Sudul Moldovei – aici inima bate mai intens...

Nu mai este un secret pentru nimeni locul unde m-am născut: satul Brânza, raionul Cahul (în acte este trecut Slobozia Mare – au glumit cei de la maternitate sau poate doreau să fiu de-a lor, adică slobozeancă)!

Articol preluat de CURAJ.NET

Foto: Limba Soacrei, Hânceşti

Deşi mulţi „moldoveni” nu au o părere prea bună despre sudul Moldovei, inima mea bate aici mai intens, aerul este mai curat, culorile sunt mai vii, iar oamenii.... oamenii sunt mai blanzi, mai domoli, mai AI MEI, mai Oameni... .

Foto: o Cooperativă, oraşul Leova, Lăpuşna

Aveam emoţii înainte de a reveni acasă. Nu ştiu de ce... . Vroiam să inspir aerul îmbibat cu libertate, să mă molipsesc de optimism..., poate acesta este motivul, încă nu am reuşit să înţeleg ce-i cu democraţia în Moldova, este sau nu este dorită, este sau nu este apreciată... .

Foto: intrarea în raionul Cantemir

Drumul spre casă a fost aglomerat de peisaje superbe. Ochii reuşeau să fotografieze fiece firicel de iarbă, fie aceasta chiar şi îngălbenită, fiecare cal priponit la marginea drumului, fiecare copac, fiece frunză ridicată în sus de vântul rece, aruncată pe parbrizul maşinii şi înapoiată soarelui colţos de către Gicu cel grăbit - prietenul fratelui meu şi şoferul nostru din acea zi... .

Foto: o turmă de oi, undeva prin raionul Cantemir

Am încercat să petrec cât mai mult timp cu părinţii mei în orele puţine în care am fost acasă şi nu am reuşit să colind satul în căutarea imaginilor şi memoriilor. Dar chiar şi aşa, am aflat că omul de rând, deşi se simte mai liber, nu este foarte fericit. Criza economică a pătruns în toate colţurile ţării. Care stă în închisorile din Austria, care îşi aduce obolul la creşterea Rubliovcii, pe la Moscova - moldovenii au evadat din comunism la propriu... . Bunicii noştri sunt îngrijoraţi pentru faptul că le va întârzia pensia: sunt gata să o aştepte şi câteva luni, dar numai să vină (aş trimite-o pe Lăguţa într-un sat, obligând-o să stea acolo măcar un an). Primăriilor le-a fost redus bugetul, iar profesorii şi alţi angajaţi ai instituţiilor de stat au fost preîntâmpinaţi că vor primi salariile cu întârziere.

Sudul Moldovei este zona cea mai săracă a ţării. Aici şi drumurile au mai multe gropi, infrastructura este la pământ, seceta este tot mai crudă. Cu toate acestea am fost surprinsă plăcut să văd vii noi sădite şi foarte îngrijite. Dar cum tot binele are şi o umbră mai rea şi nu am văzut niciun strugure lăsat de izbelişte, părinţii mi-au spus cu durere în ochi că pe dealuri o mare parte din ţărani au lăsat roada pe butuci, deoacere nu au dorit să o vândă pe un preţ de nimic: 1,10 MDL (aproximativ 0,25 RON). Dacă adunau strugurii şi acceptau preţul oferit de fabricile de vin, oricum nu-şi acopereau cheltuielile. Totuşi, există mulţi şi din cei care au adus strugurii acasă şi au făcut vin. Nu vreau să-mi închipui ce amploare va lua alcoolismul în condiţii de sărăcie tot mai evidentă... .

Câţiva ciobeni şi-au scos turmele chiar şi pe un frig persistent, semn că hrană pentru iarnă nu este destulă. Mă aşteptam să văd ca şi în alţi ani pe la porţile caselor fân scârtuit sau malduri de păpuşoi (porumb, dialect). Prea puţin... .

În Cahul nu ne-am oprit decât pentru câteva minute, dar am reuşit să văd că merele se vând la preţul de 3,50 MDL (aproximativ 1 RON). Mare vânzoleală în oraşul acesta. În urmă cu zece ani aproape îl uram, acuma şi-a mai schimbat puţin imaginea sovietică, este mai vesel, mai viu, mai animat.

Tot de ceva timp îmi doream o poză cu bustul lui Ştefan cel Mare din satul Colibaşi. Azi, în sfârşit, am reuşit să fac şi acest lucru. Imaginea Voevodului parcă ar vrea să ascundă din daunele pricinuite de construcţia căii ferate. În depărtare puteţi observa cum se lucrează la a doua linie de cale ferată, care duce spre Giurgiuleşti.

Când am ajuns la Brânza am uitat şi de aparatul foto şi de poze. Am reuşit să imortalizez prea puţin, deja eram cu gândul la casă şi la părinţi. Îmi cer scuze pentru acest lucru. Inima deja bătea altfel... . Nu am pretenţii că am prins toată starea sufletească a oamenilor de la sud, dar nu voi uita niciodată locul unde m-am ridicat în picioare... .










PS: dedic acest articol fratelui meu, care mâine va împlini un sfert de secol. LA MULŢI ANI, SĂNDUŢ!!! Să ne trăieşti sănătos şi fericit!

18 comentarii:

Anonim spunea...

Bravo Angy. Am citit si mi-am dat seama ca imi curg lacrimi pe obraji. Sunt si eu de la sud - si mie imi bate inima mai intens...

dumitru spunea...

foarte drăguț articol, incusiv titlul, atunci când l-am citit "mi-a râs inima", sunt și eu din sudul Moldovei

Angela Grămadă spunea...

Vă mulţumesc mult! :)

Am reuşit să adun pe acest blog mulţi sudişti! :D Sper ca acesta să fie doar începutul promovării Sudului Moldovei, ideal ar fi să iniţiem şi nişte proiecte concrete de ajutorare a populaţiei de aici! Merită aceşti OAMENI!

MoRaRy spunea...

Încă un sud-ist.
Foarte emoționant articol.. a început și mie să-mi bată inima mai intens, chiar dacă acum sunt la centru.
Orașul Cahul nu-l prea iubeam din cauza a multor ruși ce locuiesc acolo, însă oamenii simpli, de la sate, îi ador.. Mereu veseli și buni.

Anisoara spunea...

Imi plange inima in mine si de bucurie,dar si de tristete.Daca ar sti lumea intreaga ce de-a struguri,si ce struguri se fac la noi la sud!Poate ca atunci,saracul taran nu si-ar mai vinde munca de un an pe 1,10 bani!Mi-ai trezit,draga Angy,un dor de casa parinteasca nebun!

Angela Grămadă spunea...

Multumesc, MoRaRy!

Bine ati cu totii venit pe acest blog! :)

Angela Grămadă spunea...

Anisoara, cata dreptate ai!

Cica au fost struguri din soiul "Moldova" care au ajuns si la 5 kg... ca o fi poveste sau nu o fi.... nu stiu, dar am vazut acasă unul d evreo 20 de cm sigur... .

Dacă aş fi putut aş mai fi stat acasă...

Sergiu Brasoveanu spunea...

..Angy, fratele tau implineste 25 de ani?! Eu imi imaginam ca el e mai mic :"> Sa fie sanatos el si surioara lui! :)

Angela Grămadă spunea...

Multumesc frumos, Sergiu, in numele fratelui si al meu! :)

Babacu spunea...

Buna seara, Angy,
inteleg ca ai fost prin partile noastre, adica acasa, la Branza, si desigur nu puteai sa nu scrii ce ai simtit...
Mi-au placut fotografiile, sunt superbe, mai ales pentru cei care cunosc locurile din imagini!
Sa stii ca daca stai permanent in zona, mai putin observi lucrurile frumoase, si mai mult problemele de zi cu zi ale oamenilor.

P.S. Azi am fost la Cahul, si am sesizat un lucru: la consiliul raional, am intalnit aceleasi persoane, care au fost instalate in functii in 2001, apoi in 2005, de comunisti, pe criterii de partid, si nu pe competenta... Cineva sustine ca s-a schimbat ceva dupa 29 iulie 2009?

P.P.S. La rezervatia "Prutul de Jos" tot fara schimbari...

Angela Grămadă spunea...

Salutare Babacu,

Am incercat sa surprind frumusetile zonei, de am reusit sau nu am reusit, voi imi veti spune, dar dorul de casa era mare... .

Trecand, insa, la lucruri mai putin placute, pot sa spun ca lucrurile nu sunt tocmai roz... . Are tatal meu o vorba: am ajuns la starea aia "Anarhia mati poriadka!" Laguta cum protesta, asa si protesteaza, nimeni nu-i poate inchide gura, gropile din drumuri peste tot, saracie... , iar in invatamant mare bardac... . Mita, coruptie, sistem bine pus la punct mai ceva ca in filmul "Nasul"... . Singura schimbare e ca poate invata oricine doreste, pardon, are bani sa plateasca pentru ferestrele de termopan ale "profesorilor universitari"... .

De fapt mita si coruptia din sistemul de invatamant moldovenesc este una din cauzele care stau la baza deciziei mele de a nu mai reveni in Moldova niciodata, decat doar sa-mi vad parintii, fratele si persoanele apropiate... . Mai bine ma usuc de dor, decat sa contribui la perpetuarea coruptiei.

Nu degeaba mi-a spus fratele meu ca se roaga in fiecare zi ca eu sa plec din tara asta... . Dar ce ma fac? Nu pot sa stau departe prea mult timp... .

Unknown spunea...

frumos tablou....cam trist, nostalgic...dar frumos.

îmi vine să plâng...din cauza ta :(

Angela Grămadă spunea...

Stefan, capul sus! Esti baiat mare si trecut prin multe! :)

moldovlah spunea...

Se poate ajuta cit de putin prin intermediul proiectului transfrontalier Romania-Moldova-Ucraina. Daca are cineva vreo initiativa, dati-va aportul. Se pot folosi banii acestia pt ameliorarea unor stari de lucruri.
Si cred ca este mai folositor decit lacrimile varsate pe tastatura.

Angela Grămadă spunea...

Salutare Moldovlah! Bine ai venit pe acest blog, cer scuze ca nu ti-am raspuns la comentariul de la celalalt articol.

Ai dreptate! Am cam deprins obiceiul plansului in palme si ne complacem in stare.... e comoda...

Unknown spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Unknown spunea...

salutari si de la vecinii slobozeni:)fain materialul

Angela Grămadă spunea...

Salut Valeriu,

Multumesc mult pentru apreciere!