Mereu în căutare ... așa trebuie să fim ... :)

Uitasem de când nu mai cotrobăisem imagini prin București. Mersul de acasă și până la metrou, iar mai apoi de la Victoriei până în Povernei devenise o rutină, plăcută ce-i drept doar pentru picioare, căci ochii se săturaseră să vadă oameni obosiți chiar de dimineață de căldură. Ne-am făcut cu Ileana un obicei ca în weekend după amiază să luăm Nirvana (înghețată) și să mergem în parcul Tineretului să privim rațele și să dezbatem chestii de ale noastre, adică politice și nu numai.

Duminica trecută am decis să sparg rutina și mi-am invitat prietenele la o ședință foto la Grădina Botanică din București. Ultima dată am trecut pe aici în anul 2006 ... . Prea mult timp s-a scurs de atunci. Nu mai știam nici cum să ajung acolo. Hărțile google sunt o comoară.

Aveam emoții. Prietenii mei sunt foarte diferiți: personalitate, caracter, interese, cetățenii, profesii, pasiuni, dar dacă știi să îi asculți și nu te temi să îi amesteci între ei și-i plasezi în locuri pline de oxigen, rezultatul e extraordinar, iar dezbaterea devine un deliciu.

Grădina Botanică e chiar lângă Cotroceni. Se ajunge foarte ușor acolo cu metroul de la stația Eroilor sau Politehnică. Dacă nu cunoașteți prea bine Bucureștiul, vă recomand să vă uitați mai întâi pe hartă. Noi așa am făcut și nu a fost nevoie să deranjăm niciun drumeț în stradă.

Am ajuns acolo pe la ora 4 după amiază. Soarele nu mai era atât de puternic și începea să coboare încet spre apus. Am cumpărat bilete (5 RON preț bilet întreg, 2 RON pentru studenți). Serele sunt deschise doar până la ora 13.00. Noi n-am mers pentru sere, ci pentru a ucide rutina. 

Nu s-au schimbat prea multe în Grădina Botanică. Dar mie mi-a plăcut la fel de mult ca și în 2006. Mi-a plăcut pentru că nu era artificială, iar lipsa de resurse financiare care se simte în parc nu a diminuat nicidecum din farmecul acela al pădurii, al câmpului, al speciei simple sădite alături de specia nobilă. Nu știu să găsesc acum cele mai potrivite cuvinte pentru a descrie acest loc. El e frumos pur și simplu. Este frumos pentru că nu este pretențios, nu impune standarde și nici nu le are. Regula de coabitare e simplă: vrei să ai unde să revii, atunci nu călca plantele, nu arunca pe jos staniol și sticle, iar data viitoare vei găsi peștii vii în lac și o bancă pe care să te odihnești fizic.

Foto: Irina Gotișan