România citeşte .... GAUDEAMUS 2010





3 comentarii:

Anonim spunea...

Ultima noutate.
Vlad Zbarcig, cel mai genial prozator din toate timpurile
(de cand aducea placinte si bautura la scriitori de la barul US), a decis:
Demit toti sctiitorii, membrii ai Uniunii Scriitorlor din R.Moldova, la care eu nu le-am redactat cartile, pe care eu nu i-am inaintat la primii si distinctii,
despre care nu am scris carti.
Exceptie Mihai Cimpoi - desi am scris o carte despre el(chiar daca el a scriso si eu am semnato, oricum eu sunt autorul) -il demit mai intai pe el, apoi pe secretara lui, caci m-am saturat de ea, apoi pe Arcadie Suceveanu, caci sede in functia de prim vice-presedinte al US deja de 20 de ani, apoi pe Nicolae Rusu caci a furat 104 milioane lei si nu s-a impartit cu mine, apoi pe toti bucovinenii caci prea ni s-au urcat in cap, apoi pe sefii de la Literarura si Arta, Contrafort, Jurnal TV, Limba romana (scriitor fara de carte), apoi pe toti trantorii de la Muzeu... si la urma pe bietul Titus Stirbu de care a scapat editura Universul iara US nu poate scapa.
Si abea atunci, Eu, Vlad Zbarciog, voi fi cel mai mare scriitor, sef vesnic pe langa WC-ul scriitorilor.
Decretul este raspandit in mass-media, pe la toti barfitorii si scriitorii care la 10 decembrie trebuie sa va voreze in Consiliul de Conducere al US, sa dirijez mai departe toate mediocritatile aceste basarabene. Dar mai intai vreau ca MAE sa biruie, si eu sa fiu Ministrul Culturii. Amin.

Angela Grămadă spunea...

LIKE!

Larisa N.H spunea...

Adevărat, frumoase secvențe au cuprins ochii tai de dulceața nucă-i Angela, în acesta pădure de carte... din GAUDEAMUS-ul Bucureștiului, 2010!
Câtă bogăție și creație în aceasta pădure de carte... o poate distinge doar acel adus de dorul și foamea de carte!
Alături de ochii tai de dulceața nucă-i Angela, se bucurau și alergau zglobiu de la o carte la altă carte și ochii mei ca frunza primăverii. Toate cărțile strigau... Larisa, Larisa vin-o la mine de mă ia... însă, rămâneau sărmanele decât cu o privire admiratoare din partea mea și, î-mi părea rău că nu toate cărțile încap în brațul meu... .
Totuși, în biblioteca mea s-au așezat cu traiul o multitudine de cărți, una mai bogată și mai interesantă de cât alta, care mă vor ajuta să pătrund în cele mai criptice labirinturi ale științei, pentru a aduce lumină, pace și adevăr la gura de revărsare... a râurilor, care despart și unesc națiunile și statele Terrei. Toate acestea, și mai mult decât acestea, se datorește bursei mele pentru perfecționarea academică, câștigată la concursul pentru Programul Burse și Rezidențe din cadrul Institutului Cultural Român, pentru care le mulțumesc din toată ființa mea, pentru că există acest organism cultural cu numele de ICR!
Cărțile care au încăput cu drag în brațul meu din pădurea GAUDEAMUS-ului au fost cele cu voce răsunătoare... iar câmpurile lor... fără culoare... . Așa a fost auzit vineri, 19 noiembrie, la ora 18.30, în timpul lansării a unui album, numit Timoc. Lumea de dincolo, realizat de autorul Marius Olteanu, în atenția întregului neam românesc... . Aici la standul ICR, am rămas copleșită... de vocile în bucurie și totodată întristare... a Adrianei Gae și Eugen Popescu (director, Romanian Global News), a autorului Marius Olteanu, care descriau situația cenușie a românilor din Timoc, așezată cu îngrijire doar în câmpiile paginilor din album... .
Nu am putut să las în acestă pădure de cărți nici colecția nemuritoare a BASMELOR ROMÂNILOR de la Curtea Veche. Uimitor, sunt tocmai acele basme care le ascultam seară de seară la Povestea de Noapte, șoptite de Prichindel la TVMoldova, cu surorile și frățiorul în timpul copilăriei din pădurea Codrilor! Nu au rămas în umbră nici cărțile de la Polirom, precum Regăsirea Identității Naționale, iar multe alte cărți deja se regăsesc în biblioteca personală de la acestă editură, nici Revista ISTORIE ȘI CIVILIZAȚIE sau cărțile de la Cartier – Rusia amenință oare Occidentul?, ...Europa reconfigurată, Geopolitica Uniunii Europene... . Este nemaipomenit de interesant să nimerești într-o pădure de povești!!!
Multe alte istorioare și povești erau în ecou după tufiș... în întinsa pădure a cărților, care te chemau să zăbovești în fața arborilor, a ființelor umane de lauda și aprecierea pentru creațiile lor, însă, timpul se retrăgea spre apus și, piciorușele noastre Angela obosite... ne îndemnau să îndrumăm spre căsuțele noastre actuale din București, în care căpătâi, doar carte ne servește!

Cu drag, colega ta de doctorat Larisa N.H.