Târgul European de Educaţie - EEF

Inaugurăm prima ediţie a Târgului European de Educaţie (20-21 februarie 2010, Bucureşti, hotel Hilton)

International Education Center are plăcerea de a anunţa prima ediţie a Târgului European de Educaţie (European Education Fair).

Peste două săptămâni reprezentanţii celor mai reputate universităţi şi şcoli din Europa vin la Bucureşti pentru a se întâlni cu tinerii români tentaţi să-şi continue studiile superioare în străinătate. Vă invităm la un evenimentul educaţional de anvergură europeană ce va avea loc între 20-21 februarie la Hotel Athenee Palace Hilton din Bucureşti. Pentru vizitatorii acestui târg pregătim prezentări conexe şi ateliere interactive în cadrul cărora studenţii români şi reprezentanţii universităţilor europene vor avea ocazia să examineze împreună posibilităţi şi modalităţi de colaborare. Participarea este gratuită, înscrieri pe www.eef2010.com.

Acest eveniment va debuta cu un preambul promiţător în seara zilei de 19 februarie: 6 universităţi de top din Olanda îşi vor prezenta oferta educaţională în cadrul Holland Day între 17:00 şi 19:00 la hotel Hilton din Bucureşti.

Iniţiatoarea acestui eveniment, International Education Center (IEC) România, este o organizaţie membră EDvisory, o reţea internaţională de companii şi organizaţii internaţionale active în domeniul educaţional (www.iec.ro). IEC promovează mobilitatea educaţională pentru elevii şi studenţii din România, Bulgaria, Republica Moldova şi Macedonia, desfăşurând programe de plasament liceal şi universitar.

Urmează ONG-urile din Transnistria! Pe locuri: FOC!!!

Acum câteva zile am primit un link de la un prieten din Transnistria. Când l-am întrebat ce este acolo, mi-a răspuns şiret să mă uit singură că o să mă distreze conţinutul.

Am citit..., dar distracţia nu şi-a făcut simţită prezenţa... .

Foto: Meridian INFO

După numai două zile, făcând surfing prin presa rusă şi cea transnistreană găsesc încă un articol. Acelaşi subiect: Organizaţiile Non-Guvernamentale din Transnistria – purtătoare ale viruşilor democratici occidentali.

“ONG-urile au rolul primordial de a menţine stabilitatea şi de a asigura credibilitatea unei societăţi democratice, prin crearea unei legături permanente între cetăţeni şi guvern. Menţinerea stabilităţii se face printr-un transfer de informaţii de la cetăţeni către guvernanţi, iar asigurarea credibilităţii prin girarea deciziilor luate de către guvern în faţa cetăţenilor. Deoarece nu sunt motivate de profit sau de voturi, organizaţiile din sectorul non-profit deţin un important capital public de loialitate şi incredere,” ne spune Lavinia Andrei de la "TERRA Mileniul III".

Pe hârtie totul pare să fie destul de frumos, dar când eşti din Transnistria şi mai eşti reprezentant al unui ONG, lucrurile nu mai par atât de sclipitoare, pentru că rişti să lupţi cu două extreme:

1. îţi este interzisă activitatea desfăşurată în conformitate cu statutul ONG-ului din care faci parte de către autorităţile scâr(mir)noviste pentru că instigi la anti-statalism;

2. eşti cumpărat, ai bani destul de mulţi, dar mai primeşti şi un bonus roşu: un telefon cu firul până în biroul lui Smirnov.

În ambele cazuri devii inutil SOCIETĂŢII CIVILE la dezvoltarea căreia doreai să îţi aduci OBOLUL.

În anul 2007, după ce am revenit de la studii înapoi la Chişinău, am avut posibilitatea să cunosc mai mulţi reprezentanţi ai societăţii civile şi chiar am luat parte la activităţile unei organizaţii non-guvernamentale. Aşa am cunoscut şi câteva persoane din Transnistria, care erau implicate în mediul asociativ şi promovau principiile şi valorile europene în rândul tinerilor.

„Suntem fermi convinşi că dacă vom deschide acest Centru de Informare Europeană în Tiraspol, după modelul Dvs. Vom reuşi să facem atractivă Uniunea Europeană pentru cei de acolo şi astfel îşi vor dori să revină în componenţa Republicii Moldova, care este puţin mai avansată, din punct de vedere economic, decât noi... . Dar pentru a reuşi acest lucru avem nevoie de instruire în tot ceea ce înseamnă UNIUNE EUROPEANĂ,” ne spunea tânărul venit de la Tiraspol, care-şi dorea un parteneriat cu AIIE şi căruia nu puteam să nu îi dau dreptate: doar făcând cât mai atractiv malul drept al Nistrului am fi putut să realizăm reîntregirea teritorială a Republcii Moldova.

Astăzi nu mai cred în puterea societăţii civile din Transnistria. Ea nu mai există!

Şi cum să existe aceasta dacă la Tiraspol se organizează întruniri între autorităţile transnistrene, reprezentanţii mediului academic şi reprezentanţii mediului asociativ, în cadrul cărora se face „profilactică” (acesta este termenul utilizat în articol) în creierele tinerilor ONG-şti? Acestora li se povesteşte despre pericolul revoluţiilor portocalii şi rolul CIA în perpetuarea lor. Cum să existe acestea când profesorii universitari rostesc discursuri pline de patos, în care prezintă rolul reprezentanţilor mediului asociativ în destabilizarea vieţii interne a „MARELUI STAT TRANSNISTRIA”? Cum să existe acestea dacă de acum înainte se pare că vei avea nevoie de acordul acestor profesori sau al autorităţilor pentru a deveni membru al unui ONG? Cum să ai încredere în acestea când până şi angajaţii OSCE-ului, care prin „coincidenţă” sunt şi fondatori ai unor ONG-uri din Tiraspol, i-au vândut pentru sume destul de mari pe tinerii cărora le vorbeau de valori şi principii?

Organizaţiile Non-Guvernamentale din Transnistria primesc sume mari de bani pentru a desfăşura activităţi sociale. Problema este că donatorul nu se duce pe teren să vadă dacă aceştia, într-adevăr, sunt utilizaţi în conformitate cu obligaţiile contractuale. Şi cum ar putea să verifice, dacă el nu poate să pună piciorul pe acel teritoriu, care „îi aparţine” luminăţiei sale Smirnov? Şi dacă nu ai idee ce se întâmplă cu banii tăi de ce îi mai dai? Pentru că dă bine la public?

PS: va recomand sa cititi cele doua articole, ascunse in cuvintele inserate cu albastru.

Expansiunea Bucurestiului la Chisinau - motiv de ingrijorare pentru Moscova

Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a efectuat in perioada 27 – 28 ianuarie 2010 o vizita de lucru la Chisinau. Cu aceasta ocazie, presedintele roman a anuntat ca Republica Moldova va primi din partea Romaniei ajutor financiar in valoare de peste 100 milioane euro si sustinere politica si diplomatica in demersul sau de integrare europeana. Entuziasmul autoritatilor moldovenesti a fost tratat cu ironie de catre presa de la Moscova, iar autoritatile rusesti s-au abtinut sa comenteze aceasta vizita. (Novaya Gazeta, REGNUM, Kommersant.ru )

Publicat de CSEEA. Preluat de SPRE VEST, CURAJ, Presa din Basarabia

Dupa o perioada lunga de conflicte diplomatice, Chisinaul si Bucurestiul au reusit sa reia dialogul politic. Acest lucru a devenit posibil in urma pierderii alegerilor parlamentare din 29 iulie 2009 de catre comunistii aflati la conducerea statului pentru o perioada de opt ani. Disputa dintre cele doua state vecine a luat amploare pe fonul revoltei tinerilor de la Chisinau, care au protestat importiva fraudarii alegerilor din 05 aprilie 2009.

Dincolo de insemnatatea istorica a acestei vizite, pentru Moscova ea mai are si alte conotatii, si toate aceastea in pofida faptului ca reactiile autoritatilor ruse se lasa asteptate. Vizita presedintelui Romaniei in capitala Republicii Moldova poate fi tratata in mai multe feluri: pe de o parte Moscova isi simte din ce in ce mai mult amenintata influenta politica in acest stat, iar pe de alta parte ar putea obtine anumite avantaje, Chisinaul servind drept teritoriu de relansare a relatiilor romano-ruse.

Pozitia adoptata de autoritatile rusesti fata de atitudinea tot mai prietenoasa a liderilor de la Bucuresti este fireasca. Romania este stat membru al Uniunii Europene, care isi asuma deschis sustinerea pentru orientarea spre integrarea europeana a Republicii Moldova in calitate de partener, care detine expertiza necesara desfasurarii acestui proces si nu in calitate de “jandarm european”, sosit sa inspecteze capitala Moldovei, dupa cum insinueaza presa rusa.

De altfel, aceeasi reprezentanti ai presei rusesti, acuza Romania ca isi cumpara respectul si loialitatea pe bani multi. Cele 130 mln de euro sunt bani proveniti din fonduri europene si nu sunt altceva decat restantele pentru anul 2009, destinate implementarii proiectelor transfrontaliere intre Romania, Republica Moldova si Ucraina. Ei sunt alocati prin Instrumentul Politicii Europene de Vecinatate (IPEV). Confuzia creata de presa rusa prin care Romania este acuzata de distribuirea banilor europeni se datoreaza lipsei de informare cu privire la structura si algoritmul IPEV. Obtinerea fondurilor internationale pentru liderii Aliantei pentru Integrare Europeana reprezinta intarirea pozitiilor Aliantei, astfel incat la alegerile anticipate sa obtina numarul necesar de mandate parlamentare. Ajutorul financiar occidental si scindarea PCRM in interior ar putea reprezenta acel punct de cotitura finala al Republicii Moldova spre Uniunea Europeana.

Numarul mare de moldoveni care doresc sa obtina cetatenia statului vecin, adica a Romaniei nu este trecut nici el cu vederea de Moscova. In anul 2009 au redobandit cetatenia romana aproximativ 20000 de persoane, iar numarul total al cererilor depuse cu acelasi scop atinge 500000. Trebuie sa mentionam ca cifra celor care au dobandit cetatenia Federatiei Ruse din anul 1989 si pana in prezent este cu mult mai mare, iar riscul ca cetatenii moldoveni sa emigreze in statele Uniunii Europene este mic, deoarece acestia sunt cunoscatori de limba rusa, ceea ce le permite o deplasare mai usoara in interiorul spatiului ex-sovietic.

Moscova este deranjata si de faptul ca la Chisinau se vorbeste tot mai mult despre unificarea celor doua state vecine. Deja exista un demers oficial din partea a 35 de organizatii non-guvernamentale de o parte si de cealalta a Prutului care cer oficialitatilor romane, cat si moldovene unificarea nationala a poporului roman. Declaratia in care noul Ministru al Afacerilor Externe al Romaniei, Teodor Bakonski, numeste Republica Moldova Basarabia este categorisita ca un prin pas facut de autoritati spre afirmarea unitatii romanilor din ambele tari, acestea refuzand sa vorbeasca despre un alt popor sau o alta limba decat cea romaneasca in aceasta regiune.

Nu toti liderii fractiunilor politice aflate la guvernare in capitala Moldovei sustin tendintele pro-romane de la Chisinau. Marian Lupu, presedintele Partidului Democrat din Moldova este ferm convins de necesitatea semnarii Tratatului de Baza dintre cele doua state vecine. Parafarea unui asemenea document oficial ar putea oferi relatiilor moldo-romane posibilitatea de a trece la un alt nivel de comunicare, mult mai avansat. Refuzul de semnare a documentului este egal cu nerecunoasterea independentei si suveranitatii Republicii Moldova, mai adauga liderul PDM, Marian Lupu, citat de REGNUM.

Expansiunea romaneasca este sustinuta deschis de catre autoritatile unioniste de la Chisinau, titreaza si Novaya Gazeta. Prin deschiderea unor studiouri regionale a doua mari grupuri media romanesti in Moldova, - Publika TV si Jurnal Tv, - spatiul public se va afla sub dominatie romaneasca totala, ceea ce va duce la scaderea prezentei publicatiilor ruse, iar treptat si la reorientarea totala a politicii externe a Chisinaului spre spatiul European, care ofera perspective opuse celor care vin dinstre Moscova.

De la vizita presedintelui roman, Traian Basescu in capitala Republici Moldova a trecut aproape o saptamana. Pasivitatea cu care au tratat autoritatile de la Moscova subiectul supus dezbaterii nu denota dezinteres pentru procesele politice care au loc la Chisinau. Moscova a adoptat o atitudine, in aparenta, pasiva, expectativa, astfel incat sa poata studia comportamentul liderilor aflati la guvernare, dar si miscarile interne din PCRM ca ulterior sa se poata pozitiona cat mai bine in cadrul alegerilor anticipate, care cel mai probabil vor avea loc in toamna anului 2010.

Ucraina, îţi voi dărui Insula Şerpilor!

Iulia Timoşenko, premierul Ucrainei, a promis că va obţine revizuirea deciziei Curţii Internaţionale de Justiţie cu privire la retrocedarea platformei continentale din Marea Neagră României. Această declaraţie a fost făcută în cadrul unei întruniri cu reprezentanţii societăţii civile din regiunea Ternopâl, transmite Agenţia de Ştiri REGNUM.

Preluat de CURAJ

Foto: Jurnalul.ro

„Nu sunt de acord că totul este bine şi a fost atins acel nivel de stabilitate şi bună înţelegere convenabil tuturor părţilor implicate. Platforma continentală din Marea Neagră reprezintă independenţa economică şi politică a Ucrainei, este puterea şi competitivitatea statului nostru. De aceea voi insista ferm asupra acestui fapt, astfel încât dreptatea să fie restabilită. Iar ceea ce a fost incorect decis împotriva Ucrainei trebuie să fie revizuit,” a mai subliniat Timoşenko în discursul său.

Premierul ucrainean este de parere că dacă ar obţine câştig de cauză, cantitatea de petrol care poate fi explorată din platforma continentală a Mării Negre ar putea asigura economia ucraineana cu pertol şi gaze naturale pentru câteva sute de ani. „La o explorare mai adâncă de două mii de metri vom avea acces la fluxurile care ne vor permite să extragem petrol din cea mai mare parte a lumii, pentru că aşa este construit relieful. Acest lucru este bine ştiut de către savanţi şi de către persoanele care administrează corporaţiile care se ocupă cu extracţia petrolului,” susţine Iulia Timoşenko, candidat în funcţia de preşedinte al Ucrainei..

În anul 2009 Curtea Internaţională de Justiţie a emis o decizie prin care Insula Şerpilor nu putea influenţa linia de demarcaţie a teitoriului disputat de cele două state vecine. În conformitate cu aceeaşi decizie a instanţei de judecată, Ucraina are dreptul doar la o mare teritorială de 12 mile maritime. În consecinţă, în administrarea Bucureştiului a trecut 79,34% din teritoriul disputat.

Pentru Ucraina acest lucru însemna întărirea poziţiei României în regiunea Mării Negre, ceea ce nu era pe placul autorităţilor de la Kiev, care în ultima perioadă au pierdut o parte considerabilă din capitalul geopolitic deţinut. Ucraina este ameninţată astăzi din toate părţile. Acestea efecte sunt rezultatul unui management defectuos al politicii externe, dar mai ales al celei interne şi nu al celor de apărare al intereselor legitime ale statelor vecine.

Cred că adoptarea unei asemenea linii de politică externă este o decizie greşită pentru situaţia actuală a Ucrainei. În plus, atenţie în campania electorală din Ucraina trebuie să se acorde elaborarii unor soluţii de redresare a situaţiei economice dezastruase a Ucrainei şi nu crearii sau reluarii unor conflicte cu vecinii.

PS: această declaraţie a sunat a ceva de genul: "Alegeţi-mă, vă rog, şi pe mine preşedinte!"

Traian Basescu - presedintele cui?

1.

2.

3.

Despre vizita Presedintelui Romaniei, Traian Basescu, la Chisinau s-a vorbit mult in aceste zile. Acum ca spiritele s-au mai calmat, va invit sa vizionati interviul Domnului Traian Basescu acordat Televiziunii PROTV Chisinau, dupa care sa dezbatem, daca doriti, cat de realist este programul propus de Domnia Sa in actualele conditii interne si externe ale Romaniei, dar si ale Republicii Moldova.

NAŞI – gaşca de tineri ai lui Putin…

De ceva timp studiez comportamentul tinerilor din Republica Moldova şi relaţia lor cu statul de origine. Este mult prea interesant fenomenul, dar este şi mai spectaculos modul în care îşi manifestă aceştia apartenenţa la un anumit curent de gândire politică. Daca ma veti intreba pe mine care imi este orientarea politica nu stiu daca veţi obţine de la mine un răspuns obiectiv şi argumentat.

Astăzi, însă, nu vom vorbi despre basarabeni. Vom face o incursiune în Federaţia Rusă şi vom încerca să aflăm cât mai multe detalii despre Mişcarea Anti-Fascistă a Tinerilor Ruşi „NAŞI” (în limba română „ai noştri” ) cu sedul la Moscova. De ce? Este simplu: pentru a înţelege la ce le folosesc unora instrumentele democratice! Cine sunt cei cărora le folosesc acestea?

Cine sunt „NAŞI”?

Această Mişcare a luat naştere în anul 2004 (unele surse indică anul 2005, 15 aprilie – data primului Forum), când un grup de tineri ruşi au decis să înfiinţeze o mişcare politică antifascistă, antixenofobă şi „democrată”. În realitate NAŞI pare să fie un proiect al Kremlinului, reorganizaţi dintr-o altă asociaţie, numită „Cei ce merg împreună” (Iduschie Vmeste!). Aceştia l-au susţinut deschis pe Putin şi nu ezită să o facă şi în prezent. Nu par să fie stingheriţi de faptul că liderul lor spiritual deţine în prezent poziţia a doua în stat, iar peste Kremlin Dmitrii Medvedev este concucător, fie şi formal.

Scopul NAŞI este şi a fost lupta împotriva liberalilor, oamenilor de afaceri, deoarece aceştia prin acţiunile lor încurajează „revoluţii oranj” de genul celor care s-au desfăşurat în Georgia şi Ucraina. Obiectivul major este de a aduce Rusia în topul celor mai dezvoltate cinci ţări din lume, astfel încât ţara lor să devină liderul global al secolului XXI. Pentru ca aceste fenomene să aibă loc este necesară efectuarea unei „revoluţii a cadrelor”, pentru ca în fruntea statului să ajungă o noua generaţie de conducători. În opinia lor, Federaţia Rusă este un stat multinaţional, multicultural, iar conflictele care au la bază ura interetnică şi religioasă vor avea ca finalitate destrămarea Rusiei. Se declară antifascişti şi naţionalişti convinşi. Doar că, în acelaşi timp, nu tolerează libera exprimare împotriva actualillor guvernanţi. Sunt peste 10 000 de membri doar în Moscova, iar în anul 2007 se vehicula o cifră de 100000 de persoane, care au aderat la Mişcare în toată Rusia.

Cum să devii membru al NAŞI?

Nu este simplu, dar nici prea greu. Este obligatorie trecerea prin mai multe etape de selecţie. Înainte de a începe formalităţile de înscriere pe portalul oficial, administratorii vor întreaba candidatul de câteva ori dacă este sigur că decizia pe care a luat-o este de neclintit. Mai are timp să fugă, dar dacă, totuşi, ţine neapărat să o facă, atunci doritorul trebuie să treacă prin aceste etape:

1. Completează o anchetă, în care îşi va motiva decizia, unde va explica care îi va fi obolul său la dezvoltarea mişcării, ce doreşte să obţină peste un an, doi sau cinci, cum vede el viitorul Rusiei şi cât de pregătit este să contribuie la făurirea acestuia.
2. În timpul celei de-a doua etape va trebui să citească câteva articole, cărţi sau filme care îi vor fi indicate.
3. Va primi câteva însărcinări simple.
4. Va avea de ales între opt direcţii de activitate şi va începe programul de instruire în conformitate cu alegerea făcută de el. Va primi utilaj şi asistenţă tehnică cu ajutorul cărora va organiza evenimente în cadrul departamentului ales. Acestea trebuie să fie realizate în localitatea de origine, iar despre ele vor afla mii de oameni.
5. Cea de-a cincea etapă este esenţială pentru candidat, deoarece abia acum se va începe programul de instruire la distanţă în cadrul Institutului Naţional „Şcoala Superioară de Conducere”. După finisarea instruirii în cadrul şcolii, el va obţine posibilitatea să devină liderul unei filiale în localitatea de baştină.
6. Participarea în cadrul Forumului Rus al Inovaţiilor „Seligher - 2010” – cartea de vizită a Mişcării.

Doar după participarea la toate etapele poţi obţine statutul de membru al Mişcării.

Ce urmează? Nu îţi mai rămâne decât să obţii titlul de COMISAR!

Mi s-a părut foarte interesant faptul că în anchetă nu este exclusă o altă ţară de origine sau de reşedinţă decât Federaţia Rusă. Involuntar m-am gândit că filiale au nu doar pe teritoriu rusesc, mai ales că frustrările lor au depăşit hotarele naţionale, aceştia militând împotriva acordării titlului de erou naţional al Ucrainei lui Ostap Bandera (Stepan Bandera), scoaterii secerei şi ciocanului de pe monumentul ostaşului necunoscut din Cehia, instruirii de terorişti în Georgia la comanda lui Saakaşvili. Stau cu urechile ciulite la Comisia care va studia crimele săvârşite de regimul comunist în Republica Moldova, dar şi la iniţiativa preşedintelui ucrainean în exerciţiu, Victor Yuşcenko, cu privire la crearea unui Tribunal Internaţional de condamnare a Comunismului.

Multe minţi ocupate cu promovarea liderului naţiunii, Vladimir Putin! Toate pentru Putin, în numele viitorului glorios al ţării!

Am căutat din surse deschise declaraţii de susţinere a acţiunilor Mişcării „NAŞI”, care să aparţină premierului rus. Numărul lor este minim. Dar, există un personaj politic care ia parte la întrunirile publice ale organizaţiei: Veaceslav Surkov – gray cardinanul politicii ruseşti. Acesta nu a exclus în cadrul unei asemena reuniuni posibilitatea de a transforma Mişcarea în partid, care să-l succedeze pe actualul aflat la guvernare, adică pe „Edinnaya Rossiya”.

În continuare voi lăsa pozele să vorbească despre îndoctrinarea tinerilor. Voi mai menţiona aici doar că aceasta începe de la o perioadă foarte fragedă. Există chiar şi un fel de Şoimi ai Patriei, numai că la ei aceştia se numesc „Mâşki” (şoriceiii). Mă gândesc cu groază în ce se pot transforma aceşti şoricei, atunci când vor creşte mari... .

Decişi să-şi apere cauza, intolernaţi faţă de alte opinii, duri – aceştia sunt NAŞI, adică gaşca de tineri ai lui Putin... .

Mimăm memoria istorică cu ajutorul lui Lenin?

Probabil nu am dreptul să îmi exprim opinia cu privire la restabilirea statuii lui Lenin în Piaţa Presei Libere din Bucureşti, lângă Casa Scânteii. Colegul meu de la doctorat, Valeriu Antonovici, este mult mai pregătit pentru a face acest lucru. El întotdeauna a promovat respectul faţă de locurile memorabile, care ne pot teleporta imaginar în vremuri de altădată, astfel încât prin vizualizarea lor să nu uităm istoria şi să învăţăm din trecut.

Nu sunt în măsură să îi judec pe bucureşteni sau pe oamenii de artă. Sunt de acord cu deschiderea unui muzeu, unde statuiele comuniste ar putea servi drept instrumente pentru studierea comunismului, pentru a evita ororile de acest gen în viitor, dar de aici şi până la amplasarea unei statui a lui Vladimir Ilici Lenin în Piaţa Presei Libere este cale lungă. Demersul este salutabil, dar decizia ar trebui să aparţină nu doar unor decidenţi locali, dar şi celor care se vor confrunta zilnic cu privirea celui care a promovat prin ideile sale crearea uneia dintre cele mai sofisticate unealte de ucidere. Comunismul a avut un ambalaj frumos, dar conţinutul său s-a format din sângele milioanelor de oameni morţi în numele unor pseudo-idealuri, promovate de non-valori.

Nu voi invoca argumentele ştiinţifice pentru a-mi susţine repulsia faţă de această acţiune. Nu voi invoca logica cu silogismele-i complicate pentru a combate însăşi acţiunea de a promova un obiect neînsufleţit. Întotdeauna am avut probleme în aprecierea unor statui sau a păpuşilor din porţelan. Mereu am avut senzaţia că priveam Moartea în faţă atunci când le vedeam în vitrinele Galeriilor de Artă sau ale magazinelor cu pretenţii. De câţiva ani buni evit să ating fie şi cu privirea aceste obiecte reci, care nu transmit decât nişte replici ale sufletului rezistente la coroziune.

Nu am nimic împotriva artistului. Sunt conştientă de faptul că aceste replici ale memoriei comuniste sunt încă necesare societăţii noastre. Dar momentul şi locaţia alese de această doamnă, cel puţin pentru mine, sunt inoportune. În timp ce noi facem campanii anti-tanc, de scoatere a sârmei ghimpate de la frontieră şi încercăm să construim democraţia şi peste Prut cineva apelează la autorităţi, care decid pentru două milioane de oameni care este opera de artă cea mai potrivită pentru Piaţa Presei.

Am vizitat replica poloneză a Casei Scânteii din Varşovia acum trei ani. Este printre puţinele clădiri care mai amintesc de comunism in capitala Poloniei. Aceasta îi este utilitatea: memoria unei nedreptăţi istorice şi din această cauză nu a fost distrusă. Nu l-am văzut prin preajma ei pe Lenin.

Nu am nevoie de o statuie pentru a ţine minte că bunicii mei au fost în Siberia. Nu am nevoie de o statuie pentru a afla cine sunt eu. Memoria nu mi-o alimentează bronzul... .