Orizont European: Ucraina, Rusia, Crimeea, Transnistria, referendum

Orizont European la TVR International

Concluzii in urma vizitei premierului Republicii Moldova, Iurie Leanca la Washington. *Vizita la Kiev a ministrului afacerilor externe al Romaniei, Titus Corlăţean, de luni, 10 martie 2014. *Evolutia situatiei din Ucraina. Moderator Miruna Munteanu. Producător Aura Iosif.

Înapoi la origini .... :)

Emisiunea ASFALT DE MOLDOVA, JURNAL.TV - LACUL BELEU

Peisajele pitoreşti din Brânza

Reportaj realizat de Jurnal TV

Unde-i logica jocului de-a calea ferata?

Azi am vazut aceasta stire:

"Construcţia tronsonului de cale ferată Cahul-Giurgiuleşti a prejudiciat statul cu circa 21 de milioane de lei. Curtea de Conturi a constatat că lucrările au fost efectuate cu încălcări ale normelor de construcţii şi cu cheltuieli nejustificate.

Evaluatorii dau vina pe fosta conducere a Căilor Ferate, care, potrivit lor, nu a asigurat monitorizare eficientă şi verificarea execuţiei corecte a construcţiilor. Raportul Curţii de Conturi va fi expediat Centrului Anticorupţie. Lucrările la tronsonul de cale ferată „Cahul-Giurgiuleşti” au început în 2007 şi s-au încheiat în 2010. Cei 50 de kilometri de cale ferată au costat, estimativ, 800 de milioane de lei."

Sursa: Publika.md

Mai sus sunt poze facute de mine vara trecuta (2010), dupa ce a fost mutata calea ferata cu doi metri mai departe de malul Prutului. Digul de sustinere a malului a fost construit in anul 2010. Cineva si-a dat seama ca e posibil sa se prabuseasca cu tot cu cale ferata, daca nu va fi intarit si daca nivelul apei din rau va creste prea mult. Ca sa construiasca acest zid, a fost nevoie sa mute ecartamentul de cale ferata, la numai dupa doi ani de exploatare... .

Intrebarea este urmatoarea: nu se putea lucrul acesta face inca de la inceputul lucrarilor la calea ferata Giurgiulesti-Cahul? De ce mereu facem, ca mai apoi sa refacem? Cine pe cine a dorit sa amageasca si cine va raspunde pentru aceasta magarie?

Iarna în sat ...

Să-l cunoaştem pe Dylan... :)

Când am deschis dimineaţă laptopul am găsit un link printre mesajele offline pe care stăruitor mi le lasă Alraman în fiecare zi (e foarte matinal!). După zâmbetul care însoţea link-ul mi-am dat seama că aceasta este pagina pe care ar trebui să o deschid prima. Zis şi făcut! Mare mi-a fost mirarea să găsesc acolo o poza unei hârtii roşii îndoite pe care scria "Cahul... Brânza...".

Nici nu mi-am pus ochelarii şi am început să citesc. Involuntar am început să zâmbesc la postările acestui tânăr american, voluntar Green Peace - Dylan Porter. Este doar de câteva zile în Moldova, dar a reuşit să facă mult mai multe decât am făcut eu în cei 14 ani cât am locuit în satul meu natal. A muls vaca, a ţinut un cocoş de aripi, a mâncat dimineaţa cartofi prăjiţi cu salată şi s-a înţeles cu lumea.

În viaţa mea nu m-am apropiat de o vacă, Dylan a făcut-o... :D ... merită o medalie (că tot se dau pe la noi cui merită şi cui nu merită)! Mă tem de ele... .

O să-i urmăresc blogul! Sunt foarte curioasă să văd cum percepe un străin viaţa din Cheese ... :D

Bun venit, Dylan!

PS: merge vorba în târg că zilele astea prin zona Cheese peştele se cam dă la nadă ... şi e mult peşteeeeeeee... ;)

Vizita Domnului Vlad Filat la Sudul Moldovei... sursa: Privesc.eu

Pe urmele bunicilor... Partea II - ticul verbal

Deja a nu ştiu câta oară încep să scriu acest articol şi nu prea am sorţi de izbândă. Probabil locurile şi oamenii dragi mie sunt de vină. Este greu să răscoleşti amintirile, dar şi mai greu este să găseşti cuvintele potrivite pentru a descrie amprenta pe care ţi-o lasă imaginea locului unde te-ai născut, unde ai copilărit şi unde revii mereu pentru o gură de aer de acasă.

Preluat de CURAJ.NET.

Simţeam o nevoie acută de a petrece începutul lunii aprilie acasă, la Brânza sau Fromage, după cum îi mai spun unii prieteni. Aşa şi am făcut. Am părăsit Bucureştiul pentru o săptămână, de altfel mult prea scurtă, şi am plecat spre Moldova. Chiar dacă pe alocuri degetele simţeau lipsa tastaturii de sub ele, plăcerea de a ridica mâinile în sus, cu ochii aţintiţi spre cer şi pieptul plin de aer curat este de nedescris.

Am prins bâzâitul albinelor în pomi, am văzut cum se desfac bobocii de lalele, am ascultat piutul puilor de găină, am văzut fluturi, am privit lebedele care au revenit în lunca Prutului, la Manta şi am ratat orăcăitul broaştelor din baltă, pentru că încă era prea frig ca să-şi dreagă vocile.

Cahul

În capitala sudului am fost două zile la rând. Oraşul este destul de curat, dar drumurile cum au fost, aşa şi au rămas: gropile se înmulţesc ca ciupercile după ploaie şi cu toate acestea oamenii sunt optimişti, cică oricum sunt mai puţine decât acum câţiva ani. M-a minunat abilitatea posesorilor de autoturisme de a le evita. Aici probabil a fost pusă în aplicare expresia „repetiţia mama învăţării”, dar în variantă modernă: „evitarea repetată a gropii, o zi în plus la viaţa ta!”

Reni

Oraşul Reni este locul unde mergeam în copilărie o dată la două săptămâni în vizită la bunici. Din păcate odată cu bunicii mei s-a stins şi imaginea veselă a acestei localităţi. Mă întreb adesea cine o duce mai rău: noi sau ucrainenii. Statistic vorbind noi suntem coada Europei. Şi dacă este aşa, atunci Ucraina ce este? Priveliştea îţi zgârâie rău privirea. În parc iarba creşte şi din pietre, iar Catedrala pare ca s-a topit în degradarea economică care a cuprins tot oraşul.

În prezent Reni este un oraş al bătrânilor. Tinerii au plecat în căutarea unei vieţi mai bune. Portul abia de mai răsuflă, iar vina desigur o poartă moldovenii cu tot cu terminalul lor de la Giurgiuleşti şi nicidecum autorităţile ucrainene care nu au mai investit nimic în infrastructura oraşului de vreo două decenii. Dacă m-ar întreba cineva din ce trăiesc acei oameni nu ştiu ce aş putea să le răspund... . Prea tristă este viaţa de zi cu zi... şi prea repede se umple cimitirul nou de morminte... .

Moldovean sau român?

Mulţi mă întreabă cum se identifică etnicii români din Sudul Basarabiei: ucraineni sau români? Răspunsul este simplu: chiar dacă vorbesc mai mult în limba rusă, afirmă că sunt moldoveni, nicidecum români. O fi vreun paradox sau ruşii au lucrat al naibii de bine, astfel încât nu ne mai putem reveni? Nu este de mirare că aici avem mai mulţi moldoveni decât români şi asta deoarece în actele de identitate la secţiunea „Naţionalitate”, au trecut „Moldovean”. Când întrebi ce limbă vorbeşte, ţi se răspunde limba moldovenească, când întrebi ce naţionalitate are, îşi spune moldovean... .

Cu toate acestea, am văzut oameni chinuindu-se să vorbească cu noi în limba română chiar dacă de ani de zile nu au avut nevoie de ea. Deşi se simţeau puţin jenaţi de teamă să nu facă prea multe greşeli în exprimare, nu au trecut la limba rusă. În schimb eu când am intrat într-un magazin să cumpăr o sticlă de apă am simţit o paralizie intelectuală, maxilarul mi se încleştase şi nu puteam să deschid gura să întreb în limba rusă dacă au ceea după ce venisem. Abia după câteva minute am reuşit să bolborosesc cuvintele, iar vânzătoarea se uita cam ciudat la mine că am ezitat atât de mult să o întreb nişte lucruri atât de simple.

Probabil pentru cei care vor citi aceste rânduri lucrurile pe care le-am descris nu vor avea prea mare importanţă. Pentru mine, însă, contează foarte mult ca despre aceste locuri să se vorbească. M-am simţit deosebită, atunci când un bun prieten mi-a spus că eu sunt un fel de „România Mare” într-o singură persoană, deoarece m-am născut în Republica Moldova, am bunici etnici români din Ucraina şi locuiesc în prezent în România. Mai sunt mulţi ca mine, oare vom ajunge să ne recunoaştem noi între noi?

Pe urmele bunicilor... Partea I - imagini

Traseur-ul verde si rosu la punctul de trecere a frontierei Reni - Giurgiulesti

Aho, aho, opriţi la Giurgiuleşti!

Astăzi Preşedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a vizitat Portul din localitatea Giurgiuleşti, raionul Cahul. Din reportajul realizat de către jurnaliştii de la Jurnal.tv, se poate observa noua atitudine a Domnului Ghimpu faţă de Port şi sper eu şi faţă de Sudul Moldovei în general, care după cum subliniază cei intervievaţi, ar putea să contribuie la dezvoltarea economică şi socială a Sudului Moldovei.

Am observat calmitatea discursului Domnului Ghimpu, "aprecierile" obiective ale acestuia. Se vede că Domnia Sa nu-l mai invidiază pe VV că se plimba cu "barca" pe Dunăre. Statutul pe care îl deţine în prezent îi permite mai multe lucruri decât aşteptase de la guvernare. Am apreciat şi râsetul "zglobiu" al Doamnei care însoţea delegaţia prezidenţială (râde atât de isteric şi ne v temu tanti aia - n.m. pentru operatorul de la Jurnal). Apreciez interesul deosebit manifestat pentru banii care pot ajunge în buzunarele actualilor guvernanţi, pardon Bugetul Statului pentru anul 2010 (m-a luat gura pe dinainte). Mi-au arătat şi podul peste Prut care leagă Republica Moldova de România.

Apreciez VIZITA la Sudul Moldovei al actualei guvernări!

Cu toate acestea, eu am nişte nelămuriri:

- Când AIE a elaborat textul progamului de guvernare, numit "Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare" 2009 - 2013 au omis din el Portul Giurgiuleşti, iar acum îşi amintesc de el?

- În acelaşi program de guvernare este scris clar că prioritatea numărul unu în domeniul transportului va fi Coridorul IX paneuropean, pentru acesta vor fi alocate mijloace financiare de la bugetul de stat - aici eforturile vor fi sporite, aici vor fi redirecţionate investiţiile străine! Ce s-a făcut concret în această direcţie?

- Cine sunt olandezii care doresc să facă investiţii în Port?

- De ce drumul naţional Chişinău - Giurgiuleşti a fost deblocat atât de târziu şi doar cu ocazia vizitei Domnului Mihai Ghimpu? Oare doar acesta plăteşte impozite şi merită să i se ia zăpada din cale?

- Întrebare către aleşii locali: toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în drepturi doar că unii sunt mai preşedinţi decât toţi ceilalţi cetăţeni?


Stimate Preşedinte Interimar al Republicii Moldova,

Vă mulţumesc că aţi vizitat şi regiunea noastră, cea săracă, cea care mereu a fost scutită de atenţia guvernărilor care s-au perindat la conducerea ţării şi care în acest moment reprezintă o nouă sursă de îmbogăţire a buzu..., pardon Bugetului Statului!

Vizita Dvs. a contribuit considerabil la reîntoarcerea noastră la vetre, la cozonaci, sarmale, brazi şi globuri, altfel nu ştiu dacă Domnul Prefect întreprindea ceva concret în curăţarea şi lustruirea drumurilor în judeţul Cahul după cantităţile mari de precipitaţii căzute sub forma de zăpadă în ultima perioadă, care a nu ştiu câta oară ne-au luat prin surprindere.

Vă rugăm să mai treceţi pe la noi în ajunul celorlalte sărbători religioase, poate, poate vor mai dispărea şi gropile de pe şoselele Sudului, nu pentru noi, cei mai umilii şi săracii locuitori ai acestei ţări, dar pentru siguranţa şi confortul psihic şi fizic al edililor locali şi centrali, care vor pescui prin zonă!

Să călătoriţi bine şi în noul an, Domnule Preşedinte!

Cu drag,

Sudul Moldovei, nu doar Giurgiuleştiul

PS: Domnul Ghimpu a luat ţeapă, el nu ştie că VV avea şi un helicopter cu care se deplasa la Giurgiuleşti! SIC!

Sudul Republicii Moldova alege presedintele Romaniei

Nu stiu s-a intamplat, dar am ramas profund uimita sa vad ca Jurnal.tv a facut filmari in localitatea mea de bastina. Nu cred ca au venit special sa faca reportaje la Branza, dar, totusi, sper ca atunci cand voi mai cauta filmulete pe Youtube sau in alta parte pe internet sa am posibilitatea sa-l accesez si pe acesta, ca sa vada lumea responsabilitatea si grija cu care trateaza populatia de etnie romana calitatea de CETATEAN AL ROMANIEI!

Multumesc Jurnal.tv!

Sudul Moldovei – aici inima bate mai intens...

Nu mai este un secret pentru nimeni locul unde m-am născut: satul Brânza, raionul Cahul (în acte este trecut Slobozia Mare – au glumit cei de la maternitate sau poate doreau să fiu de-a lor, adică slobozeancă)!

Articol preluat de CURAJ.NET

Foto: Limba Soacrei, Hânceşti

Deşi mulţi „moldoveni” nu au o părere prea bună despre sudul Moldovei, inima mea bate aici mai intens, aerul este mai curat, culorile sunt mai vii, iar oamenii.... oamenii sunt mai blanzi, mai domoli, mai AI MEI, mai Oameni... .

Foto: o Cooperativă, oraşul Leova, Lăpuşna

Aveam emoţii înainte de a reveni acasă. Nu ştiu de ce... . Vroiam să inspir aerul îmbibat cu libertate, să mă molipsesc de optimism..., poate acesta este motivul, încă nu am reuşit să înţeleg ce-i cu democraţia în Moldova, este sau nu este dorită, este sau nu este apreciată... .

Foto: intrarea în raionul Cantemir

Drumul spre casă a fost aglomerat de peisaje superbe. Ochii reuşeau să fotografieze fiece firicel de iarbă, fie aceasta chiar şi îngălbenită, fiecare cal priponit la marginea drumului, fiecare copac, fiece frunză ridicată în sus de vântul rece, aruncată pe parbrizul maşinii şi înapoiată soarelui colţos de către Gicu cel grăbit - prietenul fratelui meu şi şoferul nostru din acea zi... .

Foto: o turmă de oi, undeva prin raionul Cantemir

Am încercat să petrec cât mai mult timp cu părinţii mei în orele puţine în care am fost acasă şi nu am reuşit să colind satul în căutarea imaginilor şi memoriilor. Dar chiar şi aşa, am aflat că omul de rând, deşi se simte mai liber, nu este foarte fericit. Criza economică a pătruns în toate colţurile ţării. Care stă în închisorile din Austria, care îşi aduce obolul la creşterea Rubliovcii, pe la Moscova - moldovenii au evadat din comunism la propriu... . Bunicii noştri sunt îngrijoraţi pentru faptul că le va întârzia pensia: sunt gata să o aştepte şi câteva luni, dar numai să vină (aş trimite-o pe Lăguţa într-un sat, obligând-o să stea acolo măcar un an). Primăriilor le-a fost redus bugetul, iar profesorii şi alţi angajaţi ai instituţiilor de stat au fost preîntâmpinaţi că vor primi salariile cu întârziere.

Sudul Moldovei este zona cea mai săracă a ţării. Aici şi drumurile au mai multe gropi, infrastructura este la pământ, seceta este tot mai crudă. Cu toate acestea am fost surprinsă plăcut să văd vii noi sădite şi foarte îngrijite. Dar cum tot binele are şi o umbră mai rea şi nu am văzut niciun strugure lăsat de izbelişte, părinţii mi-au spus cu durere în ochi că pe dealuri o mare parte din ţărani au lăsat roada pe butuci, deoacere nu au dorit să o vândă pe un preţ de nimic: 1,10 MDL (aproximativ 0,25 RON). Dacă adunau strugurii şi acceptau preţul oferit de fabricile de vin, oricum nu-şi acopereau cheltuielile. Totuşi, există mulţi şi din cei care au adus strugurii acasă şi au făcut vin. Nu vreau să-mi închipui ce amploare va lua alcoolismul în condiţii de sărăcie tot mai evidentă... .

Câţiva ciobeni şi-au scos turmele chiar şi pe un frig persistent, semn că hrană pentru iarnă nu este destulă. Mă aşteptam să văd ca şi în alţi ani pe la porţile caselor fân scârtuit sau malduri de păpuşoi (porumb, dialect). Prea puţin... .

În Cahul nu ne-am oprit decât pentru câteva minute, dar am reuşit să văd că merele se vând la preţul de 3,50 MDL (aproximativ 1 RON). Mare vânzoleală în oraşul acesta. În urmă cu zece ani aproape îl uram, acuma şi-a mai schimbat puţin imaginea sovietică, este mai vesel, mai viu, mai animat.

Tot de ceva timp îmi doream o poză cu bustul lui Ştefan cel Mare din satul Colibaşi. Azi, în sfârşit, am reuşit să fac şi acest lucru. Imaginea Voevodului parcă ar vrea să ascundă din daunele pricinuite de construcţia căii ferate. În depărtare puteţi observa cum se lucrează la a doua linie de cale ferată, care duce spre Giurgiuleşti.

Când am ajuns la Brânza am uitat şi de aparatul foto şi de poze. Am reuşit să imortalizez prea puţin, deja eram cu gândul la casă şi la părinţi. Îmi cer scuze pentru acest lucru. Inima deja bătea altfel... . Nu am pretenţii că am prins toată starea sufletească a oamenilor de la sud, dar nu voi uita niciodată locul unde m-am ridicat în picioare... .

PS: dedic acest articol fratelui meu, care mâine va împlini un sfert de secol. LA MULŢI ANI, SĂNDUŢ!!! Să ne trăieşti sănătos şi fericit!

Relax în stil moldovenesc…

Welcome to Moldova – ţara tuturor posibilităţilor pe timp de criză… sau … când ţara arde şi baba se piaptănă noi ne plimbăm pe Dunăre şi Marea Neagră.


Sursa: YOUTUBE

Off, OMEGA, OMEGA, cum mă mai inspiri tu la satiră… .

Ieri citeam pe portalul procomunist OMEGA că:

“Nava "Prinţesa Elena", care efectuează pe Dunăre şi Marea Neagră o cursă regulată pe traseul Giurgiuleşti-Istambul-Giurgiuleşti, a fost reţinută pe drum timp de o zi din cauza ciclonului care a provocat inundaţii în capitala Turciei, a declarat pentru agenţia OMEGA căpitanul portului Giurgiuleşti, Petru Codreanu… .”

Azi Giurgiuleştiul revine pe prima pagină, tot pe OMEGA:

“Portul internaţional liber Giurgiuleşti pregăteşte deschiderea unei curse maritime noi, Giurgiuleşti - Nesebr (Bulgaria) - Giurgiuleşti, care va fi deschisă la începutul sezonului de odihnă al anului 2010, a declarat pentru agenţia OMEGA, căpitanul portului, Petru Codreanu… .”

Mda… Portul din Giurgiuleşti are parte de pictoriale de primă pagină mai ceva ca Angelina Jolie… . Dar de ce în apus de “Voroniadă” i se lustruieşte imaginea atât de mult? S-a întrebat cineva câţi locuitori din zona de sud a Moldovei sunt angajaţi în port? Ştie cineva câţi absolvenţi basarabeni ai Universităţii Maritime din Constanţa sau “Danubius” din Galaţi au fost angajaţi acolo?

Mda… . Se pare că ne-a plăcut să le dăm peste nas ucrainenilor. E de bine…, dar parcă tot mă încearcă un gust amar când citesc articole de genul celui găsit pe portalul Agenţiei de Ştiri a Mării Negre “Karadeniz-Press” (articolul e foarte bine documentat şi argumentat).

Mda… . Vovka în discursul de adio iarăşi s-a lăudat cu ieşirea la Marea Neagră… . Este meritul lui? Nu este meritul lui, dar el tot se lauda... .

Vă invit la un dialog în care aş dori să depistăm cine sunt adevăraţii beneficiari ai rezultatelor obţinute în urma deschiderii în zona de sud a Republicii Moldova a Portului din Giurgiuleşti: cetăţenii sau un cerc restrâns de funcţionari? Noi sau Ei? Sudul sau tot Centrul?

PS:

- am creat o rubrica noua despre zona de Sud a Moldovei - Babacu, sper sa-ti placa si te invit sa-mi sugerezi subiecte pentru aceasta categorie, de altfel ii astept cu idei pentru rubrica data pe toti cei nascuti la Sud;
- un cititor fidel al blogului m-a intrebat despre iesirea la Marea Neagra a Moldovei vechi: hartile le gasiti in primele doua articole despre gagauzi - sunt foarte sugestive;
- pe site-ul CSEEA gasiti un articol scris de mine despre miza geopolitica a Portului.