Prețul unui compromis ...

allez-allier.com
Câți dintre voi citesc documentele oficiale elaborate sau adoptate de guvernanți? Când ați citit ultima data un proiect de lege supus dezbaterii publice sau care a fost afișat pe pagina oficială a unui minister de resort, oricare ar fi acesta, câți dintre voi ați analizat conținutul și câți dintre voi ați formulat opinii, ați luat poziție, v-ați  pus întrebarea: e bine sau e rău să existe această lege, strategie, concepție?

Când faci o alegere, îți asumi consecințele acelei alegeri. Nu mai dai vina pe nimeni pentru alegerea ta. Tu ai făcut stricăciunea, fii demn și restabilește starea obiectului sau a relației prejudiciate. Ai optsprezece ani. Ai drept de vot. Ai capacitate de exercițiu deplină. Gândești sau nu o faci, preferi să te abții să gândești. O fac alții pentru tine sau lenea e cea care te face să pasezi altuia această responsabilitate. Depinde de necesitate.

Eu m-am exprimat în cabina de vot. Am cedat o parte din voința mea politică unor persoane terțe, care se numesc lideri politici sau cel puțin pretind că anume asta sunt. Ei acum mă reprezintă. Mă reprezintă pe mine și îmi reprezintă interesele, în același timp apără și promovează interesele naționale ale acestui stat prin diferite metode și cu ajutorul mai multor instrumente, puse la dispoziție de sistemul creat de către societate.

Până aici tot bine și frumos: eu aleg să mă debarasez de calitatea de cetățean prin vot (și să nu îndrăzniți să mă contraziceți, că anume asta fac: intru în cabina de vot, am aplicat o ștampilă o dată la patru ani și gata! am pus palma-n **** și am plecat), nu mă mai interesează ce fac cei pe care i-am ales. Mă uit la știri pentru a urmări pe unde s-a mai dus premierul sau președintele legislativului; măcar asta mă interesează ce fac ei cu banii din taxele plătite de mine, mai observ cine pe cine a trimis în parlament, sau de la guvern la parlament, mă bucur când se ceartă între ei pentru formă, nu pentru conținut (e prea greu să gândești la conținut, culoarea politică e mai importantă).

Și uit ceea ce este cel mai important. Eu le-am dat dreptul acestor oameni să se joace mai mult decât un pic cu destinul meu. Nu citesc documentele pe care le adoptă, nu sunt atentă la dezbaterile publice, nu iau atitudine față de conținutul documentelor, nu protestez, nu mă opun. Pentru ei sunt alegătorul perfect, care trebuie curtat o dată la patru ani. Atât. Acesta este efortul pe care îl merit din partea politicienilor. Pentru că eu i-am obișnuit cu această stare de lucruri, pentru că eu nu știu că merit mai mult, pentru că eu nu am necesități.

Și mă trezesc, ca aseară de exemplu, citind proiecte ale unor strategii naționale, nu simple strategii, ci din cele mai energetice și din cele mai de reducere a sărăciei și îmi dau seama câtă imaginație au politicienii, și îmi dau seama că i-am ales ca să fie scriitori și nu experți.

E tragic.

Avem documente descriptive, refuzăm să fim analitici. Ne pierdem în detalii, în comparații, în trecut, în tot felul de parteneriate, în tot felul de forme, fără a oferi calitate soluțiilor. De fapt soluția lipsește cu totul. Niciun document oficial nu încearcă să răspundă la întrebarea: CUM? Cum măresc salariile? Cum aduc investiții? Cum asigur securitatea energetică a țării? Cum promovez interesele politice? Cum creez condiții pentru dezvoltarea mediului de afaceri? Cum motivez antreprenorii să plătească taxe și impozite? Cum dracu fac să măresc pensiile și salariile bugetarilor? Cum dracu fac să nu mă mai gândesc să nu mai fiu în starea de a acoperi găuri cu găuri?

Ne găsim scuze: A. aceasta e problemă de interes național, e prea delicată ca să o discutăm așa cu oricine (a se înțelege aici cu cetățeanul: el e prost și nu o să ne înțeleagă); B. mi-am asumat și o să fac, dar când o să fac numai Dumnezeu știe că de, eu nu-s atotștiutor (poate poimâine, că poate de mâine încolo nu va mai fi nevoie); C. n-am timp, îs ocupat cu treburile statului; D. oricum n-am chef de voi acum, poate peste patru ani sau câți au mai rămas acolo până alegerile parlamentare?

Până la urmă se spune că tot eu aleg: aleg să fiu indiferentă sau aleg să fiu inteligentă, aleg să tac sau aleg să pun întrebări, aleg să fac un compromis fără conținut cu cel pe care l-am investit cu voința mea politică sau lucrez la calitatea acestui conținut.

Nu contează doar să faci o alegere. Mai mult contează ce faci după această alegere. Folosești hamul politic pe care îl ai în mână primit în schimbul votului sau îl slăbești și te duce el, politicianul, eventual de nas... .

Pentru InfoPrut

1 comentarii:

Anonim spunea...

Wow, amazing blog layout! How long have you ever been blogging for? you made blogging look easy. The full glance of your web site is excellent, as neatly as the content!