Există în ultima perioadă o tendinţă generală în mediul analiştilor politici să facă previziuni cu privire la colapsul Statelor Unite ale Americii şi nu pur şi simplu, dar după modelul destrămării Uniunii Sovietice. Ghicesc în zaţuri de discursuri politice şi infuzie cu iz de criză globală că pe undeva, pe aproape, se plimbă finalul liberalismului modern, ceea ce presupune prăbuşirea celei de-a treia ordini mondiale liberale, instaurate după căderea Zidului Berlinului pe 09 noiembrie 1989.
La prima vedere există foarte multe similitudini asupra cărora ar trebui să ne îndreptăm atenţia: criză economică, deprecierea valutei americane, slăbirea aliaţilor, adică a unor state precum Turcia, Egipt, Pakistan, un Israel aproape terminat ca şi satelit în regiunea Orientului Apropiat, problema Afganistanului pe care nici URSS-ul atunci şi nici SUA acum nu au putut să o soluţioneze, extinderea influenţei dincolo de bunul simţ, adică dincolo de situarea geografică, adjudecarea unor zone unde simpla prezenţă a „civilizaţiei occidentale” este inacceptabilă, vizite fără rezultate la Moscova, un zâmbet perfid al lui Putin afişat în problema iraniană, câteva state din Europa Centrală dezgolite în faţa pretenţiilor pe probleme de securitate ale Kremlinului, o Serbie doritoare de răzbunare, gata să se alieze cu veşnicul duşman de la Est, etc., etc..
Ceea ce m-a uimit în articolele scrise de analiştii din Vest cel mai mult este faptul că aceştia acordă o atenţie sporită sănătăţii naţiunii americane şi o prezintă ca fiind incapabilă să reacţioneze adecvat situaţiei în care s-a plasat. Americanul, afectat de criză, lipsit de iluzia supremaţiei naţiunii, este fericit doar cu simpla schimbare a culorii liderului de la Casa Albă, dar îşi îneacă amarul rezultat după prăbuşirea economică a principalelor ramuri economice în Cola şi cartofi prăjiţi (probabil singura industrie câştigătoare în urma crizei economice). Obama nu-şi dezamăgeşte alegătorul. El condamnă deciziile şi acţiunile predecesorilor săi, încearcă să fie elegant în discursuri şi comite propriile greşeli politice, fără să înveţe de la cei pe care îi critică, adică de la cetăţenii americani.
Ca să vă zăpăcesc cu totul o să menţionez aici că şi Mihail Gorbaciov la vremea lui a obţinut Premiul Nobel pentru pace, adică pentru destrămare... a Uniunii Sovietice..., Obama la fel..., pentru pace ... şi pentru... .
Istoria tinde să se repete sau unele istorii tind să fie evitate?
Aveţi în faţă două poze, foarte sugestive! 
Foto: Golos Rossii
La prima vedere există foarte multe similitudini asupra cărora ar trebui să ne îndreptăm atenţia: criză economică, deprecierea valutei americane, slăbirea aliaţilor, adică a unor state precum Turcia, Egipt, Pakistan, un Israel aproape terminat ca şi satelit în regiunea Orientului Apropiat, problema Afganistanului pe care nici URSS-ul atunci şi nici SUA acum nu au putut să o soluţioneze, extinderea influenţei dincolo de bunul simţ, adică dincolo de situarea geografică, adjudecarea unor zone unde simpla prezenţă a „civilizaţiei occidentale” este inacceptabilă, vizite fără rezultate la Moscova, un zâmbet perfid al lui Putin afişat în problema iraniană, câteva state din Europa Centrală dezgolite în faţa pretenţiilor pe probleme de securitate ale Kremlinului, o Serbie doritoare de răzbunare, gata să se alieze cu veşnicul duşman de la Est, etc., etc..
Ceea ce m-a uimit în articolele scrise de analiştii din Vest cel mai mult este faptul că aceştia acordă o atenţie sporită sănătăţii naţiunii americane şi o prezintă ca fiind incapabilă să reacţioneze adecvat situaţiei în care s-a plasat. Americanul, afectat de criză, lipsit de iluzia supremaţiei naţiunii, este fericit doar cu simpla schimbare a culorii liderului de la Casa Albă, dar îşi îneacă amarul rezultat după prăbuşirea economică a principalelor ramuri economice în Cola şi cartofi prăjiţi (probabil singura industrie câştigătoare în urma crizei economice). Obama nu-şi dezamăgeşte alegătorul. El condamnă deciziile şi acţiunile predecesorilor săi, încearcă să fie elegant în discursuri şi comite propriile greşeli politice, fără să înveţe de la cei pe care îi critică, adică de la cetăţenii americani.
Ca să vă zăpăcesc cu totul o să menţionez aici că şi Mihail Gorbaciov la vremea lui a obţinut Premiul Nobel pentru pace, adică pentru destrămare... a Uniunii Sovietice..., Obama la fel..., pentru pace ... şi pentru... .
Istoria tinde să se repete sau unele istorii tind să fie evitate?
6 comentarii:
Nu mor caii cand vor cainii!
De asta moare rusu de grija americanului! :P
Orice naţiune, stat sau imperiu al lumii, are perioadă de fondare, creşere, expansiune maximă şi decădere. De cele mai multe ori decăderea incepe din interior.
Asadar, SUA (care si-a cam mancat malaiul)va pierde in urmatorii ani dominatia mondiala (ani poate insemna 10 sau 100).Eu merg pe mana statului chinez. China va fi urmatoarea superputere a lumii (o sa incep, curand, cursurile de limba chineza :D)
Te pregatesti? Eu zic sa inveti si rusa ... :D
Buna ziua, Angy!
Am citit de cateva ori articolul de pe Golos Rossii, mi s-a parut foarte relevant, dar nu prea amgasit vre-o legatura cu titlul postarii tale... Analistii politici vorbesc de renuntarea SUA la rolul de jandarm mondial, tocmai pentru a sustine mai mult masurile sociale interne, si nu cred ca se pune problema destramarii Americii dupa modelul URSS. Daca asta vad unii analisti rusi, e problema lor!
Rusia duce o politica exact inversa, adica face totul pentru a redeveni un pol al puterii in lume, chiar si in detrementul nivelului de viata al propriei populatii.
Oricat s-ar amagii unii rusa nu va fi limba de circulatie decat in cadrul CSI! :P
Salutare Babacu,
Articolul care vorbeste despre destramarea SUA dupa modelul URSS este pe GEOPOLITIKA.RU (vezi link-ul de la poza) nu pe Golos Rossii (aici poza mi s-a parut destul de sugestiva: evolutia SUA ca "Mare Democratie") :)
In ceea ce priveste Rusia, aici chiar nu pot sa nu iti dau dreptate. Din pacate rusul obisnuit nu stie ce urmari poate avea politica externa a conducatorilor sai de a redobandi pozitia de Mare Putere detinuta alta data...
Trimiteți un comentariu