Nimeni pe drum...

Fiecare dintre noi are un loc numit acasă. Pentru mine acest loc este Sudul Basarabiei, nu toată, doar o parte a ei, care unește două puncte geografice: Brânza și Reni. 

La sfârșitul lunii august mi-am organizat o escapadă pe malul Prutului, ca să-mi revăd părinții și dramul de rude care au mai rămas în satul Brânza. Restul s-au împrăștiat care și pe unde. Acum, georgafic, ne unesc alte puncte: Belgia și Rusia. Nu bag mâna în foc că nu ar mai fi vreunul dintre noi și mai rătăcit, dar nu o să stau să-l localizez. Important este ca el să nu uite de unde a pornit. 

Când am ajuns în Galați și mi-am cumpărat bilet spre Cahul, pe el scria la locul destinației: Județ - Republica Moldova. Am zâmbit și am împărtășit această "manifestare de imperialism" cu un bun prieten printr-un sms. Primesc răspuns înapoi: Să-l pui pe facebook! 

Nu am înțeles ce să pun pe facebook: imperialismul sau biletul? :D

Ajung la Brânza. Mă așteptam ca primul lucru care îmi va sări în ochi să fie monumentul sovietic din centrul satului, dar nu a fost să fie. În locul celor doi ostași și a Zoiei Kosmodimianskaya am văzut o cruce și un muncitor foindu-se prea încet pe lângă ea din cauza căldurii. 

În rest, nimeni pe drum... .

Lumea a dispărut. Ori își ascunde nevoile în colțul cel mai negru al casei, ori a început să învețe geografie aevea, căutând noi puncte de referință, fără nicio legătură cu noțiunea de identitate. Peste tot se observă penuria de bani și o revenire la economia naturală... . 

Cam acesta este satul post-electoral ... . trist și nimeni pe drum... .