Iluzii pierdute
Acum 2 zile
27 martie 2010… . Ora 10.56… . Căutam insistent cu Petru Sîrghi, membru al Ligii Studenţilor Basarabeni din România, intrarea în clădirea Cercului Militar Naţional din strada Regina Elisabeta. Ca noi mai erau încă câteva persoane ce insistau să găsească aceeaşi locaţie: sala unde Asociaţia Culturală Pro Basarabia şi Bucovina avea să organizeze pe data de 27 martie 2010 un eveniment dedicat aniversării a 92 de ani de la Unirea Basarabiei cu România – moment istoric care a avut loc în anul 1918. „Arhivele româneşti mustesc de informaţii privind Basarabia şi ele trebuie să fie valorificate”, aşa îşi începea discursul primul vorbitor al evenimentului. Cu această remarcă au fost de acord toţi cei prezenţi în sală.
Am aruncat cu Petru câte o privire curioasă şi am scanat auditoriul: public majoritar de vârsta a treia, dar pe faţa acestuia era schiţată grija şi onoarea pe care o poartă istoriei, neamului şi memoriei timpului petrecut în arhivele româneşti din ţară şi durerii că nu au făcut acelaşi lucru cu arhivele şi documentele de la Chişinău.
Fără Unirea Basarabiei cu România de la 27 martie 1918 nu am fi avut 28 noiembrie 1918 şi nici 01 decembrie 1918...
În sală au fost prezenţi mulţi istorici, scriitori, artişti, pentru care 27 martie 1918 nu este o simplă trecere în revistă a membrilor Sfatului Ţării. Ei cred, încă mai cred, că nu 27 august – ziua când a fost proclamată independenţa Republicii Moldova este ziua noastră naţională, ci 27 martie – ziua când gândurile se întorc cu apoape o sută de ani înapoi spre ceea ce au reuşit să facă predecesorii noştri, atunci când votau pentru unirea Basarabiei cu Patria Mamă. Este timpul propice ca această parte a trupului românesc să devină subiect principal al dialogurilor politice şi diplomatice, astfel încât Moldova de dincolo de Prut să revină la valorile europene, acolo unde îi este locul.
Istoricii prezenţi în sală au recunoscut faptul că Ardealul a fost mai important în discursurile lor şi cele ale cercetătorilor decât Basarabia, iar titlul cărţii lansată anul trecut la Biblioteca Metropolitană „Mihail Sadoveanu” din Bucureşti „BASARABIA PĂMÂNTUL MISIUNII NOASTRE”, semnată de părintele Sergiu Roşca, trebuie să devină punctul de reper pentru toţi cei care simt şi trăiesc româneşte, indiferent de locaţie.
Domnul Nicolae Lupan, primul preşedinte al Asociaţiei Culturale Pro Basarabia şi Bucovina, cu emoţii în ochi şi în suflet a făcut o precizare importantă menită să încurajeze spiritul românesc de dincolo de Prut: „România este una dintre cele mai democratice ţări din Europa şi nimeni nu ar avea de suferit... .” Acesta a fost un mesaj adresat basarabenilor, dar pe care nu trebuie să-l ignore nici cei de la Bucureşti. Cu vocea-i tremurânda în care se simţea regretul, Domnia Sa l-a citat pe primul preşedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur care spunea la începutul anilor ´90 următoarele: „O să vă spun eu când vom fi gata de unire... .” S-a întâmplat că nu am mai fost gata niciodată... .
Pentru a dilua momentul de tristeţe care ne-a cuprins pe toţi, Domnul Nicolae Ene, preşedintele filialei din Timişoara a Asociaţiei Culturale Pro Basarabia şi Bucovina a spus următoarele: „În anii ´90 era imposibil să se proclame Unirea, pentru că astfel ne-am fi putut pricopsi aici cu o armată de agenţi KGB. Existe deziderate administrative care trebuie atinse, astfel încât să fie înlocuită în totalitate clasa politică care încă mai are moştenire sovietică. Încă mai vorbeşte în noi latura noastră emoţională, mai puţin cea raţională. Din păcate noi mai avem în discursuri accente de comemorare şi nu de celebrare. Este timpul să nu-l mai plângem pe Grigore Vieru, pentru că Vieru a plecat pe cal... . Contează ce suntem capabili noi să facem, astfel încât să contribuim cu toţii la cauza nobilă a reîntregirii neamului... .”
După aceste cuvinte frumoase, rostite de Domnul Nicolae Ene, mi-am îndreptat privirea către Petru, care admira Diploma de Onoare acordată Ligii Studenţilor Basarabeni din România de către Asociaţia Culturală Pro Basarabia şi Bucovina pentru aportul acestor tineri frumoşi la promovarea valorilor româneşti.
„Vor mai fi prilejuri pentru unire, nu trebuie să le ignorăm! Fruntaşi de-o parte şi de alta a Prutului trebuie să militeze pentru acest ideal”, - sunt cuvintele Domnului Profesor Nichita Adăniloaie, discursul căruia a îcheiat evenimentul dedicat celebrării celor 92 de ani de la Unirea Basarabiei cu România din anul 1918.
Nu prea as vrea sa comentez... spun doar atat: atunci cand pe scena sunt Gandul Matei eu sunt LIBERA!!!
Pe 4 februarie 2010 la Moscova a fost lansat raportul “Rusia secolului XXI – imaginea viitorului dorit”, elaborat de catre cercetatorii Institutului pentru Dezvoltare Moderna. Unul dintre membrii Consiliului Administrativ al acestui centru de cercetare este insusi presedintele rus, Dmitrii Medvedev. Continutul acestui studiu a fost facut public in ajunul celebrarii de catre Dmitrii Medvedev a primei jumatati a mandatului sau prezidential. (RIOCENTER.RU, BALTINFO.RU )
Publlicat de CSEEA, preluat de Curaj.net, Cer si Pamant Romanesc
Publlicat de CSEEA, preluat de Curaj.net, Cer si Pamant Romanesc
Rusia secolului XXI va trece prin transformari radicale, astfel incat sa atinga un nivel mult mai avansat al dezvoltarii politice, economice si sociale fata de actualul, sunt de parere autorii raportului prezentat pe 4 februarie 2010.
Spre sfarsitul celui de-al doilea mandat prezidential, Vladimir Putin, lansa “Strategia - 2020” – document care a fost tratat de catre experti drept o replica reusita a Testamentului lui Petru cel Mare, prin care promotorul acesteia isi expunea deschis doleantele de revenire a Rusiei in politica mondiala in calitate de lider incontestabil al unui spatiu pe care altadata si-l supusese fara prea mari eforturi, dar pe care il pierduse dupa prabusirea Uniunii Sovietice. Daca in interior Strategia – 2020 a fost apreciata ca un document capabil sa produca schimbarea pe care si-o doreste nu doar liderul politic rus, ci si cetateanul deprins cu eticheta de “stat imbatabil”, atunci in afara tarii aceasta a fost tratata cu raceala, deoarece prin continutul sau textul documentului facea aluzii la pretentii de reconstituire a spatiului in care Rusia era custode incontestabil in trecutul nu prea indepartat, vecinatatea apropiata intrand si ea in randul acestor doleante.
Textul raportului “Rusia secolului XXI” pare sa conteste, iar pe alocuri chiar sa isi permita anularea unor obiective de politica interna si externa promovate de Vladimir Putin. Actualul presedinte rus, Dmitrii Medvedev, incearca sa impuna o viziune noua, una orientata catre vest fata de predecesorul sau. In acest context este greu sa nu ne punem intrebarea daca va reusi acesta sa transforme modul de gandire al alegatorilor, astfel incat ei sa inteleaga ca modernizarea se poate face si fara presiune, fara a apela la mijloace care sa limiteze mobilitatea si liberul arbitru al cetateanului? Poate fi viitorul fortat de caracterul arhaic al factorului politic de care depinde cursul dezvoltarii economice si sociale?
Continuare aici
Continuare aici
Ce înţelegem prin implicare politică: să îţi exerciţi drepturile politice, adică să votezi, să faci lobby sau advocacy pentru a influenţa decidentul politic în favoarea sau defavoarea unei anumite acţiuni politice, sau să îţi creezi propriul partid politic sau şi mai simplu să devii membru de partid.
Acum stau şi mă gândesc la cine va citi acest material. Dacă cititorii ar fi maturii ei ar răspunde că cu cât mai târziu cu atât mai bine, că vezi bine tinerii nu au maturitatea necesară pentru luarea unor decizii politice, le lipseşte experienţa, iar de cele mai multe ori şi raţiunea, lasându-se influenţaţi de emoţii şi trend.
Aşa o fi? Posibil…, dar nu este bine să excludem şi alte variante.
Când mi s-a cerut opinia cu privire la acest subiect, am întrebat şi eu la rândul meu pe altcineva, mai tânăr decât mine, iar răspunsul a fost unul simplu:
“Timpul şi-l alege fiecare tânăr, atunci când crede că merită să facă acest pas… .”
Sunt de acord că fiecare îşi alege propriul timp singur, atunci când simte că trebuie să procedeze într-un anume fel. Dar, oare tânărul de astăzi poate să se laude că liberul arbitru îi este chiar aşa de lesne asigurat în ceea ce priveşte implicarea sau dimpotrivă neimplicarea în politică? Oricum, la orice pas aud din partea junilor că “… lăsaţi că se descurcă ei şi fără noi, … chiar credeţi că pun mare preţ pe opinia noastră? … sunteţi prea optimistă, oricum deciziile au fost luate în lipsa noastră, noi suntem aşa… doar de ochii lumii… .”
Şi iarăşi revenim de unde am pornit… . Trist? Da. Trist. Şi ce facem? Ne întristăm şi mai mult? Cu siguranţă că aşa procedăm, că doar suntem moldoveni, ce naiba?
Atunci de ce avem cu toţii asigurat dreptul la vot odată cu împlinirea a 18 ani, dacă suntem prea tineri la această vârstă să ne implicăm în politică? Pentru că procesul de votare face parte şi el din politică. Dacă tot suntem moldoveni, să ne mai aducem aminte de câteva vorbe înţelepte. Una dintre ele: “Cu cât îmbătrâneşti cu atât devii mai copil… .” În traducere liberă pentru candidaţii din campaniile electorale de pe plaiurile mioritice: “…cu atât mai uşor de manipulat.”
În concluzie, dacă tinerii nu sunt capabili să ia decizii politice, iar unele dintre persoanele în etate, cu drept de vot, pot fi mai copii decât copiii, iar cei care gândesc matur sunt peste hotare (conform ultimelor date între 500000 şi 1000000 de persoane cu drept de vot) şi nu le este asigurat dreptul la vot de către autorităţile moldoveneşti, de către cine este condiţionată cârma aceastei ţari? De către maturii infantili, cărora le lipseşte cultura şi inteligenţa politică şi acţionează din conformism şi reflex, pentru că mai bine de cincizeci de ani au deprins exerciţiul acţiunii fără raţionament. Nu-i putem acuza, ei nu au avut variante dintre care să aleagă. Opţiunile le-au fost limitate de un sistem distructiv.
Şi ca să finisăm pe aceeaşi notă “optimistă”, nu trebuie să uităm, îl citez pe acelaşi tânăr, că “… probabil unele lucruri nu ţin neapărat de vîrstă, pentru că un tânăr poate fi la fel de capabil sau de ticălos precum un bătrân din politică… .”
Acest articol a fost scris acum un an special pentru FLASHMOBMD - un blog creat si administrat de colega mea si prietena mea (fosta stdenta), Irina Gotisan, adresat tinerilor, pentru tineri, unde acestia isi pot exprima liber opiniile.
Evenimentele care au loc in Republica Moldova in aceste zile i-au redat actualitate, mai ales ca noile modificari aduse Constitutiei prevad vot pentru cetatenii statului care au implinit 16 ani.
Intrebarea mea este urmatoarea: poate fi 16 ani varsta maturitatii si responsabilitatii politice?
Acum stau şi mă gândesc la cine va citi acest material. Dacă cititorii ar fi maturii ei ar răspunde că cu cât mai târziu cu atât mai bine, că vezi bine tinerii nu au maturitatea necesară pentru luarea unor decizii politice, le lipseşte experienţa, iar de cele mai multe ori şi raţiunea, lasându-se influenţaţi de emoţii şi trend.
Aşa o fi? Posibil…, dar nu este bine să excludem şi alte variante.
Când mi s-a cerut opinia cu privire la acest subiect, am întrebat şi eu la rândul meu pe altcineva, mai tânăr decât mine, iar răspunsul a fost unul simplu:
“Timpul şi-l alege fiecare tânăr, atunci când crede că merită să facă acest pas… .”
Sunt de acord că fiecare îşi alege propriul timp singur, atunci când simte că trebuie să procedeze într-un anume fel. Dar, oare tânărul de astăzi poate să se laude că liberul arbitru îi este chiar aşa de lesne asigurat în ceea ce priveşte implicarea sau dimpotrivă neimplicarea în politică? Oricum, la orice pas aud din partea junilor că “… lăsaţi că se descurcă ei şi fără noi, … chiar credeţi că pun mare preţ pe opinia noastră? … sunteţi prea optimistă, oricum deciziile au fost luate în lipsa noastră, noi suntem aşa… doar de ochii lumii… .”
Şi iarăşi revenim de unde am pornit… . Trist? Da. Trist. Şi ce facem? Ne întristăm şi mai mult? Cu siguranţă că aşa procedăm, că doar suntem moldoveni, ce naiba?
Atunci de ce avem cu toţii asigurat dreptul la vot odată cu împlinirea a 18 ani, dacă suntem prea tineri la această vârstă să ne implicăm în politică? Pentru că procesul de votare face parte şi el din politică. Dacă tot suntem moldoveni, să ne mai aducem aminte de câteva vorbe înţelepte. Una dintre ele: “Cu cât îmbătrâneşti cu atât devii mai copil… .” În traducere liberă pentru candidaţii din campaniile electorale de pe plaiurile mioritice: “…cu atât mai uşor de manipulat.”
În concluzie, dacă tinerii nu sunt capabili să ia decizii politice, iar unele dintre persoanele în etate, cu drept de vot, pot fi mai copii decât copiii, iar cei care gândesc matur sunt peste hotare (conform ultimelor date între 500000 şi 1000000 de persoane cu drept de vot) şi nu le este asigurat dreptul la vot de către autorităţile moldoveneşti, de către cine este condiţionată cârma aceastei ţari? De către maturii infantili, cărora le lipseşte cultura şi inteligenţa politică şi acţionează din conformism şi reflex, pentru că mai bine de cincizeci de ani au deprins exerciţiul acţiunii fără raţionament. Nu-i putem acuza, ei nu au avut variante dintre care să aleagă. Opţiunile le-au fost limitate de un sistem distructiv.
Şi ca să finisăm pe aceeaşi notă “optimistă”, nu trebuie să uităm, îl citez pe acelaşi tânăr, că “… probabil unele lucruri nu ţin neapărat de vîrstă, pentru că un tânăr poate fi la fel de capabil sau de ticălos precum un bătrân din politică… .”
Acest articol a fost scris acum un an special pentru FLASHMOBMD - un blog creat si administrat de colega mea si prietena mea (fosta stdenta), Irina Gotisan, adresat tinerilor, pentru tineri, unde acestia isi pot exprima liber opiniile.
Evenimentele care au loc in Republica Moldova in aceste zile i-au redat actualitate, mai ales ca noile modificari aduse Constitutiei prevad vot pentru cetatenii statului care au implinit 16 ani.
Intrebarea mea este urmatoarea: poate fi 16 ani varsta maturitatii si responsabilitatii politice?
Astăzi citeam un articol semnat Ziarul de Gardă, în care era citat noul ambasador al României la Chişinău, Marius Lăzurcă. Domnia Sa menţionase că se va opune trivializării cetăţeniei române. Gest lăudabil, dar involuntar mi-am adus aminte de un episod pe acelaşi subiect, care se întâmpla acum câteva luni.
Preluat de SPRE VEST, Monitorul Civic, Presa din Basarabia, CURAJ.NET.
Era cam spre sfârşitul lunii octombrie, trebuia să ajung neapărat la Chişinău. Alergasem toată ziua pentru viza pentru Albania şi era să pierd microbuzul spre Chişinău. Era prima dată când îmi propusesem să nu călătoresc noaptea – este prea obositor. Aşa că pe la ora 14.00 cu viza în paşaport, valiza în mâină şi limba scoasă afară am ajuns pe strada Nicolae Iorga – locul de întâlnire al basarabenilor care deja au cetăţenie, dar cărora le lipseşte încă paşaportul.
După ce mi se liniştise respiraţia alergată prin tot Bucureştiul, m-am decis să-mi studiez colegii de drum. Mă uit în faţă: colegul de clasă al fratelui meu (ulterior acesta a făcut studiile la Universitatea „Perspectiva-INT” în Chişinău), privesc în dreapta tânărul care primise viză pentru Albania şi care îmi şoptise încă la ambasadă că există un microbuz care are plecare spre Chişinău ziua şi nu noaptea. Întorc capul spre stânga – nu-mi vine să cred! Alături, pe jumătate adormită, pe jumătate furioasă că şoferul mă aştepta pe mine – zuza din Bucureşti, stătea ascunsă sub plapumă o fostă colegă de facultate.
M-a privit, am privit-o, a ascuns nasul sub plapumă, mi-am îndreptat privirea înainte şi am început să socializez cu ceilalţi călători, zicându-mi în sinea mea că odată şi odată tot o să se trezească, că n-o fi nebună să doarmă tot drumul, se schimbă oamenii în timp, dar nici chiar aşa.
O cunoşteam pe Iulia din primul an de facultate. Era studentă în grupa rusă la Relaţii Economice Internaţionale (eu eram în grupa română). Mică de statură, blondă, ochi de vulpe şi vorbăreaţă peste măsură – aceasta era domnişoara Iulia.
După cum am intuit, pe la o bucată de drum Iulia mea se săturase să se prefacă că doarme şi dădu drumul la vocea-i subţire şi ascuţită de rusoaică cu mulţi drăcuşori în cap. La început mă ignorase, doar că mie îmi suna în gând vorba mamei mele: „Fă-o pe proasta, salută tu prima!” Zis şi făcut. Am început s-o descos aşa: filă cu filă, de mi-a povestit Iulia vreo două ore la rând mai tot ce făcuse în cei şase ani de când nu ne mai văzusem, adică de când terminasem facultatea şi aveam împreună cursurile de limbă germană.
Mai întâi a fost în Austria, în oraşul Insbruck, unde a făcut încă doi ani de studii la colegiul turistic de acolo, iar mai apoi emigrase în Germania, unde a locuit câţiva ani la rând. Schimbase mai multe locaţii, dar visul ei era şi încă mai este să ajungă în Elveţia şi să se stabilească acolo. Când am întrebat-o ce făcea în România, mi-a răspuns mirată: „Как что, паспорт свой румынский получить!” (Cum adică ce să fac, să-mi primesc paşaportul român!)
Am rămas stupefiată: Iulia tocmai primise paşaportul român, dar nu ştia decât două, trei vorbe în română, adică aproape nicio boabă degerată. Cred că aţi intuit că discuţia de mai sus s-a consumat în limba rusă. În momentul acela am început să facem mişto de ea şi să o întrebăm în ce limbă va răspunde vameşului, când acesta îi va cere actele pentru verificare. S-a uitat la noi şi ne-a răspuns că va utiliza tot bagajul ei de cuvinte româneşti pe care le cunoaşte şi care se poate fi numărat pe degetele de la mâini, ... hai, fie, şi cele de la picioare, dar nu mai mult, a recunoscut ea ironică, iar unii dintre noi au început să râdă atât de colega mea, cât şi de situaţia prostească în care ruşii din Republica Moldova primesc cetăţenia română atât de uşor, iar etnicii români lasă mâinile în jos şi se resemnează cu gândul, că poate, cândva, cumva, prin nu ştiu ce minune vom ajunge şi noi în Europa. Sau poate nu vom ajunge... . Dar nu-i bai, mai avem nişte vorbe de duh noi, printre ele sunt şi astea:
1. Mai bine în sat fruntaş, decât codaş la oraş!
2. Nu muri măgare, că iarba creşte.
Aşa şi eu acum vă spun: nu muri moldovean, aşteaptă să mori român, ia exemplu de la rus ;)
Preluat de SPRE VEST, Monitorul Civic, Presa din Basarabia, CURAJ.NET.
Era cam spre sfârşitul lunii octombrie, trebuia să ajung neapărat la Chişinău. Alergasem toată ziua pentru viza pentru Albania şi era să pierd microbuzul spre Chişinău. Era prima dată când îmi propusesem să nu călătoresc noaptea – este prea obositor. Aşa că pe la ora 14.00 cu viza în paşaport, valiza în mâină şi limba scoasă afară am ajuns pe strada Nicolae Iorga – locul de întâlnire al basarabenilor care deja au cetăţenie, dar cărora le lipseşte încă paşaportul.
După ce mi se liniştise respiraţia alergată prin tot Bucureştiul, m-am decis să-mi studiez colegii de drum. Mă uit în faţă: colegul de clasă al fratelui meu (ulterior acesta a făcut studiile la Universitatea „Perspectiva-INT” în Chişinău), privesc în dreapta tânărul care primise viză pentru Albania şi care îmi şoptise încă la ambasadă că există un microbuz care are plecare spre Chişinău ziua şi nu noaptea. Întorc capul spre stânga – nu-mi vine să cred! Alături, pe jumătate adormită, pe jumătate furioasă că şoferul mă aştepta pe mine – zuza din Bucureşti, stătea ascunsă sub plapumă o fostă colegă de facultate.
M-a privit, am privit-o, a ascuns nasul sub plapumă, mi-am îndreptat privirea înainte şi am început să socializez cu ceilalţi călători, zicându-mi în sinea mea că odată şi odată tot o să se trezească, că n-o fi nebună să doarmă tot drumul, se schimbă oamenii în timp, dar nici chiar aşa.
O cunoşteam pe Iulia din primul an de facultate. Era studentă în grupa rusă la Relaţii Economice Internaţionale (eu eram în grupa română). Mică de statură, blondă, ochi de vulpe şi vorbăreaţă peste măsură – aceasta era domnişoara Iulia.
După cum am intuit, pe la o bucată de drum Iulia mea se săturase să se prefacă că doarme şi dădu drumul la vocea-i subţire şi ascuţită de rusoaică cu mulţi drăcuşori în cap. La început mă ignorase, doar că mie îmi suna în gând vorba mamei mele: „Fă-o pe proasta, salută tu prima!” Zis şi făcut. Am început s-o descos aşa: filă cu filă, de mi-a povestit Iulia vreo două ore la rând mai tot ce făcuse în cei şase ani de când nu ne mai văzusem, adică de când terminasem facultatea şi aveam împreună cursurile de limbă germană.
Mai întâi a fost în Austria, în oraşul Insbruck, unde a făcut încă doi ani de studii la colegiul turistic de acolo, iar mai apoi emigrase în Germania, unde a locuit câţiva ani la rând. Schimbase mai multe locaţii, dar visul ei era şi încă mai este să ajungă în Elveţia şi să se stabilească acolo. Când am întrebat-o ce făcea în România, mi-a răspuns mirată: „Как что, паспорт свой румынский получить!” (Cum adică ce să fac, să-mi primesc paşaportul român!)
Am rămas stupefiată: Iulia tocmai primise paşaportul român, dar nu ştia decât două, trei vorbe în română, adică aproape nicio boabă degerată. Cred că aţi intuit că discuţia de mai sus s-a consumat în limba rusă. În momentul acela am început să facem mişto de ea şi să o întrebăm în ce limbă va răspunde vameşului, când acesta îi va cere actele pentru verificare. S-a uitat la noi şi ne-a răspuns că va utiliza tot bagajul ei de cuvinte româneşti pe care le cunoaşte şi care se poate fi numărat pe degetele de la mâini, ... hai, fie, şi cele de la picioare, dar nu mai mult, a recunoscut ea ironică, iar unii dintre noi au început să râdă atât de colega mea, cât şi de situaţia prostească în care ruşii din Republica Moldova primesc cetăţenia română atât de uşor, iar etnicii români lasă mâinile în jos şi se resemnează cu gândul, că poate, cândva, cumva, prin nu ştiu ce minune vom ajunge şi noi în Europa. Sau poate nu vom ajunge... . Dar nu-i bai, mai avem nişte vorbe de duh noi, printre ele sunt şi astea:
1. Mai bine în sat fruntaş, decât codaş la oraş!
2. Nu muri măgare, că iarba creşte.
Aşa şi eu acum vă spun: nu muri moldovean, aşteaptă să mori român, ia exemplu de la rus ;)
PRELUARE INTERZISĂ!
Preluat de MONITORUL CIVIC, CURAJ.NET.
Dah! Aşa este! Putem să dormim linistiţi că de somnul nostru veşnic de cetăţeni tot mai turmentaţi au grijă comentatorii politici. De acum înainte viitorul naţiunii nu va mai sta la coadă să susţină examene de admitere la facultatea de drept, ci la facultatea de jurnalism!
Suntem programaţi să selectăm doar informaţia care ne convine. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu jurnaliştii care au format un grup mai aparte şi îşi spun comentatori politici. Astăzi, aceştia m-au supărat a nu ştiu câta oară. Ştiu că nu este bine să generalizez, dar deja nu mai pot să-mi muşc limba şi să asist la cum se derulează exerciţiul prostirii noastre prin articole-analize pe care să le treacă toate publicaţiile online la Xerox!
Astăzi am citit un articol-analiză al unui comentator politic de la Chişinău, care făcea trimitere la comploturile şi misterele lui 7 aprilie 2009. Evenimentele care au avut loc în acea lună, care ne-au încercat calitatea de cetăţeni responsabili în faţa viitorului încă mai pot să producă plus-valoare pentru editorialiştii din capitala Republicii Moldova, iar aceştia nu ezită să o utilizeze.
Autorul articolului, Domnul Petru Bogatu, este o personalitate respectată în rândurile jurnaliştilor de la Chişinău. Nu-mi voi permite să minimizez rolul muncii sale întru promovarea valorilor în rândul cetăţenilor, dar sper, de asemenea, că nu se va supăra dacă nu voi fi întru totul de acord cu cele scrise de Domnia Sa în această ultimă analiză postată pe blogul său personal şi preluată la scurt timp de către publicaţiile online din Moldova.
În primul rand nu cred că liga susţinătoare a fostului preşedinte al Republicii Moldova complota împotriva României şi a democraţiei. Dacă exista ceva împotriva căreia se putea complota, atunci acel ceva eram noi – cetăţenii statului, care am fi fost prostiţi pentru a treia oară consecutiv. Norocul nostru că opoziţia a fost trezită din amorţire la timp (câteva zile de reacţie întârziată a partidelor din opoziţie nu se pun – acestea nu ştiau ce înseamnă responsabilitate în faţa alegătorului, pentru că ultimul nu a mai avut încredere în opoziţie de la Lucinschi încoace).
În al doilea rand şirul de întâmplări ciudate nu se începe pe 27 martie, ci mult mai devreme: pe 18 martie 2009, atunci când are loc la Moscova reuniunea dintre Medvedev, Smirnov şi Voronin. Mai târziu, Vladimir Voronin a declarat într-un interviu pentru RIA Novosti: “Anume atunci, imediat dupa intalnirea mea cu Dmitrii Medvedev – dupa ce a aparut o perspectiva reala de unificare a Moldovei – opozitia a invocat posibila fraudare a alegerilor. Cuiva i-au cedat nervii.” Şi atunci când vorbim despre unificare a Moldovei, ne referim la Transnistria nu la pretenţia isterică a comuniştilor pentru Moldova de dincoace de Prut. Altceva ni se pregătea – surpriza estică!
Cetăţeni români, puţini la număr ce-i drept, veneau deja de câţiva ani pe 27 martie la Chişinău pentru a sărbători ziua unirii. Deci, nu era o noutate pentru serviciile secrete că şi în anul 2009 aceştia vor trece Prutul. Altceva este faptul că eram în plină campanie electorală, iar acest lucru putea fi şi servit electoratului drept pretenţii imperialiste ale statului vecin de care ar trebui să ne fie frică.
“Este curios faptul că ambasadorul Federaţiei Ruse la Bruxelles a pus în cârca României devastarea sediilor Parlamentului şi Preşedinţiei cu vreo trei-patru ore înainte de a se pronunţa asupra acestui subiect preşedintele comunist al Republicii Moldova. De unde şi concluzia că diversiunea din 7 aprilie a fost pregătită încă înainte de alegeri nu numai la Chişinău, ci şi la Moscova.” – nu cred că din aceste rânduri reiese, cumva, că protestele au fost pregătite la Moscova. Mai credibilă este varianta cu ajutorul oferit de Moscova post 06 aprilie 2009. De fapt nu despre ajutor este vorba, ci despre UNDA VERDE la devastare, propagandă, maltratare, dar mai ales la învinuirea veşnicei capre ispăşitoare – România. Şi dacă la primele comuniştii acumulaseră destulă experienţă în cei opt ani de guvernare, atunci acuzaţiile de tentativă de lovitură de stat era ceva nou chiar şi pentru VV, care până atunci nu ştia altceva să facă decât să repete până făcea spume la gură: România stat cu pretenţii imperialiste!
Dacă vom încerca să ne amintim întâlnirea dintre VV şi “liderii opoziţiei” vom observa cu ochiul neînarmat că atât opoziţia, cât şi comuniştii erau la fel de speriaţi, doar că unii deja îşi însuşiseră instrumentele de manipulare, iar ceilalţi erau noi în breaslă şi nici nu se aşteptau să primească susţinere din partea tinerilor. Capacitatea de reacţie a comuniştilor în seara de 6 spre 7 aprilie 2009 a fost mai bună decât a liderilor opoziţiei. S-a văzut foarte bine cum se poate mobiliza maşinăria porpagandistă a PCRM-ului şi cât de repede au fost găsite resurse umane, care au primit în dotare tot ce au avut nevoie, inclusiv drapele ale unui stat “ostil”, dar şi pietre pentru a devasta sediile celor două instituţii de stat.
Stimaţi comentatori politici din Republica Moldova, nu mai căutaţi flacăra violetă în evenimentele din 7 aprilie! Există lucruri mult mai importante pe care le puteţi face, astfel încât să vă aduceţi OBOLUL (îmi place acest cuvânt) la dezvoltarea europeană a statului ai căror cetăţeni sunteţi.
Preluat de MONITORUL CIVIC, CURAJ.NET.
Dah! Aşa este! Putem să dormim linistiţi că de somnul nostru veşnic de cetăţeni tot mai turmentaţi au grijă comentatorii politici. De acum înainte viitorul naţiunii nu va mai sta la coadă să susţină examene de admitere la facultatea de drept, ci la facultatea de jurnalism!
Suntem programaţi să selectăm doar informaţia care ne convine. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu jurnaliştii care au format un grup mai aparte şi îşi spun comentatori politici. Astăzi, aceştia m-au supărat a nu ştiu câta oară. Ştiu că nu este bine să generalizez, dar deja nu mai pot să-mi muşc limba şi să asist la cum se derulează exerciţiul prostirii noastre prin articole-analize pe care să le treacă toate publicaţiile online la Xerox!
Astăzi am citit un articol-analiză al unui comentator politic de la Chişinău, care făcea trimitere la comploturile şi misterele lui 7 aprilie 2009. Evenimentele care au avut loc în acea lună, care ne-au încercat calitatea de cetăţeni responsabili în faţa viitorului încă mai pot să producă plus-valoare pentru editorialiştii din capitala Republicii Moldova, iar aceştia nu ezită să o utilizeze.
Autorul articolului, Domnul Petru Bogatu, este o personalitate respectată în rândurile jurnaliştilor de la Chişinău. Nu-mi voi permite să minimizez rolul muncii sale întru promovarea valorilor în rândul cetăţenilor, dar sper, de asemenea, că nu se va supăra dacă nu voi fi întru totul de acord cu cele scrise de Domnia Sa în această ultimă analiză postată pe blogul său personal şi preluată la scurt timp de către publicaţiile online din Moldova.
În primul rand nu cred că liga susţinătoare a fostului preşedinte al Republicii Moldova complota împotriva României şi a democraţiei. Dacă exista ceva împotriva căreia se putea complota, atunci acel ceva eram noi – cetăţenii statului, care am fi fost prostiţi pentru a treia oară consecutiv. Norocul nostru că opoziţia a fost trezită din amorţire la timp (câteva zile de reacţie întârziată a partidelor din opoziţie nu se pun – acestea nu ştiau ce înseamnă responsabilitate în faţa alegătorului, pentru că ultimul nu a mai avut încredere în opoziţie de la Lucinschi încoace).
În al doilea rand şirul de întâmplări ciudate nu se începe pe 27 martie, ci mult mai devreme: pe 18 martie 2009, atunci când are loc la Moscova reuniunea dintre Medvedev, Smirnov şi Voronin. Mai târziu, Vladimir Voronin a declarat într-un interviu pentru RIA Novosti: “Anume atunci, imediat dupa intalnirea mea cu Dmitrii Medvedev – dupa ce a aparut o perspectiva reala de unificare a Moldovei – opozitia a invocat posibila fraudare a alegerilor. Cuiva i-au cedat nervii.” Şi atunci când vorbim despre unificare a Moldovei, ne referim la Transnistria nu la pretenţia isterică a comuniştilor pentru Moldova de dincoace de Prut. Altceva ni se pregătea – surpriza estică!
Cetăţeni români, puţini la număr ce-i drept, veneau deja de câţiva ani pe 27 martie la Chişinău pentru a sărbători ziua unirii. Deci, nu era o noutate pentru serviciile secrete că şi în anul 2009 aceştia vor trece Prutul. Altceva este faptul că eram în plină campanie electorală, iar acest lucru putea fi şi servit electoratului drept pretenţii imperialiste ale statului vecin de care ar trebui să ne fie frică.
“Este curios faptul că ambasadorul Federaţiei Ruse la Bruxelles a pus în cârca României devastarea sediilor Parlamentului şi Preşedinţiei cu vreo trei-patru ore înainte de a se pronunţa asupra acestui subiect preşedintele comunist al Republicii Moldova. De unde şi concluzia că diversiunea din 7 aprilie a fost pregătită încă înainte de alegeri nu numai la Chişinău, ci şi la Moscova.” – nu cred că din aceste rânduri reiese, cumva, că protestele au fost pregătite la Moscova. Mai credibilă este varianta cu ajutorul oferit de Moscova post 06 aprilie 2009. De fapt nu despre ajutor este vorba, ci despre UNDA VERDE la devastare, propagandă, maltratare, dar mai ales la învinuirea veşnicei capre ispăşitoare – România. Şi dacă la primele comuniştii acumulaseră destulă experienţă în cei opt ani de guvernare, atunci acuzaţiile de tentativă de lovitură de stat era ceva nou chiar şi pentru VV, care până atunci nu ştia altceva să facă decât să repete până făcea spume la gură: România stat cu pretenţii imperialiste!
Dacă vom încerca să ne amintim întâlnirea dintre VV şi “liderii opoziţiei” vom observa cu ochiul neînarmat că atât opoziţia, cât şi comuniştii erau la fel de speriaţi, doar că unii deja îşi însuşiseră instrumentele de manipulare, iar ceilalţi erau noi în breaslă şi nici nu se aşteptau să primească susţinere din partea tinerilor. Capacitatea de reacţie a comuniştilor în seara de 6 spre 7 aprilie 2009 a fost mai bună decât a liderilor opoziţiei. S-a văzut foarte bine cum se poate mobiliza maşinăria porpagandistă a PCRM-ului şi cât de repede au fost găsite resurse umane, care au primit în dotare tot ce au avut nevoie, inclusiv drapele ale unui stat “ostil”, dar şi pietre pentru a devasta sediile celor două instituţii de stat.
Stimaţi comentatori politici din Republica Moldova, nu mai căutaţi flacăra violetă în evenimentele din 7 aprilie! Există lucruri mult mai importante pe care le puteţi face, astfel încât să vă aduceţi OBOLUL (îmi place acest cuvânt) la dezvoltarea europeană a statului ai căror cetăţeni sunteţi.
In zilele de 1-2 martie, la Chisinau s-a aflat o misiune de documentare a Comisiei Europene, care a purtat discutii exploratorii in problematica liberalizarii regimului de vize cu Uniunea Europeana. Misiunea a fost organizata intru realizarea prevederilor Declaratiei comune adoptata la Consiliul de Cooperare RM-UE din 21 decembrie 2009. Anterior, la inceputul lunii februarie, in capitala Republicii Moldova s-a aflat intr-o vizita de lucru si o delegatie a Comisiei de la Venetia, care a facut recomandari autoritatilor de la Chisinau pentru modificarea Constitutiei. (MAEIE al RM, Azi.md, Europa Libera, Interlic, Moldpres)
Publicat de CSEEA, preluat de MONITORUL CIVIC, CURAJ.NET.
Republica Moldova si-a stabilit prioritatile de politica externa. Orientarea catre vest si integrarea europeana sunt obiectivele de baza, pe care autoritatile de la Chisinau doresc sa le materialize in cel mai scurt timp. Chiar daca este prematur sa se discute despre integrare europeana, nu este prea devreme sa existe la Chisinau un demers oficial, insotit de actiuni concrete pentru o apropiere fata de nivelul de dezvoltare economica si sociala promovat de Uniunea Europeana.
Odata cu schimbarea conducerii de la Chisinau, dupa 29 iulie 2009, Uniunea Europeana a fost pusa in situatia de a intervini intr-o maniera mai activa la frontiera de est, pentru ca anume in aceasta regiune lucrurile pareau sa se precipite si nu in interesul politic al acesteia. Oficialii europeni sunt gata sa accepte dupa alegerile prezidentiale o apropiere a Ucrainei de Federatia Rusa, pentru a minimiza riscul aparitiei unei noi crize a gazelor, dar se pare ca nu vor mai putea sa tolereze reintoarcerea comunistilor la conducerea la Chisinau in cazul unor alegeri anticipate. Aceste circumstante impun o implicare, nu doar financiara, ci mai ales prin recomandari si oferirea de solutii pentru eliminarea problemele pe care autoritatile de la Chisinau nu au reusit sa le rezolve si pe care in timp chiar le-au amplificat.
Comisia de la Venetia si recomandarile pentru nemodificarea Constitutiei
Pe 24 februarie 2010 reprezentantii Comisiei de la Venetia (Comisia pentru Democratie prin Drept a Consiliului Europei) au avut o prima intrunire cu membrii comisiei pentru revizuirea Constitutiei Republicii Moldova. Lacunele existente in legea suprema a tarii, cele ce tin de alegerea presedintelui, au dus la imposibilitatea de a alege seful statului, fractiunea comunista refuzand sa voteze pentru aceasta functie candidatura propusa de actuala guvernare de la Chisinau.
Singurele recomandari pe care le-au facut reprezentantii Comisiei de la Venetia au fost pe marginea dezbaterii necesitatii modificarii articolului 78 al Constitutiei Republicii Moldova. Opinia publica de la Chisinau astepta cu nerebdare concluziile si recomandarile Comisiei, fiind catalogate ca decisive pentru amendamentele ulterioare ale legii supreme a statului. „Ei isi expun punctul de vedere, dar trebuie sa intelegem ca aceasta institutie nu este o institutie separata, iar in spatele ei este inteaga constructie europeana. Aceste mesaje au fost transmise foarte clar. Avem drept suveran de a lua decizii, dar aceste actiuni trebuie sa fie in stricta conformitate cu principiile europene", a declarat premierul Vlad Filat, citat de publicatia Azi.md.
Membrii Aliantei pentru Integrare Europeana (AIE) au adoptat din nou o pozitie comuna in ceea ce priveste recomandarile acestei Comisii, sustinand ca vor lua in calcul toate concluziile elaborate in comun, astfel incat in momentul in care textul Constitutiei va fi supus dezbaterilor parlamentare sa se poata adopta varianta optima a acestuia pentru a nu prejudicia viitorul european al cetatenilor Republicii Moldova.
Problema modificarii Constitutiei Republicii Moldova este, insa, tratata diferit de catre oficialii europeni si cei moldoveni. Daca la Chisinau se pledeaza pentru schimbarea continutului mai multor articole din actul suprem al statului, precum este cel cu referire la modalitatea de alegere a presedintelui statului, dar si a articolului cu privire la limba oficiala, atunci Bruxelles-ul recomanda doar amendarea articolului 78 – articol care in prezent prevede alegerea sefului tarii de catre Parlament. Presedintele Comisiei de la Venetia, Gianni Buquicchio, in cadrul primei vizite la Chisinau, din perioada 9-11 februarie curent declara ca “… celelalte modificari mai pot astepta”.
Intr-un interviu acordat pentru Europa Libera de catre Gheorghe Cojocaru, istoric, presedinte al Comisiei pentru Condamnarea Crimelor Comunismului in Republica Moldova, dar si autor al mai multor publicatii despre politica externa a Chisinaului, acesta a explicat de ce autoritatile moldovenesti trebuie sa ia in calcul toate optiunile care le sunt puse la dispozitie de forumurile europene: “Comisia de la Venetia este o autoritate recunoscuta in sfera dreptului, consacrata pe plan international, cuvantul careia cantareste greu in fata organismelor europene si internationale. Modul in care un stat sau altul reactioneaza la recomandarile Comisiei spune multe despre angajamentul democratic al acestora si despre felul in care statul respectiv, in cazul dat Republica Moldova, doreste sa se regaseasca ca stat de drept in familia europeana.”
Este greu de crezut ca oficialitatile de la Chisinau isi permit luxul de a modifica legea suprema a statului ori de cate ori Uniunea Europeana va recomanda acest lucru. Blocajul politic in care s-a pomenit Moldova se datoreaza in principal lacunelor in Constitutie. Pe de alta parte, insa, reprezentantii AIE nu pot sa neglijeze aceste recomandari, chiar daca ele nu sunt obligatorii.
Acest lucru il confirma intr-un alt interviu pentru Europa Libera si Victor Puscas, fostul presedinte ale Curtii Constitutionale din Moldova. Acesta declara: “Din punct de vedere juridic, si pentru parlament, aceasta este o opinie. Nimeni nu poate sa indice parlamentului care hotarare sa fie adoptata. Orice stat membru al Consiliului Europei analizeaza problema si ia decizia respectiva. Bineinteles ca acestia sunt cei mai puternici specialisti si daca de o suta de ori nu o sa fie luata in consideratie opinia Comisiei de la Venetia, bineinteles ca o sa apara problema. Se ridica intrebarea: sau Comisia nu este niciodata competenta, sau tara in general nu respecta standardele de drept international.”
Pe de alta parte, liderul comunist, Vladimir Voronin, insista asupra luarii in consideratie de catre actuala guvernare a tuturor recomandarilor Comisiei de la Venetia, in caz contrar AIE ar putea pune in pericol viitorul european al Republicii Moldova. Comunistii moldoveni sunt gata sa faca cedari in ceea ce priveste modalitatea de alegere a sefului statului, dar nu accepta discutii suplimentare pentru modificarea altor articole ale Constitutiei, mai ales al celui cu referire la limba de stat.
Interesant este si faptul ca fostii guvernanti au primit si ei avize din partea Comisiei de la Venetia, atat in anul 2008, cat si in anul 2009. Maniera de interpretare si implementare a recomandarilor a fost selectiva. In anul 2008, membrii Comisiei atrageau atentia autoritatilor comuniste de la Chisinau ca prin noile amendamente la codul electoral limiteaza foarte multe drepturi si libertati ale cetatenilor moldoveni. Cresterea pragului electoral, interzicerea blocurilor si aliantelor electorale, dar si limitarea accesului persoanelor cu dubla cetatenie la ocuparea functiilor de stat a fost condamnata de aceeasi Comisie de la Venetia. In acea perioada Vladimir Voronin nu se arata preocupat de recomandarile mai multor organizatii si institutii regionale, precum cele ale Uniunii Europene, Organizatiei pentru Securitate si Cooperare Europeana sau Consiliului Europei.
In plina pregatire pentru alegerile parlamentare din anul 2009, Presedintele Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, Lluis Maria de Puig, sugerase autoritatilor de la Chisinau sa obtina avizul Comisiei de la Venetia pentru ultimele schimbari in legislatia electorala. “Sistemele electorale din Europa sunt foarte diferite, pragurile electorale de asemenea. Consiliul Europei (CoE) nu poate obliga Republica Moldova sa introduca un anumit prag, dar Comisia de la Venetia si CoE cred ca 5% pentru stabilirea pragului electoral ar fi cifra optima… ”, declarase oficialul european, citat de Interlic in anul 2008.
Dupa alegerile din 5 aprilie 2009, urmate de protestele de la Chisinau, raportorii europeni pentru Republica Moldova au atentionat din nou autoritatile comuniste despre lacunele existente in legislatia electorala, dar si despre faptul ca are loc monitorizarea procesului de implementare a Rezolutiei 1666 din anul 2009 cu privire la functionarea institutiilor democratice din Republica Moldova. Comunistii au tinut cont de avizul raportorilor, dar au interpretat in interes propriu aceste recomandari, marind pragul electoral pana la 5% cu putin timp inaintea alegerilor anticipate.
Fosta guvernare de la Chisinau, in calitatea sa de “opozitie constructiva” poate sa fie sau sa nu fie de acord cu recomandarile Comisiei de la Venetia, dar tocmai ea a desconsiderat opinia oficialilor europeni. Ulterior acest lucru i-a adus prejudicii de imagine. Actuala guvernare trebuie sa-si rezerve timp de reflectie asupra propunerilor care au fost inaintate de Comisia de la Venetia, astfel incat Republica Moldova sa nu mai fie doar o problema, care poate sa provoace instabilitate la frontiera de est a Uniunii Europene.
Dialog pentru liberalizarea regimului de vize cu Uniunea Europeana
Inaintea sosirii misiunii de documentare a Comisiei Europene la Chisinau, ministrul de exerne moldovean, Iurie Leanca, declara in cadrul unei conferinte de presa ca: „Delegaţta care vine are mandat atat din partea Comisiei Europene, cat si a tuturor tarilor-membre, ceea ce vorbeste despre seriozitatea cu care UE trateaza subiectul.” Acest discurs al oficialului moldovean vine sa ne convinga, o data in plus, de bunele intentii ale Uniunii Europene de a-si apropia politic si economic Republica Moldova.
Autoritatile de la Chisinau sunt de parere ca obiectivele de integrare europeana si obtinerea liberalizarii regimului de vize pentru cetateniii moldoveni va depinde exclusiv de nivelul de pregatire a institutiilor statului pentru a indeplini conditiile impuse de Uniunea Europeana. Responsabilitatea si eficienta institutiilor abilitate cu implementarea obligatiilor care reies din dialogul pentru liberalizarea circulatiei cetatenilor moldoveni trebuie sa devina deviza actualei guvernari.
In urma discutiilor pe care le-a avut Misiunea Comisiei Europene pentru discutii exploratorii pe marginea dialogului privind liberalizarea regimului de vize cu autoritatile moldovenesti, reprezentantii acesteia au confirmat ca negocierile cu privire la libera circulatie pentru cetatenii moldoveni ar putea incepe pe 15 iunie 2010.
“Atasamentul Guvernului de la Chisinau fata de procesul pentru obtinerea regimului liberalizat de vize este foarte clar si noi vom depune toate eforturile ca la 15 iunie 2010 sa demareze dialogul privind negocierile pe marginea acestui regim”, a declarat Joannes De Ceuster, seful Unitatii Aspecte Internationale ale Migratiei si Politici in domeniul Vizelor, citat de Moldpres.
Alianta pentru Integrare Europeana a facut demersuri importante pentru ca procesul de integrare europeana sa avanseze. Cu toate acestea exista inca numeroase obstacole, care trebuie sa fie tratate cu responsabilitate, astfel incat masurile luate pana in acest moment sa isi dovedeasca eficienta. La fel de important, insa, este ca si oficialitatile europene sa fie cat mai prezente la Chisinau, sa monitorizeze procesele care tin nemijlocit de implementarea prevederilor acordurilor semnate intre cele doua parti.
Publicat de CSEEA, preluat de MONITORUL CIVIC, CURAJ.NET.
Republica Moldova si-a stabilit prioritatile de politica externa. Orientarea catre vest si integrarea europeana sunt obiectivele de baza, pe care autoritatile de la Chisinau doresc sa le materialize in cel mai scurt timp. Chiar daca este prematur sa se discute despre integrare europeana, nu este prea devreme sa existe la Chisinau un demers oficial, insotit de actiuni concrete pentru o apropiere fata de nivelul de dezvoltare economica si sociala promovat de Uniunea Europeana.
Odata cu schimbarea conducerii de la Chisinau, dupa 29 iulie 2009, Uniunea Europeana a fost pusa in situatia de a intervini intr-o maniera mai activa la frontiera de est, pentru ca anume in aceasta regiune lucrurile pareau sa se precipite si nu in interesul politic al acesteia. Oficialii europeni sunt gata sa accepte dupa alegerile prezidentiale o apropiere a Ucrainei de Federatia Rusa, pentru a minimiza riscul aparitiei unei noi crize a gazelor, dar se pare ca nu vor mai putea sa tolereze reintoarcerea comunistilor la conducerea la Chisinau in cazul unor alegeri anticipate. Aceste circumstante impun o implicare, nu doar financiara, ci mai ales prin recomandari si oferirea de solutii pentru eliminarea problemele pe care autoritatile de la Chisinau nu au reusit sa le rezolve si pe care in timp chiar le-au amplificat.
Comisia de la Venetia si recomandarile pentru nemodificarea Constitutiei
Pe 24 februarie 2010 reprezentantii Comisiei de la Venetia (Comisia pentru Democratie prin Drept a Consiliului Europei) au avut o prima intrunire cu membrii comisiei pentru revizuirea Constitutiei Republicii Moldova. Lacunele existente in legea suprema a tarii, cele ce tin de alegerea presedintelui, au dus la imposibilitatea de a alege seful statului, fractiunea comunista refuzand sa voteze pentru aceasta functie candidatura propusa de actuala guvernare de la Chisinau.
Singurele recomandari pe care le-au facut reprezentantii Comisiei de la Venetia au fost pe marginea dezbaterii necesitatii modificarii articolului 78 al Constitutiei Republicii Moldova. Opinia publica de la Chisinau astepta cu nerebdare concluziile si recomandarile Comisiei, fiind catalogate ca decisive pentru amendamentele ulterioare ale legii supreme a statului. „Ei isi expun punctul de vedere, dar trebuie sa intelegem ca aceasta institutie nu este o institutie separata, iar in spatele ei este inteaga constructie europeana. Aceste mesaje au fost transmise foarte clar. Avem drept suveran de a lua decizii, dar aceste actiuni trebuie sa fie in stricta conformitate cu principiile europene", a declarat premierul Vlad Filat, citat de publicatia Azi.md.
Membrii Aliantei pentru Integrare Europeana (AIE) au adoptat din nou o pozitie comuna in ceea ce priveste recomandarile acestei Comisii, sustinand ca vor lua in calcul toate concluziile elaborate in comun, astfel incat in momentul in care textul Constitutiei va fi supus dezbaterilor parlamentare sa se poata adopta varianta optima a acestuia pentru a nu prejudicia viitorul european al cetatenilor Republicii Moldova.
Problema modificarii Constitutiei Republicii Moldova este, insa, tratata diferit de catre oficialii europeni si cei moldoveni. Daca la Chisinau se pledeaza pentru schimbarea continutului mai multor articole din actul suprem al statului, precum este cel cu referire la modalitatea de alegere a presedintelui statului, dar si a articolului cu privire la limba oficiala, atunci Bruxelles-ul recomanda doar amendarea articolului 78 – articol care in prezent prevede alegerea sefului tarii de catre Parlament. Presedintele Comisiei de la Venetia, Gianni Buquicchio, in cadrul primei vizite la Chisinau, din perioada 9-11 februarie curent declara ca “… celelalte modificari mai pot astepta”.
Intr-un interviu acordat pentru Europa Libera de catre Gheorghe Cojocaru, istoric, presedinte al Comisiei pentru Condamnarea Crimelor Comunismului in Republica Moldova, dar si autor al mai multor publicatii despre politica externa a Chisinaului, acesta a explicat de ce autoritatile moldovenesti trebuie sa ia in calcul toate optiunile care le sunt puse la dispozitie de forumurile europene: “Comisia de la Venetia este o autoritate recunoscuta in sfera dreptului, consacrata pe plan international, cuvantul careia cantareste greu in fata organismelor europene si internationale. Modul in care un stat sau altul reactioneaza la recomandarile Comisiei spune multe despre angajamentul democratic al acestora si despre felul in care statul respectiv, in cazul dat Republica Moldova, doreste sa se regaseasca ca stat de drept in familia europeana.”
Este greu de crezut ca oficialitatile de la Chisinau isi permit luxul de a modifica legea suprema a statului ori de cate ori Uniunea Europeana va recomanda acest lucru. Blocajul politic in care s-a pomenit Moldova se datoreaza in principal lacunelor in Constitutie. Pe de alta parte, insa, reprezentantii AIE nu pot sa neglijeze aceste recomandari, chiar daca ele nu sunt obligatorii.
Acest lucru il confirma intr-un alt interviu pentru Europa Libera si Victor Puscas, fostul presedinte ale Curtii Constitutionale din Moldova. Acesta declara: “Din punct de vedere juridic, si pentru parlament, aceasta este o opinie. Nimeni nu poate sa indice parlamentului care hotarare sa fie adoptata. Orice stat membru al Consiliului Europei analizeaza problema si ia decizia respectiva. Bineinteles ca acestia sunt cei mai puternici specialisti si daca de o suta de ori nu o sa fie luata in consideratie opinia Comisiei de la Venetia, bineinteles ca o sa apara problema. Se ridica intrebarea: sau Comisia nu este niciodata competenta, sau tara in general nu respecta standardele de drept international.”
Pe de alta parte, liderul comunist, Vladimir Voronin, insista asupra luarii in consideratie de catre actuala guvernare a tuturor recomandarilor Comisiei de la Venetia, in caz contrar AIE ar putea pune in pericol viitorul european al Republicii Moldova. Comunistii moldoveni sunt gata sa faca cedari in ceea ce priveste modalitatea de alegere a sefului statului, dar nu accepta discutii suplimentare pentru modificarea altor articole ale Constitutiei, mai ales al celui cu referire la limba de stat.
Interesant este si faptul ca fostii guvernanti au primit si ei avize din partea Comisiei de la Venetia, atat in anul 2008, cat si in anul 2009. Maniera de interpretare si implementare a recomandarilor a fost selectiva. In anul 2008, membrii Comisiei atrageau atentia autoritatilor comuniste de la Chisinau ca prin noile amendamente la codul electoral limiteaza foarte multe drepturi si libertati ale cetatenilor moldoveni. Cresterea pragului electoral, interzicerea blocurilor si aliantelor electorale, dar si limitarea accesului persoanelor cu dubla cetatenie la ocuparea functiilor de stat a fost condamnata de aceeasi Comisie de la Venetia. In acea perioada Vladimir Voronin nu se arata preocupat de recomandarile mai multor organizatii si institutii regionale, precum cele ale Uniunii Europene, Organizatiei pentru Securitate si Cooperare Europeana sau Consiliului Europei.
In plina pregatire pentru alegerile parlamentare din anul 2009, Presedintele Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, Lluis Maria de Puig, sugerase autoritatilor de la Chisinau sa obtina avizul Comisiei de la Venetia pentru ultimele schimbari in legislatia electorala. “Sistemele electorale din Europa sunt foarte diferite, pragurile electorale de asemenea. Consiliul Europei (CoE) nu poate obliga Republica Moldova sa introduca un anumit prag, dar Comisia de la Venetia si CoE cred ca 5% pentru stabilirea pragului electoral ar fi cifra optima… ”, declarase oficialul european, citat de Interlic in anul 2008.
Dupa alegerile din 5 aprilie 2009, urmate de protestele de la Chisinau, raportorii europeni pentru Republica Moldova au atentionat din nou autoritatile comuniste despre lacunele existente in legislatia electorala, dar si despre faptul ca are loc monitorizarea procesului de implementare a Rezolutiei 1666 din anul 2009 cu privire la functionarea institutiilor democratice din Republica Moldova. Comunistii au tinut cont de avizul raportorilor, dar au interpretat in interes propriu aceste recomandari, marind pragul electoral pana la 5% cu putin timp inaintea alegerilor anticipate.
Fosta guvernare de la Chisinau, in calitatea sa de “opozitie constructiva” poate sa fie sau sa nu fie de acord cu recomandarile Comisiei de la Venetia, dar tocmai ea a desconsiderat opinia oficialilor europeni. Ulterior acest lucru i-a adus prejudicii de imagine. Actuala guvernare trebuie sa-si rezerve timp de reflectie asupra propunerilor care au fost inaintate de Comisia de la Venetia, astfel incat Republica Moldova sa nu mai fie doar o problema, care poate sa provoace instabilitate la frontiera de est a Uniunii Europene.
Dialog pentru liberalizarea regimului de vize cu Uniunea Europeana
Inaintea sosirii misiunii de documentare a Comisiei Europene la Chisinau, ministrul de exerne moldovean, Iurie Leanca, declara in cadrul unei conferinte de presa ca: „Delegaţta care vine are mandat atat din partea Comisiei Europene, cat si a tuturor tarilor-membre, ceea ce vorbeste despre seriozitatea cu care UE trateaza subiectul.” Acest discurs al oficialului moldovean vine sa ne convinga, o data in plus, de bunele intentii ale Uniunii Europene de a-si apropia politic si economic Republica Moldova.
Autoritatile de la Chisinau sunt de parere ca obiectivele de integrare europeana si obtinerea liberalizarii regimului de vize pentru cetateniii moldoveni va depinde exclusiv de nivelul de pregatire a institutiilor statului pentru a indeplini conditiile impuse de Uniunea Europeana. Responsabilitatea si eficienta institutiilor abilitate cu implementarea obligatiilor care reies din dialogul pentru liberalizarea circulatiei cetatenilor moldoveni trebuie sa devina deviza actualei guvernari.
In urma discutiilor pe care le-a avut Misiunea Comisiei Europene pentru discutii exploratorii pe marginea dialogului privind liberalizarea regimului de vize cu autoritatile moldovenesti, reprezentantii acesteia au confirmat ca negocierile cu privire la libera circulatie pentru cetatenii moldoveni ar putea incepe pe 15 iunie 2010.
“Atasamentul Guvernului de la Chisinau fata de procesul pentru obtinerea regimului liberalizat de vize este foarte clar si noi vom depune toate eforturile ca la 15 iunie 2010 sa demareze dialogul privind negocierile pe marginea acestui regim”, a declarat Joannes De Ceuster, seful Unitatii Aspecte Internationale ale Migratiei si Politici in domeniul Vizelor, citat de Moldpres.
Alianta pentru Integrare Europeana a facut demersuri importante pentru ca procesul de integrare europeana sa avanseze. Cu toate acestea exista inca numeroase obstacole, care trebuie sa fie tratate cu responsabilitate, astfel incat masurile luate pana in acest moment sa isi dovedeasca eficienta. La fel de important, insa, este ca si oficialitatile europene sa fie cat mai prezente la Chisinau, sa monitorizeze procesele care tin nemijlocit de implementarea prevederilor acordurilor semnate intre cele doua parti.
Din cand in cand mai trag cu ochiul pe un forum social din Transnistria. Aşa este mult mai uşor să înţelegi ce simte omul de rând, care locuieşte pe malul stâng al Nistrului, nu separatistul. Ieri am avut surpiza să aflu că discută despre limba moldovenească cu grafie kirilică.
Preluat de MONITORUL CIVIC, CURAJ.NET.
Întrebarea era:
„Cum credeţi, este nevoie de limba moldovenească cu grafie kirilică? Mă uitam la ştiri la câte greutăţi sunt cu manualele şi materialele pentru elevi. De ce este nevoie de ea în general dacă în curând oricum va dispărea? Iar când absolvenţii merg la studii în instituţiile de învăţământ superior din Chişinău, sunt nevoiţi să treacă la grafie latină.... nu ştiu cât este de dificil acest lucru, pentru că eu vorbesc doar limba rusă... Aş dori să văd şi comentariile voastre... ” – anume în aşa mod era formulată întrebarea dezbaterii.
Mai jos o să traduc câteva din cele peste 200 de comentarii care s-au adunat la acest subiect. Unele sunt interesante, altele sunt iritante, dar... nu este depăşită limita bunului simţ cum se întâmplă, de obicei, pe forumurile ruseşti.
- Parcă existau şi la noi câteva şcoli în care cursurile se ţineau cu grafie latină. De fapt este o prostie! Politica! Iar poporul trebuie să sufere din această cauză!
- La început vizionam filme pe posturile TV româneşti şi am reuşit destul de repede să învăţ să scriu. Dar, în pofida faptului că am asimilat destul de bine dialectul transnistrean al limbii moldoveneşti – oricum fac un milion de greşeli! Şi asta chiar dacă aveam la şcoala nota 5 cu +!
- Am simţit şi eu pe propria-mi piele acest lucru şi pot să afirm cu încredere că este o idioţenie ceea ce se întâmplă – să nu oferi posibilitatea copiilor să aibă o educaţie corectă! După asta se vor chinui toată viaţa, vor face greşeli şi nu vor avea încredere în forţele proprii în raport cu ceilalţi care utilizează această limbă.
- Nimeni nu te obligă să o înveţi! Depuneţi cerere – refuzaţi, sau alegeţi o altă limbă pe care să o studiaţi (ucraineana), dar limba trebuie să fie păstrată aşa cum este ea - o parte a istoriei pe care trebuie să o preţuim. La urma urmei, acesta este lucrul care a rămas din Moldova, la Chişinău toţi vorbesc limba română şi scriu cu grafie latină – ne-am vândut ţara pentru bani şi ne mândrim cu aceste nimicuri!
- Cred că în Transnistria dă bine să scrii cu grafie kirilică în limba moldovenească pentru a face în ciudă duşmanilor şi în scop propagandistic. Din această cauză suferă absolvenţii şcolilor moldoveneşti. Ca să aibă succes la admiterea în Instituţiile de Învăţământ Superior din România şi Moldova ei sunt obligaţi să recurgă la repetitori, care au taxe mai mari pentru limba moldovenască decât cei pentru limba engleză.
- Moldovenii din Transnistria se jenează să vorbească în limba lor maternă pentru că aici ei sunt puşi în asemenea situaţii în care limba moldovenească este tratată ca limbă a ţăranilor. Acest negativism în ceea ce priveşte limba moldovenească a fost cultivat cîteva decenii la rând, iar atitudinea a apărut îm perioada URSS-ului. Ţin minte că în perioada anilor 80 la Tiraspol printre adolescenţi cuvântul „moldovean” era înjositor, iar cei care veneau de prin sate în Tiraspol se ruşinau să vorbească în limba moldovenească, deoarece era limba ţăranilor, a agramaţilor, a celor necivilizaţi.
- În Transnistria limba moldovenască este tratată ca o limbă moartă – nici în interiorul Transnistriei şi nici în afara acesteia nu este utilă (Moldova şi România sunt duşmani, de ce să creştem diversanţi în apropierea noastră?)
- Opinia dvs. este cea a unei persoane care aparţine altui grup lingvistic, care înearcă să-şi apere propriul comfort şi areal lingvistic. Utilitatea practică a acestor cărţi în limba rusă despre limba moldovenască este nulă! În realitate publicul acestor cărţi nu este format decât din 5 – 6 persoane în toată Transnistria. Iar pentru moldoveni care sunt aproximativ 150000 această carte este o batjocură.
- Chiar dacă mai există discuţii cu privire la acest subiect, la Tiraspol deja nimeni nu te mai priveşte urât dacă vorbeşti în lima moldovenască... .
- Laudă şi respect autorităţilor moldoveneşti care cheltuie bani din bugetul de stat pentru publicarea în limba rusă a legislaţiei. Numai că nu aş dori să depind de buna dispoziţie a puterii, care se poate trezi într-o dimineaţă fară această bună dispoziţie şi se va răzgândi să se mai consume cu limba rusă. Aici măcar putem cere respectarea legii, iar acolo să mizăm pe buna dispoziţie a puterii.
- Opinia mea este cea a unui cetăţean care nu înţelege de ce el în ţara sa, în care s-a născut şi a locuit toată viaţa, nu poate să mai vorbească în limba lui maternă. De ce cu funcţionarii şi medicii acesta trebuie să se înţeleagă într-o limbă nematernă (ilegală) din cauza unor boi... .
- Aici o să fiu de acord cu dvs., într-adevăr, moldovenii din Transnistria trebuie să scrie cuvintele în limba moldovenească cu litere ruseşti, pentru că câţiva boi... adică câţiva oameni netrebnici, au decis să schimbe regulile jocului, neluând în consideraţie opinia întregului popor, care locuieşte în ţară.
- Întelegeţi, şi în URSS existau mulţi doctori habilitaţi şi porfesori cu numele de familie rusesc şi care şi-au creat un renume în baza temei "limbii moldoveneşti" .... la ce a condus acest lucru ştim cu toţii şi chiar trăim (după Transnistria).
- Şi dacă RMN nu doreşte să se separe de RM? După cum a spus şi Kadârov că nu îi va permite Rusiei să se separe de Cecenia... .
- Cum adică nu doreşte? Dacă tare nu doreşte, dar trebuie, atunci va fi obligată să se separe!!! Aşa s-a decis acolo „sus”!!! Avanpostul Rusiei în coasta NATO!!!
- Ieri am aflat o noutate bună de la o persoană care se ocupă cu depunerea şi întocmirea dosarelor pentru cetăţenia română, citez ce a spus aceasta: la momentul actual nu există niciun refuz de a oferi cetăţenia română pentru deponenţii din Transnistria! Aşa că trebuie să pregătim pachetul de documente... .
- Şi de ce tinerii nu ar cunoaşte ambele limbi - rusa în kirilică şi moldovenasca în grafie latină?
- Este interesanta opinia lui Mihai Eminescu: “Cheia pentru fonologia romaneasca imi pare de asemenea certa. Legile noastre fonetice sunt cele slave vechi, care sunt insa neobisnuit ba chiar surprinzator de apropiate de cele romanice, asa incat contopirea lor in romana este cat se poate de fireasca. Citind “Columna” mi s-a vadit din nou, limpede, ca d-l Hasdeu are o cunoastere practica a slavei vechi, dar ca in privinta foneticii face greseli cu totul elementare. Lucrul mi s-a parut curios, caci, daca el ar fi cunoscut fonologia slavona, i-ar fi fost foarte usor sa-i puna la punct pe etimologisti si sa solutioneze definitiv problema ortografiei” ... .
Într-adevăr, ultimele cuvinte îi aparţin lui Mihai Eminescu, am verificat! Aici găsiţi trimitere la Scrisoarea sa către Titus Maiorescu: http://www.mihaieminescu.ro/scrisori/maiorescu2.htm
Preluat de MONITORUL CIVIC, CURAJ.NET.
Întrebarea era:
„Cum credeţi, este nevoie de limba moldovenească cu grafie kirilică? Mă uitam la ştiri la câte greutăţi sunt cu manualele şi materialele pentru elevi. De ce este nevoie de ea în general dacă în curând oricum va dispărea? Iar când absolvenţii merg la studii în instituţiile de învăţământ superior din Chişinău, sunt nevoiţi să treacă la grafie latină.... nu ştiu cât este de dificil acest lucru, pentru că eu vorbesc doar limba rusă... Aş dori să văd şi comentariile voastre... ” – anume în aşa mod era formulată întrebarea dezbaterii.
Mai jos o să traduc câteva din cele peste 200 de comentarii care s-au adunat la acest subiect. Unele sunt interesante, altele sunt iritante, dar... nu este depăşită limita bunului simţ cum se întâmplă, de obicei, pe forumurile ruseşti.
- Parcă existau şi la noi câteva şcoli în care cursurile se ţineau cu grafie latină. De fapt este o prostie! Politica! Iar poporul trebuie să sufere din această cauză!
- La început vizionam filme pe posturile TV româneşti şi am reuşit destul de repede să învăţ să scriu. Dar, în pofida faptului că am asimilat destul de bine dialectul transnistrean al limbii moldoveneşti – oricum fac un milion de greşeli! Şi asta chiar dacă aveam la şcoala nota 5 cu +!
- Am simţit şi eu pe propria-mi piele acest lucru şi pot să afirm cu încredere că este o idioţenie ceea ce se întâmplă – să nu oferi posibilitatea copiilor să aibă o educaţie corectă! După asta se vor chinui toată viaţa, vor face greşeli şi nu vor avea încredere în forţele proprii în raport cu ceilalţi care utilizează această limbă.
- Nimeni nu te obligă să o înveţi! Depuneţi cerere – refuzaţi, sau alegeţi o altă limbă pe care să o studiaţi (ucraineana), dar limba trebuie să fie păstrată aşa cum este ea - o parte a istoriei pe care trebuie să o preţuim. La urma urmei, acesta este lucrul care a rămas din Moldova, la Chişinău toţi vorbesc limba română şi scriu cu grafie latină – ne-am vândut ţara pentru bani şi ne mândrim cu aceste nimicuri!
- Cred că în Transnistria dă bine să scrii cu grafie kirilică în limba moldovenească pentru a face în ciudă duşmanilor şi în scop propagandistic. Din această cauză suferă absolvenţii şcolilor moldoveneşti. Ca să aibă succes la admiterea în Instituţiile de Învăţământ Superior din România şi Moldova ei sunt obligaţi să recurgă la repetitori, care au taxe mai mari pentru limba moldovenască decât cei pentru limba engleză.
- Moldovenii din Transnistria se jenează să vorbească în limba lor maternă pentru că aici ei sunt puşi în asemenea situaţii în care limba moldovenească este tratată ca limbă a ţăranilor. Acest negativism în ceea ce priveşte limba moldovenească a fost cultivat cîteva decenii la rând, iar atitudinea a apărut îm perioada URSS-ului. Ţin minte că în perioada anilor 80 la Tiraspol printre adolescenţi cuvântul „moldovean” era înjositor, iar cei care veneau de prin sate în Tiraspol se ruşinau să vorbească în limba moldovenească, deoarece era limba ţăranilor, a agramaţilor, a celor necivilizaţi.
- În Transnistria limba moldovenască este tratată ca o limbă moartă – nici în interiorul Transnistriei şi nici în afara acesteia nu este utilă (Moldova şi România sunt duşmani, de ce să creştem diversanţi în apropierea noastră?)
- Opinia dvs. este cea a unei persoane care aparţine altui grup lingvistic, care înearcă să-şi apere propriul comfort şi areal lingvistic. Utilitatea practică a acestor cărţi în limba rusă despre limba moldovenască este nulă! În realitate publicul acestor cărţi nu este format decât din 5 – 6 persoane în toată Transnistria. Iar pentru moldoveni care sunt aproximativ 150000 această carte este o batjocură.
- Chiar dacă mai există discuţii cu privire la acest subiect, la Tiraspol deja nimeni nu te mai priveşte urât dacă vorbeşti în lima moldovenască... .
- Laudă şi respect autorităţilor moldoveneşti care cheltuie bani din bugetul de stat pentru publicarea în limba rusă a legislaţiei. Numai că nu aş dori să depind de buna dispoziţie a puterii, care se poate trezi într-o dimineaţă fară această bună dispoziţie şi se va răzgândi să se mai consume cu limba rusă. Aici măcar putem cere respectarea legii, iar acolo să mizăm pe buna dispoziţie a puterii.
- Opinia mea este cea a unui cetăţean care nu înţelege de ce el în ţara sa, în care s-a născut şi a locuit toată viaţa, nu poate să mai vorbească în limba lui maternă. De ce cu funcţionarii şi medicii acesta trebuie să se înţeleagă într-o limbă nematernă (ilegală) din cauza unor boi... .
- Aici o să fiu de acord cu dvs., într-adevăr, moldovenii din Transnistria trebuie să scrie cuvintele în limba moldovenească cu litere ruseşti, pentru că câţiva boi... adică câţiva oameni netrebnici, au decis să schimbe regulile jocului, neluând în consideraţie opinia întregului popor, care locuieşte în ţară.
- Întelegeţi, şi în URSS existau mulţi doctori habilitaţi şi porfesori cu numele de familie rusesc şi care şi-au creat un renume în baza temei "limbii moldoveneşti" .... la ce a condus acest lucru ştim cu toţii şi chiar trăim (după Transnistria).
- Şi dacă RMN nu doreşte să se separe de RM? După cum a spus şi Kadârov că nu îi va permite Rusiei să se separe de Cecenia... .
- Cum adică nu doreşte? Dacă tare nu doreşte, dar trebuie, atunci va fi obligată să se separe!!! Aşa s-a decis acolo „sus”!!! Avanpostul Rusiei în coasta NATO!!!
- Ieri am aflat o noutate bună de la o persoană care se ocupă cu depunerea şi întocmirea dosarelor pentru cetăţenia română, citez ce a spus aceasta: la momentul actual nu există niciun refuz de a oferi cetăţenia română pentru deponenţii din Transnistria! Aşa că trebuie să pregătim pachetul de documente... .
- Şi de ce tinerii nu ar cunoaşte ambele limbi - rusa în kirilică şi moldovenasca în grafie latină?
- Este interesanta opinia lui Mihai Eminescu: “Cheia pentru fonologia romaneasca imi pare de asemenea certa. Legile noastre fonetice sunt cele slave vechi, care sunt insa neobisnuit ba chiar surprinzator de apropiate de cele romanice, asa incat contopirea lor in romana este cat se poate de fireasca. Citind “Columna” mi s-a vadit din nou, limpede, ca d-l Hasdeu are o cunoastere practica a slavei vechi, dar ca in privinta foneticii face greseli cu totul elementare. Lucrul mi s-a parut curios, caci, daca el ar fi cunoscut fonologia slavona, i-ar fi fost foarte usor sa-i puna la punct pe etimologisti si sa solutioneze definitiv problema ortografiei” ... .
Într-adevăr, ultimele cuvinte îi aparţin lui Mihai Eminescu, am verificat! Aici găsiţi trimitere la Scrisoarea sa către Titus Maiorescu: http://www.mihaieminescu.ro/scrisori/maiorescu2.htm
Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova
Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene
Universitatea „PERSPECTIVA-INT”
Asociaţia de Instruire şi Informare Europeană
Anul european pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale
AVIZ
Conferinţa ştiinţifică
INTEGRAREA EUROPEANA - OPORTUNITATI PENTRU DEZVOLTAREA REPUBLICII MOLDOVA
6 MAI 2010
Universitatea „PERSPECTIVA-INT”
Asociaţia de Instruire şi Informare Europeană
Anul european pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale
AVIZ
Conferinţa ştiinţifică
INTEGRAREA EUROPEANA - OPORTUNITATI PENTRU DEZVOLTAREA REPUBLICII MOLDOVA
6 MAI 2010
SECŢII ŞTIINŢIFICE:
- Istorie, politologie, relaţii internaţionale
- Economie
- Drept
- Artă, cultură şi civilizaţie
Sala de Conferinţe 203 Înregistrarea: 9.00-9.30.
La conferinţă sunt invitaţi: cadre didactice universitare, cercetători, doctoranzi, masteranzi, studenţi
Note :
- Înregistrarea participanţilor în programul conferinţei se va efectua în baza informaţiei despre autor (nume, funcţie, titlu) şi titlului comunicatului (prin telefon, fax, e-mail la numerele de contact indicate mai jos) pina pe data de 25 aprilie 2010.
- Comunicatul în formă de text şi în forma electronica (volumul pîna la 5 000 cuvinte (pînă la 10 p. A4, font 12, spaţiu 1, rezumat în limba engleză 250 cuvinte) se va prezenta pînă la 25 aprilie 2010.
- Materialele conferinţei vor fi publicate.
- Comunicatul în formă de text şi în forma electronica (volumul pîna la 5 000 cuvinte (pînă la 10 p. A4, font 12, spaţiu 1, rezumat în limba engleză 250 cuvinte) se va prezenta pînă la 25 aprilie 2010.
- Materialele conferinţei vor fi publicate.
Pentru înregistrarea şi confirmarea participării:
Universitatea „Pespectiva-INT”, www.perspectiva.md
mun Chişinău, Str.Alba-Iulia 75
Tel. (+ 373 – 22) 58-92-50; 74-66-31; fax (+ 373 – 22) 74-79-58
e-mail: university@perspectiva.md Diana Batir, Elena Mursa
Universitatea „Pespectiva-INT”, www.perspectiva.md
mun Chişinău, Str.Alba-Iulia 75
Tel. (+ 373 – 22) 58-92-50; 74-66-31; fax (+ 373 – 22) 74-79-58
e-mail: university@perspectiva.md Diana Batir, Elena Mursa
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
