CINE A PIERDUT MOLDOVA: MOSCOVA SAU COMUNISTII?

Acesta este un articol publicat de Centrul de Studii Est-Europene si Asiatice din Bucuresti (link-ul il gasiti aici).

Foto: RIA Novosti

Epopeea alegerilor parlamentare in Republica Moldova a luat sfarsit pe 29 iulie 2009. Rezultatele alegerilor i-au nemultumit pe unii, dar i-au bucurat pe altii. Printre cei care au contabilizat aceste rezultate se numara si reprezentantii conducerii de la Moscova. De aceasta data ei au fost mai discreti in afirmatii postelectorale, asteptand afisarea rezultatelor finale. (REGNUM.RU, Ria Novosti, Golos Rossii, Nezavisimaya Gazeta).

Cel mai sarac stat din Europa a trecut de exercitiul de democratie impus de propriii cetateni autoritatilor aflate la guvernare. Pe 29 iulie 2009, Republica Moldova a reusit sa impresioneze opinia publica internationala prin prezenta la urne a 58,8% din populatia cu drept de vot. Desi majoritatea expertilor pareau a fi sceptici in privinta validarii acestora, din cauza perioadei scurte alocata campaniei electorale, dar si a deciziei de a organiza scrutinul in zi de munca, locuitorii Moldovei au demonstrat ca nu sunt indiferenti fata de viitorul statului lor.

Dupa cum am mentionat putin mai sus, opiniile cu privire la rezultatele scrutinului legislativ sunt impartite. Daca oficialii europeni se declara a fi multumiti de contabilizarea voturilor alegatorilor, atunci Kremlinul se afla intr-o postura destul de controversata: forta politica pe care au mizat ei in mentinerea la guvernare a esuat in incercarea de a recastiga puterea.

Imediat dupa alegerile din 05 aprilie 2009, presedintele rus Dmitrii Medvedev, fara a astepta rezultatele oficiale, ii trimisese un mesaj de felicitare actualului presedinte in exercitiu Vladimir Voronin, gest care a iritat nu doar opozitia de la Chisinau, dar si opinia publica internationala. De aceasta data, atat conducerea de la Moscova, cat si expertii rusi au fost mult mai reticenti in a face declaratii. Cauzele sunt multiple, dar cea mai importanta ramane a fi rezultatul numararii voturilor: 53 mandate de deputat pentru reprezentantii opozitiei si doar 48 pentru actuala guvernare. Devine clar ca nu doar PCRM-ul a pierdut alegerile in Moldova, dar si Kremlinul. Modalitatea de derulare a procesului electoral, plus calmul postelectoral au indrumat expertii rusi sa se abtina de la exprimarea dezacordului cu rezultatele oficiale. Niciun stat strain nu mai putea fi acuzat de implicare externa si asta in pofida faptului ca agentia de presa REGNUM relata intr-un articol publicat pe 31 iulie curent ca “… de la arborarea drapelului unui stat strain pe cladirea presedintiei statalitatea Moldovei trebuie sa fie tratata ca una conditionata… .”

In perioada campaniei electorale, conducerea Federatiei Ruse isi declarase sprijinul pentru partidul lui Vladimir Voronin: intentia de a acorda Moldovei un credit de 500 mln dolari americani, plus declaratiile in presa de sustinere neconditionata a actualei guvernari nu au lasat loc pentru indoieli pentru ce partid va miza Kremlinul in aceste alegeri.

Majoritatea expertilor straini erau atenti la reactia rusa. Aceasta s-a lasat asteptata. Abundenta de articole a lipsit, iar cele care au aparut au fost doar opinii preluate din prresa de la Chisinau. Chiar si scenariile postelectorale rusii le-au imprumutat de la Jurnal.md, intrebandu-se in acelasi timp:“Pentru ce le trebuie puterea liberalilor si liberal-democratilor? Paradoxal, dar, se vorbeste ca, anume de putere deplina acestia nu au nevoie astazi. Situatia economica este dificila, toti au in fata tabloul anilor ’98 – ’99. Sa obtii puterea, ca mai apoi garantat sa o pierzi cu rusine?” se intreaba autorul articolul cu titlul “Eh, Rusia, Rusia” publicat de REGNUM. Opozitia moldoveneasca si-ar asuma prea multa raspundere in conditii acute de criza economica: Vlad Filat a mai trecut printr-un proces similar, Mihai Ghimpu nu ar putea sa faca fata, iar proiectul “Dorin Chirtoaca” ar esua inainte de timp. Cele trei partide nu au nevoie de putere deplina, ci de drept de veto asupra deciziilor actualei guvernari, astfel incat peste 4 ani, la urmatoarele alegeri parlamentare, dupa ce se va trece de efectele negative ale crizei economice, comunistii vor obtine si mai putine mandate parlamentare. Deci, expertii rusi recunosc ca actualele rezultate nu reprezinta decat inceputul declinului partidului comunistilor.

Acelasi lucru este relatat cititorilor si de catre varianta online a ziarului Nezavisimaya Gazeta: “Moscova va fi obligata sa se reorganizeze, astfel incat sa reuseasca sa se plieze evenimentelor din Moldova si sa se decida pe cine va paria de aceasta data. Vladimir Voronin, caruia i-a promis creditul de 500 mln dolari, desi ramane a fi presedinte, are sufixul “in exercitiu”. Termenul aflarii sale reale la guvernare este destul de limitat, in propriul stat Voronin este considerat a fi natura trecatoare impreuna cu care va apune si epoca comunistilor.”

In aceeasi ordine de idei, expertii rusi si-ar dori o colaborare intre PCRM si PDM, dar nu sunt siguri daca Marian Lupu, figura politica centrala la momentul actual, care a reusit sa smulga comunistilor 12 mandate, va fi de acord sa accepte consecintele unei asemenea negocieri bilaterale. Cu siguranta ca fostul presedinte al parlamentului si actualul lider al Partidului Democrat din Moldova nu-si doreste un destin similar lui Iurie Rosca, liderul Partidului Popular Crestin- Democrat. Doleanta rusilor de a asista la o asemenea colaborare este argumentata de faptul ca acest partid si-a expus pozitia cu privire la confruntarea interna, mai bine zis excluderea ei totala, intre actorii politici. In plus PDM-ul a mai colaborat cu PCRM-ul si in anul 2005, cand a participat la alegerea unui presedinte comunist si mai este si singurul reprezentant al opozitiei care militeaza pentru adancirea parteneriatului dintre Moldova si CSI. Oficialii rusi se tem de orientarea europeana a opozitiei de la Chisinau si nu au ezitat sa acuze statul vecin de contributie la accentuarea crizei politice interne in Moldova. In aceasta situatie tot Marian Lupu este figura politica care garanteaza ca Republica Moldova nu va adera la NATO sau orice alta organizatie militara. Cu siguranta ca acest aspect al problemei i-a adus liderului PDM un plus de voturi din partea populatiei vorbitoare de limba rusa, care se temea de lozincile pro-unioniste ale liberalilor.

Ria Novosti, citandu-l pe Constantin Zatulin, directorul Institutului Statelor CSI scrie urmatoarele: “In comparatie cu alegerile care au avut loc in luna aprilie, cand pragul electoral fusese trecut de patru partide, actuala legislatura va aduna cinci reprezentanti. S-a adaugat Partidul Democrat al lui Marian Lupu si eu consider ca anume democratii vor fi capabili sa formeze o coalitie cu comunistii. Desigur, in baza impartirii functiilor… .”

Singurul partid de opozitie, care impartasea aceleasi viziuni cu privire la neutralitatea si nealinierea Republicii Moldova la orice bloc militar era Alianta Moldova Noastra. Liderul acesteia, Serafim Urechean se declarase a fi chiar pentru consolidarea relatiilor bilaterale dintre Moldova si CSI, iar in ajunul alegerilor presedintelui, pe 03 iunie 2009, acesta efectuase o vizita la Moscova.

Chiar si asa, politicianul Serafim Urecheanu nu a fost suficient de convingator pentru a obtine sustinerea neconditionata a conducerii ruse in alegerile anticipate. Legaturile AMN-ului cu Moscova nu au atins inca acel nivel de incredre reciproca. Tot presa rusa este cea care il citeaza pe Igor Botan, expert al Asociatiei Participative “ADEPT” de la Chisinau. Acesta a declarat cu ironie in urma exprimarii publice a celor cinci conditii impuse de PCRM opozitiei: “De pe o parte, desigur, acesta ar putea insemna un compromis si cel mai rational ar fi sa se accepte conditiile. Dar, pe de alta parte, nu conteaza in ce consta logica acestor principii, in caz de circumstante nefavorabile pentru ea, opozitia se poate oricand supara din cauza unor conditii deja existente la elaborarea carora nu a participat. Si atunci ei ii vor oferi posibilitatea lui Vladimir Voronin de a se mentine, practic, pe viata in functia de presedinte.”

Cu toate acestea, ideea centrala a articolului publicat de REGNUM se poate rezuma la urmatoarea fraza: “ … este prematur sa facem afirmatii despre urmarile pokerului geopolitic din Moldova, dar se pot urmari lucruri interesante. Sa le oferim aprecieri adanci este prematur. Dar a le evalua este absolut necesar. In primul rand pentru ca in jurul Moldovei se nasc scheme foarte interesante de confruntare intre state si uniuni.” In acest moment Federatia Rusa recunoaste ca pentru ea Republica Moldova este nu mai putin importanta decat Ucraina, ceea ce ii va mentine preocuparea pentru evolutia interna a acestui stat.

Presa rusa isi mai pune si urmatoarele intrebari:
- De ce comunsitii avand sustinerea majoritatii parlamentare nu au supus dezbaterii problema aderarii Republicii Moldova la Uniunea Rusia-Belorusia, punct inclus in platforma electorala a anului 2001?
- De ce pana in prezent nu a fost solutionata problema transnistreana, lucru promis ca va fi realizat in primii doi ani de guvernare comunista?
- De ce limba rusa nu a fost pana in prezent oficializata?
- De ce nu au fost pedepsiti extremistii, de genul lui Iurie Rosca, care au dat foc portretului lui Vladimir Putin in fata ambasadei Federatiei Ruse la Chisinau?
- De ce anume acest extremist a fost numit in functia de vicepremier inainte de alegeri?
- De ce pana in prezent nu a fost retinuta nicio persoana implicata cu adevarat in atacul asupra celor doua cladiri ale principalelor institutii de stat si vinovate pentru arborarea drapelului unui stat strain?

Ca aparator al populatiei vorbitoare de limba rusa, PCRM-ul era pur si simplu obligat sa raspunda la aceste intrebari de-a lungul acestei campanii, dar nu sa contribuie la scindarea societatii civile pe rationament xenofob si intr-un mod atat de agresiv.

Ultimele acuzatii aduse de Vladimir Voronin lui Vladimir Putin, precum ca acesta ar sustine prin persoana lui Anatolii Ciubais capii mafiei transnationale, care se presupune ca lupta impotriva comunistilor, este nefondata, fiind clasificata doar ca o actiune de PR, destinata cresterii raitingului partidului de guvernamant si asta in pofida faptului ca Valeriu Pasat a fost eliberat din arest, fiindu-i retrase toate invinuirile. Incercarile disperate ale lui Voronin de a acuza conducerea de la Moscova, dar si de a-si supune sistemul judiciar au suferit o fisura importanta. Moscova nu va tolera astfel de escapade isterice din partea presedintelui in exercitiu moldovean si-l va taxa in cel mai apropiat timp.

Lipsa unei culturi politice in Moldova a avut consecinte dramatice de genul celor la care a asistat societatea civila a acestui stat in luna aprilie curent. Desi momentan Federatia Rusa a pierdut teren in Republica Moldova, aceasta are fortele necesare pentru a se plia circumstantelor care vor urma. Problema, insa, nu este ca Moscova a pierdut Moldova, ci cum va eficientiza sau multiplica opozitia rezultatele alegerilor parlamentare. Cine va ceda in fata orgoliului: PCRM sau PLDM+PL+PDM+AMN?