Cumpărăm sape de lemn ... pentru toată ţara... II

Stau adesea şi mă gândesc la norocul aleşilor poporului că Ion şi Mărioara nu au conexiune la internet la ţară. Dacă ar putea să agaţe de sapă câte un minicomputer şi ar mai avea şi WI FI cred că ar rămâne terenurile arabile neprelucrate, iar cei doi ar protesta în fiecare zi în Piaţa Marii Adunări Naţionale.

Zilele trecute am avut onoarea să cunosc un asistent universitar de la Universitatea Politehnică din Bucureşti, care s-a implicat în Programul „Adoptă un Boboc”, derulat de tineri români şi basarabeni la Bucuresti. La prima vedere acest lucru nu are nicio legătură cu această postare, dar aveţi un pic de răbdare. Dintr-o vorbă în alta, întreabă Domnul asistent bobocica din ce regiune a Republicii Moldova este. Răspuns: satul Brânza, raionul Cahul. În secunda următoare îi apare Domnului mai sus menţionat o altă întrebare, dar însoţită de un zâmbet atât de larg, că nici nu vi-l pot descrie: „Ahaaaaaaaa, şi cum? Au mai făcut drumul acela pe la Cahul?”

Nu ştiu cum s-ar fi simţit ceilalţi de la Sudul Moldovei, dar mie mi-a cam fost ruşine că gropile au fost acelea care au contribuit la celebritatea noastră prin părţile Bucureştiului... .

Astăzi, când am reluat analiza Programului de Guvernare al AIE, am observat că anume la acest capitol m-am oprit data trecută: Politici şi Infrastructură de Transport!

Planuri mari are AIE-ul cu drumurile basarabene, mai puţin cu cele sudice... . Am găsit în programul de guvernare menţionate următoarele lucruri:

“Consolidarea capacităţilor Fondului Rutier şi creşterea ponderii lui în PIB pînă la cel puţin 1,2%, inclusiv prin vărsarea împrumuturilor şi a granturilor oferite de guvernele statelor străine, donatorilor şi programelor internaţionale.” (pagina 14)

Eu aş traduce acest punct în felul următor: vreţi să veniţi prin părţile noastre, fiţi buni şi contribuiţi, dragi investitori, la integritatea mijloacelor de transport pe care le aveţi în posesie. Nu săriţi cu gura peste mine acum: ŞTIU că doar investiţiile străine ne pot scoate din …, pardon, din colapsul economic în care ne aflăm, dar, totuşi... chiar atât de direct să li-o spuneţi… .

Un vizitator fidel al acestui blog, Radu, mă întreba la o postare despre Sudul Moldovei ce fel de ecartament avem la căile ferate şi i-am răspuns atunci că a rămas cel de tip sovietic.

Dragă Radu, veşti bune pentru tine, ia priveşte ce scrie în Programul de Guvernare:

“Reabilitarea şi electrificarea căilor ferate şi racordarea la ecartamentul european, în mod prioritar a porţiunii Chişinău-Ungheni”. (tot pagina 14)

Acum eu stau ca o zuză şi privesc in foaie şi nu înţeleg mai multe lucruri:

1. De ce doar porţiunea Chişinău-Ungheni?

2. De ce linia de cale ferată de întoarcere de la Cahul spre Giurgiuleşti se face cu ecartament sovietic, dacă tot va fi schimbat pe urmă în european? Unde este eficienţa, Domnilor?

Altă veste bună pentru Ion şi Mărioara este dezvoltarea tehnologiilor informaţionale, dar şi a modalităţii de votare:

„Crearea platformei pentru introducerea votului electronic şi susţinerea formelor de democraţie participativă prin sisteme electronice, indiferent de locul în care cetăţeanul se află în momentul desfăşurării alegerilor”. (pagina 16)

La capitolul Administraţie Publică ni se promite reformare, numirea în funcţie doar în baza principiului “MERITOCRAŢIEI”, transparenţă în luare deciziilor şi internetizare.

Iată că am găsit un lucru interesant şi pentru Babacu:

„Eradicarea disparităţilor regionale, inclusiv prin crearea premiselor pentru dezvoltarea afacerilor nonagricole în spaţiul rural (agroturism, servicii, artizanat, micile industrii şi altele).” (pagina 20)

Oare într-adevăt vor privi şi spre Sud, nu doar înspre Nord, Est şi Vest? Doare cam mult Sudul Moldovei, Domnilor guvernanţi... .

Vine rândul şi reintregirii ţăriii… . Transnistria… . Aici va fi greu, mai ales că Smirnov a declarat săptămâna trecută că este gata să intre în componenţa Federaţiei Ruse ca regiune autonomă, iar ruşii strâng din umeri şi tac mâlc, de parcă nu ar avea nicio contribuţie la isteria liderului de la Tiraspol… .

Am ajuns şi la politică externă:

“Impulsionarea relaţiilor bilaterale şi multilaterale, promovarea raporturilor de bună vecinătate şi edificarea unor parteneriate strategice cu UE, România, Ucraina, Federaţia Rusă şi SUA.” (pagina 22)

Tot la acest capitol era să mă prăpădesc de râs: “Dezvoltarea unor relaţii de bună vecinătate şi edificarea unor parteneriate strategice în spirit european cu România şi Ucraina.” (pagina 22)

Cu România înţeleg prezenţa spiritului european, dar cu Ucraina cam îmi vine să dau mâna în jos… .

Caut insistent abrevierea CSI-ului. O găsesc într-un final. Iată ce scie la acest punct:

“Promovarea dialogului politic şi a cooperării în cadrul Comunităţii Statelor Independente în vederea valorificării avantajelor oferite de către aceasta structură în circulaţia liberă a persoanelor, în dezvoltarea comerţului, sferei sociale şi schimburilor cultural-umanitare” (pagina 24)

Hm, interesant… mai ales că zilele trecute citisem un interviu al lui Oleg Serebrean pe acest subiect pe portalul Europei Libere. Într-o frază, deputatul pe lista PDM-ului a făcut praf existenţa acestei organizaţii fantomă: “Este clar ca CSI nu este o institutie de integrare ci e o institutie de dezintegrare. Deci daca este sa facem o paralela, frecvent analisti politici, comentatori politici de la noi sau chiar din alte parti, din Romania, Ucraina, incearca sa faca o paralela intre CSI si Uniunea Europeana. De fapt Uniunea Europeana este o structura de integrare. CSI-ul este o structura de dezintegrare a unui imperiu. Si daca vrem sa gasim paralele CSI-ului mai curind Comunitatea Britanica poate poate fi un exemplu.”

Recunosc: nu-mi place acest Program de Guvernare! Parcă este o adunătură aleatorie de programe electorale, luate de peste tot. Eu tot vă întreb: CUM VEŢI FACE TOATE ACESTE LUCRURI? Veţi împrumuta dintr-o parte ca să acoperiţi găurile din alte părţi? Nu reuşesc să găsesc răspunsul… .

CUM?????