Alegeri ... grele ...


A mai rămas să potrivim o țară.

Uniunea Eurasiatică – proiectul pentru ”integrarea integrărilor”

adevarul.ro 

Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR) și Camera de Comerț Bilaterală Româno-Rusă au organizat recent un seminar intitulat „Regulile Uniunii vamale Rusia-Belarus-Kazahstan privind importul de produse din alte țări”. Seminarul a fost destinat agenților economici care sunt interesați să exporte în cele trei țări post-sovietice și să cunoască activitatea de comerț exterior în cadrul Uniunii vamale, scrie Karadeniz-Press[1]. În contextul crizei financiare, care a lovit sistemul bancar al Ciprului, Federația Rusă a propus autorităților din Nikosia să adere la Uniunea Eurasiatică. Ministrul afacerilor externe iranian, Ali Akbar Salehi, a declarat recent că o eventuală colaborare cu aceeași Uniune Eurasiatică ar putea contribui esențial la dezvoltarea ideii eurasiatice și ar schimba calitativ colaborarea regională. (Karadeniz-Press, Nakakune, Iran.ru, Izvestia)

Idee cu scop precis?
Ideea creării Uniunii Eurasiatice, după chipul și asemănarea Comunității Statelor Indepentente ca participanți și Uniunea Europeană ca model economic, a fost lansată în spațiul public în luna octombrie 2011 de către Vladimir Putin, care deținea în acea perioadă funcția de prim-ministru al Federației Ruse. Articolul semnat de către Putin la data de 03 octombrie 2011 pentru publicația Izvestia reprezinta lansarea autorului în campania electorală pentru cursa prezidențială pe care oricum avea să o și câștige mai târziu (martie 2012) din cauza lipsei unor contracandidați puternici.
Vladimir Putin nu a avut o platformă electorală la alegerile din luna martie 2012. În schimb, a existat o serie de articole (în total 7 la număr), care au constituit, unificate fiind, programul său electoral. Articolul cu denumirea ”Noul proiect integraționist pentru Eurasia – viitorul care se naște astăzi” nu este altceva decât viziunea actualului președinte al Federației Ruse cu privire la politica externă pe care o va promova în acest mandat prezidențial – o introducere în politica externă a lui Vladimir Putin pentru următorii șase ani.
După discursul lui Vladimir Putin, Izvestia a mai publicat încă două articole: ”Despre soarta integrării noastre”, semnat de Alexandr Lucașenco[2] și ”Uniunea Eurasiatică: de la idee la istoria viitorului”, autorul căruia este Nursultan Nazarbayev[3].
Este pentru prima dată când mai mulți președinți ai unor state ex-sovietice au adoptat un discurs unic ca formă și conținut pentru a promova o idee, o entitate suprastatală, regretând în același timp deschis dispariția Uniunii Sovietice. Un singur lucru ar mai putea fi adăugat aici: fiecare discurs are un conținut ce denotă egoism statal. Fiecare autor – șef de stat – încearcă să demonstreze că țara pe care o reprezintă este veriga centrală a viitorului proiect. Susținând ideea lui Vladimir Putin, Alexandr Lucașenco și Nursultan Nazarbayev nu fac altceva decât să acumuleze dividende politice în interiorul țărilor ale căror lideri sunt. Metoda este deja consacrată: alimentarea grandoarei, fie ea și în baza reconstruirii influenței imperiului din care făceau parte în trecut.
Nostalgici fiind după URSS, cei trei lideri, Vladimir Putin, Alexandr Lucașenco și Nursultan Nazarbayev au decis să revină asupra unei propuneri lansate încă în anul 2003  - cea de a crea un Spațiu Economic Unic între Federația Rusă, Belarus, Kazahstan și Ucraina.
Tragedia secolului XX, după cum au catalogat cei trei lideri destrămarea URSS, ar fi putut să fie evitată. Crearea Uniunii Eurasiatice ar putea să reprezinte un prim pas spre micșorarea efectelor acestei tragedii. Doar așa se poate repara grava eroare. Și dacă a existat tendința de a califica primul discurs despre necesitatea creării Uniunii Eurasiatice, cel al lui Putin, ca fiind unul electoral, atunci președintele bielorus, Alexandr Lucașenco a infirmat acest lucru și asta deoarece ideea a apărut demult, iar în anul 2003, atunci când a fost lansată sub forma Spațiului Economic Unic, nici nu se putea vorbi despre un al treilea mandat prezidențial al lui Putin: ”Este pentru prima dată când Rusia spune deschis care-i sunt prioritățile de politică externă. Este pentru prima dată când vorbește deschis despre acest lucru un candidat la alegerile prezidențiale.” Conform opiniei liderului belorus, crearea acestei entități este tactica corectă pentru dezvoltarea spațiului căruia i se adresează și nu trebuie să fie tratată ca un element discursiv, declarativ, util doar pe durata campaniei electorale. Termenul de prescripție al ideii nu este egal cu durata mandatului prezidențial al lui Vladimir Putin.

Nu poți să construiești un stat, fiind atent doar la procesele care au loc în interiorul acestuia. Atenție trebuie să se acorde și transformărilor care au loc pe scena internațională. Deși procesele integraționiste sunt din ce în ce mai criticate, ele rămân a fi instrumente importante cu ajutorul cărora pot fi depășite efecte negative ale crizelor din orice domeniu. Putin și aliații săi fideli încearcă să exploreze potențialul unei noi entități regionale și acumulează capital politic încă înainte ca proiectul să fie lansat.
Cui i se adresează proiectul lui Vladimir Putin?

Continuare EAPR.RO


globalenvision.org 
”... The present paper provides such an analysis and argues that Moldova’s revolution can best be explained not by social-media-driven activism, but instead first and foremost by a succession crisis that happened to hit as the country was just entering a sharp economic decline as a consequence of the global financial crisis. Careful process tracing of events, including the details of the April protests as well as critical events later in the year, reveal that these two crucial factors (public opinion and succession politics in the dominant political machine) were capable of generating both the mass rioting and the ouster of the Communist party that followed several months later. Among other things, this suggests that studies of social media’s effects on politics must be couched in rigorous and systematic study of the larger political context in which the Internet operates. ... ”

Source: PONARIS