Interesul armeanului pentru pokerul moldovenesc….

Aseară, nu mai ţin minte exact pe la ce oră, mi s-a făcut dor de Dughin şi am decis să-i fac o vizită inopinată. Avea articole noi pentru mine. Mă aştepta… .

FOTO: GEOPOLITICA.RU

Am început să scotocesc prin casa lui şi am dat de un articol despre moldoveni scris de un armean, Igor Muradean, de la Iravnuk de Facto (Erevan). Citesc câteva paragrafe şi încep să mă minunez de coerenţa şi obiectivitatea autorului. Dau repede “copy” şi “paste” şi trimit link-ul întregii liste din messenger. M-am gândit că ar fi bine să mai citească şi ai mei, basarabenii. Reacţie imediată: “Noi nu ştim limba rusă… :(…”, îmi scriau prietenii mei români, sincer dezamăgiţi. Nu trece mult timp şi apare Domn’ Brega, Oleg: “Nu vrei să traduci articolul gruzinului? Eu muncesc pe rupte… . Poate ai tu chef?” Îi răspund că nu este gruzin, ci armean şi de tradus nu mă apuc, dar o mică analiză tot o să fac.

Mă înarmez cu răbdare şi ciocolată (când îi citeşti pe ruşi trebuie să ai toate instrumentele pregătite alături) şi reiau cititul.

“… moldovenii sunt oameni simpli, ceea ce nu este decât o notă binevoitoare faţă de aceştia şi, probabil, această simplitate a devenit un fel de “colac de salvare” în lumea modernă cinică şi pragmatică. În Moldova, indiscutabil, există intelectuali de excepţie, care nu fac altceva decât să confirme faptul că deşi ruptă de lumea românească, Basarabia provincială, chiar şi după 200 de ani de aflare în componenţa imperiilor rus şi sovietic, nu a reuşit să obţină “statutul” de ţară asigurată din punct de vedere economic, socio-cultural şi politic. Atitudinea României faţă de Basarabia nu a fost mereu onestă, iar adesea chiar şi nedemnă, dar asta se explică şi prin trăsăturile acestui etnos nu doar prin realităţile politice… .”

După încă câteva paragrafe simt că ceva nu este în regulă din ce în ce mai mult. Încetişor obiectivitatea dispare, iar ciocolata nu mai intră pe gât. Discursul armeanului o ia razna, iar mie îmi apar ridurile între ochi, aferente stării de furie (privirea de soacră).

““Factorul moldovenesc” în politica europeană s-a format greu. Mult timp Comunitatea Europeană a încercat să niveleze influenţa Rusiei în Basarabia prin presiune externă, în speranţa că Moldova va reuşi să îşi minimizeze dependenţa faţă de Rusia. Moldova s-a antrenat activ în cadrul geoeconomicului şi extrem de politizatului GUAM, prin intermediul căruia se dorea a oferi statului noi funcţii politice şi economice… .”

Urmează o serie întreagă de bla-, bla-uri despre interesele americane şi europene în regiune şi contradicţia acestora cu cele ruseşti.

“Pentru NATO şi UE, sub aspect geopolitic, şi parţial sub cel al securităţii europene, Transnistria are un rol mult mai mare decât toate conflictele din Caucazul de Sud luate la un loc. Americanii şi europenii şi-ar fi dorit foarte mult separarea Transnistriei de Moldova, dacă ar fi să excludem prezenţa Rusiei şi orientarea pro-rusă a acestei noi create republici. Din toate statele europene numai România a avut faţă de Transnistria o atitudine independentă de politica Rusiei şi a tratat acest teritoriu ca parte componentă a lumii române… .”

Ideea generală a paragrafului: Rusia – atitudine incorectă faţă de Transnistria. Miza: loialitatea Moldovei. Rusia doreşte ca Transnistria să rămână sub administraţia Moldovei, astfel încât să poată manevra cu această pârghie ţara. Deci, Transnistria este un fel de bici, care nu doar că poate, dar şi reuşeşte de minune să oprească Chişinăul la porţile Europei. Faci un pas – poc peste cap! Încă unul – mai primeşti o lovitură. Şi totul pentru ce? Ca să nu aibă loc unirea cu Ţara Mumă, adaugă autorul, care este ferm convins că România este ahtiată după influenţă geopolitică în spaţiul Mării Negre şi are ambiţii politice nu doar în ceea ce priveşte Basarabia. Muradean nu uită nici de Bucovina şi nici de Insula Şerpilor.

“Elita politică de la Bucureşti înţelege foarte bine rolul său geopolitic. SUA au tins spre extinderea NATO la Marea Neagră, ceea ce le-a asigurat controlul asupra axei Caucaz – Marea Neagră, continuând perspectiva geopolitică spre Asia Centrală şi Eurasia… ”, insistă armeanul asupra geopoliticii spaţiului supus discuţiei.

Ştie Muradean ce ştie, dar mai ales geografie. El realizează şi faptul că Bulgaria şi poziţia ei din Balcani nu este la fel de interesantă pentru americani, precum cea a Poloniei şi a României, în calitatea lor de frontiere naturale în faţa înaintării Rusiei spre Europa. Problema armeanului este alta: pretenţiile teritoriale ale Statului Român, care abia aşteaptă ca Ucraina să se dezintegreze în propria criză politică… .

România este un fel de “COPYCAT” al Poloniei pe linia sudică... .


“România nu-şi va uita niciodată triumful istoric de după Tratatul de la Versailles, când a reuşit să-şi unifice toate teritoriile – Transilvania, Bucovina, Basarabia şi Dobrogea de Nord. Gurile Dunării – unul dintre cele mai importante puncte geopolitice – porţile Europei atunci erau în întregime în componenţa României.”

În momentul în care Muradean a decis să se bage şi în politica noastră internă eu mai nu am pocnit monitorul laptopului. Armeanul este ferm convins de implicarea României în evenimentele din aprilie:

“Forţele speciale române cu uşurinţă au organizat protestele în masă de la Chişinău. Acestea au devenit un spectacol nereuşit, dar în acelaşi timp şi un semnal foarte important al faptului că societatea moldovenească este uşor de manipulat… .”

Nu pot sa nu-i dau dreptate într-o chestiune: aşa ne mai duc ruşii de nas… şi pe noi, şi pe armeni... .

“Echipa preşedintelui Voronin, în pofida solidarităţii cu multe iniţiative şi propuneri Occidentale, acest grup şi în general clasa politică moldovenească nu se bucură de încrederea SUA şi a UE, pentru că a demonstrat instabilitate, comportament oscilant, stil politic dubios şi, ce este cel mai important, tendinţă excesivă de aliniere spre Rusia, precum şi încercări de a rezolva probleme economice şi politice cu ajutorul Rusiei… . În Moldova s-a început procesul de unificare cu România… .”

Urmează un elogiu adus mândriei şi demnităţii moldoveneşti, care a reuşit să stopeze ascensiunea Imperiului Otoman în Europa. Adicătelea moldovenii şi nu românii sunt cei care au reuşit să apere identitatea naţională în faţa cotropitorilor otomani.

Mai spre sfârşit am avut impresia că autorul, adică Igor Murodean, este conştient de faptul că anume eu îi citesc articolul şi încearcă să se linguşească pe lângă mine:

“Cu toate acestea, mintal, etno-cultural şi lingvistic moldovenii sunt parte componentă a etnosului roman. Moldovenii sunt un popor creativ şi emoţional, capabil să se adapteze uşor la culturi noi, să asimileze limbi şi tradiţii străine şi să se acomodeze cu alte condiţii social-culturale. La momentul actual, o mare parte a tinerilor moldoveni îşi fac studiile la Bucureşti, în România, trecând peste diferenţele de dialect. Se creează impresia că România duce o politică ascunsă faţă de Moldova şi nu îi doreşte ultimei prosperare economică, deoarece o Moldovă dezvoltată va avea mai puţine motive să se unească cu România… .”

Acum stau şi mă gândesc: au nu se tem armenii că forţele speciale azere ar putea cu uşurinţă să organizeze la Erevan evenimente similare celor din aprilie la Chişinău precum românii? O mică diferenţă există, totuşi, în acest poker caucazian: azerii au nevoie de Karabahul de Munte, iar românii de Transnistria nu prea… .