Ukraina - evoluția protestelor pe ore și zile (ultimile trei zile)

The Epoch Times România: Protestele din Ucraina şi greşelile UE (interviu)

UNIAN
”Pentru Ucraina cel mai greu a fost să accepte faptul că nu integrarea finală era scopul, ci transformarea irevocabilă a instituţiilor publice, a politicilor, a economiei, a mentalităţii. Iar UE n-a avut o strategie pe termen lung, post Parteneriat Estic”, susţine Angela Grămadă, expertă specializată în spaţiul postsovietic, într-un interviu pentru Epoch Times. În opinia ei, protestatarii ucraineni au atins ”un grad de maturitate pe care un manifestant din Rusia sau Republica Moldova şi l-ar fi dorit în anumite momente”.

Există pericolul unei ”rusificări” sau „belarusificări” a regimului politic de la Kiev?

Dacă el există, atunci trebuie să recunoaştem faptul că acest pericol nu a apărut în noiembrie 2013. Dar pentru a putea aprecia corect încotro se îndreaptă Ucraina, analiza trebuie să fie una complexă şi să cuprindă o evaluare a tuturor măsurilor luate conştient sau mai puţin conştient de către actuala guvernare de la Kiev. În anul 2010, după alegerile prezidenţiale, experţii ucraineni trăgeau semnale de alarmă despre o posibilă alunecare a regimului de la Kiev spre autoritarism. Suntem în anul 2014. În aproape patru ani de zile am avut suficient de mult timp pentru a percepe spre ce model de guvernare să îndreaptă statul vecin.

Ce perspective şi scenarii vedeţi pentru actuala mişcare de protest?


PS: acesta este un interviu în oglindă. Răspunsurile au fost trimise redacției The Epoch Times România săptămâna trecută. Ileana Racheru a răspuns și ea la aceleași întrebări

Mai țineți minte? 31.03.2010 - redobândirea cetățeniei




Comerțul Republicii Moldova - câteva date interesante

adevarul.ro
Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova a publicat recent date despre cum a arătat comerțul exterior al țării în perioada ianuarie - noiembrie 2013. Potrivit acestei instituții, comerțul cu Uniunea Europeană prevalează atât la exporturi, cât și la importuri. Mai multe date, tabele puteți să găsiți AICI.

În anul 1997 volumul exporturilor din Republica Moldova în statele membre ale CSI atingea cifra de 608307,0 mii dolari SUA, în statele UE cifra era de 185499,7 mii dolari SUA. În anul 2011 indicii s-au transformat calitativ în avantajul pieței europene. Motivul îl cunoaștem: embargoul.

Potrivit aceluiași Birou Național de Statistică de la Chișinău, comerțul Republicii Moldova în statele Uniunii Europene în perioada 2007 - 2012 l-a depășit pe cel spre Comunitatea Statelor Independente.  Astfel, balanța comercială a Republicii Moldova cu statele CSI și UE a arătat în felul următor:[1] 
                                                                                                           
I. Exporturi:                                                                                                                         
1. Uniunea Europeană:                                                                                                 
- Anul 2007: 678929,7 mii dolari SUA;                                                                         
- Anul 2012: 1013418,4 mii dolari SUA;                                                                            
2. Comunitatea Statelor Independente:                                                                               
- Anul 2007: 548888,6 mii dolari SUA;                                                                             
 - Anul 2012: 928119,5 mii dolari SUA. 
                                                                           
II. Importuri:                                                                                                                        
1. Uniunea Europeană:                                                                                                         
- Anul 2007: 1680982,7 mii dolari SUA;                                                                             
- Anul 2012: 2318613,6 mii dolari SUA;                                                                            
2. Comunitatea Statelor Independente:                                                                                 
- Anul 2007: 1333698,1 mii dolari SUA;                                                                                  
- Anul 2012: 1623721,2 mii dolari SUA.

Situația Ucrainei este puțin diferită, dar e la fel de interesant să urmărești în paralel aceste evoluții.     



[1]Comerțul exterior al Republicii Moldova 1997 – 2012, Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova, Chișinău, 2013, http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=336

Putin: Ucraina. ... speram să fie pe la mijloc...

kremlin.ru
În fiecare an Vladimir Putin organizează o conferință de presă la care sunt acreditați zeci și sute de jurnaliști. Anul 2013 nu a fost o excepție. 

Am urmărit conferința online, cu urechile mai mult ciulite la ce va declara despre Ucraina. Era un lucru firesc în contextul semnării doar cu câteva zile înainte a noilor acorduri de colaborare dintre Moscova și Kiev. Toată lumea părea sau trebuia să fie fericită, doar că zâmbetele schițate de politicieni erau atât de dizgrațioase, încât nu inspirau nici măcar doza minimă de încredere și speranță în corectitudinea conținutului acestor documente.

Putin la rândul său a sperat că această conferință nu va începe cu Ucraina. Cel puțin așa a declarat. a încercat să ia la pachet întrebările despre ”poporul frățesc”. Nu prea i-a ieșit acest lucru și asta deoarece miza, interesele, atenția, banii puși la bătaie - sunt aspecte foarte importante pentru ambele state.

Prima întrebare și prima acuzație: De ce suntem (la ruși se referă) atât de generoși cu Ucraina și ce așteptăm la schimb? A doua întrebare și a doua acuzație: A fost prețul la gaze stabilit anterior incorect, de ce a fost modificat acum și cât mai sunteți dispuși să ne plătiți ca să renunțăm la Europa?

Un rus și un ucrainean practic pun aceeași întrebare, dar formulată diferit, sugerând că această frăție e mai mult apă decât sânge. 

Răspunsul lui Putin: Argumentul principal - suntem ”popor frățesc”, suntem ”stat frățesc” (cei care au transcris conferința au pus ghilimele, eu le las intenționat, dar din cu totul alte motive). Așadar: nu mai putea Rusia să privească cum Ucraina se vârcolește de durerea cauzată de frig. Efectiv nu mai putea să nu empatizeze cu poporul frățesc ucrainean, care a ajuns la o situație politică, economică și socială dificilă. În calitate de rude apropiate rușii au decis să-i ajute pe ucraineni. Și parcă încercând să se scuze, Putin trântește: ”Vă atrag atenția că am lucrat la fel de activ și cu guvernul condus de Timoșenco, am lucrat tensionat în toate direcțiile.” Așadar, este destul de dificil să lucrezi cu ”rudele”. Aceste epitete cu conotație negativă nu sunt singurele. Au mai urmat și altele, oferind indicii despre calitatea parteneriatului ruso-ucrainean.

Apoi el, Putin, adaugă că a semnat acel acord cu Timoșenco și în continuare este de părere că el corespunde practicii de cooperare cu toți partenerii. (Practica este să negociezi separat și să apeși pe bubă. Rușii numesc acest lucru AFACERI, dar iată că ucrainenii nu știu din ce motive le spun INTERESE NAȚIONALE). Și într-adevăr așa este: dacă vrei să fii independent, pentru asta trebuie să plătești. Sunt de acord cu Vladimir Putin. Președintele rus pare să nu aibă regrete cu privire la conținutul acelui acord. Dacă ar avea, practic ar recunoaște că poartă o parte din vină - cel puțin în fața opiniei publice internaționale. Probabil îl consideră perfect compatibil calității de frate mai mare (ghilimele necesare și în acest caz).

Urmează explicații lungi despre cât de rea este Uniunea Europeană și cât de bună e Rusia. Ca în desenele animate: eu - Rusia, noi - Rusia, mai bună, ea - Europa - rea și care nu percepe ce înseamnă popor frățesc și trecutul comun. În general, Putin folosește multe verbe la trecut atunci când vorbește despre Ucraina, dovada faptului că nostalgia e la ea acasă - în Rusia. Un discurs prin care regretele și frustrarea ies la suprafață. Spre final, însă, el se distanțează, încearcă să pună mai puțin accent pe emoție. Probabil își dă seama că exagerează și explicațiile sale devin din ce în ce mai puțin credibile.

Vladimir Putin reușește să mimeze expertiză pe procese de asociere la Uniunea Europeană. Oferă multe cifre. Majoritatea dintre ele nu coincid cu cele oferite de experții ucraineni sau europeni care au evaluat costurile asocierii. Cu toate acestea nimeni nu poate să nu fie de acord cu aceste date. Ele vin de la însuși președintele Rusiei, deci e puțin probabil ca acestea să fie contestate.

De fapt, Vladimir Putin nu înțelege cum funcționează procesul de asociere la Uniunea Europeană. Chiar se întreabă de ce Iațeniuk și Timoșenko nu au semnat Acordul de Asociere când s-au aflat la guvernare.

În primul rând pentru a începe procedura de asociere Ucraina a aderat mai întâi la Organizația Mondială a Comerțului și doar după acest eveniment au demarat procedurile de negociere a textului Acordului de Asociere. Acest lucru se întâmpla în anul 2008. Perioada 2004 - 2008 (până spre sfârșitul anului 2008) a fost foarte aglomerată în ceea ce privește integrarea europeană a Ucrainei. A fost o perioadă lungă și complicată de armonizare a legislației naționale la cea europeană. Procedura tehnică este foarte dificilă. Lucrurile au devenit și mai complexe în contextul multiplicării intereselor economice ale elitei politice și a mediului de afaceri. Doi ani (de la lansarea procedurii de negociere și până la venirea venirea la guvernare a lui Victor Ianukovici în 2010) sunt prea puțini pentru a parafa, semna și ratifica Acordul de Asociere.

Putin pare să nu cunoască aceste detalii sau le ignoră intenționat. Și ca să-i fie totul mai clar, cineva ar trebui să-i amintească despre procedura de aderare la OMC a Federației Ruse. Aceasta a durat peste 18 ani și s-a finalizat abia în anul 2011. Ucraina era deja de trei ani membră cu drepturi depline a acestei organizații internaționale.

Puteți să revedeți conferința aici