- Rusia Unită a avut platformă electorală, dar Vladimir Putin nu a avut. Rusia Unită a avut oficial o
platformă electorală. Ea a fost adoptată în cadrul celui de-al 12-lea Congres al Partidului din 24 septembrie 2011. Chiar în textul platformei este subliniat faptul că această formațiune politică este una pro-prezidențială și-l va susține la alegerile prezidențiale din luna martie 2012 pe Vladimir Putin.
Cum trebuie să fie statul rus: ”Noi înțelegem la fel cum trebuie să fie țara noastră. Ea nu trebuie să fie slabă, săracă, să se destrame, ea nu trebuie să sufere de regres tehnologic, de indiferența funcționarilor, corupție, terorism, ea nu trebuie să fie izolată.” (Platofma Electorală Rusia Unită)
Mie mi se pare foarte sugestivă această frază din documentul, care va sta la baza deciziilor de politică internă și externă ale acestui mandat legislativ în Duma de Stat. Dacă luăm în considerare faptul că în Rusia opoziția este dispersată și nu are un plan bun pentru a reuși să transforme situația politică internă, atunci Rusia Unită nu cred că are de ce să își facă griji că nu ar putea să-și ducă la îndeplinire platforma electorală, asta doar dacă ea nu este altceva decât un document frumos, cu destinație precisă - cea de a mai mângâia încă o dată orgoliul rușilor care-l votează din inerție pe Putin și nu a fost elaborată pentru a produce transformări structurale în toate sferele sociale.
Vladimir Putin nu a avut o platformă electorală pentru alegerile prezidențiale, în schimb a semnat șapte articole pe teme diferite - subiecte actuale, care sunt o încercare de schițare a direcțiilor de acțiune pentru următorii șase ani. În ele face o radiografie a principalelor probleme cu care se confruntă societatea rusă și preia o parte din tezele de modernizare ale lui Dmitri Medvedev. Tot aici adăugăm și discursul lui Putin din 03 octombrie 2011, cel în care președintele în exercițiu al Federației Ruse, pe atunci premier, anunța proiectul creării Uniunii Eurasiatice:
Un nou proiect integraționist pentru Eurasia - viitorul care se naște azi.
Discursul despre Uniunea Eurasiatică ar trebui să ne intereseze mai mult: 1) el stă la baza construirii relației dintre Rusia și statele ex-sovietice în următorii ani, dar și va afecta mai mult sau mai puțin relația dintre Moscova și Bruxelles, pentru că este o invitație destul de directă lansată oficialilor europeni de a lua parte a acestei inițiative. 2) Discursul vorbește despre modele economice. 3)
Există opinii care susțin ideea că nicio formațiune politică din Rusia nu se va opune Proiectului de creare a unei Uniuni Eurasiatice.
- Modele economice. Majoritatea statelor ex-sovietice au adoptat modele diferite de dezvoltare economică (despre cele din Caucazul de Sud am scris puțin în cartea la care am lucrat vara trecută). Acest lucru va îngreuna foarte mult buna funcționare a unei eventuale Uniuni Eurasiatice.
Deși în discursul lui Vladimir Putin se vorbește destul de mult despre modelul de dezvoltare economică al Uniunii Europene, este dificil de crezut că Uniunea Eurasiatică va reuși să funcționeze în baza experienței europene, mai ales că situația din zona monetară europeană nu pare să se amelioreze. Criza economică din zona euro alimentează discursurile negative la adresa oricăror forme de integrări regionale. Câtă credibilitate are un proiect apărut în baza experienței și a modelului de dezvoltare economică a unei organizații internaționale care se confruntă cu asemenea probleme?
Tot aici este foarte important de amintit despre ”succesele” proiectelor de integrare a actorilor statali din fostul spațiu sovietic, lansate în ultimii douăzeci de ani de către Moscova. CSI este un asemenea proiect. Ceea ce nu înțelege de fapt Rusia, sau mai bine zis ceea ce refuză să accepte, este faptul că state precum Republica Moldova sau Ucraina ar putea avea obiective și interese diferite de cele ale Kremlinului. Ele sunt incluse în documente oficiale. Sunt asumate de către forțe și personalități politice din aceste state. Dependența de resursele energetice și de piețele de desfacere rusești nu le anulează.
- Discursul eurasiatic va fi adoptat de formațiunile politice parlamentare, dar aflate în opoziție. Există voci care susțin că discursul despre Uniunea Eurasiatică a lui Putin nu va fi respins de către Partidul Comunist din Federația Rusă sau alte formațiuni politice, care formează opoziția. Pe comuniștii ruși un asemenea proiect nu are de ce să-i supere, pentru că el practic va reface vechile frontiere, cele ale Uniunii Sovietice sau chiar mai mult. Platforma electorală a PCRF este o nostalgie cronică pentru URSS. Cu atât mai ușor este de crezut că lui Ziuganov i-ar plăcea să vadă modelul socialist de dezvoltare dincolo de frontierele Rusiei:
”Comuniștii ruși privesc cu încredere în viitor. Doar socialismul va permite depășirea exploatării omului de către om, caracterul risipitor al producției și consumului capitalist. Retragerea din URSS și reinstaurarea în alte state a capitalismului înseamnă doar o retragere temporară a socialismului. A pierdut nu socialismul ca formă de organizare socială, ci doar forma lui anterioară. Puterile socialismului se coc și cresc. Se dezvoltă rapid China socialistă. Înaintează pe calea construirii socialismului și alte state....” (Platforma electorală a PCRF).
- Discursul Eurasiatic este folosit de formațiuni politice extraparlamentare. Cine a adoptat discursul eurasiatic în statele ex-sovietice? Corect: formațiunile politice extraparlamentare, fără prea mari șanse de a ajunge la guvernare și care încearcă să se agațe de nostalgia după vremurile sovietice ale electoratului trecut de patruzeci de ani, care încă mai are memoria URSS-ului. De cele mai multe ori aceste formațiuni politice acționează în dezinteres național și nu au viziuni pe termen lung. Sunt în căutare de rezultate imediate și comit multe erori, care le pun sub semnul întrebării credibilitatea. Cel mai bun exemplu aici este Partidul Social-Democratic din Republica Moldova și eșecul referendumului de integrare în Uniunea Vamală Rusia - Belarus - Kazahstan și/sau Uniunea Eurasiatică. Liderii PSDM sunt incapabili să-și asume greșelile. Este mult mai ușor să acuzi autoritățile aflate la guvernare de încercarea de a instaura un regim dictatorial, decât să recunoști că atitudinea față de procesul de colectare a semnăturilor pentru un referendum a fost defectuoasă.
- Partenerii permanenți, pot deveni ne-parteneri. Nici celelalte state ex-sovietice nu se grăbesc să îmbrățișeze atât de ușor ideea creării unei structuri eurasiatice. Unul din statele din Asia Centrală, care mereu au susținut proiectele Kremlinului, a pus sub semnul întrebării eficiența și rolul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă. Vorbim aici despre Uzbekistan, care nu este la prima abatere de acest gen. La o analiză mai detaliată se poate vedea că liderii acestui stat central-asiatic au fost pragmatici și nu au făcut altceva decât să aleagă între beneficiile pe care le poate oferi colaborarea cu o mare putere. În acest caz, SUA este o alternativă de categoria A. Rusia - devine un plan B.
Revenim la statele din Parteneriatul Estic. Avem o Ucraină indecisă, scindată politic, dar care și-a asumat anumite obligații față de Uniunea Europeană și alți parteneri vestici. Deși nu pare să meargă direct în UE, Kievul nu poate să nege că anume acolo și-ar dori să ajungă la un moment dat. Asta în cazul în care reușește să-și aleagă lideri care pot renunța la ambițiile personale și se vor preocupa mai mult de interesele naționale ale statului. Discursul eurasiatic în Ucraina nu produce în acest moment dezbatere publică. El este ignorat, chiar dacă scopul inițial a fost de a atrage în primul rând Kievul de partea acestui proiect ambițios. Până în acest moment relația Ucraina - Uniunea Europeaă nu a fost afectată de ideea creării Uniunii Eurasiatice, ci doar de atitudinea forțelor politice aflate la guvernare și în opoziție în acest stat.
Mai avem aici și alte state cu o politică și o atitudine la fel de interesantă. Este greu de crezut că mâine Azerbaijanul va alerga în Uniunea Eurasiatică a lui Putin. Deocamdată, azerii sunt pe ”petrol și gaze”. Încă nu simt nevoia internării într-o formă de cooperare regională de origine rusă pentru a se trata de dependența de mișcare liberă și necondiționată în mediul internațional. Își permit. Încă.
Georgia va refuza orice vine din partea rușilor, chiar și acoperit cu bune intenții. Doar Armenia nu se va opune. Este prea dependentă de Rusia și prea izolată de restul lumii.
Rusia și-a făcut un plan de acțiune în spațiul ex-sovietic. A lansat forma de acțiune, acum lucrează la conținut. Cu siguranță că subiectul abordat aici nu poate fi redus la aceste ipoteze sau concluzii. Încă se lucrează. Dar sunt curioasă să compar elementele pe care le am acum cu ceea ce se va întâmpla.
