|
trieste-vegetarian.blogspot.com |
Ziua de ieri a început cu
următoarea știre: o mină (de tip fougasse, din franceză) aruncată din partea
Ucrainei a explodat într-o casă de locuit pe teritoriul Rusiei. În rezultat mai
multe persoane au fost rănite, iar una a decedat. Ironia face ca localitatea în
care această mină a explodat să se numească Donețk, regiunea Rostov pe Don.
Prima reacție la această știre:
americanii fac tot posibilul ca să-i provoace pe ruși să folosească armata
terestră.
Săptămâna trecută a trecut sub
același semn al războiului informațional. A fost duelul televiziunilor. Cine pe
cine a blocat și mai ales cum au îndrăznit moldovenii să blocheze transmisiunea
postului de televiziune Russia 24 pe teritoriul republicii???
Luni, 07 iunie 2014, presa
ucraineană anunța că Ucraina își controlează toată frontiera estică. Lavrov era
întâmpinat cu huiduieli și cântece despre Putin în Sofia. Dar despre asta rușii
au uitat să menționeze, promovând doar partea în care:
”... In Sofia Sergey Lavrov spoke at a scientific conference
"Bulgaria-Russia. 135 years of diplomatic relations: Past, Present and
Future ", and then met with compatriots. Russian FM also visited the
parish of the Russian Orthodox Church... .”
Săptămâna începea bine, mai ales
după ce orașul Slaviansk fusese eliberat.
Chiar și așa, devine evident că
ceva, totuși, trebuie să se întâmple, că doar nu poți să lași două republici autoproclamate,
nerecunoscute, separatiste, teroriste fără susținere. Este nevoie de provocări
sau manevre prin care să le poți face transfuzii de provizii și muniții. Și
aici soluția ar fi știrea cu care s-a încheiat săptămâna: Ucraina încearcă să
provoace Rusia să implice trupele terestre.
Pe de altă parte, chiar dacă
rușii susțin în continuare anexarea Crimeei, ei încep să-și pună tot mai multe
întrebări de genul: cât de util este acest război, care sunt consecințele, ce
prejudicii aduce imaginii țării susținerea oferită teroriștilor, de ce mor
subit angajați ai serviciilor secrete sau militari care oficial sunt în
concedii? Dar atunci când chiar liderul, Vladimir Putin, apreciază talentul
propagandistic al lui
Joseph Goebbels, decizi pentru sine că nu mai are niciun
rost să cauți răspuns la întrebările pe care și le pun rușii.
Decizia, însă, o iei în
minoritate pentru că realizezi că încă mulți internauți români se documentează
despre evenimentele din Ucraina din publicații precum
Vocea Rusiei. E ușor,
accesibil, e în română, cu multe poze, colorat, și dacă mai pui că alții gândesc
pentru tine și nu mai este nevoie să depui efort suplimentar ca să gândești ce
ai citit, atunci e și mai bine. În plus, dacă nu te cunoștea nimeni până
atunci, bagi câteva comentarii la știrile despre cât de rău este să trăiești în
România și brusc devii expert pentru această publicație. Și te publică. Pentru
că tu ești vocea României. Că doar nu o să-l contrazică rusul pe român despre
ceea ce se întâmplă la București? Și uite așa persoane care nu vorbesc rusa,
care nu vorbesc ucraineana, cărora nu li se acordă atenție în propria țară
brusc devin experți în criza ucraineană și afaceri regionale. Orgoliile sunt
mângâiate.
Cine spunea că România are nevoie
urgentă de o generație nouă de experți în relațiile internaționale avea, are și
va avea mare dreptate. Percepția despre spațiul ex-sovietic, despre realitățile
și problemele cu care se confruntă acesta este atât de firavă, încât este greu
de înțeles cum de încă mai suntem de partea celor drepți în această criză
ucraineană? Gândim acest spațiu primitiv și în consecință acționăm primitiv.
Pe 09 iunie 2014 presa de la
Chișinău începuse să bombardeze insistent publicul cu știri despre economia Transnistriei.
Banii ruși și neruși din bugetul nerecunoscutei republici nistrene s-au cam
terminat. Lui Șevciuk i s-ar pregăti înlocuirea. Știrea era confirmată chiar de
Moscova. Publicația rusească Nezavisimaia Gazeta scria mai devreme cu o zi că
pușculița are o gaură, nu neapărat invizibilă. Creditorul nu mai era atât de
darnic. Salariile bugetarilor au scăzut, dar nu și al celor de rang înalt.
Ștanski vacanța nu o va rata, nu vă faceți griji.
În aceeași zi
Revista 22 preia un
articol semnat de Vitalie Ciobanu pentru Europa Liberă de la Chișinău despre
războiul informațional ruso-moldovenesc. Din păcate, articolul are doar 570 de
vizualizări în România. Prea puțin ca să combați Vocea Rusiei prin argumente.
Publicul român se cere a fi educat și despre Ucraina, dar încă și despre
Republica Moldova. Urgent.
Știrile despre Tiraspol inundă și
spre seară presa din Republica Moldova. Evgheni Șevciuk se presupune că ar fi
grav bolnav. În acest context, este și mai necesar a i se pregăti înlocuirea.
Reacția Parlamentului de la
Chișinău? Dezbateri și adoptarea unei declarații privind situația din
Transnistria. Atât. În rest, Dumnezeu le-o organiza el cum știe mai bine.
Săptămâna s-a încheiat cu această
postare pe rețelele de socializare a președintelui ucrainean, Petro Poroșenko:
Президенту України щойно доповіли зі штабу АТО, що українські військові
з боями дійшли до Луганського аеропорту.
Слава Україні!
Nu mă pricep la războaie, dar
războiul deschis, proclamat, ”asumat” (că tot e la modă) a fost foarte și
foarte aproape de noi. Unii își creează oportunități să fie provocați,
intenționat. Alții pur și simplu negociază interese, energetice mai ales,
într-o manieră orgoliasă. Între timp, în Ucraina valul de repulsie pentru
mașinăria politică (anume politică) europeană crește. Și tare mă tem că
rezultatul ar putea fi unul neașteptat și anume ucrainenii să le dea
europenilor din gașca Merkel-Hollande, cu extensie Medvedciuk, o lecție de
principii și valori europene... . Eu nu cred că liderii europeni sunt
impotenți. Mai degrabă ei contribuie la crearea unei asemenea impresii generale.
Se ascund după interese naționale, după mecanisme complicate de luare a
deciziilor ca să-și negocieze parteneriate separate. Dar problema e că folosesc
aceleași instrumente ca și Gazpromul: negocierile bilaterale. Și nu există
astfel șanse să constrângi Kremlinul să se răzgândească să nu mai chinuie
Ucraina și să nu mai gâtuie sistemul de norme internaționale, când practic
susții metoda, instrumentul și mijloacele de acțiune. Într-adevăr, Rusia este
mai utilă în cadrul sistemului decât în afara acestuia. Dar când îi dai motive
să supraviețuiască în afara sistemului sau contribui la crearea unui sistem
paralel, atunci șansele ca această criză să fie soluționată în timpul cel mai
apropiat se minimizează. Sisteme paralele, standarde duble, drept internațional
public aplicat selectiv, interese naționale superioare altor interese
naționale... și rezultatul nu poate fi decât unul: zgâlțâială politică la nivel
global și urgenta necesitate de reevaluare a fundamentului pe care s-a
construit această stabilitate aparentă.
Despre cum l-au ucis moldovenii
pe Dodon puteți să aflați
AICI. Alt link unde Primakov recunoaște că mașinăria
propagandistică rusească a cam luat-o razna, puteți găsi
AICI.
PS 1: R.I.P. Valeria
Novodvorskaya... .
PS 2: Îmi pare rău că ucrainenii
au considerat că Deșcița le e mai util în Varșovia decât la Chișinău.
PS 3: Institutul Gaidar a
publicat raportul lunii iunie 2014 despre situația economică a Federației Ruse.
Concluzii: elefantul nu e tocmai roz. Polemicile despre ”de unde luăm bani
pentru Crimeea sau alte enclave?” devin tot mai actuale. Naționalizarea
fondurilor de pensii de stat ar putea fi o soluție, susține ministrul
dezvoltării economice al Federației Ruse, A. Uliukaev. Ministrul finanțelor, A.
Siluanov, îl contrazice susținând că de fapt procesul poate fi numit ”confiscare
de bani pentru Crimeea și Sevastopol.”