Cum să provoci un infarct....ne spune mai multe PNL!

Recunosc: de ceva timp cârcotim şi complotăm cu Alraman (nu vă spun cine e Alraman, dacă o să dorească o să spună şi singur) împotriva lui Nea VV printr-un articol.

Preluat de CURAJ.NET.

Nu mai ţin minte în ce context a început discuţia, dar ambii am ajuns la concluzia că trebuie să-i găsim toate mătuşile lui VV, astfel încât „Mătuşa Tamara” a lui Adrian Năstase să devină un precedent şi peste Prut.

M-am gândit eu mult să scriu sau să nu scriu acel articol şi am ajuns la concluzia că de fapt toate băbuţele din Moldova au un comportament dubios atunci când este vorba despre comunişti, pentru că brusc încep să joace rolul de „Mătuşă Tamara” de tip moldovikan, chiar dacă VV nu le-a trecut pe numele lor case, terenuri, pizzerii şi alte ninunăţîi pe care mai mult le are decât nu le are în proprietatea sa de umil comunist de pe plaiuri atât de mioritice... . Numai Maia Lăguţa cât face! O mătuşă din asta, probabil, şi-ar fi dorit şi Năstase, dar na... ne vsem dano! Să ne bucurăm de babele noastre şi de insistenţa cu care promovează acestea „comunismul de tip ortodox”.

Au trecut câteva săptămâni de la acea discuţie. Din când în când ideea îmi mai dădea târcoale, dar o goneam, precum Grivei goneşte motanii din mahală şi încercam să-mi ocup gândurile cu ceva mai puţin important pentru viitorul luminos al ţării, că de... eram în vacanţă şi eu.

Astăzi, însă, am găsit un anunţ pe Info-Prim-Neo şi am realizat că nu căutam acolo unde trebuie mătuşile, pentru că le-am găsit la Partidul Naţional Liberal. Citiţi şi singuri anunţul:

„PARTIDUL NATIONAL LIBERAL invita reprezentantii mass-media la conferinta de presa cu tema „Unirea cu Romania – singura cale de integrare accelerata a Republicii Moldova in Uniunea Europeana”.

Conferinta va avea loc miercuri, 21 aprilie, cu incepere de la ora 11.00, in sala de conferinte a Agentiei de presa “Info-Prim Neo”, Casa Presei, str. Puskin 22, of. 446.

Telefon de contact – 93 00 73, 0.671 37 495
E-mail: ipn@info-prim.md, v.vasilica@info-prim.md

Lucrarile conferintei pot fi urmarite on-line pe site-ul Agentiei www.info-prim.md si accesate ulterior in arhiva.”

Vă rog, vă implor, trimiteţi o invitaţie la această dezbatere şi la adresa lui VV! Iar noi, viitorul ingrat al ţării, care nu a ştiut să aprecieze toate „lucrăturile bune” pe care le-a făcut partidu’ vă vom rămâne recunoscători!

Inspirat de ignoranta, desavarsit de prostie…

Astazi, nu din intamplare, am intrat pe varianta online a ziarului Comunistul (interviurile lui Isaev pentru mine sunt o adevarata delectare, rad de ma prapadesc la ele =)) ), iar putin mai devreme intrasem pe blogul Enervantului (prima data auzisem de el), unde am gasit un articol despre batraneii “bolnavi” de pe la noi, care se manifesta atat de violent prin trasportul public din Chisinau. Si cum imaginatia mea o ia razna de cele mai multe ori (intai apare imaginea, apoi si gandul), imi aduc aminte de un spot video al Moldtelecomului – MAXDSL (se deschide prin Windows Media Player).

In cele ce urmeaza va propun un joc de imaginatie, o fictiune: cum ar citi o babuta anticomunista conectata la internet mesajul postelectoral al Presedintelui Republicii Moldova, daca motto-ul ei in viata ar fi “Un om informat nu poate fi traficat” (slogan promovat de “La Strada”).




Sa incepem:

“Asa, ia sa vedem cu shi ni mai incanti mintea “Comunistul” si cu shi ni mai clatesti ochiu’ internetu’ ista. Aha, ia ti uiti, ni s-o adresat, dar nu noua “…Stimaţi Concetăţeni… ”, la noi trebuie sa vina cu Tovarasi … aha, mai diparti:

“La 29 iulie s-au desfăşurat alegerile anticipate în Parlamentul Republicii Moldova. Zilele şi săptămînile, care au precedat aceste alegeri, au trecut în polemici şi discuţii continue despre viitorul ţării noastre, despre principiile de modernizare a economiei ei şi a sferei sociale.”

Nu da, ca s-o pitrecut alegeri stiu si eu, nika nou sub soari, c-o fost polemishi, la fel stiu, numa pi UNIMEDIA cati am shetit si chiar am plasat si eu cateva. Ehe, am si nickname acolo… . Viitorul tarii noastre… iaca aishi am dubii… pai daca pe V.V. l-o votat doar vreo 700 de mii di sama me …. Apai viitorul tarii aistia o si dei ortu’ popii odati cu mini…. Ups, shi-o facut ai nostri?

“Insă este foarte important că pe parcursul acestor alegeri, practic, toate formaţiunile politice s-au străduit să-şi păstreze calmul, să creeze o atmosferă în care cetăţenii să-şi exprime liber şi în mod democratic voinţa.”

O da shi liber s-o mai exprimat cu totii… unii mai liberi decat toati opozitia luata la un loc… incurajati di Starash si di mutra lui in care aghe di i si vad ochii… si calm o fost, dar nu la toti… si liber m-am exprimat, da numa’ pi forumurili opozitiei, aistia di la Comunistul ni-o inchis gura… nu li-o placut nickname-ul neu… tipa sheva di genu’ ca inspira la atac asupta statalitatii… . Cari stat bre? Aista-i stat? Nish cu doua perechi di ochelari si tot nu cred c-am si pot da di stat… .

“În această campanie preelectorală, Partidul Comuniştilor a obţinut o victorie sigură. Pentru PCRM şi-au dat votul mai bine de 700 mii de alegători. Alegerile anticipate au demonstrat încă o dată în mod convingător că, în ultimul deceniu, în Republica Moldova nu a existat un alt partid cu care PCRM s-ar putea compara după gradul de susţinere a societăţii şi după capacitatea de a-şi menţine şi a-şi spori autoritatea politică. În calitatea mea de conducător al Partidului Comuniştilor, Vă sînt recunoscător Dumneavoas-tră, Dragi Alegători, pentru această încredere.”

Mai exact … 706732 di alegatori. Eu tre si stiu cifrili exacti, bre VV? Si vashe: tu nia nu-mi multumi, ca eu pi tini nu ti-am ales… . Iaka veshinu meu cari nu mai esti dimult, iaka el cred ci ti-o votat… Dumnezeu sa-l ierte… pe vecin… om bun o fost si acuma mai este …. daca voteaza si din mormant, iak aista concetatean responsabil… .

“Ea ne convinge că străduinţa noastră de a crea o Moldovă independentă, unită şi înfloritoare, o societate a păcii şi a concordiei civile şi-a găsit un viu ecou în inimile Dumneavoastră.”

Aha, si chinui saraca sa infloreasca otata la patru ani, da numa’ ca shineva ii da peste flori…, cred ca acei cu ecou viu in inimi….

”Totodată, mai mult de jumătate din alegători au preferat să-şi dea votul pentru alte formaţiuni politice. În această situaţie, PCRM nu are alte sarcini decît să continue linia politică de consolidare a întregii societăţi moldoveneşti, de menţinere a stabilităţii sociale, de consolidare a încrederii în ireversibilitatea statalităţii moldoveneşti şi a perspectivelor ei. În acest context, PCRM este disponibil pentru un dialog principial şi cointeresat cu toate forţele politice reprezentate în Parlamentul nou ales.”

Lol, dialog…. nia ni plac dialogurili, mai ales sheli constructivi… .

“Dragi Concetăţeni,

Partidul Comuniştilor întotdeauna a conştientizat pe deplin că puterea este aleasă de popor şi că ea trebuie să slujească poporului. Această convingere fermă ne va dicta şi în continuare logica tuturor acţiunilor noastre în vederea unificării forţelor progresiste, în numele Patriei noastre.”

Aham, tipa la incheieri…. Yo (VV) nu va spun la revedere…!"


PS: a fost un joc de imaginatie, tratati-l ca atare ;)

Calatorie in Tara Minunilor.... (II)

Mai tineti minte Calatoria in tara minunilor? M-am gandit ca ar fi frumos sa va arat cate putin din imaginea sudului Republicii Moldova. Majoritatea pozelor sunt facute cu telefonul la ore foarte matinale.

1. Branza - satul meu natal. Locul in care am invatat mai mult sau mai putin sa fiu om. 1200 de locuitori. Liceu, gradinita, fabrica de vinuri, cateva asociatii agricole, punct medical, casa de cultura. Nu prea multe... dar e atat de al meu... . (poze primite de la o studenta, Aurica Vieru, dupa ce a vazut acest post). Aceste trei poze au fost facute in primavara anului curent de catre studentii mei in timpul unei excursii organizate de domnul Nicolae Lupascu - profesorul meu de geopolitica de la Universitatea "Perspectiva-INT" - omul care a spus ca dupa scoala prin care am trecut in capitala Moldovei nimic nu ma mai poate dobori in aceasta viata.






















































Am inteles de la localnici ca vor sa darame acest monument dedicat Zoei Kosmodimianskaya (de fapt soldatului rus) si sa faca altul.

2. Terminalul de la Giurgiulesti - portul caruia i-am dedicat cateva articole pe acest blog (vedeti arhiva din aprilie si mai 2009).





































In poza a doua se vede Dunarea. E locul in care se uneste cu Prutul.

3. Vestita cale ferate - in prima zi au fost puse 10 km de sine, in urmatorul an trebuiau sa mai fie puse inca 10 km. Nu vi se pare ciudat? Mie mi se pare. De ce in prima zi au putut sa se puna 10 km si in urmatoarele nu?

4. Constructia liniei de cale ferata trebuia sa aduca doar beneficii zonei de sud a Moldovei, dar din pacate pagubele deja au inceput sa fie vizibile. Fiecare sat de pe malul Prutului are un mic iaz (lac, balta) intre casele locuitorilor si rau. Acestea au inceput sa secatuiasca, apele se retrag, lucru care a dus la miscorarea numarului de specii de pasari si plante. Vedeti in poze: de la calea ferata pana la Prut ochiul trebuia sa se bucure doar de apa, nuferi si lebede.







5. Iazul de langa satul Colibasi. O constructie uitata acolo, parca intentionat. Aceasta trebuia sa fie o mica pensiune, destinata atragerii calatorilor interesati de agro-turism. Din pacate, imaginea ei de cativa ani nu se schimba in bine. Proprietarul nu a avut destui bani ca sa duca la bun sfarsit constructia.

6. Orasul Cahul. Drumul ce duce spre vama de la Oancea, o biserica in stil rusesc si bustul lui Ioan Voda. Pe la inceputul anilor 2000 nu-mi placea deloc acest oras. Acum imaginea lui s-a imbunatatit considerabil, dar de lucrat mai este mult. Un orasel cu ape termale, cu sanatorii si unde limba rusa se simte la ea acasa. Acelasi teribilism: dorinta de a parea COOL a localnicilor. Din pacate nu am poze de la festivalul "Nufarul alb" de anul acesta, dar daca gasesc voi adauga in acest post.





























































7. Curcubeul. Am prins imaginea chiar de pe prispa casei.


Desigur sunt doar imagini razlete, mai mult m-am jucat cu telefonul. Dar mie imi sunt foarte dragi aceste locuri. M-am nascut in satul Branza, raionul Cahul. Tata - Gramada Vasile, s-a nascut si el aici, iar mama - Bunulo Tamara, s-a nascut in orasul Reni, Ucraina. Mai am un frate - Gramada Alexandru - eu zic ca e cel mai iubit frate din lume si nu ma intereseaza ca el ma tachineaza si ma goneste la Bucuresti. Stie ca in Chisinau ma sufoc :))

Ce mai spun rusii despre "maldavani"?

Nu stiu ce ganditi voi, dar eu una pana nu vad sfarsitul negocierilor intre reprezentantii opozitiei nu am cum sa declar ca s-a terminat agonia populatiei din tara mea de origine. Stau si ma uit la teatrul pe care il regizeaza si ma apuca groaza cand realizez ca in curand vor trece la imparteala functiilor. Uite atunci va fi spectacol... . ALOOOO? Stimata opozitie, poate este cazul sa realizati ca stagiunea s-a incheiat? Tara asteapta... si eu astept... .

Ok, apelul l-am facut, sa trecem si la lucrurile importante, adica la scrierea acestui articol.

Am multi prieteni romani, care nu cunosc limba rusa. Sa nu ma intelegeti gresit: diferenta roman - moldovean (basarabean) la mine tine de cetatenie si nu de etnie. Deci, sa revin: acestia nu cunosc limba rusa si atunci cand postez link-uri rusesti ma intreaba ce mai spun rusii, iarasi vor sa ne traga clapa sau s-au trezit si "vorghesc de ghine"?

No ase: rusu de roman, dar mai ales de maldavani (cum ne numesc ei) nu spun lucruri frumoase niciodata si asta o sa va demonstrez in acest post. Am trecut in revista cateva portaluri specializate, ca cel al lui Dughin - geopoliticianul rus pe care eu nu-l am la suflet (www.geopolitika.ru) si un altul recomandat de Calin, cititorul fidel al acestui blog (www.apn.ru). Pe ambele portaluri articolele se pot comenta, iar eu am tradus cateva dintre acestea, astfel incat sa puteti observa modul in care rusul de rand percepe modul de a fi al "moldoveanului."

Articolele la care urmeaza sa vedeti comentariile se refera la "revolutia", care a avut loc la Chisinau in aprilie. Dughin sustine ca a fost revolutie, iar celalalt autor il contrazice. Dughin insista ca Obama este cel care a avut un cuvant greu de spus in derularea evenimentelor, Biriukov este de alta parere: doar Romania.

Intr-un final, nu pot decat sa ajung la concluzia ca ambii autori sunt de acord in privinta unui singur lucru: Moldova este un stat bolnav, care va da de acum incolo mari batai de cap atat Uniunii Europene, dar mai ales Rusiei.

Acum sa spicuim din comentariile rusului "ordinar", adica al celui obisnuit, neimplicat in politica:

1. Cer Viak (viermele):
- intotdeauna m-am mirat: oare chiar nu inteleg ca sunt niste iepuri? Doar fac experiment cu aceasta tara? Nu vor sa priveasca la baltici..., la ce s-a ajuns cu acel experiment... . Au nevoie de propriul?

2. Volfgang:
- Cu triunghiul Romania, Moldova, Ucraina totul este clar... . Dar ce are aici de-a face Rusia si de ce aceasta ar trebui sa fie de partea Ucrainei in conflictele acesteia cu Romania? Cu ce ocazie ar trebui sa intervenim de partea lobby-ului proucrainean si sa ne cufundam in rahat - oricum nu ne vor spune multumesc. Trebuie sa asteptam ca evenimentele sa-si aiba cursul lor, iar mai apoi sa intervenim doar de partea celor care vor demonstra loialitate suprema fata de Rusia.

3. Katzapo-Mongol:
- Haholii (ucrainenii) in comparatie cu moldovenii - pur si simplu sunt geniile civilizatiei si titanii gandirii. Am lucrat in constructii, stiu ce spun. .... Stejari de neinfrant, mai flueram si niste melodii si mai cantam la fluier. Nu trebuie sa mergi in jungla, experienta contactelor este de neuitat.

4. Vlad Filat (asta cred ca e de-al nostru - moldovean):
- Oriunde in lume: UE, Romania, China, Cuba, ... Fara sa privim inapoi si in fuga! Fuga! Cu talpile arzand, dar cat mai departe de acesti katzapi-mongoli. Ura, Moldova! Traiasca eroiii!

5. Darnitzkii:
- Biriukov (adresare catre autor), dar cine a dezvoltat aceasta Transnistrie uitata de lume? Adevaratii rusi - nu-i asa? Cine a incurcat Moldovei sa se dezvolte normal? Aceeasi katzapi stau la originea acestor fapte. Acum de ce sunteti tristi? Ceva de genul: hai si ne-om uni fortele cu Ucraina si vom salva Moldova? O branza voua. Ucraina si Romania se vor lamuri si singure.

6. Moldova (ce-mi place activismul moldovenesc pe forumurile rusesti :)) ):
- Solutia politica - schimb de teritorii. Ucraina inapoiaza Ismailul si regiunea Odesa Moldovei si-si ia Transnistria, hotarul va fi pe Nistru. Urmarea - toti se intalnesc in Uniunea Europeana. Cetatenii "URSS", care nu au dorit sa ramana sa locuiasca pe teritoriul Moldovei si nici sa obtina cetatenia ucraineana (nerenuntand la cea rusa) se reintorc pe demografic secetoasele meleaguri natale si ajuta la constructia noii Rusii.

7. Dmitro (raspunde celui care a semnat cu Moldova):
- am dubii. Moldovenii sunt majoritari doar pe teritoriul Moldovei, nu si in Transnistria. Din punct de vedere istoric - in general dreptul asupra Moldovei ii apartine Ucrainei-Rusiei (a lasat si un link, in rusa). Singura solutie politica - Transnistria sa fie alipita regiunii Odesa in calitate de raion autonom, iar moldovenilor ce locuiesc aici sa li se ofere autonomie cultural- nationala.

8. Kerjak:
- tulburam apele cu proiectul "Cnezatul valah", buget cateva milioane de verzisori, avem nevoie de investitori.

9. Sheymon Ugh:
- Sa unim Moldova cu Albania si sa primim Molbania. Regiunea Kaliningrad - o daruim Israelului. Eu asa as face. Pe voi va indemn sa va ganditi serios la acest lucru... .

10. Gall:
- Ucrainenii sunt rusi. Desigur nu moscali, dar sunt rusi....

Mai departe lucrurile usor s-au transformat in certuri de genul care pe care: rusii pe ucraineni sau ucrainenii pe rusi. De moldoveni au uitat prea repede... .

PS: am tradus doar comentariile care mi s-au parut mai interesante, daca mai gasesc si altele voi completa in timp acest articol.

Fara titlu.... caci este despre alegeri....

De o jumatate de ora stau si ma gandesc cu ce sa incep acest post... si nici nu stiu ce titlu sa-i dau... .

Gata! M-am decis! Incepem cu inceputul, caci este mai usor asa.

Epopeea observarii alegerilor s-a inceput la finele lunii iunie, cand intr-o discutie cu un bun prieten imi exprimasem dorinta de a contribui si intr-un alt mod decat a scrie brief-uri sau articole despre Moldova la democratizarea statului meu, desi mi se sugerase sa o las mai usor cu aceasta idee din cauza experientei la alegerile locale din 2007, cand am participat ca observator national, in cadrul unui proiect derulat sub conducerea Miscarii Europene din Moldova si am facut parte dintr-o echipa mobila de observatori moldo-estoniana.

Imi doream sa fiu observator acasa, dar realizam ca nu as putea sa-mi impun parintii sa fie martori pentru a doua oara la amenintari de genul: "Domnisoara, doriti sa ajungeti sa votati si dvs. la adanci batraneti?" asa ca am renuntat la idee.

Acasa fiind, primesc un mesaj pe mess: "Mai vrei sa fii observator? Aici, in Bucuresti la ambasada? Aici nu vei pati la fel. Daca mai vrei, sa-mi scrii cat mai urgent. Noi plecam acasa si avem nevoie de oameni aici... ."

Normal ca am raspuns pozitiv.

Ieri, la ora 6.15 AM eram deja la ambasada. Eram doar noi: 3 observatori si jandarmii romani... .
Pe la 6.25 a ajuns si personalul ambasadei. Procesul electoral s-a inceput: totul in conformitate cu legislatia in vigoare: proces-verbal, sigilare urne, verificare cabine de vot, stampile, etc., etc.

La ora 7.00 sectia de votare 316 si-a deschis usile. Alegatori foarte putini, pe ici, pe colo cate unul ratacit. Ca sa ne trezim din somn si sa trezim si procesul de votare din amorteala am inceput sa facem pariuri noi intre noi:

- Va fi o zi lejera..., a spus cineva.
- Da, cred ca nu vor fi mai multi de 800 de alegatori..., raspunse altul.
- Eu sunt mai optimista, vor fi o mie, poate chiar o mie unul, zambi Iuliana, observatorul de la Fundatia Eurasia.

Asadar pariuri stabilite, iar alegatori putini... . Plictiseala... .

Se face ora 9.00. Lumea incepe sa se adune. Nu cred ca au fost momente dupa acea ora in care membrii Biroului Electoral sa aiba pauze lungi. Doi sau trei alegatori erau prezenti aproape permanent. Si uite asa, in aceasta letargie pe la ora 14.30 se adunasera deja peste o mie de voturi. Desi cei care pariasera au pierdut, nimeni nu s-a suparat, dimpotriva, erau bucurosi.

Au fost la vot basarabeni stabiliti la Timisoara, Cluj, Brasov, Iasi, Constanta, Galati, dar si persoane care pur si simplu dintr-un motiv sau altul se aflau pe teritoriul Romaniei in aceasta perioada, mame cu cate doi copii, femei insarcinate, bunici cu nepoti, tatici cu bebelusi in carca. Au venit sa-si onoreze calitatea de cetateni! Tot respectul pentru ei! Asa se educa viitorul tarii.

Dupa ora 17.00 procesul a luat o amploare si mai neasteptata. Bucurestenii au inceput sa curga garla si pana la ora 21.00 nu a fost loc de pauza pentru niciunul dintre noi. Contabilitate de final: peste 2100 de alegatori doar la ambasada (tineti cont de faptul ca studentii erau plecati acasa)

INCIDENTE:
1. Un cetetean turmentat - usor aburit de continutul de alcool pe care il avea in sange un cetatean de-al nostru a incercat sa faca valuri prin ambasada. Mai intai s-a luat de membrii Biroului Electoral, iar mai apoi si de observatori, pe care intr-un final i-a numit comunisti pentru ca a fost rugat sa voteze si sa vorbeasca mai putin. Invocase dreptul la libera exprimare, i-am adus aminte de indatorirea lui de a vota si l-am indemnat sa intre in cabina si sa se exprime liber in buletinul de vot. El nimic! O tinea pe-a lui: libera exprimare! Dupa ce a dat drumul buletinului de vot in urna, ne-a aruncat gales: "Sper sa va treziti!" Si noi speram sa se trezeasca, dar din alcoolism... .

2. Un cetatean cascat - acest tanar, ametit nu de alcool, dar, cel mai probabil, de prezenta atator fuste scurte prin ambasada, uitase sa puna buletinul de vot in urna. Noroc de observatorii vigilenti (luptatori aprigi impotriva perpetuarii regimului comunist), care au vazut nu doar tanarul si tinta privirii lui, dar si hartiuta din manile lui aproape de iesirea din sectia de votare :)) .

3. Un jurnalist tampit - in cautarea unui material de senzatie si a unor "unghiuri" cat mai bune pentru montaj, acesta a daramat o jaluzea din ambasada.

4. Una bucata stampila "VOTAT" deteriorata - s-a intamplat in cabina 1 de votare (aici si-au exprimat votul atat Vitalie Cojocaru, cat si Stela Popa ;) ). Unii alegatori au apasat atat de tare cu ea, incat pe la ora cinci si ceva aceasta a cedat presiunilor doritorilor de democratie si a iesit din functiune pentru tot restul zilei.

5. Multe consultari intre alegatori in sectiile de votare. La indrumarea: "Intrati in cabinele de vot si luati decizia acolo... . Aici nu aveti voie sa va consultati" au parvenit urmatoarele raspunsuri:

- Da aista-i nanashu neu... .
sau
- Aista ii fishioru' meu... .
- Asta-i fiica mea... .
- Jos comunistii... si etc, etc :))

Rezultatele numararii voturilor la ambele sectii de votare deschise in Bucuresti le puteti vedea pe ROMANISM.NET eu nu am voie sa le divulg ;) pana la oficializarea acestora.

Multumiri personale.

Tin sa le multumesc tuturor prietenilor si colegilor mei, CETATENI AI REPUBLICII MOLDOVA, care ieri au fost sa voteze: Irina si Alexandru, Aliona Negoita, Valeriu Antonovici, Lenes Leonela, Marcel Capatina, Otilia Olaru si Irina Cainareanu, Elena Sarbu, Marcel Rotari, Arcadie Tantuc, Sergiu Raievschi, Olga Juc, Victor Iliescu, Cristina Cibotaru, Veronica Gorincioi, Eugen Musat, Alina Vasilache, Vitalie Mocanu, Natalia Bratu, Mihai Ignat, Nadine Nazarchevici, Nicu.

Daca am uitat pe cineva, va rog, sa nu va suparati, ci doar sa imi amintiti, astfel incat sa va includ in aceasta lista.

Multumiri calde colegilor observatori: Iuliana, Nina, Vali si Clara.

Multumiri speciale Domnului Petuscanu, care a avut grija de sanatatea mea ieri, astfel incat simptomele racelii sa nu se agraveze.

Multumiri tuturor celor care ieri, pe 29 iulie 2009, au votat opozitia!

PS: au mai votat ieri la ambasada: Stela Popa, Vitalie Cojocaru, Catalin Josan, Ion Sturza, Mircea Druc, Tanti Ludmila si multi altii.

Calatorie in Tara Minunilor....

Foarte hotarata sa ajung acasa, mi-am luat trollerul si laptop-ul si m-am pornit intr-o zi de 03 iulie 2009 spre Republica Moldova - tara tuturor minunilor, tara povestilor fara zane si feti-frumosi, dar cu multi zmei rosii. La punctul de trecere al frontierei ma asteptam ca vamesii romani sa se ia de "pestisori", dar m-am inselat. De exces de zel am avut parte din partea celor de peste Prut, vroiau sa imi verifice bagajul. Eh... . Cred ca le carabaneam de-a injurii in gand mai ceva ca Danila Prepeleac si ale sale odrasle reprezentantilor Iadului. Au scapat teferi!

Ajunsa in localitatea de bastina, special imi fac drum pe la primarie. Las bagajul in MiniMarket-ul din centrul satului si ma indrept spre principalul edificiu al localitatii. Scuza: sa-mi anunt mama ca am ajuns intreaga si "steel teafara la minte" dupa sesiune. Acolo ma intalnsec nu doar cu mama, dar si cu profesoara mea de limba romana: o doamna de varsta a treia, care candva imi prorocise un viitor luminat din cauza caligrafiei mele superbe (mama oricum scrie mai frumos, dar asta Doamna Profesoara nu stia :)) ). Nu trec nici doua minute si discutia se indreapra spre alegerile din 29 iulie 2009. Concluzia: lumea e ingrozita, lumea are in minte imaginea lui Valeriu Boboc si a celorlalti tineri ucisi si aceeasi lume sta cu manile in san si nu face nimic ca sa schimbe mersul povestii... .

Incep sa culeg informatii de prin "targ": Sudul a votat pentru opozitie. la mine in sat a obtinut victorie PLDM-ul, in satele vecine PL-ul, urmate de PLDM si AMN. Comunistii nu acumuleaza nici macar cate 200 de voturi (la Sud zmeii sunt mai putin virili, probabil si din cauza accesului populatiei la televiziunile romane - otrava pentru roscatei).

Seara dau drumul principalilor povestitori ai actualei guvernari: Moldova 1 si NIT. Il vad pe Staras - neinteresant, cu fata la fel de innecata in alcool. Schimb la M1 - dau de Mircea Surdu cu "Electorala 2009", care le ureaza invitatilor urmatoarele: "Sa aveti parte de atatea voturi cate meritati!" Buna urarea! Mie mi-a placut. In ziua aia am aflat de cei "7 Magnifici", usor deplasati catre poarta iadului. Nu cred ca mai au scapare, dar speranta moare ultima, chiar daca, totusi, moare... .

In zilele urmatoare ma pregatesc de lupta cu autoritatile statale. Mi-a luat o saptamana din vacanta acest duel. Nu va faceti iluzii. Inca nu s-a incheiat. Mai am niste batalii de purtat.

Trebuia sa ajung la Oficiul Starii Civile ca sa il fac pe tatal meu sa fie intr-adevar tatal meu, adica sa-i schimb numele rusificat. Nu iau microbuzul, iau trenul. Pretul biletului o minune: de la mine de acasa pana in Cahul 2,20 lei MDL (vreo 0,60 RON). In pretul calatoriei intra o priveliste minunata cu malul Prutului timp de aproximativ o ora: pasaret, iazuri, nuferi, barcute cu numere de inregistrare de Cahul, cai si vaci scoase la plaja... . Nu mi-am luat ochii de la peisaj pana cand nu am coborat din tren, langa drumul care duce la vama de la Oancea.

Ajung la Oficiul Starii Civile. Ora 7,22 dimineata. Lume multa si incruntata. Care casca, care se uita de jur imprejur, care incearca sa te sfideze din priviri. Ma apropii si intreb care este programul de lucru al OSC, mi se raspunde ca exista doua: unul pentru angajatii OSC, care se incepe la 8.00 dimineata si unul pentru cetateni: de la 01.00 noaptea (1AM). Realizez ca in conformitate cu acest orar, faptul ca m-am trezit pe la 5.00 dimineata nu a fost un act de eroism din partea mea (chiar daca la Bucuresti au fost si zile in ultimele 3 luni in care ma bagam la somn pe la 6 dimineata). In fine .... irelevant. Asteptam..., asteptam sa se deschida OSC.

Cum se obisnuieste pe la noi, lumea nu tace. Vorbeste atat de mult... . Eu ascult.

"Sa le ramana de cap, nu mai merg sa votez. Da iaca chiar acush, la shi-ni trebui nia si pierd ziua di lucru. Digiaba pierd o zi di prashit pi dial... ", arunca incruntata o matusica. Alta ii tine isonul:
"Si pravilino ai si fashi, ca lor oricum o sa le iasa pe-a lor... . Ne-au impanzit toati gardurili din sat cu mutrili lor. Eh, comunisti sau democrati, tot acolo... ." Mai incolo doi tineri se giugiuleau, venisera dupa certificatul de casatorie, subiectul alegerilor era prea putin interesant pentru ei.

A venit si ora 8.00. S-a inceput circul. Toti s-au indreptat spre usa OSC-ului. Intrau cei care in ziua anterioara trecusera pe la fereastra din spatele acestei institutii (sunteti mari, realizati si singuri pentru ce au trecut pe acolo, spre deosebire de usa din fata, feresterele erau deschise..., CANICULA, au nevoie de "aer" si angajatii institutiilor de stat). Tipete, imbranceli, scancete de copii mici, cateva injuraturi si toate impletite cu subiectul principal: ALEGERI 2009. Va spun eu: Danila Prepeleac mic copil... . Cei care venisera dupa actele deja semnate aveau prioritate (printre cei "privilegiati" ma numaram si eu, ai mei m-au trimis special sa vad concertul, munca grea deja era facuta cu cateva zile inainte, au stat si ei in asteptare cateva zile).

Incep sa ma enervez... . De obicei cand mi se intampla asta nu tac. Doamna care era prima in rand intrase si luase si lista cu ea, deci va dati seama ce a urmat. Nimeni nu incearca sa isi asume rolul de lider sau organizator al procesului. Tuturor le este cald, dar nimeni nu renunta la a se imbulzi si a se lipi de alte corpuri fierbinti. Una din categoriile privilegiate la depunerea dosarelor sunt cei care au venit pentru divort. La un moment dat multi realizeaza ca au venit sa divorteze. Eu inca ma mai enervez... . Domnul care stia ca este al cincilea pe lista (intors din Portugalia) se enerveaza si el: deja intrasera vreo 10 persoane inaintea lui. El inca al cincilea pe lista astepta... . Lumea se aduna din ce in ce mai multa. Ultimii veniti se duc la fereastra, noi inca stam si asteptam. Doamne, cata rabdare are moldoveanul, cat de mult timp ii mai ia sa se enerveze. Eu ajung la limita: incep sa fac "poriadok" (regula): moldovenilor li-o tai in romana, rusului in rusa. Cineva iarasi tipa ca nu va merge la vot, ca oricum toti sunt porci (probabil au citit cu totii Ferma animalelor de George Orwell). I-o tai scurt: "Din tot raul trebuie sa alegi ce este mai putin rau!" Cineva din gloata ma sustine: "Are dreptate, daca nu votam noi, oricum o sa aflam pe urma ca am votat... ."

Circ mai ceva ca la Festivalul de la Monte Carlo!

Toti vor actele ca sa plece din Moldova. Toti recunosc ca nu mai suporta sa traiasca aici, iar cei care erau veniti din alte parti au afirmat intr-o singura voce: "Ne sufocam! Suntem de cateva saptamani aici si nu mai putem... . Nu avem cu ce sa respiram. Prostia si marsevenia este la fiece pas! M-am saturat! Imi iau familia si plec!"

Desi trebuia sa intru printre primii, mi-a luat trei ore sa ajung la usa ca sa imi iau actele. Intr-un final reusesc, in urma cineva incepuse sa ma aplaude. Fericita ca tatal meu in sfarsit e al meu, ma indrept spre locurile unde erau parcate microbuzele. Oameni multi, bagaj si mai mult. Cu mare chin incapem toti cei multi prezenti. S-a pornit!

Bucurie pe termen scurt! S-a spart o roata. Coboram... . Ni se spune ca in 10 minute se va repara... . Asteptam... . Bine ca s-a stricat langa fabrica de paine... . Dureaza mai mult decat ni s-a comunicat initial. In sfarsit reluam calatoria. Soferul conduce atat de repede incat de cateva ori cei din mijloc ajung in fata. Miros de acetona... . Doua cutii de vopsea au cazut dintr-o punga din cauza condusului, iar continutul s-a varsat prin microbuz. Coboram iarasi... . Asteptam. Cei mai ingeniosi gasesc nisip si acopera vopseaua. Iarasi pornim la drum. Soferul recupereaza cu viteza mare timpul pierdut. Eu imi pierd echilibrul din cauza mirosului de acetona tot mai persistent, dar si din cauza vitezei. M-am oprit in Doamna care era proprietara microbuzului. Se incepe un dialog intre mine si ea:

- La ce se gandeste nenea? Ajung si eu astazi intreaga acasa? Ce crede ca cara?
- Eu nu am nici o vina, nu eu conduc..., se scuza ea.
- Aham, dar banii cine ii strange? Si cand stateam in parcare trebuia sa verificati rotile nu sa incarcati atatia pasageri, incat riscam sa nu mai ajungem vii la destinatie... .
- Asa e la noi, traieste cine poate, imi zambi cu gura pana la urechi.
- Da, iar eu acuma cobor. Aveti noroc mare ca am ajuns la destinatie. Daca mergeam la Giurgiulesti va scuipati sufletul cu mine!

A doua zi a fost mai bine, dar o sa ma mai gandesc daca mai scriu sau nu si despre asta. ;)

Cain si Abel.... oare ce origine etnica aveau?

Aproape ca as face pariu cu oricine ca aveau origine etnica "moldoveneasca" (nascuta din suferinzii de romanofobie acuta incrucisata cu bolnavi de rusofilie severa). Dar nu despre boli vom vorbi in acest articol, ci despre elevii si studentii bursieri ai Statului Roman si despre destinele lor bizare... .

Desi ma numar inca din anul 2005 printre cei sositi la studii in Romania prea tarziu am observat multe lucruri..., mult prea tarziu... .

Dupa alegerile din 05 aprilie 2009 am reusit sa cunosc multe persoane (inclusiv sa-i cunosc si pe cei pe care credeam ca-i cunosc).

In anul 2005, chiar si dupa alegerile parlamentare, desi se vorbea despre tradare (PPCD-ista in special) , intre 9 si 10 procente dintre cetatenii Moldovei refuzau sa recunoasca acest fapt (chiar si Chirtoaca la intrunirea cu studentii basarabeni din Bucuresti in martie 2009 spunea ca acestia nu au nici o vina pentru deciziile luate de liderii acestui partid). Ok! De acord! Ca pestele de la cap se strica stim cu totii, dar trebuie sa recunoastem ca si sobolanii parasesc un vas naufragiat, cautand sa se salveze... . Iar acestia ce fac? Se sinucid! ar spune multi. Probabil se vor gasi din aceia care vor afirma ca acest lucru din partea adeptilor acestui partid denota un devotament total. Asa o fi.... doar ca am o intrebare: de ce unii tineri ai noii generatii PPCD-iste tipau ca cel mai rational la 05 aprilie 2009 ar fi fost sa votam PCRM-ul? Acestia aduceau si argumente ... "economice". Pardon, dar de cand comunismul poate sa faureasca un viitor luminat pentru tinerii care si-au facut studiile in Romania si care realizeaza ca nu pot sa respire aerul de acasa contaminat cu prostie roscata?

"Doar comunistii vor reusi, Angela, sa ne scoata din criza economica, ei stiu cum... . Cu ei toti traim bine: fura ei, dar nu-mi interzic si mie sa fur...", imi spunea un tanar fost membru al Noii Generatii PPCD-iste.

Oare asa sa fie? Da, asa este, pentru ca in primul rand Republica Moldova aproape ca nu are economie si in al doilea rand si cea pe care o mai "are" este sub controlul absolut al unei familii. Eu am impresia ca comunistii au confundat monopolul si/sau oligarhia cu doctrina comunista... . Este problema lor, dar.... acest tanar in prezent ne indeamna sa votam PPCD-ul si cei "7 magnifici", cum mai sunt numiti ei in tara (cei 7 tineri, care sunt primii pe lista electorala a PPCD-ului, unii dintre ei fiind absolventi ai universitatilor din Romania). Fiind intrebati cum vor reusi ei sa schimbe lucrurile in tara acestia prin vocea lui Victor Ciobanu, aparitie constanta la Moldova 1, ignora forma intrebarii si argumenteaza cu faptul ca sunt tineri. Ei sunt tinerii potriviti pentru conducere, cei batrani sunt buni de aruncat la gunoi. Cel putin asta este impresia generala despre cei "7 magnifici" pe care mi-am facut-o eu. Privindu-i incepi sa crezi ca sintagma "prosti, dar multi" se transforma in "tineri, 7 si prosti". Este posibil sa ma atacati verbal, invocand convingerea politica pe care fiecare si-o insuseste. Aveti tot dreptul, doar ca va indemn sa-i ascultati si sa incercati sa delimitati acea "convingere politica crestin-populara" in discursurile lor. Nu veti reusi! Nu sunt deloc convingatori in postura de lupi moralisti. Dimpotriva provoaca mila forta de persuasiunea a liderului celor "7 magnifici"... . Daca si ceilalti sunt la fel de "buni", atunci eu sigur nu-i voi vota!

Asta ar fi una dintre categoriile de tineri basarabeni studiosi, care si-au petrecut cea mai frumoasa parte a vietii in Romania. Mai exista si altele, a doua fiind formata din acei studenti, care au fost dupa 05 aprilie 2009 solidari cu tinerii maltratati la Chisinau si protestau pasnic la Bucuresti sau in celelalte centre universitare din tara. Ii puteti vedea in poza de la inceputul articolului.

In dimineata zilei de 07 aprilie 2009 acesti tineri erau cu moralul la pamant. Daca pana in acea zi se auzeau rasete, glume si optimism in vocile lor, atunci dupa acea data nu-i vedeai altfel decat fumand tacuti in holurile caminelor studentesti, cu ochii in pamant, tragand iute din tigari si grabindu-se sa revina in fata calculatoarelor pentru ca acasa nu puteau sa plece din doua motive: fie vor fi intorsti din drum la vama, fie vor avea aceeasi soarta cu semenii din Chisinau... . Cate decizii majore s-au luat in acele zile, cati si-au inteles adevaratul rost al vietii... . Cum ne-au mai responsabilizat maltratarile, violenta si crimele savarsite la 7 si 8 aprilie 2009... .

Solidaritate, stimate Domn, fost sau actual membru al Noii Generatii, inseamna sa ai constanta in convingeri pana si dupa alegeri, nu sa imi spui sa votez pentru PCRM pana la 05 aprilie 2009 si pentru PPCD la 29 iulie 2009, in dependenta de cum bate vantul politic de la Chisinau. Altceva este faptul ca i-as blestema pe comunisti sa castige alegerile ca sa se lupte ei si doar ei cu criza economica prin care trece Moldova.

Mai avem o categorie interesanta... . Acestia sunt cei care provin din familii cu unul sau ambii parinti comunisti. Credeti sau nu, exista si din acestia si sunt mult mai demni decat cei care au facut galerie crestin-democratilor. Cunosc cativa care si-au infruntat familiile si nu s-au ales decat cu declaratii de genul: "Daca continui sa pledezi pentru democratie si alte libertati de genul asta poti sa nu mai revii acasa... . Nu uita ca fiind de partea "lor" am putut sa-ti asigur un viitor, doar asa am putut sa te trimit la studii in Romania." Cu lacrimi in ochi au recunoscut ca provin din familii comuniste si ca le este rusine de acest lucru, doar ca nu au ce face, atunci cand fratele sau sora, mama sau tatal iti spune ca va merge pana la renegare daca nu iti revii din fierbinteala mintii si pledezi in continuare pentru democratie si respectarea drepturilor omului si ai de ales intre a fi un copil cuminte pentru mama si tata sau pentru tara... .

Nu incerc sa ii idealizez pe unii sau altii, nu incerc sa apar in postura de persoana cu principii morale nealterate. Sunt cu atat mai responsabila de aceste randuri cu cat percep si mai mult faptul ca cele scrise sau spuse de mine sunt citite de prietenii, colegii si studentii mei.

PS: mai exista o categorie "speciala" pe care era cat pe ce sa o uit. Aceasta este compusa exclusiv din tineri rasi pe cap, imbracati in jeci din piele si cu camere micute de filmat, prezenti in fiecare din acele seri grave din aprilie in fata TNB-ului. Pe acestia nu trebuie sa-i ignoram. Nu ne permitem acest lux! Sunt sigura ca printre ei se regasesc foarte multi fosti si/sau actuali "Bursieri ai Statului Roman."

Convietuirea "moldovenilor" cu rusii...

De cele mai multe ori articolele care nu au nimic in comun cu tematica blogului “Angy” apar ca urmare a unor discutii pe messenger sau din socializarea cotidiana cu prietenii si colegii mei. Aceasta postare nu este o exceptie. In fapt este o dedicatie pentru Napocel, omul cu cele mai multe pseudonime (nu vi le spun, ar insemna sa-l deconspir si nu vreau asta). Totul a pornit de la o discutie pe messenger despre mesajul acestei poze, mai exact ce cred rusii despre evenimentele din Moldova si viziunea lor europeana: doresc sau nu sa fie integrati in Uniunea Europeana? Mie mesajul din poza mi se pare foarte clar. Probleme am intampinat la traducerea lui pentru Napocel, eu incercand sa fiu diplomata am ales cuvintele cele mai, cum sa le spun, nealterate cultural. Greseala fatala: mesajul s-a pierdut in cultura… . A avut noroc Napocel ca a gasit pe altcineva, mai putin preocupat de gentilete decat mine, care i-a tradus exact ceea ce trebuia, dar mai ales cum trebuia… .



Si cum discutia nu s-a oprit doar la mesajul pozei (preluata de pe forum.md), Napocel m-a rugat sa scriu despre cum ne intelegem noi, moldovenii (a se citi cetatenii Republicii Moldova de origine etnica romana) cu celelalte etnii din Moldova, in special cu rusii.

Hm, cum sa ne intelegem? Exact cum se asteapta ei sa ne intelegem, in nici un caz mai rau…, ceea ce nu ne prea face onoare… .

Interactiunea mea cu rusismul a inceput inca din copilarie. Mama mea este din Ucraina si atunci cand mergeam la bunici comunicarea cu verisoarele mele avea loc in limba rusa. Acest lucru se intampla in pofida faptului ca ei erau de origine etnica romana (asta i-am explicat lui Napocel intr-o discutie anterioara), iar bunica facea placintele cele mai gustoase din lume, in cel mai adevarat stil “romanesc”. Dar asta este: m-am conformat si am inceput sa vorbesc limba rusa de pe la 3-4 ani. Nu regret acest lucru. Dimpotriva, am posibilitatea sa-l spurc pe rus in limba lui materna, si ca sa citez un prieten: “… cu zambetul pe buze!”.

Si uite asa, incet, incet, am inceput eu sa convietuiesc cu aceasta limba. In localitatea de bastina nu prea mi-a trebuit, dar ajunsa in capitala, adica in Chisinau (pe la 14 ani), am inteles ca cea mai usoara cale de integrare sociala este prin intermediul acestei limbi: nu vorbesti rusa, nu esti cool (aici se cere emoticonul acela cu ochelari de bond)! Colegii mei au ramas putin socati sa realizeze ca o copila de la “tara” cunoaste limba rusa si nu mai rau decat ei. Surprize, surprize!

Desi imi este cam greu sa recunosc, limba rusa mi-a usurat considerabil integrarea… .

In facultate a fost la fel. Aveam mai multi colegi rusi: noi eram doar 5 in grupa, rusii erau peste 40 de suflete… . Ne intelegeam bine cu ei – pentru ca vorbeam in limba lor. Tin minte o singura Domnita, care incerca sa vorbeasca in limba romana si chiar depunea un efort intelectual considerabil pentru a o invata. O alta Domnita, a incercat sa ma provoace in timpul grevei din anul 2002 (cand Rosca era inca de-al nostru). Eu eram adversara ei principala in facultate, desi eu cu ea nu concuram: nu aveam pentru ce… .

A venit la mine si-mi pune nitam-nisam o intrebare:
- Si ce facem? Nu mai vorbim una cu alta? Vrei sa plec in Rusia din cauza ca nu-ti cunosc limba?
- Esti cam deplasata… . Ai avut posibilitatea sa inveti la scoala limba romana. Te-ai nascut in Moldova. Timp de 10 ani statul a cheltuit bani ca sa te invete limba romana. Tu crezi ca daca eu maine plec la Moscova va vorbi rusul cu mine in limba mea? Sa fim seriosi…, si am lasat-o cu ochii in soare.

Si uite asa au trecut anii, iar eu am ajuns la catedra. In primul an am fost nevoita sa tin cursuri si in limba romana, si in limba rusa. Greu a mai fost: faci munca dubla, dar Universitatea nu investeste in alte resurse umane… .

Intre timp am locuit si printre etnici rusi, ucraineni, evrei, or mai fi fost si alte etnii, dar nu s-au deconspirat… .

Sa stii, Napocel, ca cel mai greu e sa comunici nu cu rusii sau ucrainenii care cunosc cat de cat limba romana, dar cu cei care nu o cunosc deloc si se incapatineaza sa nu o cunoasca pentru ca nu vad necesitatea epuizarii a cativa neuroni in plus pentru a o invata: la ce bun, ca doar moldoveanul oricum o stie si-i va vorbi in rusa? Asa gandesc majoritatea, dar mai ales babaritul. Acesta este cel mai dificil, si nu doar din cauza limbii, dar si din cauza convingerilor politice, de fapt a lipsei acestora si a votarii din inertie a unui partid in timpul caruia au avut burtile pline si mintile golite… . Stiai ca Stalin a fost bun pentru ca la 8 martie an de an facea reduceri? Nici eu nu stiam…, dar acum stiu. Dar romanii au fost rai, pentru ca ii bateau la scoala cu vargute peste mani daca nu-si faceau tema pentru acasa. La intrebarea ce daune au pricinuit romanii, raspunsurile sunt evazive. La intrebarea ce au facut rusii (sovieticii) bine, raspunsul este unul si acelasi: aveam ce manca!

Acum ca sa iti mai aduc un exemplu de buna “convietuire” intre “noi” si “ei”, o sa-ti mai povestesc o istorioara.

Se duce unchiul meu la piata sa cumpere malai (la noi i se spune faina de papusoi, asta ca sa intelegi dialectul). Vede scris pe cutie “MUKA KUK.” (malai, dar in rusa). Si cere si el pe un ton smerit:
- Puteti sa-mi dati si mie, va rog, 1 kg de faina de KUK?
- Ce sa-ti dau? - Faina de KUK… .
- Am eu asa ceva? se intreba nedumerita vanzatoarea.
- Aham, aveti: aici scrie faina de KUK… .

Am colegi de origine etnica rusa, care cunosc limba romana si carora nu le este rusine sa o vorbeasca. Dar lectia principala nu vine de la ei, dar de la un student pe care il respect foarte mult pentru inteligenta, mod de a fi si charisma. Am asistat la o discutie intre studentii mei pe aceeasi tema (studentul de care am amintit este ucrainean, dar vorbea in rusa, moldovenii in romana):

- Da, si de ce nu vorbesti limba romana?
- Din cauza voastra… .
- Adica din cauza noastra? Pai tu nu vezi ca eu cu tine vorbesc mai mult moldoveneste?
- Tu, da! Dar ceilalti sunt prea prosti si vorbesc cu mine in rusa si astfel nu-mi ofera posibilitatea sa invat limba voastra. Singuri sunteti de vina! Nu va mai plangeti ca nu va cunoastem limba! Voi singuri nu o vorbiti!!!

Ar mai fi multe de spus… . Poate data viitoare… . :)

Moldova pe muzica Coldplay...

Mi-am inceput ziua vizionand clipuri video: mai intai am ascultat colajul "fabricat" de Dorin Chirtoaca pe vocea lui V. Voronin despre asumarea raspunderii pentru toate atrocitatile savarsite de comunisti impotriva cetatenilor Republicii Moldova, apoi am trecut pe Youtube si am cautat filmulete despre tara mea. Este uimitor ce poate sa faca un om cu ajutorul imaginatiei, dar... nu mi-am inchipuit ca ode Chisinaului pot fi aduse pe muzica Coldplay... .

Coldplay este una din prefrintele mele muzicale, dar asta nu inseamna ca am putut sa rumeg imaginea Chisinaului unsa pe acest gen de muzica. As fi recomandat Gandul Matei "Prieten de drum" sau "Dorule", pentru ca asta am simtit atunci cand vizionam acest video. Consider ca acestea ne reprezinta mult mai mult decat o cantare englezeasca.

PS: Piesa "Prieten de drum" o dedic tuturor prietenilor mei, dar in mod special celui care recent a suferit o pierdere... .