 |
| Captură: Google |
Sunt cu ochii țintă pe ceea ce se întâmplă în Ucraina. Situația este din ce în ce mai gravă în țara vecină. Morți, răniți, oameni de o parte și de alta a baricadei... . Unii își urlă neplătiți durerea, alții plătiți. Primii morți ruși. Probabil Putin deja a fost blestemat și de către ai lui, nu doar de către ucraineni, pe care el îi alintă cinic ”frați”.
Încerc să-mi dau seama: ce se ascunde după toată această dovadă de ”curaj” maxim de a fi ”luat” Crimeea fără niciun glonț și destabilizarea situației în Est? Totul mă duce la concluzia că el, Putin, tare se teme de ceva, dacă insistă să vadă Ucraina la picioarele sale, târându-se și implorând milă. Nu se va întâmpla așa ceva. Ucrainenii sunt cei mai urâți frați ai rușilor pentru că întotdeauna au luptat pentru libertate personală. Și nu contează împotriva cui: împotriva cuceritorilor sau împotriva alor lor lideri care îi furau!
Concluzia: Putin se teme de libertate. S-a luat el pe sine prizonier și nu mai știe cum să se elibereze. Da! Putin e propriul său prizonier! El e începutul propriul sfârșit.
Mi-a fost frică să rostesc cuvântul ”război”, dar săptămâna aceasta am făcut-o. Și m-am simțit atât de slabă după... .
Gândesc în paralel: la Moldova și la Ucraina. Dacă în Ucraina se va întâmpla asta, în Moldova ar putea să urmeze asta... . Dacă noi nu rezistăm, ei nu mai au nicio șansă și invers... . Iresponsabilitate avem în ambele țări. Ai lor de frică să nu curgă sânge, ai noștri de frică să nu piardă fotolii.
De fapt, și de o parte, și de cealaltă problema are doar o singură variabilă: teama să nu se găurească buzunarele unor aleși ai poporului sau ai sorții, sau puteți să le spuneți cum doriți. De aceea și se tărăgănează decizii, de aceea și nu apar soluții. De aceea și va curge sânge.
O să mă opresc aici. O să mai adaug doar atât: viitorul nostru depinde foarte mult de cum reușesc ei, ucrainenii, să-și aranjeze viitorul și relația cu poporul ”frățesc”.
