De unde a luat Rusia 4 mln. de locuitori în plus? Crimeea i-a dat doar 1,9 mln. ...

trieste-vegetarian.blogspot.com

Ziua de ieri a început cu următoarea știre: o mină (de tip fougasse, din franceză) aruncată din partea Ucrainei a explodat într-o casă de locuit pe teritoriul Rusiei. În rezultat mai multe persoane au fost rănite, iar una a decedat. Ironia face ca localitatea în care această mină a explodat să se numească Donețk, regiunea Rostov pe Don.

Prima reacție la această știre: americanii fac tot posibilul ca să-i provoace pe ruși să folosească armata terestră.

Săptămâna trecută a trecut sub același semn al războiului informațional. A fost duelul televiziunilor. Cine pe cine a blocat și mai ales cum au îndrăznit moldovenii să blocheze transmisiunea postului de televiziune Russia 24 pe teritoriul republicii???  

Luni, 07 iunie 2014, presa ucraineană anunța că Ucraina își controlează toată frontiera estică. Lavrov era întâmpinat cu huiduieli și cântece despre Putin în Sofia. Dar despre asta rușii au uitat să menționeze, promovând doar partea în care:

”... In Sofia Sergey Lavrov spoke at a scientific conference "Bulgaria-Russia. 135 years of diplomatic relations: Past, Present and Future ", and then met with compatriots. Russian FM also visited the parish of the Russian Orthodox Church... .”

Săptămâna începea bine, mai ales după ce orașul Slaviansk fusese eliberat.

Chiar și așa, devine evident că ceva, totuși, trebuie să se întâmple, că doar nu poți să lași două republici autoproclamate, nerecunoscute, separatiste, teroriste fără susținere. Este nevoie de provocări sau manevre prin care să le poți face transfuzii de provizii și muniții. Și aici soluția ar fi știrea cu care s-a încheiat săptămâna: Ucraina încearcă să provoace Rusia să implice trupele terestre.

Pe de altă parte, chiar dacă rușii susțin în continuare anexarea Crimeei, ei încep să-și pună tot mai multe întrebări de genul: cât de util este acest război, care sunt consecințele, ce prejudicii aduce imaginii țării susținerea oferită teroriștilor, de ce mor subit angajați ai serviciilor secrete sau militari care oficial sunt în concedii? Dar atunci când chiar liderul, Vladimir Putin, apreciază talentul propagandistic al lui Joseph Goebbels, decizi pentru sine că nu mai are niciun rost să cauți răspuns la întrebările pe care și le pun rușii.

Decizia, însă, o iei în minoritate pentru că realizezi că încă mulți internauți români se documentează despre evenimentele din Ucraina din publicații precum Vocea Rusiei. E ușor, accesibil, e în română, cu multe poze, colorat, și dacă mai pui că alții gândesc pentru tine și nu mai este nevoie să depui efort suplimentar ca să gândești ce ai citit, atunci e și mai bine. În plus, dacă nu te cunoștea nimeni până atunci, bagi câteva comentarii la știrile despre cât de rău este să trăiești în România și brusc devii expert pentru această publicație. Și te publică. Pentru că tu ești vocea României. Că doar nu o să-l contrazică rusul pe român despre ceea ce se întâmplă la București? Și uite așa persoane care nu vorbesc rusa, care nu vorbesc ucraineana, cărora nu li se acordă atenție în propria țară brusc devin experți în criza ucraineană și afaceri regionale. Orgoliile sunt mângâiate.

Cine spunea că România are nevoie urgentă de o generație nouă de experți în relațiile internaționale avea, are și va avea mare dreptate. Percepția despre spațiul ex-sovietic, despre realitățile și problemele cu care se confruntă acesta este atât de firavă, încât este greu de înțeles cum de încă mai suntem de partea celor drepți în această criză ucraineană? Gândim acest spațiu primitiv și în consecință acționăm primitiv.

Pe 09 iunie 2014 presa de la Chișinău începuse să bombardeze insistent publicul cu știri despre economia Transnistriei. Banii ruși și neruși din bugetul nerecunoscutei republici nistrene s-au cam terminat. Lui Șevciuk i s-ar pregăti înlocuirea. Știrea era confirmată chiar de Moscova. Publicația rusească Nezavisimaia Gazeta scria mai devreme cu o zi că pușculița are o gaură, nu neapărat invizibilă. Creditorul nu mai era atât de darnic. Salariile bugetarilor au scăzut, dar nu și al celor de rang înalt. Ștanski vacanța nu o va rata, nu vă faceți griji.

În aceeași zi Revista 22 preia un articol semnat de Vitalie Ciobanu pentru Europa Liberă de la Chișinău despre războiul informațional ruso-moldovenesc. Din păcate, articolul are doar 570 de vizualizări în România. Prea puțin ca să combați Vocea Rusiei prin argumente. Publicul român se cere a fi educat și despre Ucraina, dar încă și despre Republica Moldova. Urgent.

Știrile despre Tiraspol inundă și spre seară presa din Republica Moldova. Evgheni Șevciuk se presupune că ar fi grav bolnav. În acest context, este și mai necesar a i se pregăti înlocuirea.

Reacția Parlamentului de la Chișinău? Dezbateri și adoptarea unei declarații privind situația din Transnistria. Atât. În rest, Dumnezeu le-o organiza el cum știe mai bine.

Săptămâna s-a încheiat cu această postare pe rețelele de socializare a președintelui ucrainean, Petro Poroșenko:

Президенту України щойно доповіли зі штабу АТО, що українські військові з боями дійшли до Луганського аеропорту.

Слава Україні!

Nu mă pricep la războaie, dar războiul deschis, proclamat, ”asumat” (că tot e la modă) a fost foarte și foarte aproape de noi. Unii își creează oportunități să fie provocați, intenționat. Alții pur și simplu negociază interese, energetice mai ales, într-o manieră orgoliasă. Între timp, în Ucraina valul de repulsie pentru mașinăria politică (anume politică) europeană crește. Și tare mă tem că rezultatul ar putea fi unul neașteptat și anume ucrainenii să le dea europenilor din gașca Merkel-Hollande, cu extensie Medvedciuk, o lecție de principii și valori europene... . Eu nu cred că liderii europeni sunt impotenți. Mai degrabă ei contribuie la crearea unei asemenea impresii generale. Se ascund după interese naționale, după mecanisme complicate de luare a deciziilor ca să-și negocieze parteneriate separate. Dar problema e că folosesc aceleași instrumente ca și Gazpromul: negocierile bilaterale. Și nu există astfel șanse să constrângi Kremlinul să se răzgândească să nu mai chinuie Ucraina și să nu mai gâtuie sistemul de norme internaționale, când practic susții metoda, instrumentul și mijloacele de acțiune. Într-adevăr, Rusia este mai utilă în cadrul sistemului decât în afara acestuia. Dar când îi dai motive să supraviețuiască în afara sistemului sau contribui la crearea unui sistem paralel, atunci șansele ca această criză să fie soluționată în timpul cel mai apropiat se minimizează. Sisteme paralele, standarde duble, drept internațional public aplicat selectiv, interese naționale superioare altor interese naționale... și rezultatul nu poate fi decât unul: zgâlțâială politică la nivel global și urgenta necesitate de reevaluare a fundamentului pe care s-a construit această stabilitate aparentă.

Despre cum l-au ucis moldovenii pe Dodon puteți să aflați AICI. Alt link unde Primakov recunoaște că mașinăria propagandistică rusească a cam luat-o razna, puteți găsi AICI.

PS 1: R.I.P. Valeria Novodvorskaya... .

PS 2: Îmi pare rău că ucrainenii au considerat că Deșcița le e mai util în Varșovia decât la Chișinău.

PS 3: Institutul Gaidar a publicat raportul lunii iunie 2014 despre situația economică a Federației Ruse. Concluzii: elefantul nu e tocmai roz. Polemicile despre ”de unde luăm bani pentru Crimeea sau alte enclave?” devin tot mai actuale. Naționalizarea fondurilor de pensii de stat ar putea fi o soluție, susține ministrul dezvoltării economice al Federației Ruse, A. Uliukaev. Ministrul finanțelor, A. Siluanov, îl contrazice susținând că de fapt procesul poate fi numit ”confiscare de bani pentru Crimeea și Sevastopol.”

Ratificarea Acordurilor de Asociere: între simbolistică și pragmatism

Angela Gramada

La data de 03 iulie 2014 Senatul României a ratificat Acordurile de Asociere cu Uniunea Europeană semnate de Georgia, Republica Moldova și Ucraina. Astfel, România a fost primul for legislativ al unui stat european care a ratificat aceste documente importante pentru viitorul acestor țări. (MAE al României, MAEIE, Forbes UA, TSN.ua, All Moldova, Ukrainskaya Pravda)

Ratificarea Acordurilor de Asociere cu Uniunea Europeană, semnate la data de 27 iunie 2014 de către Georgia, Republica Moldova și Ucraina reprezintă un act simbolic pentru toate părțile implicate în acest proces. Bucureștiul a trimis pentru prima dată un mesaj unitar, chiar dacă majoritatea cunoaște că susținerea cea mai mare prin acest act se oferă Chișinăului. Astfel, promisiunea de a fi primul stat care ratitică în cadrul forului său legislativ Acordul de Asociere (AA) a fost probată prin acțiuni concrete. Un alt element foarte important care se cere a fi menționat aici o constituie faptul că toate aceste state membre ale Parteneriatului Estic, care au finalizat procedura de negociere și semnare a AA-urilor cu UE sunt priorități în cadrul politicii de asistență oficială pentru dezvoltare (prescurtat AOD) a României. Ceea ce pentru București poate fi tratat ca a fi un un ”act de onoare” de a-și fi susținut promisiunea, pentru Republica Moldova, Georgia și Ucraina reprezintă un act simbolic și o dovadă de abordare unitară a vecinătății estice de către politicienii români. Evenimentul mai poate fi tratat ca un act simbolic și pentru politica externă a României. Este pentru prima dată când Bucureștiul pare să privească în direcția Estului (a Europei de Est și a Caucazului de Sud) în același timp cu toată Europa. Desigur, interesele României și cele ale Germaniei sau Franței în această parte a lumii nu pot fi comparate, dar abordate separat ele scot la iveală o schimbare ușoară de paradigmă, care obligă la aprecierea actului de ratificare a AA-lor cu aceste state.

Chiar și așa, nu trebuie să abordăm acest act de ratificare a Acordurilor de Asociere ca fiind o etapă finală a elaborării unei strategii pentru Europa de Est sau Caucazul de Sud din partea României. Ratificarea în forul legislativ de la București a acestor documente este în primul rând o inerție provocată de evenimentele care au loc în Ucraina, iar Republica Moldova este principalul beneficiar al unei asemenea abordări.

Ce înseamnă pentru parcursul relațiilor bilaterale româno-ucrainene această ratificare?

Încă în luna ianuarie și apoi și pe parcursul lunii februarie curent, în mai multe publicații rusești au apărut articole semnate de jurnaliștii ruși, dar și români, prin intermediul cărora aceștia încercau să înrăutățească calitatea relațiilor bilaterale dintre România și Ucraina și așa destul de fragilă din cauza unor subiecte sensibile, precum situația minorității românești de pe teritoriul statului vecin sau a altor teme-problemă. Instrumentele și tactica folosită de partea rusă au fost, însă, greșite în ceea ce privește România, căci la București mesajele au fost interpretate altfel. Astfel, deși a ezitat de foarte multe ori, România a reușit să trimită un mesaj unitar (președinție, parlament, guvern, MAE) de susținere a integrității Ucrainei.

La o atentă monitorizare a presei din această perioadă se poate vedea că ucrainenii au apreciat ratificarea Acordului de Asociere de către România, în ciuda faptului că Rada ucraineană încă nu au finalizat procedura internă de ratificare a documentului. Dar, ceea ce a făcut România, apoi guvernul Lituaniei și Parlamentul Republicii Moldova obligă Ucraina să urgenteze procedura de ratificare a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană.

Ezitarea Ucrainei pare să aibă o explicație de natură internă, care se referă la integritatea teritorială a țării, adică are o legătură directă cu modul în care se desfășoară negocierile cu partea rusă pentru retragerea de pe teritoriul Ucrainei. Presa ucrainenă face trimiteri la surse din cadrul cabinetului de miniștri, care confirmă că tărăgănarea procesului de ratificare a AA-ului este cerută de Rusia (http://www.pravda.com.ua/rus/news/2014/07/5/7031036/). Într-un articol publicat la data de 05 iulie 2014 este menționat faptul că dacă Ucraina nu ar fi fost de acord cu negocieri în format ruso-europeano-ucrainean, atunci Kievul nu ar fi sărbătorit în același timp cu Republica Moldova și Georgia semnarea Acordului de Asociere. Un preț destul de mare pentru integritatea și securitatea țării, dar care merită toate aceste eforturi pentru că angajează Ucraina nu atât din punct de vedere economic prin DCFTA, cât din punct de vedere al proceselor de democratizare și europenizare a țării, ceea cu ce rușii nu au fost de acord încă de la început. Explicația poziției Rusiei este simplă: nu a fost de acord cu ceea ce se întâmplă în Ucraina începând cu 22 noiembrie 2013 pentru că se tem că procesul se poate finaliza la Moscova.

Revenind la relația bilaterală dintre România și Ucraina, trebuie să menționăm aici că prin ratificarea Acordului de Asociere de către Parlamentul de la București, cele două state vecine au reușit să valorifice fereastra de oportunitate deschisă încă în luna februarie curent. Este un moment plin de simbolism, dar care oferă perspective unice de îmbunătățire a raporturilor bilaterale.

România în această perioadă, cât Kievul este preocupat de securitatea națională și integritatea teritorială a țării, ar trebui să regândească sau să elaboreze o strategie nouă de abordare a relației bilaterale cu Ucraina. Este un lucru pe care îl cere nu doar apropierea Rusiei de frontiera României, cât mai ales gestul simbolic ratificare al Acordului de Asociere, care trebuie susținut și prin alte acțiuni concrete. Acest lucru va fi extrem de greu de realizat în contextul apropierii alegerilor prezidențiale în România.

Care dintre candidații la funcția de președinte al României își va asuma Ucraina, adică o strategie pentru Est, în platforma sa electorală? Asumarea Ucrainei, la pachet cu Republica Moldova și nu numai, înseamnă asumarea unei politici externe angajate în regiune, înseamnă mărirea gradului de implicare, înseamnă mai multă responsabilitate și obligații.

Poate Bucureștiul să se reinventeze ca jucător? 

The Epoch Times: ”În Ucraina s-a votat pentru securitate şi stabilitate naţională” (interviu)

Foto: Angela Grămadă

Cercetătoarea pe spaţiul post-sovietic Angela Grămadă a comentat la cald într-un interviu pentru Epoch Times rezultatele alegerilor din Ucraina. ”Iulia Timoşenko a avut un discurs agresiv îndreptat împotriva Federaţiei Ruse. Petro Poroşenko a vorbit despre faptul că trebuie găsite soluţii pentru a convieţui cu Rusia lui Putin şi mai puţin despre război. A avut câştig de cauză discursul axat pe evitarea conflictului şi necesitatea găsirii unei soluţii pentru reluarea dialogului cu Rusia, obligatoriu promovat la pachet cu lupta împotriva corupţiei”, explică experta.

Epoch Times: Cum vă explicaţi victoria clară a lui Petro Poroşenko din primul tur în alegerile prezidenţiale din Ucraina? Cât este victoria lui şi cât înfrângerea lui Timoşenko?

Nimeni nu avea dubii că Petro Poroşenko va câştiga aceste alegeri. Marea întrebare era: cum le va câştiga – din primul tur sau din al doilea? Cetăţenii ucraineni au demonstrat din nou că îşi doresc schimbare, îşi doresc stabilitate, securitate şi că pot lua decizii în momente în care politicienii nu reuşesc să ajungă la un consens. Nu pot să spun că rezultatele exist-poll-ului arată o înfrângere a Iuliei Timoşenko. Este mai degrabă o primă bătălie câştigată de ţară în faţa unui duşman puternic.

Continuare The Epoch Times

Va aduce semnarea Acordului de Asociere Republica Moldova mai aproape de UE?

Semnarea Acordului de Asociere dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova poate însemna începutul sfârșitului oscilației politicii externe a Moldovei între Vest și Est. Într-adevăr, este un moment istoric care ne va aduce nu doar oportunități economice, dar și instrumente de control asupra instituțiilor statului, transfer de bune practici și politici europene, precum și un monitoring extern, european, mai riguros. Noi ne-am obișnuit să vorbim despre Uniunea Europeană doar în termeni de “valori”, “principii”, “democrație”, fără să le înțelegem sensul. Dar, aprofundarea proceselor de integrare europeană și apropierea de UE presupune și asumarea unor obligații, presupune responsabilitate și acțiune. Unele fără celelalte nu pot să funcționeze.

Continuare Radio Chișinău

E prea simplist sa-l reduci pe Rogozin...

www.neurope.eu

E prea simplist sa spui ca Rogozin nu trebuie sa fie bagat in seama. Asa ar trebui sa nu mai luam in seama actiunile Rusiei peste tot in spatiul ex-sovietic: Transnistria, Abhazia, Osetia, Ukraina, etc. Intentionat nu le numesc pe toate. Eu nu sunt contabilul care sa le numere problemele rusilor. Vorbesc din perspectiva cetateanului unui stat care are frontiera cu Ucraina si in care Rusia nu este chiar Maica Tereza. Dimpotriva.

Intr-adevar, fata de Rogozin poti sa ai doua atitudini in acest moment: sa-l ignori, ori sa nu-l ignori. Noi am ales sa nu-l ignoram. Punand asemenea persoane in functii cheie (vice-premier), Moscova isi arata, de facto, atitudinea fata de partenerii ei, unii dintre ei chiar strategici. Dar noi trebuie sa ascultam, sa negociem cu el, trebuie sa dam dovada de profesionalism, chiar daca Moscova ne desconsidera si pune in asa functii inalte clovni. Altfel am fi tratati cu si mai multa aroganta.

Rusia de cateva luni nu are o problema doar cu Ucraina. Ea si-a creat o problema cu toata lumea si acum asteapta respect cand chiar ea nu a dat dovada de respect. A ramas singura in aceasta parte a Europei, unde toti vor prefera sa o scoata din diferite ecuatii pentru ca a pierdut credibilitatea. Acum face incercari disperate ca sa mai gaseasca un aliat, iar daca nu un aliat, atunci macar un dusman pentru Ucraina. Frica de singuratate in cadrul sistemului de relatii internationale (izolarea) poate duce la incurajarea unor asemenea discursuri. Dar consecintele nu sunt tocmai cele scontate: Romania s-a apropiat mai mult ca niciodata de Ucraina si acest lucru nu ii convine Moscovei. Ce spera Kremlinul ca se va diviza, tocmai s-a unit.

Sunt de parere ca Rogozin ne face o favoare in momentul de fata. El discrediteaza cu mandat de la Putin Rusia, contribuie la atragerea atentiei asupra conflictelor din regiune, internationalizeaza problemele. Este una dintre tacticile elementare folosite in procesele de negociere. 

Putin e propriul său prizonier

Captură: Google

Sunt cu ochii țintă pe ceea ce se întâmplă în Ucraina. Situația este din ce în ce mai gravă în țara vecină. Morți, răniți, oameni de o parte și de alta a baricadei... . Unii își urlă neplătiți durerea, alții plătiți. Primii morți ruși. Probabil Putin deja a fost blestemat și de către ai lui, nu doar de către ucraineni, pe care el îi alintă cinic ”frați”.

Încerc să-mi dau seama: ce se ascunde după toată această dovadă de ”curaj” maxim de a fi ”luat” Crimeea fără niciun glonț și destabilizarea situației în Est? Totul mă duce la concluzia că el, Putin, tare se teme de ceva, dacă insistă să vadă Ucraina la picioarele sale, târându-se și implorând milă. Nu se va întâmpla așa ceva. Ucrainenii sunt cei mai urâți frați ai rușilor pentru că întotdeauna au luptat pentru libertate personală. Și nu contează împotriva cui: împotriva cuceritorilor sau împotriva alor lor lideri care îi furau!

Concluzia: Putin se teme de libertate. S-a luat el pe sine prizonier și nu mai știe cum să se elibereze. Da! Putin e propriul său prizonier! El e începutul propriul sfârșit. 

Mi-a fost frică să rostesc cuvântul ”război”, dar săptămâna aceasta am făcut-o. Și m-am simțit atât de slabă după... . 

Gândesc în paralel: la Moldova și la Ucraina. Dacă în Ucraina se va întâmpla asta, în Moldova ar putea să urmeze asta... . Dacă noi nu rezistăm, ei nu mai au nicio șansă și invers... . Iresponsabilitate avem în ambele țări. Ai lor de frică să nu curgă sânge, ai noștri de frică să nu piardă fotolii. 

De fapt, și de o parte, și de cealaltă problema are doar o singură variabilă: teama să nu se găurească buzunarele unor aleși ai poporului sau ai sorții, sau puteți să le spuneți cum doriți. De aceea și se tărăgănează decizii, de aceea și nu apar soluții. De aceea și va curge sânge. 

O să mă opresc aici. O să mai adaug doar atât: viitorul nostru depinde foarte mult de cum reușesc ei, ucrainenii, să-și aranjeze viitorul și relația cu poporul ”frățesc”.

Efectul Crimeea asupra economiei ruse: banii pleacă, problemele se înmulțesc

Foto: Angela Grămadă

Niciodată nu am așteptat atât de mult raportul Institutului Gaidar ca acum. Am vrut să văd cum se manifestă efectele ”Crimeea” asupra principalilor indicatori macroeconomici în Federația Rusă la o lună după agresiunea asupra statului vecin ”frățesc”. 

Cifrele par a fi ”înduioșătoare”. Rezervele valutare în aur scad. Acum au atins cifra de 484 mlrd $. Doar pentru salvarea rublei au fost cheltuite în luna martie 2014 peste 22 mlrd $. Aproximativ 35 mlrd $ au fost retrase de pe piața rusească doar în luna martie 2014. Aceeași sumă a fost retrasă și în perioada ianuarie-februarie 2014, iar experții prognozează că până la sfârșitul anului ar putea să fie retrase aproximativ 150 mlrd $ de pe piața rusească dacă situația din jurul Ucrainei se va agrava. Și asta nu e tot. Tot mai mulți bani pleacă din Rusia sub diferite forme. Investitorii se retrag. 

Toate acestea contribuie la scăderea activității investiționale și influențează negativ dinamica economiei. Între timp, popularitatea lui Putin crește. Situația dată  Kremlinul o valorifică prin sporirea controlului ideologic și politic asupra vieții sociale.

Raportul îl găsiți aici.