Oficiali ai Uniunii Europene au salutat la data de 31 mai 2013 alegerea noului cabinet de miniștri de la Chișinău. Acesta va fi condus de ex-ministrul afacerilor externe și integrării europene, Iurie Leancă. În acest context, Uniunea Europeană va continua să sprijine eforturile autorităților pentru implementarea reformelor structurale în Republica Moldova, dacă acestea vor avea o dimensiune socială și se vor face în direcția obținerii unor beneficii tangibile pentru populație. (Europe Press Release, Gov.md)
După un an de stabilitate aparentă[1], Republica Moldova s-a întors iarăși în criza politică. De această dată, Republica Moldova a rămas fără prim-ministru și președinte al parlamentului. În interiorul Alianței pentru Integrare Europeană au apărut fisuri și contradicții din cauza intereselor economice, dar și politice diferite. În consecință această țară a pierdut statutul de lider în cadrul ”Parteneriatului Estic”, iar partenerii occidentali nu mai sunt atât de convinși că autoritățile de la Chișinău vor reuși să gestioneze corect proiectele economico-sociale și procesele politice pe care s-au angajat să le implementeze și pentru care au primit asistență financiară și politică externă.
În această analiză vom încerca să identificăm factorii ce au condus la apariția unor divergențe între discursul oficial și acțiunile concrete ale reprezentanților politici, precum și contradicțiile dintre interesele elitei politice și cele ale societății civile.
Ce-și dorește elita politică din Republica Moldova?
Continuare EAPR