Dmitrii Rogozin nu ne-a dezamagit. Pe contul sau de twitter a numit Republica Moldova cotet si face trimitere la un aricol postat de Nezavisimaia Gazeta.
Dmitrii Rogozin nu ne-a dezamagit. Pe contul sau de twitter a numit Republica Moldova cotet si face trimitere la un aricol postat de Nezavisimaia Gazeta.
Cred că e cazul să-l lăsăm pe Dmitrii Medvedev să-și mai țină liniștit ultimele discursuri politice. Nu cred că i se va mai oferi posibilitatea să o facă în următorii șase ani..., cum nu prea cred că va deveni următorul premier al Federației Ruse.
Citiți discursul în original aici și o să înțelegeți că Moscova are în primul rând nevoie de lume și doar după aceea lumea de Moscova.
Așadar, la data de 04 martie 2012 în Federația Rusă vor avea loc alegeri prezidențiale. După cum v-am obișnuit, am postat pe acest blog de mai multe ori unele rezultate ale Centrului Rus de Studiere a Opiniei Publice. Acestea sunt datele ultimele sondaje, realizate în ultimele trei săptămâni. Ca să nu facem partizanat pentru un singur centru de analiză sau cercetare, vă mai las un link al Centrului LEVADA, cunoscut pentru rezultatele diferite oferite în comparație cu alte centre de cercetare.
Este interesant ce spun analiștii de la LEVADA: 78% din cetățenii ruși sunt convinși că Vladimir Putin va câștiga alegerile pentru funcția de președinte al țării. Jumătate din cei intervievați sunt siguri că acest lucru se va întâmpla încă din primul tur. Chiar dacă cel de-al doilea va avea loc, tot actualul premier ar ieși învingător, sunt de părere cetățenii ruși. Între 55% și 57% l-ar alege pe Putin în locul oricărui altui candidat pentru această funcție.
Pe 10 ianuarie 2012, candidatul pentru funcția de președinte al Federației Ruse, Vladimir Putin, și-a prezentat progeamul electoral. Documentul este un prim draft al programului său electoral, după cum este menționat în textul apărut pe pagina persoanală de internet (www.putin2012.ru) a candidatului pentru funcția de șef al statului și a fost aprobat la Congresul al XII-lea al partidului Rusia Unită. El este completat în permanență cu sugestiile făcute de către cetățenii ruși, simpatizanți ai lui Vladimir Putin.
Premierul rus, Vladimir Putin, a anunțat pe 27 noiembrie 2011, în cadrul reuniunii Congresului partidului Rusia Unită, formațiune politică aflată la guvernare, că acceptă propunerea colegilor săi de a-și înainta candidatura pentru funcția de șef al statului. Evenimentul avea loc cu doar o săptămână mai devreme de alegereile parlamentare din Federația Rusă.
Alegerile prezidențiale din Federația Rusă vor avea loc la data de 4 martie 2012.
Programul electoral prezentat de actualul premier rus conține direcții de acțiune în toate domeniile vieții sociale, direcții și obiective externe, precum și bilanţuri ale perioadei în care acesta s-a aflat în funcția de șef al statului (între anii 2000 – 2008), dar și în cea de șef al guvernului Federației Ruse.
Un program electoral domol. Cauze
Alegerile parlamentare din Federația Rusă, organizate pe 4 decembrie 2011, au avut un final mai puțin plăcut pentru actuala conducere de la Kremlin. Nu numai că s-a micșorat numărul de locuri obținute de către membrii partidului Rusia Unită în cadrul Dumei, dar au avut loc și proteste ale opoziției care a scandat de mai multe ori că cere anularea rezultatelor alegerilor, pe motiv că acestea ar fi fost fraudate. În condițiile nou create, campania pentru alegerile prezidențiale a candidatului Vladimir Putin a suferit schimbări considerabile de paradigmă. Conținutul acesteia a fost adaptat noilor împrejurări, astfel încât să nu trezească și mai mult nemulțumirea populației care a ieșit în stradă în toate orașele mari ale țării, cerându-și dreptul la alegeri corecte.
Deși, cei doi lideri de la Kremlin au făcut schimb de discursuri, actualul președinte rus preluând partea hard a discursurilor, adică pe cea dură, în care erau condamnate acțiunile și protestele manifestanților, în timp ce Vladimir Putin a acceptat să promoveze un discurs soft, tolerant față de opoziție, liderii celorlalte partide extraparlamentare nu au renunțat la acțiuni și manifestații anti-guvernare. Aceștia continuă să protesteze, iar pe 4 februarie 2012 va fi organizat unul dintre cele mai mari mitinguri, în timpul căruia organizatorii vor cere conducerii de la Moscova să renunțe la acțiunile și metodele autoritare de guvernare și să creeze condiții optime pentru protejarea și asigurarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Schimbul de atitudine nu a contribuit prea mult la îmbunătățirea imaginii premierului rus, care va fi tratat și în continuare ca un creator al unui regim autoritar căruia îi displace opoziția.
Devine evident că electoratul rus trece printr-o schimbare majoră de atitudine, de poziție, dar și de structură. Modificarea preferințelor cetățenilor ruși cu drept de vot este iminentă, chiar dacă nu va fi majoră și alegerile din martie 2012 vor avea rezultatul pe care toți îl intuiesc. Candidatul Vladimir Putin are și în continuare cele mai mari șanse să devină președintele Federației Ruse pentru următorii cinci ani, dar efortul pentru obținerea victoriei va fi mai mare. Un discurs moderat, în care Putin își dorește un dialog constructiv cu opoziția ar trebui să diminueze considerabil procesele care au declanșat divizarea societății între pro- și contra-putiniști. Te termen mediu, însă, procesele sociale, caracterizate prin împotriviri stradale, vor schimba structura conducerii de la Kremlin.
Nevoile sociale ale cătățenilor ruși, preocupați în ultima perioadă tot mai mult de viața politică, este partea, poate, cea mai importantă a programului electoral. Domeniul social și retorica utilizată de elita politică rusă au permis de foarte multe ori construirea unei punți între politician și cetățean. Aparent preocupat de nevoile sociale, economice și mai puțin politice ale alegătorului său, liderul politic rus i-a alimentat acestuia încrederea folosind imaginea proiectată de trecutul sovietic în care a fi super putere era cel mai important lucru. Tipul de dezvoltare extensiv nu a fost condamnat niciodată. Dimpotrivă, acesta a rămas în mentalitate ca o condiție de bază pentru a fi prezent în procesele de luare a deciziilor la nivel internațional.
Dar Rusia actuală, deși este moștenitoarea de jure a unui imperiu, se confruntă cu destule probleme. Acest lucru este recunoscut de opinia publică rusă, cea care a rămas neafiliată conducerii, de experții economiști, de mediul de afaceri rus și străin. Rusia actuală pierde teren, inclusiv pe filiera energetică, pentru că prețul pe care îl plătește pentru a rămâne în topul statelor decidente în domeniul securității energetice este destul de mare. Alternativa la hidrocarburile rusești, oferite de proiectele energetice care sunt dezvoltate în prezent prin ocolirea Federației Ruse, vor avea drept consecință nu doar independența energetică a agenților economici europeni, dar vor mai reduce din influența acestui stat pe piețele internaționale. De unde vor mai lua liderii de Kremlin resursele necesare pentru asigurarea stabilității sociale?
Conținutul programului electoral a fost adaptat noilor condiții social-politice. Structura lui, însă, arată o oarecare ezitare a lui Vladimir Putin în a mai încuraja ambiția Rusiei de a deveni o superputere, pentru că sintagma lipsește din textul documentului. Putin candidatul nu se mai joacă cu ambiția și grandoarea poporului rus, ci recunoaște că e nevoie să fie construită o Rusie puternică, capabilă să facă față noilor provocări și amenințări ale unei lumi tot mai complicate.
Continuare pe site-ul CSEEA
Doar atunci când părăsim, fie și pentru o perioadă scurtă de timp, locul care ne oferă confort sufletesc maxim, percepem cât de mult îi datorăm acestuia și ce conexiune s-a creat între el și mine. Este una dintre acele iubiri cu care nu poți să trișezi. Iubesc Bucureștiul pur și simplu, fără să mă oblige să fac acest lucru. Relația dintre mine și el e firească și de durată. Nu am simțit alt loc după localitatea în care m-am născut ceva mai aproape de mine, decât orașul în care am dorit cel mai mult să revin deja de câțiva ani buni.
Probabil unii se întreabă, ce-mi veni de aduc la această oră ode unui oraș plin de țigani, cum l-au etichetat niște parveniți, coborâți din autocar sau tren la Gara de Nord după prima gură de oxigen trasă în piept. Pentru orice lucru există o explicație.
Am plecat acum câteva ore din București. Nu o scriu ca să mă laud (unii chiar cer să o fac mai insistent și mai cu mult curaj), ci doar ca să confirm loialitatea față de locul care m-a acceptat pentru ceea ce sunt și pentru modul în care gândesc, fără a mă judeca chiar și atunci când plec pentru o perioadă mai lungă de timp. El e mereu acolo și mă așteaptă, chiar dacă uneori pare bosumflat și se răzbună prin ploi, furtuni și ninsori, care mie nu-mi plac deloc.
Sunt în Sofia, dar ochii și rațiunea nu contenesc să tot facă abuz de comparație ca metodă de analiză.
Este un oraș verde, dar cu un aer ciudat, străin. Singurul lucru cunoscut sunt literele, care arată direcția, denumirile instituțiilor publice, ale centrelor de cercetare, ale străzilor, semnificația și conținutul cărora le intuiesc, fără să depun prea mult efort. Mi-am amintit involuntar de Tirana, chiar dacă logica și arhitectura este un pic altfel. Nu știu de ce, dar s-a întâmplat... .
Oricum, este prematur să judec numai după câteva ore de prezență fizică aici.
Vom vedea mâine dacă percepția va lua o altă formă, un alt sens, o altă perspectivă.
De un lucru sunt absolut sigură: Bucureștiul e al meu!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
