Transnistria – provocarea continua

Pe 24 august 2010, Agentia Informationala REGNUM a adus la cunostinta publicului larg intentia Fondului Carnegie Endowment cu sediul la Washington de a crea un “grup de lucru non-guvernamental pentru rezolvarea conflictului transnistrean”. Scopul acestui grup de lucru ar trebui sa fie intarirea increderii si a intelegerii reciproce dintre participantii la procesul de negociere in formatul “5+2”. (Carnegie.ru, REGNUM, Nezavisimaya Gazeta, Europa Libera)

Foto: REGNUM.

Pentru CSEEA.

Preluat de CURAJ.NET.

Nerecunoscuta Republica Moldoveneasca Nistreana revine in atentia opiniei publice internationale. Solutionarea acestui conflict est-european se transforma intr-un imperativ politic pentru tot mai multi decidenti al caror interes este de a acumula capital electoral, de a-si impune vointa sau de a-si securiza frontierele. Indiferent de scopul si obiectivele tuturor partilor implicate in negocierea acestui conflict teritorial inghetat, miza este mult prea mare pentru a se evita si in continuare demararea unui dialog mult mai avansat decat cele anterioare.

Cauzele acestei activizari a procesului de negociere a conflictului nu are la baza doar schimbarea conducerii de la Chisinau, ci si transformarea dialogului dintre Federatia Rusa si principalii sai parteneri vestici. Este cunoscut faptul ca rezolvarea echitabila a conflictului pentru toate partile implicate nu se afla in capitala Republicii Moldova si nici macar la Tiraspol – lucru care a amanat pe o perioada nedeterminata ascensiunea Chisinaului spre dezvoltare economica, dar si sociala. Negarea acestui aspect al problemei de catre sefii Kremlinului nu apropie nicidecum momentul solutionarii diferendului.

Anul 2010 este in continuare un an in care liderii de la Kremlin si-au propus sa transforme relatia lor cu Occidentul. Indiferent de natura acesteia, - resetare sau continuarea colaborarii -, evolutia raporturilor politice dintre Moscova si Bruxelles sau Washington nu mai pot fi tratate doar sub aspectul rivalitatii militare sau geopolitice. Nu este corect sa imputam aceasta situatie doar efectelor globalizarii, dar trebuie sa tinem cont de faptul ca Estul si Vestul sunt doua variabile din ce in ce mai interconectate. Criza economica prin care trece Federatia Rusa si setea pentru revenirea in jocul regional de securitate europeana au comprimat foarte mult optiunile liderilor de la Kremlin, sugerandu-le sa adopte o pozitie mult mai echilibrata fata de partenerii lor mai mici din spatiul ex-sovietic. Prioritatile economice ale Rusiei nu mai permit adoptarea unei gandiri bazata in totalitate pe expansionism militar sau politic.

Conform aceleiasi Agentiei de Informationale REGNUM, initiatorii acestui proiect sunt de parere ca la intrunirea de la Mesenberg dintre Angela Merkel si Dmitrii Medvedev, cei doi sefi de state au discutat despre un eventual troc politic: libertate de circulatie pentru cetatenii rusi pe teritoriul Uniunii Europene contra solutionare a conflictului transnistrean, cu respectarea integritatii teritoriale a Republicii Moldova. Astfel, concesiile ar fi multumit ambele parti, ele stand la baza unor proiecte ulterioare destinate intaririi securitatii pe continentul european si nu numai. Perspectivele economice care s-ar deschide pentru antreprenorii rusi sunt vitale pentru resuscitarea economiei rusesti. Organizatorii acestui proiect, colaboratorii Fondului Carnegie din Statele Unite ale Americii, sustin ca implicarea unor experti din majoritatea statelor care sunt parte a procesului de negociere ar putea contribui efectiv la elaborarea unui set de propuneri si recomandari pragmatice, destinate imbunatatirii dialogului si multiplicarii increderii reciproce dintre autoritatile de la Chisinau si liderii nerecunoscuti de la Tiraspol.

In ultimul an acest dialog politic cu privire la solutionarea conflictului transnistrean a fost compromis, acest lucru datorandu-se in principal atitudinii liderilor de la Tiraspol, care se arata a fi sceptici fata de capacitatea noiii guvernari democratice a Republicii Moldova de a negocia. Igor Smirnov sustine ca atitudinea sa este una obiectiva si asta deoarece acesta nu doreste reinceperea discutiilor, ci continuarea celor vechi, in baza documentelor déjà semnate, iar Alianta pentru Integrare Europeana nu cunoaste care este situatia reala a acestui dialog si care au fost succesele obtinute. In schimb, aceleasi autoritati transnistrene propun luarea in calcul de catre Chisinau si opinia publica internationala a posibilitatii de recunoastere a independentei Transnistriei dupa modelul Kosovo, legitimitatea existentei careia a fost recunoscuta inclusiv de Curtea Internationala de Justitie.

In pofida faptului ca precedentul exista, nu s-a grabit nimeni sa ii recunoasca Transnistriei calitatea de subiect de drept international public, nici macar Moscova.

Totusi, exista elemente contradictorii in politica liderilor de la Kremlin in ceea ce priveste abordarea nu a conflictului in sine, ci a relatiei pe care o au acestia cu autotitatile nerecunoscute de la Tiraspol. Declaratia din 13 iunie 2010 a ambasadorului Federatiei Ruse la Chisinau, Valeri Kuzmin, prin care acesta punea semnul egalitatii intre Transnisria si Republica Moldova in procesul negocierilor pentru reglementarea conflictului transnistrean a condus la compromiterea posibilitatii de reluare a dialogului in formatul déjà consacrat mai ales ca doar cu o saptamana inainte, pe 05 iunie 2010, fusese semnat Memorandumul de la Mesenberg, care trebuia sa aiba drept finalitate solutionarea mai multor conflicte regionale, iar Transnistria trebuia sa devina modelul de reusita in acest sens. In timp ce opinia publica internationala se gandea la continutul de facto al Memorandumului, Rusia, prin ambasadorul sau la Chisinau, continua aceeasi politica de minimizare a statutului Republicii Moldova in cadrul negocierilor.

Seria de elemente contradictorii, insa, nu se opreste aici. Si in luna august acestea au continuat sa apara. Ca urmare a depistarii unor afaceri ilicite a unei institutii bancare din Transnistria, care este administrata de Oleg Smirnov, pe pietele financiar-valutare din Federatia Rusa, autoritatile moscovite au sistat ajutorul financiar care era acordat déjà de doi ani Tiraspolului. Evenimentul in cauza ar putea avea cateva consecinte importante pentru regiune. In primul rand, in nerecunoscuta republica nistreana se apropie alegerile prezidentiale. Sfarsitul anului 2009 si prima jumatate a anului 2010 a fost marcat de o usoara lupta interna in Transnistria. Actualul lider nerecunoscut realizeaza faptul ca fara mandat prezidential libertatea sa fizica va fi pusa sub semnul intrebarii, iar fara ajutorul financiar oferit de Rusia pentru plata unui supliment de 15 dolari per pensie unui transnistrean, insusi mandatul sau va fi pus in pericol. Pe de alta parte avem o recomandare din partea lui Serghei Lavrov, adresata aceluiasi ambasador Valeri Kuzmin de a participa pe 02 septembrie 2010 la manifestatiile dedicate zilei proclamarii independentei nerecunoscutei Republici Moldovenesti Nistrene, care iarasi incurajeaza Tiraspolul si nu Chisinaul.

Supararea cauzata de tranzactiile ilicite ale “Gazprombank”, administrata de Oleg Voronin, a fost de scurta durata. Dincolo de aparenta iritare, liderii de la Kremlin continua sa sustina un regim separatist.

Revenind, insa, la initiativa americana trebuie sa adaugam aici ca membri ai acestui grup de lucru non-guvernamental pot sa devina reprezentanti ai societatii civile si ai organizatiilor non-guvernamentale ai tuturor participantilor la formatul de negocieri “5+2”. De asemenea, grupul neformal va include si cateva nume sonore ale politicii externe mondiale. Printre acestea se regasesc Zbigniew Brzezinski, Helmut Sonnenfeldt, David Rockfeller, John Kenneth Galbraith, Evghenii Primakov, Andrei Kozirev, Gheorghii Arbatov. Proiectul déjà a primit sustinerea neoficiala a Ministerului Afacerilor Externe al Federatiei Ruse, noteaza REGNUM, chiar daca pe pagina web a MAE al Federatiei Ruse nu este amintita deloc initiativa.

Recomandarile elaborate de acest grup de lucru vor fi transmise guvernului Statelor Unite ale Americii pentru activitate analitica ulterioara, precum si membrilor formatului de negociere “5+2”.

Dincolo de retorica cu privire la integritatea teritoriala a Republicii Moldova, interesul american in solutionarea acestui conflict trece peste frontiera de est oficiala a acestui stat ex-sovietic. Recunoastem importanta vizitei efectuate de premierul moldovean, Vlad Filat, din acest an in Statele Unite ale Americii, dar este recomandabil a fi luate in calcul si interesele politice ale Casei Albe mai ales din Asia Centrala. Chiar daca initiatorii proiectului sunt de parere ca insesi circumstantele actuale ale regiunii si relatia ruso-europeana reorientata pe profit economic si progres tehnologic ar fi factorii care transforma momentul in unul foarte propice pentru solutionarea conflictului transnistrean, acest lucru nu ne limiteaza sa lansam niste ipoteze suplimentare cu privire la aparitia proiectului anume acum.

Resetarea relatiilor ruso-americane care a avut loc in anul 2009, urmata de adoptarea unor decizii foarte importante pentru securitatea mondiala nu poata fi egalata de necesitatea solutionarii conflictului transnistrean. Prima este, indubitabil, mult mai importanta pentru stabilitatea sistemului de relatii internationale.

In ultimii ani am asistat la intarirea vectorului de politica externa al Uniunii Europene, proces sustinut inclusiv de oficialii americani, care au incurajat aceasta organizatie internationala sa se implice mai mult in solutionarea problemelor existente pe continentul european. Asistenta oferita de Uniunea Europeana in cazul Kosovo a fost un prim exercitiu, destinat acumularii de experienta in tratarea unor asemenea conflicte regionale. Din pacate aceasta provincie nu avea un caracter unic, ea fiind doar una dintre cele cateva surse de instabilitate si insecuritate pentru Europa.

Implicarea in solutionarea conflictului transnistrean nu putea sa se limiteze la nesfarsit pentru decidentii europeni doar la acceptarea calitatii de observator in cadrul conflictului. Interesele de politica externa, dar si de securitate s-au multiplicat si ele odata cu apropierea de Federatia Rusa. Acest lucru presupunea adoptarea unei noi pozitii fata de o Rusie tot mai pretentioasa din punct de vedere al politicii sale externe in vecinatatea apropiata, dar si tot mai obosita din punct de vedere economic si social, ceea ce theoretic nu ar trebui sa-i permita mentinerea aceleiasi linii agresive fata de noua guvernare de la Chisinau. Europa de Est nu inseamna doar state ex-sovietice marginalizate , fara un viitor european apropiat, ci mai ales o zona capabila sa puna sub semnul intrebarii stabilitatea economica si securitatea politica a Uniunii Europene, sustin colaboratorii Fondului Carnegie din SUA. Schimbarea guvernarii de la Chisinau, cumulate cu resetarea relatiilor ruso-americane ar putea contribui in maniera esentiala la avansarea dialogurilor transnistrene.

Sporirea interesului american pentru solutionarea conflictului transnistrean poate fi cauzat de cresterea rolului si eficientei implicarii Uniunii Europene in procesul de negociere a acestuia. Orgoliul politic american pare sa fie afectat intr-o masura mai mare sau mai mica de succesul pe care l-a repurtat UE, prin intermediul Angelei Merkel, in dialogul cu Federatia Rusa. Discursurile despre eventuala transformare a malului drept al Nistrului intr-un teritoriu atractiv din punct de vedere economic si social, stabil din punct de vedere politic, astfel incat sa produca valoare motivationala pentru locuitorii Transnistriei de a relua cursul reintegrarii cu Republica Moldova nu poate fi ignorant. El poate deveni realitate in masura in care autoritatile moldovenesti vor intelege ca aceasta este una dintre solutiile cele mai eficiente pentru apropierea solutionarii diferendului. Dar, atunci cand vorbim despre interesele de politica externa ale SUA, trebuie sa observam si celelalte mutatii in zona spatiului ex-sovietic.

Desi legatura dintre crearea acestui grup de lucru non-guvernamental pentru Transnistria si semnarea unui acord defensiv intre Federatia Rusa si Armenia este destul de fragila, vom insista putin asupra acesteia. Semnarea acestui document la mijlocul lunii august curent a permis prelungirea perioadei de stationare a trupelor militare rusesti pe teritoriul Armeniei. Rusia apare ca garant al integritatii acestui stat asiatic. Continutul noul acord defensiv semnat de Moscova si Erevan trimite semnale negative catre Azerbaijan, punand sub semnul intrebarii posibilitatea de a solutiona un alt conflict regional inghetat – Nagorno Karabah. Astfel, Kremlinul emite un semnal clar ca nu se va retrage din regiune, chiar daca argumentul oficial pare sa fie pericolul pe care poate s ail produca Iranul in regiune. Stationarea trupelor rusesti in Armenia a fost prelungita pana in anul 2044. Concluzia primara pe care o putem extrage in urma acestui eveniment este de a accepta si faptul ca solutionarea problemei Karabahului de Munte a fost amanata pentru ce putin o perioada similara.

Conform continutului Memorandumului de la Mesenberg, semnat pe 05 iunie 2010, Transnistria trebuie sa serveasca nu doar drept model de compromis intre partile implicate, ci si de solutionare eficienta pentru toate conflictele regionale inghetate din spatiul ex-sovietic. Daca acordul defensiv semnat intre Rusia si Erevan a pus sub semnul intrebarii posibilitatea de a rezolva unul dintre aceste conflicte, este logic sa credem ca Statele Unite ale Americii, aliatul loial al Azerbaijanului, insista, de fapt, sa fie reluat dialogul in formatul “5+2” in cazul Transnistriei tocmai pentru a provoca o reactie in lant pentru zonele unde interesul sau este mult mai mare. Singura modalitate de a declansa un asemenea proces este de a sustine initiativele europene, tocmai pentru ca acestea, se pare, au dat cel mai mult randament pana acum.

Fondul Carnegie, prin intitiativa lansata recent de a crea acest grup de lucru non-guvernamental, sustine nu doar necesitatea gasirii variantei optime pentru ca Republica Moldova sa finalizeze cu success procesul de reintregire a tarii, dar cauta in acelasi timp solutii pentru a-si eficientiza prezenta in anumite zone importante din punct de vedere geostrategic si unde sunt in plina desfasurare importante proiecte energetice.

Marul meu, viermele meu, nu pune mana pe el!

De cateva zile tot primesc si citesc stiri despre refuzul rusilor de a mai importa mere si alte fructe si legume de la noi din tara. Vidite-li, nu le mai convine calitatea acestora, ar avea multe pesticide in ele (le-o fi stat in gat pesticidul ala, precum un os de peste). Daca meciul de-a oina cu vinul l-am mai tolerat, atunci abundenta de declaratii tampite si agramate, din punct de vedere economic, ale veterinarului Oniscenco au implut paharul furiei mele, cauzand o criza de nervi pe facebook, pe care insusi Inamicul Public a apreciat-o cu nota 10 si un “maladetz!”

Preluat de CURAJ.NET.

Toata discutia s-a pornit de la acest status:

“… rusii au uitat ca si Moldova trebuie sa voteze pentru ca ei sa adere la OMC .... si acolo sunt patru reguli de baza pe care trebuie sa le respecte orice stat candidat.... prosti vom fi daca nu ne vom juca cu integrarea lor in economia mondiala, precum se joaca ei cu merele noastre!!!!”

Demult nu am mai vazut o asemenea capacitate de reactie din partea moldovenilor, credeam ca subiectul le epuizase intelectul si le obosise degetele de la atatea injurii aduse veterinarului Oniscenco. Dar na! M-am inselat! Nu o sa repet aici ce a declarat fiecare veterinar rus afectat de caldura din acest an prin care a trecut Rusia cu privire la faptul cate garduri ar putea ei vopsi cu vinurile noastre sau ce cantitate de otrava am exportat per mar infulecat de rusi de-a lungul ocupatiei. O sa vorbim despre faptul cum se fac rusii stimati.

De 17 ani rusii se chinuie sa adere la Organizatia Mondiala a Comertului. 17 ani! Nici mai mult, nici mai putin. Pana si noi, ultimul stat din Europa, suntem membri OMC. Dar rusii nu-s! Au calcat pe bec, au incalcat mai multe principii de functionare a acestei organizatii, au sfidat partenerii, au facut tot posibilul ca sa iasa cu coarnele inainte si nu au fost acceptati! Multe state din fostul spatiu ex-sovietic, care s-au simtit amenintate de-a lungul timpului, i-au atentionat ca nu vor vota pentru integrarea Federatiei Ruse in OMC, dar ei o tin una si buna: noi avem gazu’, voi n-aveti nika!

Asa o fi! Dar voi aveti gazu’, dar nu si banu’! Si degeaba va bazati pe sustinerea Angelutei Merkel, ca daca georgianului nu o sa-i placa mutra voastra nu o sa va voteze! Moldovenii nu-s ca georgienii sau ca polonezii sau ca alte noroade cu guvernari inteligente! La noi fiecare decident tremura, gandindu-se cu infrigurare ca daca va spune ceva nu va mai primi sutana de presedinte de la Moscova! Mai inteligentilor, sutana de presedinte, de spiker sau deputat v-o coase alegatorul prost sau sarac, asa cum este, dar el v-o imbraca si v-o pune pe crestet!

Dar sa revin la rusi, ca pe ei eram suparata astazi!

Imi punea Oleg Brega urmatoarea intrebare:

“…dar nu admiţi deloc că am fi şi noi vinovaţi pentru abateri, nereguli de care ruşii s-au săturat abia acum?”

Admit! Recunosc! Dar mai stiu ca in acest an o mare parte din producatorii agricoli si-au lasat in paragina campurile, nu si-au mai stropit viile si livezile din simplul motiv ca nu au mai avut bani pentru achizitionarea acestora. Desigur, Oleg are dreptate atunci cand ne atentioneaza asupra faptului ca acestea sunt vesnice, iar mostenirea de otravuri sovietice scurse in cernoziomurile noastre va avea efect pe termen lung, poate chiar secole.

Dar problema in cauza nu are caracter sanitar-informativ si nu este vorba despre calitatea produselor, ci de intimidare politica. De ce decizia de a impune embargo este verbalizata de primul veterinar al statului? De ce nu are ranza s-o spuna chiar Putin? De ce europenilor le place vinul nostru si au ajuns la concluzia ca acesta merita sa fie comercializat pe pietele europene, iar Oniscenco are lesinuri la auzul ca ar putea sa consume vin moldovenesc? Sau strugurii crescuti in subsolurile moscovite sunt de o calitate superioara?

Prin atitudinea ostila rusul Oniscenco si toata clica potrivnica produselor de provenienta moldoveneasca si adepta altor restrictii de ordin intern (precum comercializarea la ore tarzii in noapte) au contribuit la cresterea ratei mortalitatii din cauza consumului de vodka contrafacuta. Cum se va lupta Oniscenco (Putin) cu producatorii din subsolurile rusesti?

Si sa presupunem ca Oleg are dreptate si moldovenii au butoaie diferite pentru europeni si pentru rusi. Daca rusilor le-a nimerit vinul otravit, atunci logic ar fi sa recunoastem ca ii respectam mai putin pe rusi si mai mult pe europeni. Adica pana si vinificatorii moldoveni au ales cursul vectorului de politica externa, iar aia care ne reprezinta si tin ceva in gura si le este frica s-o deschida ca sa nu piarda acel ceva intorc neputinciosi privirea? Pai daca esti incapabil sa reprezinti interesele alesilor de ce te mai bagi ca musca-n lapte? Stai cuminte in banca ta si nu te mai lauda ca esti alesul norodului, ca acestuia i-a cam ajuns cutitul la os si o sa aleaga sa nu te mai aleaga.

Iar la final o sa spun asa: marul meu, viermele meu, nu pune mana pe el!

Republica Moldova - ţara feliilor de apelsină

Hai că-i bună asta, deja a treia oară şterg ceea ce scriu despre ce am văzut cât am fost acasă. Şi parcă de data aceasta nu ar trebui să existe obstacole de ordin sentimental în procesul scrierii – etapa revoluţiilor a cam apus în Moldova, iar rezultatele chiar dacă se cam lasă aşteptate şi mai sunt trase la lumină de câţiva entuziaşti de prin reţelele de socializare şi blogosferă, nu mai pot să producă aceeaşi valoare adăugată.

Preluat de CURAJ.NET.

Majoritatea prietenilor mei erau curioşi să afle ce mai fac moldovenii la un an de la „revoluţie”?

Grea întrebare... . Aş putea să răspund că supravieţuiesc, aş putea să spun că pur şi simplu trăiesc, aş putea să spun că trec pur şi simplu prin viaţă, iar viaţa pe lângă ei... . Dar moldoveanul e optimist! Nu prea contează ce are desenat pe faţă atunci când îl întrebi cum o mai duce, el pur şi simplu îţi răspunde: „Tăt a să şii ghini!” sau „Tăt îi ciotka şî cald în beşi!” Dar, iată că feţele moldovenilor spun altceva. Aceste feţe triste le urmăresc de câţiva ani buni, încă de când am deprins exerciţiul observatului.

Este primul lucru pe care l-am văzut acum două săptămâni când am ajuns în Chişinău: feţe, feţe triste, nu pur şi simplu crispate de griji şi pe care aproape că era zgâriat tabloul trist al traiului de fiece zi al acestor personaje, care la ora şase dimineaţa se perindau în faţa ochilor mei, iar eu aveam senzaţia că trec printr-un serial SF şi văd o mulţime de oameni zombaţi, împinşi din urmă de ceva dur şi grav.

Pe undeva imaginea pe care o aveam în faţă era explicabilă: eu eram în trecere pe aici, oamenii aceştia rămâneau să-şi mute grijile dintr-o zi în alta, cărându-le precum melcii îşi cară casele în spate şi prea puţin sunt printre cei care renunţă să îşi arunce cochilia grea şi s-o schimbe pe ceva mai fiabil. După ce am traversat strada în apropierea casei fratelui meu am prins din zbor două fraze schimbate de două doamne care la ora şase dimineaţa munceau în timp ce alţii dormeau. Prima era măturătoare, a doua era vânzătoare la un chiosc. „ – Şi în fiecare dimineaţă măturaţi pe aici? – Da, în fiecare dimineaţă, îi răspunse vânzătoarea lovind mătura de tulpina unui copac mai bătrân. – Păi, nu înţeleg, sunteţi plătită şi pentru asta? – Nu, dar dacă nu o fac eu, atunci cine să o facă? Şi aşa de abia mi-am găsit ceva de muncă, dacă vreau să am unde să lucrez trebuie să îmi dau interesul... . – Aşa e, îi tare greu, eu iaca abia a doua zi m-am angajat şi mă uitam că în jurul magazinului mereu era curat... ”

În Moldova e tare bine să ai angajaţi. Ai un singur salariat, dar primeşti în schimb un om bun la toate. Eficienţă maximă la preţuri minime. Nu este rău, dar oare cât de bine este?

Merg mai departe, trăgând după mine printre gropile străzii trollerul, care străpungea liniştea acelei dimineţi cu sunetul zgomotos emis de atingerea roţilor cu asfaltul. Dau nas în nas cu un câine, avea ochii cam flămânzi. Eu mă uit la el fără să mârâi, el se uită la mine şi mârâie. Cuţu pare suficient de agitat, eu par suficient de cu inima ridicata în gât. Cuţu, fii cuminte,- îi spun eu zâmbindu-i printre dinţi. O altă doamnă matinală care tocmai ieşise de după colţul unui bloc, perfect aranjată, mă întreabă dacă mi-e frică. Îi răspund negativ dând din cap, realizând că de fapt am spus o minciună foarte gogonată.

După amiază trebuia să mă întâlnesc cu foştii mei studenţi. Am ales terasa din faţa Palatului Naţional. Ajung cu vreo douăzeci de minute mai devreme, decât ora stabilită. Terasa e mare. Încep să aleg un loc cât mai potrivit pentru pălăvrăgeală. Am ales, am ales, până am cules masa care era deservită de o chelneriţă, care nu putea să scoată o vorbă în limba română. Decid să vorbesc nu pre limba ei, ci pre limba mea.

Îmi aduce meniul, unde găsesc o chestie foarte interesantă: o felie de apelsină se vinde la preţul de doi lei.

Hm, în mintea mea încep să se intersecteze o groază de întrebări, care mai de care mai profunde. În primul rând aş vrea să văd faţa unui român care ar dori o felie de apelsină. În al doilea rând sunt foarte curioasă să aflu ce poţi să faci cu o felie de apelsină de doi lei? În al treilea rând aş dori să văd cum îţi e servită această felie de doi lei, pe băţ, pe scobitoare sau într-o farfurie. În al patrulea rând nu înţeleg de ce se uită de sus în jos la mine chelneriţa aceasta cam scundă doar pentru că vorbesc în limba română? Sau poate vrea să mă ridic în picioare şi să-i aduc scuze, doar din simplul motiv că am avut impertinenţa să-i comunic un mesaj în limba foştilor ocupanţi interbelici?

Şi la urma urmei: de ce naiba Moldova mai este şi după 7 aprilie ţara feliilor de apelsină de doi lei??? Asta nu mai este o simplă curiozitate, ci un urlet de disperare! Şi mă gândesc cu groază că în acest moment încep să-mi car şi eu după mine dintr-o zi în alta cochilia despre care aminteam mai sus... .

Din păcate pentru această stimabilă angajată, duelul limbilor vorbite a durat pe parcursul întregii întâlniri, iar la final s-a ales cu o recomandare de a se înscrie la nişte cursuri de studiere a unei noi limbi străine pentru ea şi anume limba română, cică ajută în carieră de când cu dracii aceştia din AIE.

A doua zi am părăsit în grabă Chişinăul. Nici după ce am locuit acolo doisprezece ani, acest oraş nu încearcă să mă convingă că ar trebui să rămân... .