Smirnov şi Constituţia... – al treilea act al dramei...

Dacă aş fi în locul lui Smirnov şi aş avea „inteligenţa” acestui personaj, probabil exact asta aş proceda: aş modifica Constituţia statului meu fantomă şi aş introduce pasaje întregi din cea a cărui vasal sunt, adică din cea a Federaţiei Ruse... . Acţiunea în cauză s-ar numi ARMONIZAREA ACQUIS-ului FEDERATIV... .

Foto: VSPMR.ORG

După adoptarea actului legislativ prin care a fost arborat drapelul rus pe edificiile oficiale ale Transnistriei, dar şi a unuia prin care monedei Federaţiei Ruse i se rezervă aceeaşi soartă, urmată de declaraţia bombă a lui Igor Smirnov că „statul” la cârma căruia se află este gata să intre în componenţa Federaţiei Ruse ca regiune autonomă, Tiraspolul nu mă mai poate uimi, cel puţin pe mine... . Era de aşteptat ca şi Constituţia nerecunoscutei Republici Nisterne să fie supusă „modernizărilor”.

Actul III al dramei se consumă după un scenariu uşor incompatibil cu primele două (I – drapelul, II – moneda: aici oficialii ruşi au ridicat din umeri, cerând timp de gândire pentru că le lipseşte precedentul). Presa de la Tiraspol s-a împărţit în două tabere, iar ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău a reacţionat, oarecum, dur la adresa articolelor scrise de către jurnaliştii aserviţi lui Smirnov. Este evident că nici singurul ziar online în care am găsit critică la textul noii Constituţii nu poate fi catalogat drept obiectiv, dar cel puţin au luat o poziţie mai puţin plăcută conducerii.

Discuţiile cu privire la modificarea Constituţiei Transnistriei au demarat pe 23 octombrie 2009, când Igor Smirnov a propus începerea dezbaterilor pe acest subiect în cadrul reuniunilor Consiliului Suprem (organul legislativ). Data propusă pentru referendum este 24 ianuarie 2010. Deputaţii au acceptat propunerea de a introduce pe ordinea de zi proiectul de lege prezentat de liderul de la Tiraspol, dar şi-au exprimat, în acelaşi timp, reţinerile faţă de text, motivând cu posibilitatea apariţiei unor conflicte atât interne, cât şi externe, dacă actul va fi adoptat în varianta actuală. Dacă pe 18 noiembrie membrii Consiliului Suprem vor vota împotriva datei propuse pentru organizarea referendumului, atunci, în conformitate cu legislaţia în vigoare a Transnistriei, Smirnov va avea nevoie de 15000 de semnături din partea populaţiei. Pentru liderul nerecunoscut de la Tiraspol aceste semnături nu sunt o problemă. El are experienţa necesară în obţinerea acodrului populaţiei, inclusiv prin coerciţie, mai ales că apropiaţii acestuia au declarat că ele deja sunt adunate.

Conform Agenţiei de Presă REGNUM.RU nu este pentru prima dată în acest an când Smirnov încearcă să modifice Constituţia. Scopul: armonizarea legislaţiei nistrene cu cea rusească şi mărirea atribuţiilor preşedintelui. Majoritatea deputaţilor, dar şi presa s-au opus atunci adoptării noului act legislativ. Smirnov s-a conformat, dar nu a renunţat la idee, adunând între timp cantitatea de semnături necesare.

În Novaya Gazeta, un ziar online local din Tiraspol, găsim un articol, unde sunt punctate pe rând toate modificările constituţionale. Acestea sunt însoţite şi de o mică analiză prin care se explică modalitatea în care Smirnov îşi întăreşte şi mai mult poziţia. Importantă este şi menţionarea faptului că ultimele alegeri ale preşedintelui au avut loc în aceeaşi perioadă cu organizarea referendumului controversat cu privire la independenţa Transnistriei, ceea ce i-a adus liderului de la Tiraspol voturi în plus atunci. Oare îşi simte acesta ameninţată poziţia în acest moment? Smirnov a avut deja patru mandate prezidenţiale. Nimeni nu îi poate interzice să candideze şi pentru al cincilea, pentru că nimeni nu are atât de mult curaj să o facă. Iată de ce presa de la Tiraspol crede că actualul conducător al Consiliului Suprem, Evghenii Şevciuc, va avea o poziţie mai puţin ostilă faţă modificările aduse noului proiect al Constituţiei şi-l va accepta, dacă varianta cu obţinerea unei eventuale întrevederi pe acest subiect cu liderul de la Kremlin îi va fi refuzată. Novaya Gazeta a prezentat posibilul eveniment în felul următor, citez:

„Există, ce-i drept, şi o variantă verificată: pentru a nu ştiu câta oară să tragă o fugă la Moscova, la Kremlin, la palatul ţarului, să cadă în genunchi şi să bată mătănii în faţa Ţarului Mare Alb: „Salvează-ne, tătucă! Ordonă-i prinţului nostru să se dezică de armonizarea drăcoasă! Ordonă-i să nu schimbe nimic, să nu ne facă de ruşine neamurile, să lase totul pe vechi!” Dar cum a arătat experienţa, acest lucru este un fel de atac frontal în Primul Război Mondial: luptă multă, dar rezultatul chiar şi după al 99-lea atac este acelaşi... .”

Punctul forte al noii Constituţii, susţine presa de la Tiraspol, este faptul că ea menţine alegerea directă a preşedintelui ţării de către cetăţeni, invocând drept exemplu negativ experienţa Moldovei şi cele două scrutine legislative prin care a trecut aceasta în anul 2009. Aşa se va evita tranformarea „statului transnistrean” într-un „stat al boierilor”, lucru care a devenit posibil într-o republică de tip parlamentar, în care preşedintele a devenit jertvă a intrigelor politice şi de clan, pierzându-şi rolul de contraforţă în faţa organului legislativ prin limitarea accesului direct al acestuia la alegător.

Mandatul preşedintelui va avea 5 ani şi nu 6 ca în Federaţia Rusă.

Există şi foarte multe puncte în noul proiect constituţional, prin care liderul de la Tiraspol, ca iniţiator al actului în cauză, îşi creează posibilităţi pentru eventuale mişcări politice. Cetăţenii nu pot fi extrădaţi, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului sunt limitate dacă acest lucru se cere în interesul apărării sistemului constituţional, în interesul securităţii de stat, al ordinii publice, al moralităţii. Experţii consideră că această prevedere este ambiguă şi poate fi tratată în manieră diferită de către utilizatorii actului legislativ, în dependenţă de interesele personale. Constituţia Federaţiei Ruse, dimpotrivă, nu conţine asemenea lacune şi nu oferă posibilitate de a manevra cu actul normativ suprem al statului.

Apare întrebarea: este vorba aici despre experienţa constituţională de peste 16 ani a Kremlinului sau Smirnov îşi creează portiţe legilsative de ocolire a actelor normative a statului în componenţa căruia se declară gata de a accede?

Un alt punct, asupra căruia atrage atenţie presa de la Tiraspol este minimul de vârstă necesar pentru a putea candida pentru legislativ. Acesta este de 25 de ani. Pentru comparaţie în Rusia un cetăţean poate pretinde la funcţia de deputat de la 21 de ani. În plus, ca să candidezi ca reprezentant in Consiliul Suprem trebuie să fi locuit pe teritoriul unităţii administrative pe care doreşti să o reprezinţi minimum 5 ani de zile.

Smirnov suprimă şi mai mult posibilitatea apariţiei pluripartidismului, deoarece aceasta i-ar îngreuna posibilitatea de a controla la fel de bine organul legislativ, precum o poate face în prezent.

Probabil cea mai importantă prevedere a noului proiect constituţional este cuprinsă în articolul 86, punct 1, prin care Republica Moldovenească Nistreană îşi rezervă dreptul de a utiliza forţa armată în afara teritoriului său. După cum observă jurnalişii de la Novaya Gazeta, acest lucru este o calchiere neserioasă a Constituţiei Federaţiei Ruse.

Smirnov lucrează în acest moment în două direcţii: el încearcă să suprime cât mai mult posibilitatea apariţiei unor forţe ostile în interiorul teritoriului pe care îl controlează şi negociază o poziţie cât mai bună cu Federaţia Rusă pentru a obţine cât mai multe beneficii din rezolvarea conflictului, indiferent de formatul de negociere.