Comunicat de presa "Vrem TVR Chişinău!"

Grupul de iniţiativă al campaniei de petiţionare “Vrem TVR Chişinău!” colecteză semnături pentru petiţia cu acelaşi nume, la Bucureşti şi Chişinău, în perioada 30 noiembrie – 1 decembrie 2009.

Grupul de iniţiativă al campaniei de petiţionare “Vrem TVR Chişinau!” au lansat la 19 noiembrie o petiţie online prin care solicitau conducerii TVR şi autorităţilor de la Bucureşti şi Chişinău deschiderea unui studio teritorial al TVR la Chişinău. După câteva zile accesul la petiţia online a fost blocat. De aceea, grupul de iniţiativă a decis să colecteze semnături fizice pentru petiţia “Vrem TVR Chişinău!”. Colectarea semnăturilor va avea loc la Bucureşti şi Chişinău.

Scopul acestei campanii este de a atrage atenţia conducerii TVR, conducerii de la Bucureşti şi Chişinău, dar şi a opiniei publice din cele două state, în vederea luării tuturor măsurilor necesare pentru ca la Chişinău să fie deschis cât mai curând un studio teritorial al TVR.

Deschiderea acestui studio la Chişinău este absolut necesară pentru a oferi locuitorilor Moldovei informaţii obiective şi de calitate, precum şi ieşirea de sub influenţa post-sovietică în care se găseşte RM. De asemenea, TVR Chişinău ar contribui decisiv la schimbarea percepţiilor negative pe care anumiţi basarabeni le mai au despre România, datorită propagandei anti-româneşti de pe timpul URSS-ului şi a Partidul Comunist din Republica Moldova.

Toţi susţinătorii acestei campanii sunt invitaţi să vină şi să semneze petiţia la:

- Bucureşti, 30 noiembrie, cu ocazia lansării CD-ului “Uniţi sub Tricolor”, în Club B52, ora 21.00, strada Popa Tatu, nr.4, persoana de contact Angela Grămadă, tel. 0748407808.

sau la:

- Chişinău, 1 decembrie, cu ocazia Sărbătorii Marii Uniri, la ora 15.00 în faţa Universităţii "Ion Creanga" (Kenfort), persoana de contact Sorin Becciu, tel: 069726403.

Cărţile şi un târg crizat...

În fiecare an, în luna noiembrie, îmi fac timp să ajung la târgul de carte „Gaudeamus”. Nu prea fac excepţii şi derogări de la acest obicei: este obligatorie vizitarea lui. Au existat ani în care am fost şi două zile la rând, deoarece nu reuşeam să văd tot ce mă interesa. De această dată am rămas, însă, dezamăgită... . În trei ore am făcut turul târgului, iar pe la unele edituri am trecut chiar şi de două ori, în speranţa că mi-a scăpat, totuşi, ceva... . Am văzut un târg sărac în idei, chiar crizat, aş putea să completez, ca să înţelegeţi dezamăgirea pe care am trait-o astăzi la Romexpo.












La intrare editura „Humanitas” întâmpina vizitatorii cu o maximă scrisă cu litere mari: „Ai atâtea vieţi câte cărţi ai citit!” Frumos, nu? Frumos! Dar mai bine să vedem ce impresii am cules de prin „Târg”.Am ajuns pe la ora 16.00, nu era chiar târziu, dar forfoteala din alţi ani avea prezenţă redusă. Nu aveai de cine să te loveşti, nu aveai la cine să te uiţi urât, iar la intervale de timp egale, un bătrânel, care stătea pe treptele de la intrarea principală, suna într-un corn, ca să mai trezească lumea din adormirea şi toropeala provocată de căldura din interior.











Herta Muller, deţinătoarea premiului Nobel pentru literatură din acest an, se vinde la un preţ mai mic decât Vasile Ernu, care încă se laudă că este "Născut în URSS". Coelho m-a uimit: ori se mai vinde, ori a rămas pe stocuri din anii precedenţi. Am văzut şi "Zahir" lansat cu surle şi trâmbiţe prin 2006, dar şi alte titluri ale aceluiaşi autor. George Orwell, de asemenea, a fost prezent. Recunosc: nu am citit cartea expusă la târg, dar fac eu rost de ea. Revin la Herta Muller, poftiţi de comparaţi ... preţurile:












Ruşii se vând mai scump în România, decât scriitorii români. De ce oare? Geniile pot fi comparate? Cine sunt cei care îndrăznesc să le pună preţuri?

Dacă tot am început să licităm geniile României, pot să vă spun că cel mai scump este Neagu Djuvara. Opera lui ajunge la aproximativ 200 RON per volum. Mândri de România? Staţi puţin: Andreea Marin face aproape 50% din Djuvara: 85 RON. Cum de Crin Antonescu a putut să-l schimbe pe cel mai scump român pe Tudor Chirilă? Şi azi mă mai întreb..., dar nu este neapărat să găsesc şi un răspuns potrivit... .Observaţi personajul central? Aham: el este! Mircea Geoană! În timp ce încercam să ajung la raftul de sus, unde au fost urcate cărţile de ştiinţe politice, parcă intenţionat ascunse de ochii lumii, un operator mai aiurit îmi tot băga camera de filmat în nas. Când au văzut o mână întinzându-se către "Lexus şi măslinul", iar o voce spunând că a citit această carte şi chiar este bună mi-am îndreptat privirea spre stânga şi l-am văzut: el în stânga mea, eu în dreapta lui, iar Doamna Geoană în spatele nostru. Mde... .

Spuneam mai sus că sunt dezamăgită... . Această dezamăgire are mai multe raţionamente: în continuare se poartă: sexul, francmasoneria şi dietele; bolnavii de putere şi perverşii... .










Prea puţine cărţi de specialitate... . Prea multe cărţi care te învaţă să trăieşti corect şi după şabloane... .

Prea multă criză economică, prea puţine vieţi trăite... .

LitPolUcrBrig – un nou triunghi militar sau cum sfidăm Rusia la est

Articol preluat de CURAJ.NET, 9i.ro

Ce-o fi asta? Raspunsul Poloniei pentru retragerea scutului anti-racheta? Frustrarea Ucrainei pentru neacceptarea in structurile euroatlantice? Dar ce cauta Lituania acolo - Kaliningradul? Prea putin probabil... . Cert este un singur lucru: pentru rusi aceasta nu este decat o noua „grupirovka”, al carui scop este penetrarea de catre NATO a spatiului post-sovietic! Iar atunci cand vorbim despre NATO, vorbim de fapt despre Statele Unite ale Americii, care in ultima perioada si-au cam irosit din prezenta pe care o aveau pe continentul european. Deci, totul se reduce, din nou, la cei trei mari actori implicati in triada geostrategica asupra careia imi canalizez eu atentia: Federatia Rusa – Uniunea Europeana – Statele Unite ale Americii. Este jocul elementelor care formeaza triughiul pentru a-si supune un spatiu, si anume pe cel ex-sovietic.

La inceput am incercat sa analizez geografic initiativa (unele surse dau denumirea de brigada, iar altele chiar de organizatie) si discursul s-a impotmolit in triunghiul geostrategic format de cele trei state participante la initiativa. Ulterior, insa, am incercat sa prind tenta discursului rus in toata tevatura aceasta. Articole in presa au fost o sumedenie, dar pana nu pui totul pe harta politica nu prea reusesti sa creezi o imagine reala a intereselor politice din regiune.

Saptamana trecuta la Bruxelles a fost semnata o scrisoare de intentie pentru crearea unei brigade lituaniano-polono-ucraineana – LITPOLUKRBRIG. Documentul a fost semnat de catre ministrul lituanian al apararii Rasa Jukneviciene, ministrul al apararii ucrainean Valeriy Iwaszczenko si Secretarul de Stat pentru Politica de Aparare al Poloniei Stanislaw Jerzy Komorowski. (Telegrahp.co.uk, Korrespondent.net, Runet.lt, RIA Novosti)

Cum este motivata semnarea initiativei de catre participantii la ea?

Polonia intotdeauna a sustinut aspiratiile Ucrainei de a adera la structurile euro-atlantice si europene. Dat fiind faptul ca astazi sansele Ucrainei de a deveni membra a Aliantei Nord-Atlantice sunt aproape nule, liderii de la Varsovia sunt de parere ca aceasta este o forma de aliniere a armatei ucrainene de standardele occidentale. Pe de alta parte, integrarea Kievului in NATO ar fi indepartat, nesemnficativ, frontierele poloneze de pretentiile politice ale Federatiei Ruse, dar cum acest lucru este imposibil de realizat (anularea amplasarii scutului anti-racheta in Cehia si Polonia), atunci este necesar de a crea un nou proiect in care Kievul sa fie tratat ca partener egal, sporindu-i astfel interesul pentru mentinerea spiritului de aliniere la valorile occidentale. Oficial, insa, scopul declarat al acestei initiative militare este de a contribui la mentinera pacii si intarirea colaborarii militare regionale.

Ministrul lituanian al apararii a declarat ca semnarea acestui document a fost inclusa in pachetul de actiuni pe care cele doua state vecine trebuie sa le intreprinda in cadrul parteneriatului strategic incheiat intre liderii de la Vilnius si Varsovia si va contribui la incurajarea Ucrainei sa progreseze in directia integrarii in Alianta Nord-Atlantica. In acest mod, putem trata acest proces drept o sustinere morala acordata Kievului in disputa cu Moscova in ceea ce priveste aderarea Ucrainei la structurile occidentale.

Pe 18 noiembrie publicatia electroniaca Telegraph.co.uk il cita pe James Sherr, directorul programului Rusia si Eurasia al Chatman House. Acesta declara urmatoarele: „Este un semnal din partea celor trei state semnatare ca Ucraina este o tara care ar trebui sa aiba perspectiva calitatii de membru al NATO.”

De cealalta parte a taberei se claseaza expertii rusi. Acestia sunt de parere ca daca alegerile din Ucraina vor fi castigate de Iulia Timosenko, atunci punerea in practica a prevederilor statutului viitoarei initiative militare regionale nu va intampina mari dificultati, daca, insa, la conducere va veni Viktor Yanukovici, candidatul pro-rus, atunci va fi mai greu sau chiar imposibil de transpus in practica aceasta idee.

Tot ei mai sustin si faptul ca initiativa ar veni din partea conducerii Statelor Unite ale Americii, care incearca sa isi atraga de partea sa state din spatiul ex-sovietic, astfel incat sa isi creeze mecanisme si instrumente eficiente de asigurare a intereselor politice in acest areal, un fel de alternativa a proiectelor militare europene, din care ele sunt excluse. RIA Novosti mai adauga ca, tinand cont de faptul ca SUA au asupra Statelor Baltice o influenta destul de mare, nu este greu sa intelegem cine va controla aceasta organizatie. Este raspunsul amercian la proiectul european de creare a unor forte comune militare, prin care se va elimina treptat influenta Statelor Unite intr-un spatiu pe care altatata il controla.

Ceea ce poate face conducerea Federatiei Ruse in acest moment este sa accelereze procesul de elaborare al Tratatului de Securitate Europeana propus de Dmitrii Medvedev. Acest lucru, transpus pe harta, inseamna eliminarea SUA din calculele noului sistem de securitate europeana care se creioneaza in prezent la Moscova.

Initiativa a fost semnata in inima Europei - Bruxelles

Conform prevederilor documentului semnat la Bruxelles, aceasta brigada comuna va avea drept scop apropierea armatei ucrainene de standardele NATO. Participantii la ea vor lua parte la operatiunile ale NATO, ONU sau UE, iar limba de lucru va fi cea engleza.

Conducerea brigazii va fi gazduita de orasul polonez Liublin. Brigada va numara aproximativ 4,5 mii soldati din Polonia, Lituania si Ucraina, care se vor intruni periodic pentru exercitii militare comune. Controlul activitatilor brigadei va fi efectuat de catre un comitet coordonator, format din reprezentanti ai ministerelor de aparare a celor trei state semnatare. In acest moment incepe etapa de stabilire a conceptelor, prioritatilor, rotatiei conducerii, dar si a modului de organizare si de finantare a activitatii brigazii. La finalul acesteia se va trece la procedura interna de aprobare de catre sefii de stat sau de catre parlamente a statutului organizatiei, dupa cum prevede legislatia interna a fiecarui stat participant.

Amintim aici ca Ucraina participa alaturi de Polonia la operatiuni de mentinere a pacii in Kosovo, in compomnenta grupei multinationale tactice „East” al KFOR. Batalionul format de militarii din Polonia si Ucraina se numeste UcrPolBat.

Continutul intelegerii nu limiteaza alte state doritoare de a adera la aceasta initiativa. Ea este deschisa pentru toti cei interesati de a lua parte la misiunile si exercitiile acesteia.

Sudul Republicii Moldova alege presedintele Romaniei



Nu stiu s-a intamplat, dar am ramas profund uimita sa vad ca Jurnal.tv a facut filmari in localitatea mea de bastina. Nu cred ca au venit special sa faca reportaje la Branza, dar, totusi, sper ca atunci cand voi mai cauta filmulete pe Youtube sau in alta parte pe internet sa am posibilitatea sa-l accesez si pe acesta, ca sa vada lumea responsabilitatea si grija cu care trateaza populatia de etnie romana calitatea de CETATEAN AL ROMANIEI!

Multumesc Jurnal.tv!

Vrem TVR Chişinău !

TVR, Guvernului, Parlamentului si Preşedinţiei României, precum si Guvernului, Parlamentului si Preşedinţiei Republicii Moldova

Deschiderea unui studio teritorial al Televiziunii Române la Chişinău a devenit o necesitate in urma evenimentelor din aprilie 2009 in Basarabia, deoarece posturile de televiziune româneşti au fost singurele care au relatat obiectiv situaţia politică şi au luat pulsul străzii în acele zile grele în care tinerii din Basarabia au decis să-şi ia viitorul în propriile mâni, ignorând preţul sângelui cu care aveau să-şi plătească libertatea de gândire şi exprimare.

Considerăm acest lucru impetuos necesar nu doar din cauza că Republica Moldova a fost cândva parte a României Mari. O informare obiectivă asupra realitătilor si schimbarilor prin care trece aceasta straveche provincie românescă în drumul său spre europenizare şi emancipare de sub influenţa post-sovietică în care se zbate şi în care este ţinută încă prizonieră de către anumite forte oculte ce nu vor să-şi piardă privilegiile, iar in acelasi timp TVR Chişinău ar contribuii decisiv la schimbarea percepţiilor negative pe care anumiţi basarabeni incă le mai au despre România ,datorită propagandei anti-romăneşti de pe timpul URSS-ului si a PCRM (Partidul Comunist din Replubica Moldova), readucănd valoarea şi adevărul prin dreptul sau ştiinţific in casele unor oameni care prea mult timp au fost văduviţi in mod nedrept si brutal de ele.

Populaţia din Republica Moldova este de etnie română, iar un număr de peste 500 000 de persoane deţin în prezent cetăţenia română. Aceasta nu doar că permite, dar şi impune autorităţile de la Bucureşti să ia o atitudine decisivă în protejarea şi promovarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor săi de dincolo de Prut.

Statul Român este obligat să efectueze investiţii în viitorul acestor cetăţeni. Trecutul istoric trebuie respectat iar interesele naţionale, astăzi, trebuie sa fie promovate şi dincolo de frontiere. Primul pas spre obţinerea unor progrese vizibile în acest sens ar fi informarea corectă despre evoluţia procesului de comunicare politică şi perspectivele de colaborare economică, socială şi culturală dintre cele două state vecine, pentru că doar aşa cele două ramuri ale românismului se vor putea dezvolta sănătos şi în mod echitabil.

Faptul că TVR are studiouri locale în mai multe oraşe din România, dar nu şi la Chişinău este o discriminare faţă de basarabeni.

Înfiinţarea unui studio local al Televiziunii Române a fost dintotdeauna o necesitate, neglijată, din păcate, de persoanele şi instituţiile responsabile. Această necesitate a sporit după evenimentele din 7 aprilie 2009. Atunci conducerea comunistă de la Chişinău a dus o amplă campanie de dezinformare a populaţiei şi denigrare a forţelor democratice, precum şi a Statului Român. Anterior,TVR a fost eliminată în mod abuziv de pe piaţa mediatică din Republica Moldova, ceea ce dovedeşte importanţa şi potenţialul ei. Întrucât situaţia politică de la Chişinău s-a schimbat, este datoria TVR să revină în casele moldovenilor. Considerăm absurdă orice dispută privind indentitatea etnică a basarabenilor, astfel încât ar fi discriminatoriu din partea TVR să neglijeze românii din Republica Moldova. Totuşi, nu putem să nu ţinem cont de factorii istorici şi politici care au influenţat situaţia din Republica Moldova, astfel încât difuzarea şi preluarea TVR 1 ,TVR 2 ,TVR 3 ,TVR INFO ,TVR CULTURAL ,TVR Internaţional şi TVR HD de către firmele locale de cablu şi deschiderea unui post local TVR Chişinău ar fi soluţiile optime ce-ar echilibra potentialul mass-mediei în limba română comparativ cu mass media rusească predonminantă incă după aproape 20 ani de la câştigarea independenţei Moldovei de est faţă de URSS.

Ar fi fost datoria morală a TVR să fi fost prima televiziune din România care să fi făcut demult acest pas spre normalitate. Indiferent de motivele care au împiedicat acest lucru, ar fi ruşinos pentru TVR să nu-şi îndrepte greşeala prin deschiderea unui studio la Chişinău şi să contribuie la democratizarea şi modernizarea societăţii, dar şi la stimularea relansării contactelor între românii de pe cele două maluri ale Prutului prin informaţia oferită.

Respectă-ţi trecutul şi viitorul!

Petiţia poate fi semnată AICI!

Campanie iniţiată de bloggerii de pe ambele maluri ale Prutului!

Rusia şi aspiraţiile sale europene…

Astăzi la Stockholm s-a desfăşurat Summit-ul Uniunea Europeană – Rusia. Preşedintele rus, Dmitrii Medvedev, a declarat că este mulţumit de modul în care s-au derulat activităţile incluse pe ordinea de zi, menţionând în acelaşi timp că negocierile au avut loc într-o manieră constructivă, fără emoţii şi probleme complementare, care uneori ajutau, dar de cele mai multe ori încurcau dialogului la asemenea întruniri, notează Nezavisimaya Gazeta.

Foto: Vocea Rusiei

Articol preluat de CURAJ.NET

Summit-urile Uniunea Europeană – Federaţia Rusă sunt organizate de două ori pe an, ultimul având loc în luna mai curent în Habarovsk, oraş în Extremul Orient din Rusia. Acesta a fost plin de subiecte sensibile, precum securitatea energetică, evoluţia relaţiilor comerciale bilaterale şi crizele politice prin care trec statele din spaţiul ex-sovietic.

Federaţia Rusă face demersuri insistente pentru a fi primită la masa occidentalilor. Uneori acestea sunt impuse chiar şi prin forţă sau şantaj energetic. De această dată, însă, caracterul dialogului politic dintre oficialii ruşi şi cei europeni s-a manifestat prin calmitate. Experţii occidentali sunt de părere că acest raport domol al discuţiilor îl datorăm preocupării Bruxelles-ului pentru Ratificarea de către Cehia a Tratatului de la Lisabona, dar şi interesului de a preîntâmpina o nouă criză a gazelor naturale, care se repetă de câţiva ani în ajunul sezonului de iarnă. În această perioadă Europa înţelege prea bine că anume ea este cea care are nevoie de Rusia şi nu invers.

Pe de altă parte, preşedintele rus, Dmitrii Medvedev, a acceptat şi el caracterul domol al dialogului. Astfel, acesta continuă să scoată în evidenţă caracteristica europeană a statului său, demers început de Putin, încă în perioada primului său mandat:

“Suntem parte a Europei, iar relaţiile cu Uniunea Europeană sunt pentru noi o componentă de bază a relaţiilor noastre internaţionale,” a declarat astăzi şeful statului rus, Dmitrii Medvedev.

În anul 2002, Vladimir Putin reuşise să facă primii paşi spre atingerea acestor imperative de politică externă, atunci când a fost creat Consiliul NATO – Federaţia Rusă. Medvedev continuă politica de “occidentalizare” a Rusiei. Actualul preşedinte rus este iniţiatorul elaborării unui nou Tratat de Securitate Europeană, pe care nu ezită să-l supună discuţiei oficialilor de la Bruxelles, invocând necesitatea adoptării şi ratificării acestuia din cauza schimbărilor care au apărut în sistemul de securitate europeană.

Dmitrii Medvedev a mai declarat că este cointeresat de menţinerea dialogului dintre cei doi actori pe un ton pozitiv, chiar dacă este ultimul Summit care a fost organizat în această formulă, şi asta din cauza conţinutului Tratatului de la Lisabona, care aduce modificări în acest sens.

De altfel, pe 16 noiembrie 2009 la Bucureşti, în cadrul unei întruniri dintre mediul academic, politicieni şi reprezentanţi ai societăţii civile, primul secretar al Ambasadei Federaţiei Ruse la Bucureşti, Anatolii Akopov, confirmase interesul Rusiei nu doar de a se apropia teritorial de Uniunea Europeană, ci chiar de a se alinia acestei formaţiuni regionale: “Rusia nu este împotriva integrării statelor din spaţiul post-sovietic în UE, pentru că şi Rusia vrea în Uniunea Europeană.”

Indiferent de cine se va afla la conducerea Uniunii Europene, Rusia şi-a propus drept scop principal atingerea unui nivel de colaborare avansată cu această organizaţie internaţională. „Oricine nu s-ar afla la conducerea Uniunii Europene sau a unor instituţii separate ale acesteia, toţi aceşti domni respectabili vor înţelege importanţa dezvoltării relaţiilor dintre UE şi FR. În aceeaşi manieră, oricine nu ar fi preşedintele Federaţiei Ruse, noi realizăm ce reprezintă pentru noi europa Unită,” a mai adăugat Dmitrii Medvedev în cadrul conferinţei de presă la încheierea Summit-ului Rusia-UE de la Stockholm.

Revenind, însă, la agenda acestui Summit, trebuie să menţionăm aici, că au fost abordate probleme, precum cea a Iranului şi programul său nuclear, Pakistan şi Afganistan şi desigur stadiul negocierilor noului tratat de bază dintre Uniunea Europeană Federaţia Rusă. Actul care reglementa anterior relaţiile bilaterale dintre cei doi actori expirase în anul 2007, iar dialogul pentru negocierea unui nou document, mult mai avansat începuse abia în anul 2008. Din cauza războiului ruso-georgian, însă, a întâmpinat probleme în continuarea discuţiilor pe marginea acestuia. „Ce-i drept, lucrurile n-au ajuns încă la capitolul mecanismelor de cooperare, căci încă nu există noi structuri UE. În ce priveşte celelalte capitole, este evident un anumit progres”, sublinia ambasadorul Rusiei la UE, Vladimir Cijov, relatează Vocea Rusiei.

Încă de la începutul acestui Summit se cunoştea faptul că cel mai controversat subiect va rămâne, totuşi, Caucazul şi modalităţile diferite de soluţionare a conflictelor din această zonă, propuse de părţile implicate. Este greu de crezut că Rusia va face careva concesii în această privinţă, dată fiind importanţa zonei din punct de vedere al hidrocarburilor care se regăsesc aici, dar şi a poziţionării georgafice. Cu toatea acestea ambele părţi urmează strict linia propriilor interese, de aceea parteneriatul dintre Federaţia Rusă şi Bruxelles are pretenţia de a fi stabilit pe termen lung şi elaborat în manieră mult mai avansată decât precedentul. Pentru Uniunea Europeană Federaţia Rusă este al treilea cel mai mare partener economic, cu livrările ruseşti de petrol şi gaze care alcătuiesc un procent mare de exporturi ale Rusiei în Europa, transmite portalul oficial al UE.

Ruşii consideră că a sosit momentul deschiderii Uniunii Europene faţă de Rusia. O demonstraţie în acest sens ar fi simplificarea regimului de vize impus de către Bruxelles cetăţenilor ruşi, astfel încât aceştia să poată obţină mai uşor aceste documente pentru călătorii de scurtă durată pe teritoriul statelor europene. Problema cetăţenilor ruşi a fost abordată şi într-un alt context. Oficialii ruşi prezenţi la Summit au adus în discuţie modul în care sunt tratate de către autorităţile baltice persoanele de etnie rusă, invocând faptul că nu le sunt asigurate şi protejate principalele drepturi şi libertăţi, ei considerând că acestea sunt tentative de a politiza istoria, transmite NewsIn.

Vocea Rusiei relatează că o atenţie sporită a fost acordată arhitecturii securităţii energetice europene: „În această problemă trebuie să continuăm schimbul de opinii, pentru a elabora o bază calitativă în vederea colaborării energetice pe viitor, mai ales că în ultimul timp s-a ajuns la rezultate foarte bune în privinţa promovării marilor proiecte energetice. Am în vedere şi „Nord Stream” şi „South Stream”.

În condiţiile în care Uniunea Europeană se arată a fi tot mai obosită de ultimele extinderi, este foarte greu de crezut că alinierea Rusiei la aceasta organizaţie se va produce în curând. Moscova este un partener prea greu de înghiţit din cauza dimensiunilor, dar şi a problemelor cu care se confruntă. Întrebarea care se cere a fi pusă aici este, însă, următoarea: cât de veridice sunt aspiraţiile europene ale ruşilor? Pot fi acestea paravanul sub care se ascund pretenţiile de reconstrucţie a panslavismului sau prevalează, totuşi, interesul economic?

PS: acesta este un brief scris pentru Centrul de Studii Est-Europene si Asiatice din Bucuresti. Intitial am vrut sa-i dau denumirea de "Visul idiotului... ", dar m-am abtinut.

Jelui-m-aş şi n-am cui..., jelui-m-aş codrului....

Ai auzit? Ce să aud? Vine Vlad Filat la Bucureşti!!!

Mai trece puţin timp... .

Angela, salut! Sâmbătă te invit la întrunirea cu Prim-Ministrul nostru. O să vii? Vin, am văzut şi mesajul, aşa că mulţumesc frumos!

Vine şi sâmbătă... . Mare sărbătoare, mare: Vlad Filat se va întâlni cu noi, studenţii basarabeni! Ne punem straie de sărbătoare, pregătim întrebări şi ne ducem să-l vedem pe noul mogul din clădirea guvernului de la Chişinău.

Ştiam că va întârzia, doar e de pe malul Bâcului, aşa că am ajuns exact cu cinci minute înainte de ora stabilită pentru întrunire. La intrare devin confuză: eu ştiam că băieţii din securitatea edililor au ochii albaştri. Aici erau amestecaţi, adică tărcaţi: albaştri şi căprui. Lume multă se îmbulzeşte să intre. Gata! Nu mai găsesc loc în salăăăă... . Mă apropii... . Confuzia e şi mai mare: sunt liste cu cei invitaţi! Trebuie să mă caut pe liste. Nu mă găsesc! Bună asta! Dar.... marele meu „noroc” este că sunt uite „atât de importantă” încât mă cunosc mulţi basarabeni „stabilizaţi” pe malul Dâmboviţei. După ce o tanti cu tupeul mai mare decât tureatca îmi umblă prin geantă, portmoneu şi mai şi reuşeşte să-l mângâie pe la buzunare pe un băiat de alături, reuşesc să intru.

Aşteptăm... . Studenţii în general nu aşteaptă prea mult... dar, totuşi, Vlad Filat nu vine în fiecare zi să pozeze pe malul Dâmboviţei ca noi să avem posibilitatea să ne bunghim la el cu gurile căscate, de parcă am fi văzut piramidele pentru prima dată în viaţă. Aşteptăm... . Trece o jumătate de oră, trece o oră, trece o oră şi jumătate. Sunt plictisită, prietenii mei la fel... . Dar aşteptăm... .

O vinit! Iaca băieţii cu ochi tărcaţi fac gard viu pentru Domnul Prim-Ministru. Acesta îşi găseşte repede locul rezervat la masa de pe scena sălii Aula Magna, facultatea de drept, Universitatea din Bucureşti unde are loc tot spectacolul. Na! Ştie să citească omul, spre deosebire de reprezentanţii vechii guvernări. După un moment de reculegere extrem de scurt (cred că nu a durat decât 3 secunde, cât am reuşit să ne ridicăm în picioare) în onoarea celui care a fost Andrei Savciuc, domnul Vlad Filat îşi începe discursul.

Din primele fraze înţeleg că urmează să ne integrăm... în UE! Cum? Prin eforturi şi acţiuni interne! Nu ştiu cum vine asta, că nu a precizat cine va face eforturile şi cine acţiunile. Urmează un sfat: Să faceţi cât mai multă carte (adică noi, studenţii basarabeni din România)!!! De ce? Cum de ce? Ca mai apoi să revenim acasă şi să aducem ţara noastră pe drumul european. Din câte ştiu eu în Moldova, drumurile care la nivel declarativ sunt europene au nişte găuri de îţi vine să cobori din maşină, să ţi-o iei în braţe şi s-o duci tu pe ea, nu ea pe tine. Întrebarea care îmi apare în minte „Care drumuri europene?” mi se pare extrem de firească. În zadar circulăm pe „drumuri europene” dacă acestea nu ne leagă cu nicio Europă.

Apoi începe lauda, pardon, enumerarea rezultatelor acestei vizite fructuoase în capitala României. Neinteresant! Am văzut şi la ştiri..., ştiu şi eu să citesc. Discursul este intenţionat scurtat, astfel încât să avem posibilitatea să punem cât mai multe întrebări. Logic!

Urmează sesiunea de întrebări. Filat răspunde şi pentru el, şi pentru Leancă (acuma recunosc: am fost mai mult să-l văd pe Ministrul de Externe decât să clipesc din gene la Făt-Frumos cu moţ în frunte).

Întrebările din sală sunt comode. Mult prea comode!

Majoritatea se linguşesc, spunând că vor reveni acasă după studii, să ridice ţara din temelii, să făurească o nouă Moldovă, poate reuşesc să obţină vreun post de muncă! Ei, tinerii sunt viitorul! Filat recunoaşte că are 40 de ani, dar nu uită să se laude că este un Prim-Ministru tânăr (nu contează că în conformitate cu legislaţia internă a Republicii Modlova tânăr eşti până la 35 de ani, după aia eşti spisuit de pe „lista cu priorităţi” a autorităţilor).

Un băiat întreabă dacă este posibilă reluarea Podului de Flori. Filat răspunde: „ ... trebuie să reconstruim podurile. Şi nu văd nicio problemă de a circula şi într-o parte şi în alta cu flori! Voi să faceţi cât mai multă carte!”

Nu aici eu nu pot să tac din gură şi se încep discuţii în cerc restrâns: care reconstruit? De construit, nu de reconstruit!

Cineva şi-a aminit că nu s-a ales Preşedintele. Ce vom face cu Constituţia? Filat răspunde că se va încerca procedura de adoptare a Constituţiei, astfel încât şeful statului să poată fi ales de popor, dar pentru asta e nevoie de cifra divină a lui VV: 61 de voturi!

Băi nene: de ce repeţi de atâtea ori că este necesară adoptarea Constituţiei? Nu e nevoie adoptarea, ci modificarea ei! Doar ai făcut facultatea de drept! Şi eu nu înţeleg: americanii au adoptat şi ei una la 1776, ulterior doar amendând actul suprem al statului, noi, „maldavenii” de ce ar trebui să adoptăm una nouă de fiecare dată când ne tună? Pentru că vrea Filat Constituţie nouă?

Organizatorii anunţă că timpul Primului-Ministru a cam expirat. Făt-Frumos cu moţ în frunte, dezamăgit şi mult ironic spune că a fost cea mai monotonă întâlnire cu publicul pe care a avut-o în ultimul timp... .

Au de ce oare?

Păi în primul rând că a fost cinic, declarând că „Vedeţi, noi suntem cel mai liberal şi democratic guvern... pe care l-aţi avut!” În al doilea rând, eu înţeleg că nu sunt Băsescu, dar, totuşi, eu te-am votat nu Dâmboviţa, şi ar trebui să răspunzi în primul rând în faţa mea, a alegătorului! În al treilea rând, când îmi repeţi de trei ori în timpul discursului şi tot de atâtea ori la finalul acestuia: „voi trebuie să faceţi carte!” eu încep să te bănuiesc de cumătrism cu Tătuca Lenin... .

Mesaj către studenţii basarabeni, de fapt mai degrabă o recomandare: când vă mai întâlniţi cu Filat, citiţi mai întâi programul de guvernare, aceea este arma cu care îî puteţi umple viaţa de adrenalină, nu de alta, dar să nu apăreţi ca nişte ignoranţi în faţa propriei conştiinţe! În plus, îi oferiţi posibilitatea să îşi distreze intelectul, că aţi văzut şi singuri că se plictisea omul!

Eu demult tot spun că vreau să mă retrag într-o pădure. Astăzi Filat mi-a confirmat că ideea mea este una extrem de bună! Îţi vine să fugi, unde te duc ochii numai să nu mai vezi atâta perversitate politică!

Bun venit în România!

Astăzi, 12 noimbrie 2009, a fost lansat raportul de cercetare „Nevoile de informare ale imigranţilor în România” – proiect finanţat prin Fondul European pentru Integrarea Resortisanţilor din ţările terţe, coordonat de Fundaţia Soros România în colaborare cu ADO SAH ROM pentru ARCA – Forumul Român pentru Refugiaţi şi Migranţi, beneficiar (raportul îl găsiţi aici şi poate fi descărcat gratuit).

Cu toţii am întâmpinat anumite greutăţi atunci când am venit pentru prima oară în România. Pentru noi, cetăţenii Republicii Moldova, etnici de origine română, lucrurile sunt mult mai simple pentru că vorbim limba română, dar pentru cei sosiţi din alte ţări, acestea devin agasante şi frustrante, atunci când dau ochii cu funcţionarul român de la ghişeu, care de cele mai multe ori nu-i poate oferi informaţia necesară. Imigranţii nimeresc într-un cerc vicios din care ies adesea mult prea greu.

În acest sens, cercetarea amintită mai sus vine să ofere răspunsuri utile la întrebări precum: Unde se pot informa cetăţenii străini despre acţiunile pe care trebuie să le întreprindă la sosirea în România? Ce informaţii le sunt necesare şi cine le poate furniza? Care sunt actele legislative care reglementează statutul imigrantului pe teritoriul român?

Proiectul în cauză are drept scop final elaborarea unui ghid, util tuturor celor care intenţionează să viziteze România, indiferent de scopul călătoriei. Acesta va fi distribuit gratuit în toată ţara, dar şi la ambasadele române din afară. Ghidul, ne garantează autorii cercetării, dar şi coordonatorii proiectului, va apărea până la sfârşitul acestui an şi va fi tradus în patru limbi: engleză, franceză, turcă şi cantoneză.

În final vreau să închei acest articol informativ cu un citat al unui concetăţean de-al meu, intervievat pentru acest raport:

„Fiecare instituţie, fiecărui om îi dă o informaţie diferită” (imigrant, Republica Moldova)

Balcanii de Vest între planul B şi planul C...

Despre Uniunea Europeană se spune că era o soluţie economică la o posibilă criză politică: proiectul care a împăcat doi actori rivali Franţa şi Germania – fapt recunoscut de participanţii la viaţa internaţională. Şi dacă acesta este adevărul acceptat de toţi, atunci „emisfera politică” a creierului european a fost trezită din amorţire de Balcanii de Vest, mai exact de conflictele care s-au derulat în ultimul deceniu al secolului XX, care au degenerat chiar sub ochii materiei cenuşii localizată atât de frumos la Bruxelles, Paris sau Luxembourg. Intrusul extern, cunoscut şi sub numele de „Statele Unite ale Americii”, a declanşat procesul natural de apărare al Uniunii Europene, obligând-o să genereze leucocite sub denumirea de PESC şi PESA, dar şi prezenţă tot mai activă în zona sângerândă a continentului european.

În acel moment integrarea europeană nu mai era doar un proces tehnic, prin care candidatul implementa pur şi simplu un acquis comunitar, el s-a transformat într-o decizie politică complexă, prin care Uniunea Europeană îşi calculează nu doar capacitatea de absorbţie a statelor cu un trecut şi o prezenţă continentală europeană. Lucrurile sunt mult mai complicate. Acest actor regional percepe necesitatea de a accepta state noi şi din raţiuni de securitate internaţională.

De ce a trecut Bruxelles-ul peste Balcani?

O analiză superficială a procesului de integrare europeană ne arată cum oficialii Uniunii Europene au gândit în perspectivă. Aceştia au sărit peste Balcani, direct în România şi Bulgaria. Prima impresie lasată de aderarea acestor două state la familia europeană ar fi că Bruxelles-ul a încercat să înghită mai mult decât era capabil, iar frustrarea unor state precum Croaţia, pregătită de aderare de multă vreme, pare logică. În acel moment oficialii europeni au folosit mai mult tactică, decât tehnică politică. De ce? Pentru că astfel, îndepărtau influenţa rusească într-o regiune asupra căreia Moscova mai are pretenţii geopolitice, visând la măreţul „Plan panslavist”.

Deşi, teoretic, state precum Serbia încă mai oferă runde de plecăciuni Kremlinului, arătând recunoştinţă pentru susţinerea în problema Kosovo şi periodicele injecţii financiare pentru „insfrastructură” (niciodată nu se ştie cum din banii destinaţi construcţiei unor coridoare de transport poate să mai apară şi o mică bază militară, mai ales că există declaraţii în acest sens şi la cel mai înalt nivel), practic posibilitatea de a fi acceptată în Marea Familie Europeană este mult mai tentantă. Serbia, ca un copil cuminte ce este, priveşte de jos în sus ce capitală va licita mai mult pentru ea: Moscova sau Bruxelles. Dar aceasta este situaţia Belgradului, care nu este împărtăşită de vecinii săi.

Uniunea Europeană xenofobă?

Un alt candidat la aderare este Albania – oficial este o ţară cu aproximativ 70% din populaţie musulmană şi etichetată drept penultima cea mai săracă ţară din Europa (ultima e Republica Moldova... oficial...). Religia musulmană pare să fie argumentul cu ajutorul căruia UE limitează nu doar spaţiul, dar şi lărgeşte considerabil perioada de aderare a unor potenţiali candidaţi (vezi cazul Turcia, care de peste 50 de ani bate la poarta Europei), ascunzându-se după paravanul oferit de „încălcarea” drepturilor omului. Problema este puţin de altă natură. Deşi Albania are o populaţie majoritar musulmantă, ea nu este o ţară religioasă activă, drept dovadă pot servi numeroasele căsătorii dintre persoanele de religie musulmană cu cele de religie ortodoxă sau catolică. Cauza: regimul comunist din Albania, care a interzis religia, astfel încât ea a avut „privilegiul”de a fi primul stat ateist din lume. Comunismul a ucis tradiţia şi conştiinţa albanezilor... .

Pentru cetăţenii europeni albanezii şi alte popoare din Balcani şi din afara acestora (Turcia) sunt musulmani. Este un stereotip bine înrădăcinat pe bătrânul continent. Acest lucru ne duce cu gândul la faptul că Uniunea Europeană este xenofobă şi uşor rasistă, lucru care a degenerat în scădere considerabilă a entuziasmului integrării. Uniunea Europeană ar trebui să privească în interiorul său şi să observe atent că nu există state membre perfecte. Atitudinea afişată faţă de statele candidate este mult prea ostilă, consideră populaţia din Balcani. Ele sunt impuse să lupte împotriva Uniunii Europene şi nu să contribuie la întărirea acesteia. Integrarea Balcanilor de Vest în această organizaţie regională ar putea duce la întărirea acestei regiuni, aceasta fiind o altă opinie împărtăşită de majoritatea conducerilor balcanice. Procesul va fi benefic nu doar candidaţilor, dar şi Uniunii. În fond, anume Balcanii de Vest au contribuit la accelerarea procesului de întărire politică a UE.

Dacă planul A cade, există şi planul B, şi planul C

Statele balcanice se tem să nu repete soarta Turciei şi acuză oficialii europeni de impunerea unor standarde duble faţă de ele. Bruxelles-ul nu a exclus niciodată şi posibilitatea de a introduce Balcanii de Vest în Politica Europeană de Bună Vecinătate, ca un posibil Plan B la un eventual eşec al Planului A (semnarea tratatelor de aderare). Dacă acest lucru se va întâmpla, atunci statele balcanice sunt dispuse să pună în aplicare Planul C. Acesta are la bază modelul Elveţiei – stat care se simte destul de confortabil şi în afara Uniunii Europe.

Deşi problema se reduce doar la alegerea unei variante din cele trei prezentate A, B sau C, Bruxelles-ul trebuie să ia în consideraţie şi un eventual plan D, prin care Federaţia Rusă şi-ar putea plasa tentaculele chiar în membrele Europei. Pretexte sunt destule.

Cineva spunea:

„Când Rusia şi SUA oferă ceva nu poţi refuza, când Uniunea Europeană oferă ceva nu poţi înţelege...”

Orice răbdare are limite, a statelor din Balcanii de Vest în curând poate să se termine şi atunci ofertele externe nu vor putea fi refuzate... .

IN MEMORIAM ANDREI SAVCIUC....

Ieri, 8 noiembrie s-a stins din viaţă Secretarul General al Uniunii Naţionale a Tinerilor Basarabeni din România (UNTB), Andrei Savciuc, în urma unui tragic accident de pe şoseaua Bucureşti – Piteşti.

Andrei Savciuc a fost cel care a sprijinit şi promovat interesele basarabenilor în România. Andrei este respezentantul unei noi generaţii ce a venit să promoveze imaginea Republicii Moldova. El şi-a dedicat viaţa unui scop nobil – de a construi puntea de legatură dintre cele două maluri ale Prutului.

Tinerii moldoveni îşi exprimă sincerele condoleanţe familiei şi prietenilor lui Andrei Savciuc, exprimându-şi admiraţia faţă de personalitatea lui şi le multumeşte părinţilor pentru aportul pe care fiul lor l-a adus comunităţii noastre.

Andrei a fost un sprijin care a ştiut sa ne îmbărbăteze când a fost cazul, un fiu care a putut să fie mândria părinţilor, un om care a ştiut să iubească, un bărbat care a fost capabil să înfrunte cu demnitate obstacolele vieţii. El este, într-adevăr, un model demn de urmat şi un prieten a cărui pierdere doare. Iar durerea aceasta va sângera în timp, ca simbol al unei răni ce nu se cicatrizează.

Andrei a fost un aprig luptător şi militant al ideii de consolidare a tinerilor basarabeni ce-şi fac studiile în România, iar noi vrem cu tot dinadinsul să continuăm tradiţia pe care el a tins s-o implementeze în rândurile noastre.


Fie-i memoria eternă...


Tinerii români basarabeni care-şi fac studiile în România

Sudul Moldovei – aici inima bate mai intens...

Nu mai este un secret pentru nimeni locul unde m-am născut: satul Brânza, raionul Cahul (în acte este trecut Slobozia Mare – au glumit cei de la maternitate sau poate doreau să fiu de-a lor, adică slobozeancă)!

Articol preluat de CURAJ.NET

Foto: Limba Soacrei, Hânceşti

Deşi mulţi „moldoveni” nu au o părere prea bună despre sudul Moldovei, inima mea bate aici mai intens, aerul este mai curat, culorile sunt mai vii, iar oamenii.... oamenii sunt mai blanzi, mai domoli, mai AI MEI, mai Oameni... .

Foto: o Cooperativă, oraşul Leova, Lăpuşna

Aveam emoţii înainte de a reveni acasă. Nu ştiu de ce... . Vroiam să inspir aerul îmbibat cu libertate, să mă molipsesc de optimism..., poate acesta este motivul, încă nu am reuşit să înţeleg ce-i cu democraţia în Moldova, este sau nu este dorită, este sau nu este apreciată... .

Foto: intrarea în raionul Cantemir

Drumul spre casă a fost aglomerat de peisaje superbe. Ochii reuşeau să fotografieze fiece firicel de iarbă, fie aceasta chiar şi îngălbenită, fiecare cal priponit la marginea drumului, fiecare copac, fiece frunză ridicată în sus de vântul rece, aruncată pe parbrizul maşinii şi înapoiată soarelui colţos de către Gicu cel grăbit - prietenul fratelui meu şi şoferul nostru din acea zi... .

Foto: o turmă de oi, undeva prin raionul Cantemir

Am încercat să petrec cât mai mult timp cu părinţii mei în orele puţine în care am fost acasă şi nu am reuşit să colind satul în căutarea imaginilor şi memoriilor. Dar chiar şi aşa, am aflat că omul de rând, deşi se simte mai liber, nu este foarte fericit. Criza economică a pătruns în toate colţurile ţării. Care stă în închisorile din Austria, care îşi aduce obolul la creşterea Rubliovcii, pe la Moscova - moldovenii au evadat din comunism la propriu... . Bunicii noştri sunt îngrijoraţi pentru faptul că le va întârzia pensia: sunt gata să o aştepte şi câteva luni, dar numai să vină (aş trimite-o pe Lăguţa într-un sat, obligând-o să stea acolo măcar un an). Primăriilor le-a fost redus bugetul, iar profesorii şi alţi angajaţi ai instituţiilor de stat au fost preîntâmpinaţi că vor primi salariile cu întârziere.

Sudul Moldovei este zona cea mai săracă a ţării. Aici şi drumurile au mai multe gropi, infrastructura este la pământ, seceta este tot mai crudă. Cu toate acestea am fost surprinsă plăcut să văd vii noi sădite şi foarte îngrijite. Dar cum tot binele are şi o umbră mai rea şi nu am văzut niciun strugure lăsat de izbelişte, părinţii mi-au spus cu durere în ochi că pe dealuri o mare parte din ţărani au lăsat roada pe butuci, deoacere nu au dorit să o vândă pe un preţ de nimic: 1,10 MDL (aproximativ 0,25 RON). Dacă adunau strugurii şi acceptau preţul oferit de fabricile de vin, oricum nu-şi acopereau cheltuielile. Totuşi, există mulţi şi din cei care au adus strugurii acasă şi au făcut vin. Nu vreau să-mi închipui ce amploare va lua alcoolismul în condiţii de sărăcie tot mai evidentă... .

Câţiva ciobeni şi-au scos turmele chiar şi pe un frig persistent, semn că hrană pentru iarnă nu este destulă. Mă aşteptam să văd ca şi în alţi ani pe la porţile caselor fân scârtuit sau malduri de păpuşoi (porumb, dialect). Prea puţin... .

În Cahul nu ne-am oprit decât pentru câteva minute, dar am reuşit să văd că merele se vând la preţul de 3,50 MDL (aproximativ 1 RON). Mare vânzoleală în oraşul acesta. În urmă cu zece ani aproape îl uram, acuma şi-a mai schimbat puţin imaginea sovietică, este mai vesel, mai viu, mai animat.

Tot de ceva timp îmi doream o poză cu bustul lui Ştefan cel Mare din satul Colibaşi. Azi, în sfârşit, am reuşit să fac şi acest lucru. Imaginea Voevodului parcă ar vrea să ascundă din daunele pricinuite de construcţia căii ferate. În depărtare puteţi observa cum se lucrează la a doua linie de cale ferată, care duce spre Giurgiuleşti.

Când am ajuns la Brânza am uitat şi de aparatul foto şi de poze. Am reuşit să imortalizez prea puţin, deja eram cu gândul la casă şi la părinţi. Îmi cer scuze pentru acest lucru. Inima deja bătea altfel... . Nu am pretenţii că am prins toată starea sufletească a oamenilor de la sud, dar nu voi uita niciodată locul unde m-am ridicat în picioare... .










PS: dedic acest articol fratelui meu, care mâine va împlini un sfert de secol. LA MULŢI ANI, SĂNDUŢ!!! Să ne trăieşti sănătos şi fericit!