De cele mai multe ori articolele care nu au nimic in comun cu tematica blogului “Angy” apar ca urmare a unor discutii pe messenger sau din socializarea cotidiana cu prietenii si colegii mei. Aceasta postare nu este o exceptie. In fapt este o dedicatie pentru Napocel, omul cu cele mai multe pseudonime (nu vi le spun, ar insemna sa-l deconspir si nu vreau asta). Totul a pornit de la o discutie pe messenger despre mesajul acestei poze, mai exact ce cred rusii despre evenimentele din Moldova si viziunea lor europeana: doresc sau nu sa fie integrati in Uniunea Europeana? Mie mesajul din poza mi se pare foarte clar. Probleme am intampinat la traducerea lui pentru Napocel, eu incercand sa fiu diplomata am ales cuvintele cele mai, cum sa le spun, nealterate cultural. Greseala fatala: mesajul s-a pierdut in cultura… . A avut noroc Napocel ca a gasit pe altcineva, mai putin preocupat de gentilete decat mine, care i-a tradus exact ceea ce trebuia, dar mai ales cum trebuia… .
Si cum discutia nu s-a oprit doar la mesajul pozei (preluata de pe forum.md), Napocel m-a rugat sa scriu despre cum ne intelegem noi, moldovenii (a se citi cetatenii Republicii Moldova de origine etnica romana) cu celelalte etnii din Moldova, in special cu rusii.
Hm, cum sa ne intelegem? Exact cum se asteapta ei sa ne intelegem, in nici un caz mai rau…, ceea ce nu ne prea face onoare… .
Interactiunea mea cu rusismul a inceput inca din copilarie. Mama mea este din Ucraina si atunci cand mergeam la bunici comunicarea cu verisoarele mele avea loc in limba rusa. Acest lucru se intampla in pofida faptului ca ei erau de origine etnica romana (asta i-am explicat lui Napocel intr-o discutie anterioara), iar bunica facea placintele cele mai gustoase din lume, in cel mai adevarat stil “romanesc”. Dar asta este: m-am conformat si am inceput sa vorbesc limba rusa de pe la 3-4 ani. Nu regret acest lucru. Dimpotriva, am posibilitatea sa-l spurc pe rus in limba lui materna, si ca sa citez un prieten: “… cu zambetul pe buze!”.
Si uite asa, incet, incet, am inceput eu sa convietuiesc cu aceasta limba. In localitatea de bastina nu prea mi-a trebuit, dar ajunsa in capitala, adica in Chisinau (pe la 14 ani), am inteles ca cea mai usoara cale de integrare sociala este prin intermediul acestei limbi: nu vorbesti rusa, nu esti cool (aici se cere emoticonul acela cu ochelari de bond)! Colegii mei au ramas putin socati sa realizeze ca o copila de la “tara” cunoaste limba rusa si nu mai rau decat ei. Surprize, surprize!
Desi imi este cam greu sa recunosc, limba rusa mi-a usurat considerabil integrarea… .
In facultate a fost la fel. Aveam mai multi colegi rusi: noi eram doar 5 in grupa, rusii erau peste 40 de suflete… . Ne intelegeam bine cu ei – pentru ca vorbeam in limba lor. Tin minte o singura Domnita, care incerca sa vorbeasca in limba romana si chiar depunea un efort intelectual considerabil pentru a o invata. O alta Domnita, a incercat sa ma provoace in timpul grevei din anul 2002 (cand Rosca era inca de-al nostru). Eu eram adversara ei principala in facultate, desi eu cu ea nu concuram: nu aveam pentru ce… .
A venit la mine si-mi pune nitam-nisam o intrebare: - Si ce facem? Nu mai vorbim una cu alta? Vrei sa plec in Rusia din cauza ca nu-ti cunosc limba? - Esti cam deplasata… . Ai avut posibilitatea sa inveti la scoala limba romana. Te-ai nascut in Moldova. Timp de 10 ani statul a cheltuit bani ca sa te invete limba romana. Tu crezi ca daca eu maine plec la Moscova va vorbi rusul cu mine in limba mea? Sa fim seriosi…, si am lasat-o cu ochii in soare.
Si uite asa au trecut anii, iar eu am ajuns la catedra. In primul an am fost nevoita sa tin cursuri si in limba romana, si in limba rusa. Greu a mai fost: faci munca dubla, dar Universitatea nu investeste in alte resurse umane… .
Intre timp am locuit si printre etnici rusi, ucraineni, evrei, or mai fi fost si alte etnii, dar nu s-au deconspirat… .
Sa stii, Napocel, ca cel mai greu e sa comunici nu cu rusii sau ucrainenii care cunosc cat de cat limba romana, dar cu cei care nu o cunosc deloc si se incapatineaza sa nu o cunoasca pentru ca nu vad necesitatea epuizarii a cativa neuroni in plus pentru a o invata: la ce bun, ca doar moldoveanul oricum o stie si-i va vorbi in rusa? Asa gandesc majoritatea, dar mai ales babaritul. Acesta este cel mai dificil, si nu doar din cauza limbii, dar si din cauza convingerilor politice, de fapt a lipsei acestora si a votarii din inertie a unui partid in timpul caruia au avut burtile pline si mintile golite… . Stiai ca Stalin a fost bun pentru ca la 8 martie an de an facea reduceri? Nici eu nu stiam…, dar acum stiu. Dar romanii au fost rai, pentru ca ii bateau la scoala cu vargute peste mani daca nu-si faceau tema pentru acasa. La intrebarea ce daune au pricinuit romanii, raspunsurile sunt evazive. La intrebarea ce au facut rusii (sovieticii) bine, raspunsul este unul si acelasi: aveam ce manca!
Acum ca sa iti mai aduc un exemplu de buna “convietuire” intre “noi” si “ei”, o sa-ti mai povestesc o istorioara.
Se duce unchiul meu la piata sa cumpere malai (la noi i se spune faina de papusoi, asta ca sa intelegi dialectul). Vede scris pe cutie “MUKA KUK.” (malai, dar in rusa). Si cere si el pe un ton smerit: - Puteti sa-mi dati si mie, va rog, 1 kg de faina de KUK? - Ce sa-ti dau? - Faina de KUK… . - Am eu asa ceva? se intreba nedumerita vanzatoarea. - Aham, aveti: aici scrie faina de KUK… .
Am colegi de origine etnica rusa, care cunosc limba romana si carora nu le este rusine sa o vorbeasca. Dar lectia principala nu vine de la ei, dar de la un student pe care il respect foarte mult pentru inteligenta, mod de a fi si charisma. Am asistat la o discutie intre studentii mei pe aceeasi tema (studentul de care am amintit este ucrainean, dar vorbea in rusa, moldovenii in romana):
- Da, si de ce nu vorbesti limba romana? - Din cauza voastra… . - Adica din cauza noastra? Pai tu nu vezi ca eu cu tine vorbesc mai mult moldoveneste? - Tu, da! Dar ceilalti sunt prea prosti si vorbesc cu mine in rusa si astfel nu-mi ofera posibilitatea sa invat limba voastra. Singuri sunteti de vina! Nu va mai plangeti ca nu va cunoastem limba! Voi singuri nu o vorbiti!!!
Ar mai fi multe de spus… . Poate data viitoare… . :)
Acest articol il supun unei dezbateri publice deschise. El va fi construit din cateva postari. Astept criticile Dumneavoastra la Comentarii.
INTRODUCERE
Dacă în ultimul deceniu al secolului al XX-lea Balcanii de Vest, cu profundele lor probleme politice, etnice, militare şi economice, au ţinut opinia publică internaţională cu privirea aţintită asupra evenimentelor care se derulau în regiune, astăzi alte procese, alte fenomene şi cu totul alte regiuni par să aducă emoţii experţilor în relaţii internaţionale. Administrarea unei noi regiuni geopolitice a devenit brusc importantă pentru specialiştii în politică externă. Aceasta a intrat în vizorul consacratei déjà triade Statele Unite ale Americii – Uniunea Europeană – Federaţia Rusă. Deşi, s-ar părea că noii Balcani Mondiali, adică Asia Centrală, a fost mereu în atenţia “hegemonului”, oricare ar fi fost acesta, abia în ultimul deceniu şi-a adjudecat discuţiile în cadrul celor mai importante forumuri internaţionale. Zbigniew Brzezinski, fin cunoscător al pretenţiilor geopolitice de ambele părţi ale Atlanticului, şi nu numai, scria în prefaţa lucrării care l-a consacrat în rândul celor mai apreciaţi specialişti din relaţiile internaţionale:
“Eurasia este astfel tabla de şah pe care continuă să se dea bătălia pentru supremaţia mondială, iar această luptă implică geostrategia – administrarea strategică a intereselor geopolitice… . Eurasia este centrul lumii şi acela care controlează Eurasia controlează lumea.”[1]
Demersul acestei cercetări nu va fi orientat doar spre studierea raporturilor geopolitice ruso-americano-europene. Ea se doreşte a fi un studiu mai amplu, pentru ca la finalul acestuia să identificăm statul central-asiatic care ar putea să preia rolul de lider, capabil să asigure conservarea regiunii nu doar din punct de vedere religios, dar şi pentru promovarea Asiei Centrale în calitate de centru de putere unitară regională. Asistăm la transpunerea unei triade geopolitice, formată din Statele Unite ale Americii, Federaţia Rusă şi Uniunea Europeană din Balcanii de Vest în Asia Centrală. Acest lucru se întâmplă nu din cauza diminuării rolului primilor ca zonă cu miză geopolitică importantă, ci datorită faptului că noii Balcani Mondiali, în afara de situaţia geografică propice, dispun de importante resurse de hidrocarburi, care în condiţiile creşterii continue a consumului economic vor asigura celui ieşit învingător din această cursă o dezvoltare economică continuă.
Lipsa unui actor statal central-asiatic, capabil să îşi asume rolul de forţă motrice a regiunii, nu poate decât să sporească pretenţiile hegemonice ale oricărui participant al triadei geopolitice, deja formate în acest spaţiu. În această ordine de idei, evenimente ca cele derulate în luna august 2008, vor mai exista. Războiul ruso-georgian poate să reprezinte doar începutul unei noi lupte diplomatice, politice şi chiar militare pentru obţinerea supremaţiei în Asia Centrală.
Triada geostrategică Uniunea Europeană – Statele Unite ale Americii – Federaţia Rusă
O triadă reprezintă o grupare a trei entităţi, care au elemente, caracteristici sau proprietăţi asemănătoare. La începutul secolului XXI era foarte dificil să apreciem Uniunea Europeană drept entitate internaţională, capabilă să îşi asume anumite obligaţiuni politice faţă de multe probleme cu caracter internaţional, din punct de vedere politic aceasta încă nu era pregătită să contribuie la buna rezolvare a acestora, pentru că nu dispunea de capacităţile şi logistica necesară. În plus, este bine cunoscută minimizarea intenţionată de către Statele Unite ale Americii a rolului Europei în rezolvarea conflictelor din Balcani. Cu toate acestea, succesele de politică externă din ultima perioadă ale Uniunii Europene nu mai pot fi neglijate, iar Federaţia Rusă şi Statele Unite trebuie să asculte şi vocea Bruxelles-ului, înainte de a lua decizii şi nu doar aparent, dar, într-adevăr, într-un cadru multilateral.
Fiecare mare putere îşi asigură interesele şi obiectivele naţionale prin crearea unei politici externe, astfel încât să obţină mecanismele şi instrumentele prin care se pot atinge priorităţile într-o manieră transcontinentală. Dacă aceste puteri sunt Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană sau Federaţia Rusă, tendinţele de transpunere a interesului naţional în afara spaţiului adiacent frontierelor lor sunt cu atât mai periculoase pentru actorii mici, care din cauza localizării geografice pot cădea sub incidenţa pretenţiilor primilor.
Cel mai bun exemplu de implicare şi de luare a deciziilor de politică externă în dependenţă de profilul triadei geostrategice alese pot servi Statele Unite ale Amerciii. Casa Albă şi-a modelat politica externă, alternând în plan geopolitic între două asemenea triunghiuri eurasiene: „... primul între Statele Unite şi Uniunea Europeană şi Rusia şi al doilea între Statele Unite, Japonia şi China.”[2]
În dependenţă de procesele politice care au loc în interiorul triadei, Washingtonul adoptă strategii şi dezvoltă structuri organizatorice pentru angajarea sa ulterioară faţă de anumite procese şi evenimente. Majoritatea deciziilor se iau în dependenţă de raporturile reciproce dintre actorii participanţi la triunghiul geostrategic.
Una din trăsăturile de bază ale triadelor geostrategice este existenţa unei alianţe bilaterale, cel puţin la nivel declarativ. Foarte importantă este şi perspectiva din care se face analiza. Relaţiile dintre cei trei participanţi sunt separate, dar şi independente. După cum ştim, ştiinţa matematică a oferit, adesea, soluţii de rezolvare a unor probleme complexe şi altor discipline, relaţiile internaţionale nu sunt o excepţie. În triada sau triunghiul geostrategic, după cum mai este numită aceasta, vor exista întodeauna doi participanţi, care în mod obligatoriu vor avea acelaşi punct de vedere, adică vor avea acelaşi unghi de analiză a procesului supus probaţiunii. Aceştia şi sunt actorii care formează un unghi matematic. Unghiul format de doi dintre cei trei participanţi la triadă, poate să conducă la încheierea unui pact tacit împotriva elementului rămas singur. În matematică unghiul unui triunghi este întotdeauna opus unei lature a acestuia. Dacă încercăm transpunerea pe o hartă politică a acestei triade, observăm cu uşurinţă cum unghiul, format din Uniunea Europeană şi ajutată de Statele Unite, aduce prejudicii majore intereselor geopolitice ale Rusiei, care se vede obligată, prin îndiguire economică şi politică, să renunţe la obiectivele sale de politică externă şi securitate sau să ia atitudine, atacând aliaţii mici ai actorilor care i se opun. Dacă în trecut zona în care era localizat unghiul triadei se afla pe continentul european, mai exact în Balcanii de Vest, astăzi acesta se mută treptat spre Est, însă fără a se opri doar la partea europeană a Eurasiei, ajungând în Asia, cea bogată în zăcăminte de petrol. Ceea ce a făcut posibil acest demers, este capacitatea economică a Uniunii Europene, altfel aceasta s-ar fi mulţumit doar cu calitatea de actor european, important din punct de vedere economic, dar fără ambiţii politice.
Triada care reprezintă interes pentru acest studiu, după cum am menţionat anterior, a organizat trei mari puteri: una cu pretenţii de hegemon – Statele Unite ale Americii, alta cu pretenţii de revenire în politica mondială, dar cu restabilirea statutului deţinut anterior – Federaţia Rusă, iar cea de-a treia adoptând o poziţie demnă de situaţia sa economică – Uniunea Europeană, care prin adoptarea şi implementarea unei politici externe, dar şi a unei politici de securitate şi-a asigurat un impunător capital politic, deşi este un actor non-statal, relativ nou pe scena internaţională.
Tandemul existent între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii, prin formarea unuia dintre unghiurile triadei, serveşte interesului general de asigurare a stabilităţii mondiale:
„În prezent, Europa – în pofida puterii sale economice, a semnificativei integrări economice şi financiare şi a solidei veridicităţi a prieteniei translatlantice – este, de facto, un protectorat militar al Statelor Unite.”[3]
Chiar şi aşa, acest lucru nemulţumeşte de foarte multe ori Kremlinul, deoarece el se simte exclus de la procesul de luare a deciziilor, mai ales în zone sau regiuni de primă importanţă pentru restabilirea capitalului geopolitic, necesar promovării reconstituirii vechilor hotare ale Uniunii Sovietice. Când vorbim despre restabilirea spaţiului rus de influenţă geopolitică, nu facem o referinţă strictă la strămutarea fizică a frontierelor, ci doar la stabilirea unui „protectorat” politico-militar faţă de statele ex-sovietice. Evenimentele din luna august 2008, amintite şi puţin mai sus, iarăşi pot servi drept un exemplu concludent în acest sens. Ceea ce trebuie să preocupe în acest moment mai mult experţii, este acest vid geopolitic care se creează între Uniunea Europeană şi Rusia. Ambele îşi doresc să controleze acest spaţiu şi, totuşi, ambele ezită să propună soluţii reciproc avantajoase: Uniunea Europeană arătându-se, în anumite momente, mai îngrijorată de securitatea frontierelor sale, iar Rusia se teme să nu piardă Ucraina, stat important nu doar din cauza legăturilor etnice, dar şi pentru faptul că prin aceasta este asigurată prezenţa Kremlinului în Balcani, iar cei din urmă sunt poziţionaţi pe continentul european, fapt ce-i asigură Rusiei prezenţa în Europa. Astfel, la limită, dar Federaţia Rusia încă mai poate face afirmaţii că este nu doar un stat asiatic, dar şi unul european, capabil să împărtăşească valori occidentale şi să influenţeze politicile pe bătrânul continent. Deşi la nivel declarativ acesta este discursul oficialilor ruşi, opunerea faţă de occident nu ţine de idei şi curente politice, ci de pretenţiile personale ale unor politicieni, care văd Rusia în „... opoziţie cu valorile occidentale pretins universale”[4], susţine teoriticianul german Carl Schmittt.
Au existat mai multe încercări, provenite din posibilele ajustări bilaterale în cadrul triadei în cazul unui demers în favoarea cooperării şi dorinţei de a desena un parteneriat stabil, capabil să atingă un consens convenabil tuturor elementelor implicate. Printre acestea am putea menţiona alianţa ruso-americană în lupta împotriva perpetuării terorismului internaţional după evenimentele de la 11 septembrie 2001. Din păcate cooperarea nu a avut continuitate în timp. De foarte multe ori, interesele naţionale coincid cu ambiţiile politice ale liderilor, ceea ce prejudiciază atingerea unor obiective comune. În mediul internaţional se stabilise, deja, o regulă să tratezi probleme de ordin global prin analiza relaţiilor bilaterale dintre Casa Albă şi Kremlin:
„Starea de spirit a acestor două state influenţează direcţia dezvoltării noii ordini mondiale. Ele fac regulele şi tot ele le încalcă, ele creează instituţii şi tot ele le ignoră. De multe ori rapiditatea cu care se schimbă dispoziţia lor reuşeşte să dezechilibreze sistemul din care fac parte, eliminând din joc mulţi actori care cedează în faţa capacităţii şi a potenţialului pe care-l pot pune cei doi în joc.”[5]
Părerile experţilor cu privire la existenţa acestei triade sunt împărţite. Unii susţin ideea că aceasta s-a organizat din cauza necesităţii menţinerii aceleiaşi stabilităţi globale, iar de cealaltă parte îi regăsim pe cei care sunt de părere că aceasta s-a organizat forţat, pentru că Asia Centrală deţine importante resurse de hidrocarburi, pentru care se fac în prezent cele mai importante mişcări geopolitice, dinpre Vest spre Est. În acest context, teza rusă confrom căreia aceştia pierd spaţiu şi capital geopolitic este argumentată de valurile de extindere ale Uniunii Europene şi ale alianţei Nord-Atlantice. Chiar dacă statele ex-europene văd în procesele de integrare regională soluţia cea mai bună de tranziţie la economia de piaţă şi acces la valorile democratice, conducerile acestora de multe ori devin victime ale intereselor şi obiectivelor marilor puteri. Un număr mare de state asiatice, inclusiv Azerbaijan şi Georgia, au fost incluse în Politica Europeană de Bună Vecinătate, dar şi în recent creatul Parteneriat Estic al Uniunii Europene, care este obligată să se extindă până în Asia din raţiuni economice, dar şi energetice, în pofida faptului că acest proces de lărgire teritorială provoacă mari probleme în interiorul acestui for internaţional. Nu suţinem aici şi ipoteza că cele două state central-asiatice ar putea pretinde în curând la statutul de stat membru al Uniunii Europene. Dimpotrivă, ipoteza că cele şase state care vor beneficia de acest proiect îşi amână prin acceptarea participării şansele de integrare, pentru că sunt calificate ca state instabile din punct de vedere politic, are credibilitate probată şi prin recentele evenimente care au avut loc în Republica Moldova şi Georgia.
Pe de altă parte, Statele Unite ale Americii au nevoie de o Europă extinsă mult mai mult decât de o Europă unită. Un grad mai accentuat de integrare, trecerea peste anumite probleme de ordin instituţional ar face Uniunea Europeană mult mai puternică în faţa rivalului de peste Oceanul Atlantic, slăbindu-i prezenţa pe bătrânul continent. Or, Casa Albă, prin Europa, ajunge mult mai uşor spre Asia Centrală. Conexiunile economice, dar mai ales energetice ale Uniunii Europene, pot prejudicia statutul pe care îl deţin Statele Unite ale Americii în această regiune.
Este foarte interesant că o triadă geostrategică poate să prezinte parteneriatele şi dependenţele între actorii care o formează, nu doar prin perspectiva descrierii raporturilor trilaterale. În dependenţă de unghiurile, adică de poziţionarea în interiorul ei, reprezentată de raporturile bilaterale putem să observăm care sunt soluţiile, acţiunile şi deciziile necesare pentru o bună convieţuire într-o anumită regiune sau cadru economic.
Această percepţie trebuie să devină o necesitate pentru actorii mici, care, de multe ori, adoptă strategii de acţiune externă eronate, care duc la pierderea potenţialului încă mult prea puţin valorificat. Statele din Asia Centrală s-au pomenit încercuite în interesele geopolitice ale unor mari actori. Din păcate pentru acestea, decidenţii cei mai importanţi ai sistemului relaţiilor internaţionale nu ţin cont întotdeauna de interesele actorilor mici. Ba mai mult, aceleaşi valori, promovate în interiorul statelor dezvoltate, sunt ignorate în regiunile din Asia şi Africa. Valorile democratice sunt importante, dar depinde foarte mult de capacitatea receptorului de a le asimila sau de a le înţelege. Chiar dacă în triada supusă analizei în acest studiu avem doi actori ale căror valori sunt preluate de marea majoritatea a participanţilor la viaţa politică internaţională, de multe ori aceştia acţionează în exterior nu tocmai în manieră democratică. De cealaltă parte, Federaţia Rusă, întâmpină mari deficienţe în promovarea democraţiei atât în interior, cât şi în exterior.
VA URMA....
[1] Brzezinski Zbigniew, Marea tablă de şah. Supremaţia americană şi imperativele sale geostrategice – Bucureşti: ed. Univers Enciclopedic, 2000, pag. 12. [2] Brzezinski Zbigniew, Triada geostrategică. Convieţuirea cu China, Europa, Rusia – Bucureşti: ed. Historia, 2006, pag. 11. [3] Brzezinski Zbigniew, Triada geostrategică.... – op. cit., 2006, pag. 60. [4] Chaudet Didier, Parmentier Florent, Pelopidas Benoit, Imperiul în oglindă: Strategii de mare putere în Statele Unite şi în Rusia – Chişinău: ed. Cartier, 2008, pag. 108. [5] Grămadă Angela, Evoluţia relaţiilor ruso-americane din perspectiva dezbaterii multilateralism/unilateralism – Iaşi: ed. Lumen, 2007, pag. 75.
Exista oameni si oameni... . Exista oameni care ne-au marcat destinul, oameni simpli, oameni carora simtim nevoia sa le aducem un omagiu pentru ca fac pur si simplu parte din viata noastra. Eu nu sunt o exceptie. Si destinul meu a fost marcat de cateva persoane. Una dintre acestea este cel caruia ii voi scrie astazi cateva cuvinte simple de multumire.
Il cunosc de 28 de ani si ma cunoaste de 28 de ani. A avut cea mai mare contributie la alegerea numelui meu. M-a invatat sa numar, m-a invatat sa desenez pisici si lalele, m-a invatat sa citesc si sa scriu cu litere de tipar si tot din cauza lui astazi fac ceea fac, chiar daca alesese altceva pentru mine. Gandea ca o sa devin un geniu al matematicii.
Nu a mers... . Nu a mers in primul rand ca nu sunt un geniu si nu a mers pentru ca nu fac matematica.
Nu este vina mea ca am invatat sa citesc cu ajutorul revistei "Tribuna" a PCUS, stand tolaniti ambii la podea, intorsi pe burta in timp ce asteptam alt personaj important al vietilor noastre sa vina de la munca: el in fata cu ziarul, eu in fata cu ce apucam sa fur de la el, dar mai ales acea revista, care avea poze ale celor mai vestiti membri ai Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. La inceput am invatat sa le scriu numele, mai tarziu am invatat sa le desenez musteti, cornite si unghii lungi, le maream dupa plac pantalonii sau dimpotriva ii scurtam. Totul depindea de personaj. Cert este ca cel mai mult imi placea Gorbaciov. Pata de pe fruntea acestuia imi oferea posibilitatea sa-mi manifest aptitudinile de pictor in toata splendoarea, pana nu am fost prinsa in flagrant... . Atunci am fost nevoita sa-mi caut alte planse si astfel toti peretii s-au pricopsit cu pete de acuarela... . Acest lucru nu a durat prea mult, pentru ca ma reorientasem spre istorie... . Nu renuntasem la matematica, dar in mintea mea crestea planul unei conspiratii impotriva acestei discipline scolare, astfel incat El sa nu cedeze psihic cand ar fi aflat ca vreau sa urmez facultatea de drept.
I-am citit dezamagirea pe fata, dar a trecut cu brio peste... . Ce-i drept, multa vreme a fost sceptic in privinta alegerii mele, dar nu mi-a interzis cel putin sa incerc. Stia ca o parte din vina ii apartine, pentru ca ma invatase sa citesc din revistele si ziarele interzise mintilor normale, adica din cele politice.
La facultatea de drept am renuntat singura pentru ca intelesesem ca nu cu tocitul vreau sa-mi ocup toata viata mea. In plus, cursurile cu afinitati spre stiintele politice erau cele mai interesante. Atunci cand am avut posibilitatea sa abandonez dreptul nu am ezitat si nu-mi pare rau nici astazi. Si nici lui nu-i pare rau. Dimpotriva, a invatat sa imi accepte ratarile si sa se mandreasca cu realizarile mele, desi nu intotdeauna mi-a aratat acest lucru.
El a fost cel care m-a invatat ca cea mai buna alegere in viata nu este neaparat si cea mai usoara cale de ati atinge un anumit scop. El a fost cel care s-a bucurat cel mai mult de prima mea bursa, de primul meu articol publicat, de cartea mea... . El a fost cel care si-a dorit sa fiu cea mai buna in tot ceea ce fac. El a fost cel care ma irita cel mai mult atunci cand imi spunea ca sunt capabila sa fac lucrurile si mai bine. El a fost cel care si-a modelat viata si visele dupa visele mele.
Astazi ii multumesc pentru aceste lucruri simple si ii doresc sa fie sanatos, sa aiba viata lunga, astfel incat sa se bucure cat mai mult de realizarile mele!
Intr-un interviu acordat recent presei ruse, presedintele in exercitiu al Republicii Moldova a declarat ca evenimentele din 7 – 8 aprilie 2009 au reprezentat o tentativa de lovitura de stat, iar refuzul opozitiei de a participa la alegerea presedintelui statului confirma acest lucru (RIA Novosti). Presedintele in exercitiu al Republicii Moldova a acordat pe 19 iunie 2009 un interviu in exclusivitate agentiei ruse de stiri RIA Novosti. In cadrul interviului, presedintele moldovean insista ca evenimentele din 7 – 8 aprilie 2009, cu toate consecintele acestora, inclusiv boicotarea alegerilor de catre partidele de opozitie, nu reprezinta numai verigi ale unui lant logic de lichidiare a Partidului Comunist al Republicii Moldova, dar sunt elemente componente ale unor actiuni prestabilite, indreptate impotriva anularii statalitatii Moldovei: “Aici se urmareste o logica anumita. Si aceasta logica nu se rezuma doar la inlaturarea Partidului Communist de la conducere. Problema este mult mai grava – lichidarea independentei moldovenesti,” a declarat V. Voronin sambata pentru RIA Novosti.
Istoria Caucazului este o pagina speciala in devenirea Rusiei imperiu. Acest articol a aparut ca o necesitate, deoarece prea putini sunt cei care stiu ca statele caucaziene au starnit poftele de expansiune ale rusilor inca la inceputul secolului XIX, in aceeasi perioada cu alipirea Basarabiei (1812).
Intr-un comentariu la unul din articolele anterioare mentionasem o fraza spusa de Ecaterina cea Mare: "Nu am nici o alta cale de a-mi apara frontierele decat aceea de a le extinde... ." Se pare ca aceasta a devenit piatra de capatai a tuturor strategiilor de securitate rusesti. Cert este un singur lucru: extinderea Rusiei s-a facut sub aceasta lozinca, dar nu cred ca rationamentul a fost anume acela de securizare a frontierelor.
Revenind, insa, la alipirea statelor caucaziene la Rusia, trebuie sa spunem ca acesta a fost un proces destul de anevoios, soldat cu foarte multe conflicte militare.
Alipirea Georgiei la Imperiul Tarist a avut loc in perioada anilor 1801 - 1810, iar a Azerbaijanului in perioada anilor 1803 - 1813. Dupa ce aceste doua state caucaziene au fost incluse in componenta imperiului tarist, rusii au realizat ca nu au acces fizic la ele, deoarece nu se preocupasera de cucerirea Ceceniei si a Daghestanul de Munte, adica a aparut necesitatea ca si acestea sa fie ocupate. Desi Daghestanul, din punct de vedere juridic, fusese inclus in componenta Rusiei inca la 1813, populatiile care locuiau in muntii caucazieni adesea atacau posturile militare rusesti plasate in regiune pentru a intari linia militara a Caucazului, astfel diminuandu-se posibilitatea de a avea acces la zonele deja ocupate.
Operatiunile militare destinate cumintirii poporului cecen si daghestanez au fost amanate din cauza razboaielor napoleoniene. Abia in anul 1816 generalul Alexei Ermolov a trecut la intreprinderea unor actiuni militare concrete de "cumintire" a acestor doua popoare.
Cea mai simpla cale de supunere a cecenilor a fost incercuirea teritoriiilor acestora, prin construirea drumurilor cu acces prin munti si distrugerea aulelor infidele. Intre anii 1818 - 1821 rusii au pus bazele a trei cetati destinate intaririi liniei Sunjensc. Printre ele regasim si capitala Ceceniei de astazi - orasul Groznii. Incercarile daghestanezilor de a cuceri linia Sunjensc s-au incheiat cu supunerea totala a lor, ei fiind inclusi definitiv in componenta Rusiei.
Conform expertilor rusi, de situatia complicata a Caucazului au incercat sa profite Turcia si Iranul, dar demersurile acestora nu au avut prea mare succes. In rezultat rusii si-au alipit hanatele Erivansk si Nahicevansk, dar si tot litoralul Marii Negre de la gura Cubanilor pana la frontiera de Nord a Adjariei. Sub comanda lui Ermolov, pana in anul 1827, cand acesta a fost inlocuit, rusii si-au adjudecat teritoriile Ceceniei, Daghestanului si Cubanii.
Cu toate acestea, popoarele cucerite nu au renuntat la ideea de a se elibera de sub dominatie tarista. Miscarile sporadice de eliberare se faceau sub lozinca jihadului impotriva poporului necredincios, adica a rusilor. Ele au continuat pana in anul 1859 cand a fost prins conducatorul acestora - Shamili.
Recunosc ca subiectul in cauza nu mi-a trezit un interes deosebit pana nu mi-a nimerit in fata ochilor cartea scriitorului rus Lev Tolstoi "Hagi Murad", aparuta la editura Cotidianul. Pe mine m-a impresionat in mod placut obiectivismul autorului in ceea ce priveste descrierea moralitatii conducatorilor rusi in incercarile lor de a-si supune intregul Caucaz.
In speranta ca subiectul in cauza a trezit un interes minim pentru elucidarea modului in care rusii si-au construit Imperiul in partea sudica, va recomand cu caldura sa cititi si cartea HAGI MURAD.
Mi-am inceput ziua vizionand clipuri video: mai intai am ascultat colajul "fabricat" de Dorin Chirtoaca pe vocea lui V. Voronin despre asumarea raspunderii pentru toate atrocitatile savarsite de comunisti impotriva cetatenilor Republicii Moldova, apoi am trecut pe Youtube si am cautat filmulete despre tara mea. Este uimitor ce poate sa faca un om cu ajutorul imaginatiei, dar... nu mi-am inchipuit ca ode Chisinaului pot fi aduse pe muzica Coldplay... .
Coldplay este una din prefrintele mele muzicale, dar asta nu inseamna ca am putut sa rumeg imaginea Chisinaului unsa pe acest gen de muzica. As fi recomandat Gandul Matei "Prieten de drum" sau "Dorule", pentru ca asta am simtit atunci cand vizionam acest video. Consider ca acestea ne reprezinta mult mai mult decat o cantare englezeasca.
PS: Piesa "Prieten de drum" o dedic tuturor prietenilor mei, dar in mod special celui care recent a suferit o pierdere... .
Zilele astea am fost cam busy cu refacutul tezelor de licenta ale studentilor mei. Din aceasta cauza era cat pe ce sa trec cu vederea un nou tip de "razboi asimetric": cel in care in loc de focoase nucleare sunt folosite produsele lactate. Protagonisti: rusii rusi si rusii belorusi.
Cauza conflictului: restrictionarea importurilor de produse lactate din Belorusia in Federatia Rusa.
M-am inarmat cu rabdare si am inceput sa caut arhiva noutatilor publicate pe portalurile rusesti de stiri si am gasit poza pe care o vedeti alaturi pe site-ul RIA Novosti.
Asemanarea personajului din poza cu Lukashenko este izbitoare, iar epitetul "Laptarul rigid" se potriveste de minune. La un moment dat mi-am si inchipuit cum ar suna un apel la atac militar cu lapte in loc de ghiulele: "Belorusi, sa-i facem albi si pe rusi!!!"
L-au cam enervat pe "Batika" Lukashenko fratii sai mai rusi in ultima perioada. Ce sa-i faci? Asa patesti cand vrei sa fii frate cu propriul frate... . Platesti si gazele mai scump, sufera si vacile mai mult... . Off, saracile vaci... cum o sa se puna ele acum cu burta pe carte si o sa inceapa sa invete sa-si negocieze soarta direct cu Dimka, ocolindu-l pe "Batika". Sau poate vor ramane fidele conducatorului?
Acum iarasi stau si ma gandesc: in Belorusia s-a dezvoltat foarte bine industria porcinelor. Ce se va intampla daca si porcii nu vor mai primi "bilet" pentru Rusia? A? In porci nu poti sa ai aceeasi incredere ca si in vaci, asta am invatat-o de la George Orwell in "Ferma animalelor".
Este greu sa fii vaca in ziua de azi, mai ales daca soarta iti este decisa de "frati"... .
Incercand sa-l inteleg pe Dughin si teoriile sale, am gasit pe site-ul www.geopolitika.ru (apropo: functioneaza de ieri!) un material in care este prezentat parintele Eurasianismului. Acesta este Piotr Savitki (1895 - 1968) - economist, istoric, geopolitician, filosof si culturolog rus. Dupa revolutia din octombrie emigreaza in Cehia, unde va fi profesor la universitati cu predare in limba rusa. Dupa ocuparea Cehiei de catre nemti el este destituit din functia de lector universitar. In perioada 1940 - 1944 va ocupa postul de director al unui gimnaziu rus din Praga. Sovieticii, imediat dupa ce au ajuns in Cehia, l-au arestat si l-au trimis intr-un lagar de concentrare. A fost reabilitat abia in anul 1956. Revine in Praga, unde va locui pana la sfarsitul vietii sale.
"Iata ca apare o umflatura pe trupul natiunii ruse... . Iata ca acest popor magic naste un Nou Adevar, Vesnicul Adevar, apucand cu vointa si durere razele unei grindini straine, unei grindini luminoase... . Eurasia - Noul Ierusalim, salvarea lumii, de la Rasarit, de la Rasarit vine lumina, de la Rasarit... .
... Geografia - este Soarta!
... Geopolitica - iata adevarata ideologie a Rusiei si aceasta din cauza ca pentru rusi notiunea de geopolitica este echivalenta cu notiunea de eurasianism, precum la americani si vest-europeni coincid notiunile de geopolitica si atlantism... ."
Principala idee a operelor sale se refera la iminenta supunere a Rusiei, a natiunii ruse, de catre o alta mare putere. Instabilitatea interna cu care se confrunta Rusia Veche aproape ca invita tataro-mongolii sa cucereasca acest popor, altfel el nu ar fi rezistat si s-ar fi dezintegrat treptat. Savitki argumenteaza ca absolut necesara "cruciada" tataro-mongola spre Vest, asigurandu-i pe semenii sai ca in venele lor nu curge doar sange slav, dar si sange tatar, mordav, ciuvas, etc. Deci, natiunea rusa nu este una pura precum este rasa ariana. Ea este un amestec, dar unul bun pentru viitorul ei asiatic. Rusia nu este doar Europa. Rusia este si Asia. Rusia este Eurasia.
Tezele cu privire la eurasianism si, insasi, dezvoltarea imperialismului rus in lucrarile lui Alexandr Dughin, isi au originile si argumentele teoretice din lucrarile lui Piotr Savitki. In cazul in care ati devenit curiosi si doriti sa aflati mai multe despre acest geopolitician rus, tezele caruia au fost readuse in actualitate recent, veti gasi in interiorul textului trimiteri la doua materiale: audio si scris.
De cateva saptamani mi se deschide in Mozilla Firefox un link. Intentionat se deschide. Asa vreau eu. Nu, nu sunt paranoia, dar vreau sa-mi reamintesc ce am de combatut: IMPERIALISMUL RUS.
Nu inteleg cum acest popor a reusit sa dea lumii atatea minti luminate si in acelasi timp sa nasca si asemenea monstri? Sunt exceptionali, sunt extraodinari, sunt magnifici in incercarile lor de a demonstra lumii intregi ca sunt inima lumii.
Prin luna septembrie 2008, cand inca eram la Chisinau, am avut posibilitatea sa vizionez o emisiune numita "Gordon Quijot", produsa de ORT, adica televiziunea publica a Rusiei, cea care a facut din cultul lui Putin ceea ce a facut Pro TV-ul roman cu Becali, doar calitatea produsului difera, strategia de promovare a fost aceeasi.
Mai jos veti gasi traduse cateva franturi din emisiunea "Gordon Quijot", al carei invitat era Mihail Zadornov, un vestit satiric rus, care, mai nou, se joaca de-a stiinta, incercand sa demonstreze lumii intregi ca toate limbile indo-europene de astazi au origine slava.
"... A. Gordon: Asteptati, asteptati. Rusii si ucrainenii - este clar: suntem facuti de-o mama.
M. Zadornov: Si belorusii. Avem aceleasi radacini.
A. GOrdon: Tot corect. Dar, reise ca si suedezii...
M. Zadornov: Toti au aceleeasi radacini.
A. Gordon: Si nemtii, si toti ceilalti, si englezii, si italienii, si Roma antica, si Grecia antica, si Doamne iarta-ma, Egiptul si Mesopotamia - toti au provenienta din Kostenki.
M. Zadornov: Dar ce este suparator in asta? Nu, nu din Kostenki.
A. Gordon: Nu, de la Nord... .
M. Zadornov: O parte a partii nordice a peninsulei Alaska si a Rusiei de astazi. Doar nu suntem noi vinovati ca asa au fost stabilite hotarele... .
A. Gordon: Ascultati, dar nu va simtiti ofensat sa ganditi astfel? Reise ca noi cu Dvs. stam la baza oricarei fiinte vii de pe pamant, civilizatiilor, dupa spusele Dvs., tuturor civilizatiilor lumii, noi - suntem anume acei degradati, asemenea nefericitilor copii din triburile africane si amazoniene, care se mai afla inca in epoca pietrei.
M. Zadornov: Nu, nu, nu! Asa ganditi Dvs. astazi!
Alexandr Dragunkin (adept al lui M. Zadornov), lingvist, doctor in filologie, profesor, autor al cartii "La inceput a fost cuvantul rus... ": NOI SUNTEM PASTRATORII!
A. Gordon: Iata! Anume acest cuvant am dorit sa-l aud de la Dvs.!
M. Zadornov: Aceasta este emisfera feminina a creierului. Oamenii, cei care vorbesc in limba rusa, in limbile slavone, au mai densa partea feminina a creierului, care este mai intuitiva si mai putin rationala. Acest lucru a fost demonstrat de catre savanti. Iar oamenii care gandesc in limbile occidentale au dezvoltata emisfera rationala. Occidentul a dezvoltat emisfera rationala, puternic a dezvoltat-o. Limbile occidentale sunt foarte rationale. ... La noi limba este utilizata in exprimarea sentimentelor si simturilor naturale. Ei au o limba de afaceri. ... De aceea nu putem spune ca noi suntem restul, noi nu suntem restul, noi suntem pastratorii adevarului natural. Si ortodocsii nu au trecut la rostirea rugaciunilor in limba latina, pentru ca limba latina nu este decat o parte a limbii slavone antice, special nascocita pentru rostirea rugaciunilor... ."
Moderatorul emisiunii, Alexandr Gordon, era vadit iritat de cele rostite de invitatul sau. La un moment dat chiar a mentionat un lucru foarte important, si anume: "A mai existat cineva in istorie cu aceleasi pretentii de rasa superioara. Il tineti minte? Unul cu mustata... ." (cu referinta la Hitler si rasa ariana)
Eu am vazut aceasta emisiune de cateva ori, tot intentionat, ca sa ma enervez si mai mult. Dar, am ajuns la concluzia ca nu este bine sa ma enervez de una singura, asa ca va invit sa faceti acelasi lucru, accesand link-ul emisiunii "Gordon Quijot" din 19 septembrie 2008.
Cer scuze cititorilor romani. Emisiunea este in limba rusa.
De cateva zile tot incercam sa ma loghez pe portalul www.geopolitika.ru si nu reuseam. Acest lucru mi-a iritat intelectul toata saptamana, pentru ca era singurul portal rusesc dedicat in intregime restabilirii imperialismului rus. Am gasit acolo si articole despre Romania si criza ei economica, despre Revolutia Twitter-ilor de la Chisinau, in care se dadeau in stamba fel de fel de "experti rusi", despre pretentiile gagauzilor din Republica Moldova si dorinta lor pentru a-si crea un stat doar al lor sub protectorat ruso-turco-bulgaro-ucrainean, aveati articole despre Balcani si Caucaz, despre Iran si Afganistan, despre americani si europeni, care sunt prezenti peste tot unde exista petrol, gaze naturale, uraniu si arme, dar cel mai important este faptul ca existau articole si analize destinate argumentarii ideii de EURASIANISM si PANSLAVISM, doua teorii geopolitice, deosebit de importante pentru cercetarile mele.
La un moment dat devenise suspect faptul ca Dumneavostra, principalul adept al restabilirii imperialismului rus, geopolitician, filosof si sociolog, ati renuntat la acest site, unde va promovati cu tupeu ideile, argumentand aproape isteric necesitatea unirii tuturor popoarelor slave.
Ideea este ca nu doar Dumneavostra sunteti insistent, ci si eu. Azi mi-am spus ca este ultima incercare de accesare a portalului si dupa asta il exclud din lista mea de link-uri recomandate. Nu-mi puteam permite sa fac trimitere la un link, care te duce niciunde. Dar, spre uimirea mea, s-a produs o minune! Logarea a reusit! Doar ca... site-ul este altul... . In loc de geopolitica, am ajuns pe portalul Uniunii Tineretului Eurasian.
Am crezut ca am luat teapa, dar nu este asa. M-am inselat. Prin darnicia Dumneavoastra exagerata mi-ati dat posibilitatea sa vizitez de pe Russia 3 si un alt site, unde va expuneti cu si mai mult tupeu pretentiile eurasiatice.
Va multumesc din suflet, draga Domnule Alexandru Dughin! Imi va face o deosebita placere sa ma inspir de pe ambele portaluri pentru a critica nesimtirea si aberatia expusa acolo!
Cu respect,
Angela Gramada, cititor fidel si critic permanent al isteriei imperialiste rusesti
Ce nu au reusit altii le-a iesit fratilor nostri from de dincolo de Nistru (asa ii numesc eu pe transnistreni). Multi au incercat sa supuna cat de cat sau sa ingenuncheze Rusia, dar nu toti au avut "izbanda" in acest demers. Ai nostri au reusit! Au luat prizonier drapelul rus!!!
Citeam ieri cartea lui Robert Cooper "Destramarea natiunilor. Ordine si haos in secolul XXI" si la un moment dat autorul a amintit despre DILEMA PRIZONIERULUI. M-am gandit ca s-ar potrivi excelent elogiului adus de conducerea nerecunoscuta de la Tiraspol Federatiei Ruse prin preluarea drapelului rus.
In cele ce urmeaza voi incerca sa aplic teoria jocurilor, mai exact dilema prizonierului, situatiei nostime create de ai nostri frati. Ideea e ca sunt novice si nu promit ca imi va reusi suta la suta sa aplic teoria in practica, dar nu pot sa ma abtin cel putin sa fac o incercare.
Sa incepem sa ne distram mintile:
1. Conform dilemei prizonierilor avem nevoie de doi infractori. Aceasta conditie este foarte usor de indeplinit: conducerea de la Tiraspol este nerecunoscuta si are la activ multe crime savarsite impotriva populatiei locale. Dupa marea majoritate care o formeaza plange penitenciarul nr. 13, deci primul infractor l-am gasit. Nici pe al doilea nu ar trebui sa-l cautam prea mult. Este chiar partea "pagubita", adica Federatia Rusa, care are trupe dislocate pe teritoriul Republicii Moldova si contribuie pe toate caile la mentinerea unui regim criminal, iar complicitatea la delicte tot este mentionata in legislatia penala. Ar mai fi si conducerea de la Chisinau, care in curand va intra sub incidenta Codului Penal. Eu zic ca avem destul de multi infractori si conditia de baza impusa de dilema prizonierului este indeplinita.
2. Trebuie sa existe neaparat un legiuitor. Mda.... iata aici apare problema... . Cand vorbesti de Transnistria si Moldova intotdeauna legiuitorul e Moscova... . Dar daca legiuitorul este si el infractor, ce ne facem? Si mai am o nelamurire. In dilema prizonierului nu este specificata situatia in care unul dintre delincventi ia drept ostatic legiuitorul... .
3. Trebuie sa existe probe, care sa incrimineze infractorii. Ooooo, dar avem!! Atat conducerea de la Tiraspol, cat si cea de la Chisinau au savarsit multe, iar de la ultima intrunire oficiala de la Moscova (cea de dinainte de alegerile legislative) acestea nu se mai acuza reciproc.
4. Trebuie sa isi exprime pozitiile ambii infractori. In cazul nostru tace malc si Tiraspolul, si Chisinaul, doar MAE-ul rus este confuz, dar ultimii au dreptul, lor le este permis: ei sunt atat criminali, cat si legiuitori. Observam ca deja au adoptat si o strategie comuna, cea a "leialitatii".
4. A ramas sa calculam anii de privatiune de libertate sau sa intuim pedeapsa care va fi aplicata. Si aici e simplu: Moldovei i se va amputa "mana stanga" (Transnistria), iar decizia legiutorului nu mai poate fi supusa recursului sau apelului (deciziile Kremlinului in general nu se discuta, ci se executa direct). Transnistria va fi inclusa in Federatia Rusa nu doar pentru 30 de ani, dar pentru totdeauna (Domnule Braghis, imi pare rau, dar de cand cu treaba cu drapelul, calculele dvs. nu mai sunt credibile).
PS: intrebari pentru Kremlin: 1. chiar trebuie sa aratati atata confuzie? 2. cum de nu ati patentat drapelul?
