilaterale importante pentru politica externa rusa. (ITAR-TASS, Politikom.ru, BBC Russia, Vedomosti, RIA Novosti)

Publicat de CSEEA. Preluat de CURAJ.NET.

Odata cu schimbarea conducerii de la Kremlin in anul 2008 parea ce se va modifica si caracterul politicii externe a Federatiei Ruse. Opinia publica internationala miza pe domolirea pretentiilor si ambitiilor, mascate sub notiunea de "interes national" pe toate directiile de actiune ale politicii externe ruse, dar mai ales in spatial ex-sovietic. Intr-adevar, directivele de la Moscova preluasera, oarecum, ambalajul mai pragmatic al occidentalilor, dar ele nu reuseau sa schimbe structura pe care se baza aceasta si in perioada lui Vladimir Putin. Rebrandingul, cu usoare tente de europenizare, se potriveste mai mult actualului presedinte rus, Dmitrii Medvedev, insa nici el nu reuseste sa se debaraseze in intregime de gandirea in parametri de "super putere", pe care a reindus-o in mentalitatea cetateanului rus fostul sef al statului. Pentru un final de mandat starea actuala a lucrurilor ii convine de minune lui Vladimir Putin, dar pe termen lung cea care are de pierdut este Federatia Rusa si asta deoarece ramane in urma cu implementarea reformelor.

Europa aproape sau departe de Kremlin?

Ultimul Summit Rusia - Uniunea Europeana, care a avul loc in perioada 31 mai - 01 iunie 2010 trebuia sa confirme calitatea de partener egal a Kremlinului pentru Bruxelles. Discutiile si negocierile in cadrul acestei reuniuni la nivel inalt au demonstrat inca o data ca Federatia Rusa, din cauza ambitiilor sale de politica externa, dar si a nivelului de dezvoltare socio-politica interna, nu poate sa fie tratata altfel decat cu scepticism si retinere. Refuzul Moscovei de a se abtine de la actiuni politice prin care revendica redobandirea influentei intr-un anumit spatiu indeparteaza potentialii parteneri. Iata de ce conducerea Federatiei Ruse este indemnata sa isi revizuiasca pozitia fata de rezolvarea unor probleme stringente care se regasesc in mediul international, dar si sa isi prioritizeze intr-o maniera mult mai rationala aceleasi interese si obiective de politica externa.

Inca in perioada presedintiei lui Vladimir Putin Moscova a incercat sa scoata in fata caracterul european al statului rus. Din pacate acest proiect a suferit esec. Rusia de facto se indeparteaza de Uniunea Europeana, iar aceasta stare este cauzata de diversitatea intereselor politice ale celor doi actori. Intr-adevar, exista multe puncte in care acestea se intersecteaza, dar in momentul in care negocierile bilaterale ajung la momentul in care devine impertativa respectarea unor valori si principii, Kremlinul prefera sa adopte o politica de singuratate geostrategica, actioneaza unilateral si nu ezita sa utilizeze instrumente de constrangere care implica utilizarea fortei militare. Conducerii de la Moscova ii este mai usor sa refuze un parteneriat european cu implicatii politice si economice pe termen lung, decat sa accepte ca nici un alt actor, probabil, nu este capabil sa tina piept unui parteneriat cu Federatia Rusa. Opozitia constanta fata de procesul de democratizare pe care liderii de la Moscova au adoptat-o dauneaza in primul rand Rusiei si cetatenilor acesteia si doar mai apoi si partenerilor occidentali, iar rezultatul este autoizolarea si limitarea posibilitatilor efectuarii unui schimb de exeperienta util procesului de democratizare al societatii ruse.

Parteneriat pentru modernizare

In cadrul Summit-ului UE - Rusia din noiembrie 2009, care a avut loc la Stockholm, liderii de la Kremlin au venit cu rugamintea ca oficialii europeni sa contribuie la modernizarea Federatiei Ruse. Acest ajutor trebuia sa se materializeze intr-un nou document, semnarea caruia era planificata pentru urmatoarea intrunire la acelasi nivel, adica la Rostov-pe-Don. Anul 2009 fusese unul in care productivitatea Moscovei in elaborarea de proiecte de documente atinsese cote maxime.

Daca vom lua in calcul faptul ca la numai cateva zile dupa aceasta Moscova lansa vestitul deja Tratat de Securitate Europeana, atunci vom avea legitimitatea sa consideram intentia de a semna un asemenea document in numele modernizarii drept o avanpremiera a curtarii Uniunii Europene pentru obtinerea unui raspuns pozitiv de la Bruxelles. Pana atunci, mesajul politic al presedintelui rus, Dmitrii Medvedev se adresa mai mult omologului sau American, Barack Obama, iar in dialogul cu Uniunea Europeana era utilizat factorul energetic, la care ultima era sensibila, mai ales din cauza crizelor gazelor energetic repetate, la care fusese supusa de Moscova in maniera constanta din anul 2006.

Continuare aici

În gura ruşilor III

În Republica Moldova criza politică se pare că a luat sfârşit – acesta este mesajul pe care presa rusă l-a preluat de la Chişinău săptămâna aceasta. Pe 04 mai 2010 reprezentanţii Alianţei pentru Integrare Europeană au adus la cunoştinţa publicului larg deciziile cu privire la perioada desfăşurării referendumului pentru alegerea preşedintelui Moldovei de către cetăţeni dar şi cea a alegerilor anticipate. Ambele evenimente electorale vor avea loc în toamna anului curent.

Preluat de CURAJ.NET, HOTNEWS.MD.

„Moldova va da votul Rusiei” acesta este titlul unui articol apărut în publicaţia rusă Kommersant pe 05 iunie 2010, care nota că în Moldova criza politică a luat sfârşit. În luna septembrie se va modifica constituţia, după care vor urma alegerile preşedintelui statului şi alegerile parlamentare. Editorialistul de la Kommersant, Vladimir Soloviov, se întreabă cine va deveni viitorul şef al statului la Chişinău? Acesta nu exclude posibilitatea ca V. Voronin să-şi prezinte candidatura din cauza aflării sale în opoziţie în ultimul an, ceea ce-i permite să se înscrie în cursa pentru funcţia de preşedinte, mai ales că liderii PCRM au declarat că au menţinut relaţii bune cu Moscova şi deci nu exclud faptul că vor primi susţinerea liderului comunist în cursa electorală.

Pe de altă parte în viaţa politică de la Chişinău îşi face apariţia un nou partid politic, condus de Valeriu Pasat – personaj deloc necunoscut Kremlinului. De altfel, majoritatea pretendenţilor cu şanse de a ajunge în fruntea statului moldovenesc au conexiuni cu Moscova. Excepţie nu este nici Vlad Filat, care pe 21 mai 2010 a efectuat o vizită în Federaţia Rusă, iar pentru a doua jumătate a lunii iunie se preconizează că va merge din nou la Moscova. Dintre toţi pretendenţii, notează Soloviov, Kremlinul se pare că l-a ales pe actualul premier moldovean.

Din ediţia ucraineană a publicaţiei Kommersant de pe 04 iunie 2010 aflăm că Agenţia de Rating „Credit-Rating” din Ucraina a elaborat o ierarhizare regională pentru statele CSI în care acordă note celor 11 ţări membre pentru a delimita potenţialul de a primi investiţii din exterior a acestora. Această sistemă de ierarhizare a statelor în dependenţă de notele pe care le primesc pentru capacitatea de plată a diferitor subiecţi (guvernele, autorităţile locale, băncile, companiile de asigurări, întreprinderile). Cele mai apreciate sunt Rusia, Azerbaijan şi Kazahstan. Moldova a primit şi ea un punctaj, care o include în rândul statelor cu potenţial de investiţii. Codaşe sunt Tadjikistan şi Kirghizia.

După vizita efectuată la Moscova săptămâna trecută de ministrul de externe moldovean, Iurie Leancă, încă mai găsim spaţiu acordat acestui subiect în presa rusă. Astfel, Vocea Rusiei a publicat un articol în care îl citează pe vicepremierul moldovean. Acesta a afirmat că relaţiile bune cu Rusia sunt şi vor fi o parte componentă importantă a politicii externe a Republicii Moldova, iar faptul că preşedintele interimar, Mihai Ghimpu a luat parte la summit-ul informal al statelor CSI în luna mai confirmă acest lucru. Iurie Leancă a mai declarat că Moldova a depăşit demult criza politică, care nicidecum nu trebuie confundată cu instabilitatea aşa cum face presa.

Tot pe pagina electronică a postului de radio Vocea Rusiei vom găsi un editorial dedicat condamnării comunismului în Republica Moldova cu denumirea „Metodele „leniniste” în Moldova şi democraţia în stil georgian”, semnat de Mihail Şeinkman. Autorul este de părere că în Moldova actuala conducere va lovi cu secera în ciocanul comunist, iar concuziile comisiei Cojocaru erau previzibile şi asta deoarece Mihai Ghimpu declarase anterior că va fi groparul comunismului în Moldova – fiind incapabil de altfel de discursuri, mai adaugă Şeinkman.

„Cu trecutul moldovenilor totul este clar. Pentru ceea ce altor oameni de ştiinţă le trebuie ani de zile şi muncă asiduă, aici au recuperat totul în câteva luni. Pe de altă parte, plagiatul nu necesită prea multă inteligenţă. Comisia Ghimpu a preluat modelul baltic. Acolo deja s-a scris totul despre ocupaţie, despre deportare şi despre sistemul totalitar. Mai trebuiau schimbate doar denumirile şi cifrele. Atât!” scrie Şeinkman, adăugând că nu toţi liderii AIE împărtăşesc aceeaşi opinie cu cea a preşedintelui interimar Mihai Ghimpu.

Dintr-un alt articol semnat tot pentru Vocea Rusiei cu titlul „Cu războiul ne-am încheiat socotelile”, semnat de Victoria Dreizler aflăm că există moldoveni care acordă mai multă atenţie decât politicienii perioadei anilor marelui război pentru apărarea patriei. La Chişinău a avut loc conferinţa internaţională „Interpretarea diferitor aspecte ale celui de-al doilea război mondial şi al războiului pentru apărarea patriei în istoriografia est-europeană modernă.” La lucrările acesteia au luat parte specialişti din Rusia, Ucraina, Belorusia, Israel, precum şi de pe ambele maluri ale Nistrului. Rusia a fost reprezentată şi de ambasadorul rus în Republica Moldova, Valerii Kuzmin. Acesta a pus accent pe încercările recente de falsificare a istoriei celui de-al doilea război mondial. De asemenea, în cadrul conferinţei a fost respinsă ideea fluturată adesea de adepţii „unionismului” precum că Basarabia ar fi fost ocupată de Uniunea Sovietică timp de jumătate de secol. Împotriva revizionismul trecutului şi a tentativelor de reabilitare a acţiunilor condamnabile ale României pe teritoriul RSSM au pledat şi istoricii locali. Printre aceştia îl regăsim pe Sergiu Nazaria, care a declarat că România şi generalul Antonescu nu au dus o politică de eliberare, ci una de nimicire a evreilor şi a altor naţiuni pe acest teritoriu.

Tot Vocea Rusiei ne spune că la Chişinău a fost inaugurat pe 05 iunie 2010 în sectorul Râşcani din Chişinău un monument în onoarea fondatorului Forţelor Aeriene ale Uniunii Sovietice, erou al URSS, generalul Vasilii Marghelov. Evenimentul s-a desfăşurat sub patronajul Ministerului Apărării al Republicii Moldova, la care a participat şi ambasadorul rus, Valerii Kuzmin. Vasilii Marghelov a participat la eliberarea Moldovei de nazişti în anul 1944.

Agenţia de Ştiri ruse REGNUM de asemenea a oferit spaţiu celor mai importante evenimente care au avut loc la Chişinău în săptămâna aceasta. Astfel, colaboratorii acesteia sunt de părere că personajele care formează „liga superioară” a politicii moldoveneşti nu sunt deloc interesate de faptul că 54,1% din populaţia ţării, conform rezultatelor ultimului Barometru al Opiniei Publice ar dori oficializarea limbii ruse în calitate de limbă de stat. Tot aici găsim şi o recomandare, făcută după oficializarea rezultatelor Comisiei Cojocaru, prin care autorităţile moldoveneşti sunt rugate să nu mai confunde comunismul şi ruşii. Rusia a scăpat demult de comunism, iar Moldova abia în anul 2009 şi încă nu se ştie dacă a scăpat definitiv.

Tot REGNUM readuce în atenţia publicului şi opinia unui analist controversat la Chişinău. Ivan Burgudji, citat în calitate de expert, este de părere că „Independenţa Republicii Moldova în anul 1991 a fost recunoscută în mod ilegal.” Chişinăul se află în stare de castrare politică şi doar imită dorinţa de a relua procesul de negociere a conflictului transnistrean. Ivan Burgudji susţine că politicienii moldoveni ar trebui să nu se mai conducă de documentele interne adoptate în anul 2005 de comunişti prin care Transnistria este tratată ca teritoriu al Republici Moldova şi asta deoarece conţinutul Legii „Cu privire la statutul special al Transnistriei” nu reprezintă voinţa poporului de pe acel teritoriu şi ea a fost adoptată printr-o decizie unilaterală, fără a se consulta cu autorităţile nerecunoscute de la Tiraspol, ceea ce înseamnă că negocierile sunt în primul rând refuzate de către partea moldovenească. Chişinăul se conduce de politica terorismului de stat în raport cu populaţia transnistreană. Între timp, Transnistria s-a realizat ca stat independent şi suveran, are raporturi foarte bune cu reprezentanţii comunităţii internaţionale şi asta în pofida faptului că nici un alt subiect de drept internaţional nu a dorit să o recunoască de iure, dar făcut-o de facto în anul 1991 cu Republica Moldova. Între timp, autorităţile de la Chişinău, sub pretextul că doresc reluarea procesului de soluţionare a conflictului transnistrean nu fac altceva decât să scurgă Uniunea Europeană şi alte părţi implicate de resurse finaciare.

În momentul în care Republica Moldova a fost recunoscută ca stat, aceasta încă nu primise calitatea de subiect de drept al sistemului de drept internaţional care trecea printr-un proces de transformare în acea perioadă. Ea nu exista ca entitate statală care să întrunească concret toate elementele unui stat (teritoriu, populaţie) nici de iure şi nici de facto, argumentează acelaşi Ivan Burgudji.

Pe data de 02 iunie politologul ucrainean, Constantin Bondarenko, citat de REGNUM, a declarat în cadrul unei mese rotunde cu denumirea „Politica externă a României: provocări şi ameninţări asupra securităţii Ucrainei” următoarele: „Pentru a-şi legitima regimul şovinist conducerea Moldovei poate să înceapă presiunea asupra Ucrainei şi Transnistriei.” În opinia lui Bondarenko în România şi Moldova au ajuns la conducere regimuri politice naţionaliste, care sunt orientate agresiv faţă de statele vecine şi care au pretenţii de restaurare a frontierelor istorice româneşti. Expansionizmul extern român este rezultatul colapsului politicii economice a conducerii acestei ţări, iar procesul de „românizare” al Moldovei, probabil face parte din actul de legitimare a regimului şovinist al Moldovei, care poate să înceapă presiuni asupra Ucrainei, folosindu-se de diaspora română şi moldovenească din Transnistria unde locuiesc ucraineni, completează expertul ucrainean, iar clarificarea disputelor cu România este singura şansă ca aceste elemente negative să fie eliminate, mai ales că aceasta este stat membru al UE şi poate pune sub semnul întrebării aspiraţiile integraţioniste europene ale Kievului.

Pe 03 iunie 2010 REGNUM titra că „Noul ataşat militar al SUA în Moldova este un „specialist pe Rusia””. Matthew Attkins, deţinător al titlului de magistru şi specialist pe Rusia, a fost prezentat pe 03 iunie 2010 ministrului moldovean al apărării, Vitalie Marinuţă.

Tot pe 03 iunie REGNUM relatează că la Tiraspol a avut loc o masă rotundă dedicată istoriei statalităţii Transnistriei cu denumirea „Statalitatea Transnistriei: istorie şi modernitate”. În cadrul acesteia participanţii au supus dezbaterii Congresul deputaţilor de toate nivelurile din Transnistria, care a avut loc acum 20 de ani şi rolul acestuia în procesul de formare a statalităţii republicii nerecunoscute.

Anatolii Kaminskii, preşedintele Sovietului Suprem al Nerecunoscutei Republici Nistrene a spus următoarele: „Este o dată importantă pentru toţi. După evenimentele din luna august 1989, când în parlamentul Moldovei limba română a fost declarată limbă de stat şi a fost stabilită politica dezvoltării ulterioare a statului – cea de unificare cu România – voi, deputaţii primei reuniuni a Congresului aţi pus bazele statalităţii noastre.” Deputaţii transnistreni au mai fost de acord că istoria şi cei care au decedat în conflictul de pe Nistru în anul 1992 în numele statalităţii statului transnistrean nu trebuie să fie uitaţi.

Tot pe 03 iunie 2010 o altă Agenţie de Presă din Rusia, INTERFAX, oferă atenţie Moldovei. Pe pagina electronică a acesteia găsim un editorial al lui Vladimir Şişlin cu titlul „Moldova – salt din criză”. Autorul scria că Alianţa pentru Integrare Europeană a luat decizia de a organiza în toamna acestui an un referendum prin care populaţia republicii să se poată pronunţa pentru alegerea directă a preşedintelui statului. Moldova are în sfârşit şansa să iasă din capcana constituţională în care s-a pomenit.

„MAE al Tranistriei: reluarea negocierilor în formatul 5+2 nu are sens”, îl citează ziarul Vzgliad pe Vladimir Iastrebciak, care a declarat în cadrul unui briefing, care a avut loc la Tiraspol pe 01 iunie 2010, că posibilitatea de a relua consultările oficiale în formatul 5+2 este nereală în viitorul apropiat. Iastrebciak a mai adăugat că aceste consultaţii nu vor fi reluate doar pentru a face pe plac autorităţilor moldovene, care doresc un singur lucru – să-şi demonstreze eficienţa în comparaţie cu fosta guvernare comunistă. Pe de altă parte un eventual succes ar încununa şefia OSCE a Kazahstanului, iar acest lucru nu are sens.

Pentru ROmanian News Online a semnat Angela Grămadă