Angela Merkel: Republica Moldova este un stat cu perspective europene clare

Foto: gov.md

Vizita cancelarului german, Angela Merkel, în Republica Moldova este una istorică pentru acest stat est-european. Atenția sporită pe care au acordat-o oficiali și reprezentanți ai mediului academic și ai mass-mediei acestui eveniment este pertinentă. Subiectul a generat, după cum era de așteptat, dezbatere publică atât calitativă, cât și negativă. Înaintea vizitei oficiale a șefului executivului de la Berlin mai multe agenții de știri din Federația Rusă au interpretat evenimentul ca o vizită în cadrul căreia se vor pune bazele federalizării Republicii Moldova. Agenția Informațională de Știri REGNUM a prezentat chiar și un document, care ar fi fost elaborat sub președinția irlandeză a OSCE și semnat de Nina Ștanschi, așa numitul ministru al afacerilor externe al nerecunoscutei republici moldovenști nistrene. În fapt, Angela Merkel a venit cu un mesaj mult mai precis și pragmatic: 

1) Republica Moldova are perspectivă europeană, dacă va continua să implementeze reformele economice, sociale, politice și va obține succese reale în eradicarea corupției la nivel înalt și mic; 

2) Republica Moldova este pilonul de bază al Parteneriatului Estic al Uniunii Europene – proiect care are drept scop menținerea stabilității la frontiera de Est a Uniunii Europene; 

3) Republica Federală Germania va susține aspirațiile de revenire a Republicii Moldova în marea familie europeană, susținerea fiind nu doar de natură politică, dar și economică; 

4) Soluția pentru rezolvarea conflictului transnistrean trebuie să vină din interiorul Republicii Moldova și să fie un consens total între Chișinău și Tiraspol, ceilalți actori implicați în procesul de negociere având doar rolul de a contribui la facilitarea și intermedierea acestuia, prin sporirea calității dialogului dintre cele două părți.

Continuare EAPR.RO

Niște ginkoprim pentru ruși?

blogcalivitasantamia.cali.ro

Ca întotdeauna căutam un nod în papura rușilor. Și l-am găsit. Neintenționat. Căutam niște impresii rusești despre vizita Dnei Cancelar Angela Merkel la Chișinău. N-am găsit cine știe ce lucru, dar m-am pricopsit cu un interviu oferit de către noul Ambasador al Federației Ruse în Republica Moldova, Farit Muhametșin, Agenției de știri ITAR-TASS.

Mi-am zis, ia să citesc ce spune domnia sa, mai ales că interviul a fost publicat cu două zile înainte de sosirea cancelarului german la Chișinău. 

Deși titlul interviului mi s-a părut încă de la început dubios, totuși m-am încăpăținat și l-am citit până la capăt. Imediat după asta îmi nimerește în mână un alt interviu, oferit de Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Moldova, Iurie Leancă, Europei Libere. 

Interviurile par să nu aibă nimic în comun: Farit Muhametșin vorbește despre cele 100 de zile de aflare în funcția de ambasador în Republica Moldova, iar Iurie Leancă face totalurile vizitei cancelarului german la Chișinău. Nimic comun. Dar doar la prima vedere. Dacă veți avea răbdare, veți găsi cel puțin un subiect comun în cele două articole: așa numita misiune de pacificare de pe Nistru. Vă rog, să observați cu atenție abordarea diferită, dar mai ales acuta lipsă de Ginkgo Biloba în Federația Rusă:

”ITAR-TASS: La Chișinău există politicieni care înaintează încă o condiție pentru reușita negocierilor - modificarea formatului misiunii de menținere a păcii?

Farit Muhametșin: Sunt de părere că Dvs. ați abordat probleme, care nu intră doar în competența Ambasadorului. Pentru soluționarea conflictului transnistrean din partea rusă lucrează un Ambasador cu însărcinări speciale, persoane, care sunt special însărcinate să participe la procesul de negociere, experți. Persoane cu însărcinări speciale sunt numite și din partea moldovenească, transnistreană și ucraineană, fără a-i enumera pe intermediarii și observatorii internaționali. Negocierile în formatul 5+2 au fost reluate după șase ani de întrerupere. Ei ar putea să ofere mai multe detalii cititorilor.

Îmi permiteți să vă răspund doar la general. Pe Nistru timp de douăzeci de ani nu a existat nicio explozie de violență, nu curge sânge. Pacificatorii ruși împreună cu colegii lor moldoveni și transnistreni asigură fiabil pacea. Alte exemple similare în lume, eu în calitate de expert în relații internaționale, nu cunosc. Este suficient să amintim aici operațiuni similare în Irak, Afganistan și în alte ”puncte fierbinți”, unde aproape în fiecare zi au loc explozii, mor oameni nevinovați.

Formatul actual al operațiunii de pacificare s-a dovedit a fi efectiv. Unii politicieni de la Chișinău sunt de părere că anume din această cauză pacificatorii pot fi înlocuiți cu observatori civili. Considerăm că vom putea vorbi despre posibilitatea transformării operațiunii de pacificare în zona de securitate a conflictului doar după Chișinăul și Tiraspolul vor ajunge la un consens. Să înaintăm acest lucru ca o precondiție a negocierilor, după părerea mea, nu este productiv.”

Acum urmează ceea ce a declarat pentru Europa Liberă de la Chișinău, Iurie Leancă, ministrul afacerilor externe:

”Europa Liberă: Dar chiar ieri, ministerul rus de externe a lansat o declaraţie, prin care iarăşi se accentuează că actuala misiune de pacificare este cea care trebuie să rămână în zona de est a Moldovei.

Iurie Leancă: Este un punct de vedere. Cunoaştem această abordare a colegilor de la Moscova. Pe  de altă parte, am zis că avem suficiente argumente şi sper că împreună vom reuşi să convingem şi partenerii noştri din Federaţia Rusă că nu mai există argumente de ordin psihologic, nici de alt gen, care ne-ar face să menţinem aranjamentele existente, iar incidentul tragic, moartea unui cetăţean, un tânăr din Republica Moldova, pe 1  ianuarie a acestui an, demonstrează, încă o dată, că, acolo unde există o armă, ea şi din greşeală poate împuşca, nu mai vorbim când se ţinteşte asupra unui om. E timpul să demilitarizăm aceste aranjamente. Nu mai există nicun pericol pentru acţiuni militare, sunt absolut convins şi vreau să sper că nimeni cu raţiune nu mai crede în posibilitatea repetării unor acţiuni militare din 1992. Deci, iată toate aceste elemente sunt convins că ne vor permite să ajungem la înţelegerea comună cu partenerii din UE, SUA, dar şi cu cei de la Moscova şi de la Kiev, dar Kievul cunoaşte şi susţinere această transformare că este cazul să purcedem la analiza şi treptat la implementarea acestei idei. Şi sunt convins că, prin modificarea acestui aranjament, vom trimite mesajele necesare pentru concetăţenii noştri de pe malul stâng al Nistrului, şi pentru conducerea de acolo şi ne va stimula în mod special în ceea ce priveşte identificarea unei soluţii viabile.”

Rușii au uitat de incidentul de anul acesta, în timpul căruia tânărul Vadim Pisari a fost împușcat de un pacificator rus. Sau el nu este om, deci violențe nu au fost, iar sânge nu a curs.

Ce spuneți, trimitem niște Ginkoprim la Ambasada Federației Ruse la Chișinău?

Efectele proceselor electorale din Rusia asupra relației dintre statele ex-sovietice și Uniunea Europeană

Imagine: zf.ro

De câteva săptămâni lucrez la un articol științific despre influența ultimelor alegeri parlamentare și prezidențiale din Rusia asupra relației dintre statele membre ale Parteneriatului Estic și Uniunea Europeană. Este un subiect complex, dar destul de interesant.

Explic de ce: 

- Rusia Unită a avut platformă electorală, dar Vladimir Putin nu a avut. Rusia Unită a avut oficial o platformă electorală. Ea a fost adoptată în cadrul celui de-al 12-lea Congres al Partidului din 24 septembrie 2011. Chiar în textul platformei este subliniat faptul că această formațiune politică este una pro-prezidențială și-l va susține la alegerile prezidențiale din luna martie 2012 pe Vladimir Putin.

Cum trebuie să fie statul rus: ”Noi înțelegem la fel cum trebuie să fie țara noastră. Ea nu trebuie să fie slabă, săracă, să se destrame, ea nu trebuie să sufere de regres tehnologic, de indiferența funcționarilor, corupție, terorism, ea nu trebuie să fie izolată.” (Platofma Electorală Rusia Unită)

Mie mi se pare foarte sugestivă această frază din documentul, care va sta la baza deciziilor de politică internă și externă ale acestui mandat legislativ în Duma de Stat. Dacă luăm în considerare faptul că în Rusia opoziția este dispersată și nu are un plan bun pentru a reuși să transforme situația politică internă, atunci Rusia Unită nu cred că are de ce să își facă griji că nu ar putea să-și ducă la îndeplinire platforma electorală, asta doar dacă ea nu este altceva decât un document frumos, cu destinație precisă - cea de a mai mângâia încă o dată orgoliul rușilor care-l votează din inerție pe Putin și nu a fost elaborată pentru a produce transformări structurale în toate sferele sociale.

Vladimir Putin nu a avut o platformă electorală pentru alegerile prezidențiale, în schimb a semnat șapte articole pe teme diferite - subiecte actuale, care sunt o încercare de schițare a direcțiilor de acțiune pentru următorii șase ani. În ele face o radiografie a principalelor probleme cu care se confruntă societatea rusă și preia o parte din tezele de modernizare ale lui Dmitri Medvedev. Tot aici adăugăm și discursul lui Putin din 03 octombrie 2011, cel în care președintele în exercițiu al Federației Ruse, pe atunci premier, anunța proiectul creării Uniunii Eurasiatice: Un nou proiect integraționist pentru Eurasia - viitorul care se naște azi.

Discursul despre Uniunea Eurasiatică ar trebui să ne intereseze mai mult: 1) el stă la baza construirii relației dintre Rusia și statele ex-sovietice în următorii ani, dar și va afecta mai mult sau mai puțin relația dintre Moscova și Bruxelles, pentru că este o invitație destul de directă lansată oficialilor europeni de a lua parte a acestei inițiative. 2) Discursul vorbește despre modele economice. 3) Există opinii care susțin ideea că nicio formațiune politică din Rusia nu se va opune Proiectului de creare a unei Uniuni Eurasiatice.

- Modele economice. Majoritatea statelor ex-sovietice au adoptat modele diferite de dezvoltare economică (despre cele din Caucazul de Sud am scris puțin în cartea la care am lucrat vara trecută). Acest lucru va îngreuna foarte mult buna funcționare a unei eventuale Uniuni Eurasiatice.

Deși în discursul lui Vladimir Putin se vorbește destul de mult despre modelul de dezvoltare economică al Uniunii Europene, este dificil de crezut că Uniunea Eurasiatică va reuși să funcționeze în baza experienței europene, mai ales că situația din zona monetară europeană nu pare să se amelioreze. Criza economică din zona euro alimentează discursurile negative la adresa oricăror forme de integrări regionale. Câtă credibilitate are un proiect apărut în baza experienței și a modelului de dezvoltare economică a unei organizații internaționale care se confruntă cu asemenea probleme?

Tot aici este foarte important de amintit despre ”succesele” proiectelor de integrare a actorilor statali din fostul spațiu sovietic, lansate în ultimii douăzeci de ani de către Moscova. CSI este un asemenea proiect. Ceea ce nu înțelege de fapt Rusia, sau mai bine zis ceea ce refuză să accepte, este faptul că state precum Republica Moldova sau Ucraina ar putea avea obiective și interese diferite de cele ale Kremlinului. Ele sunt incluse în documente oficiale. Sunt asumate de către forțe și personalități politice din aceste state. Dependența de resursele energetice și de piețele de desfacere rusești nu le anulează. 

- Discursul eurasiatic va fi adoptat de formațiunile politice parlamentare, dar aflate în opoziție. Există voci care susțin că discursul despre Uniunea Eurasiatică a lui Putin nu va fi respins de către Partidul Comunist din Federația Rusă sau alte formațiuni politice, care formează opoziția. Pe comuniștii ruși un asemenea proiect nu are de ce să-i supere, pentru că el practic va reface vechile frontiere, cele ale Uniunii Sovietice sau chiar mai mult. Platforma electorală a PCRF este o nostalgie cronică pentru URSS. Cu atât mai ușor este de crezut că lui Ziuganov i-ar plăcea să vadă modelul socialist de dezvoltare dincolo de frontierele Rusiei:

”Comuniștii ruși privesc cu încredere în viitor. Doar socialismul va permite depășirea exploatării omului de către om, caracterul risipitor al producției și consumului capitalist. Retragerea din URSS și reinstaurarea în alte state a capitalismului înseamnă doar o retragere temporară a socialismului. A pierdut nu socialismul ca formă de organizare socială, ci doar forma lui anterioară. Puterile socialismului se coc și cresc. Se dezvoltă rapid China socialistă. Înaintează pe calea construirii socialismului și alte state....” (Platforma electorală a PCRF).

- Discursul Eurasiatic este folosit de formațiuni politice extraparlamentare. Cine a adoptat discursul eurasiatic în statele ex-sovietice? Corect: formațiunile politice extraparlamentare, fără prea mari șanse de a ajunge la guvernare și care încearcă să se agațe de nostalgia după vremurile sovietice ale electoratului trecut de patruzeci de ani, care încă mai are memoria URSS-ului. De cele mai multe ori aceste formațiuni politice acționează în dezinteres național și nu au viziuni pe termen lung. Sunt în căutare de rezultate imediate și comit multe erori, care le pun sub semnul întrebării credibilitatea. Cel mai bun exemplu aici este Partidul Social-Democratic din Republica Moldova și eșecul referendumului de integrare în Uniunea Vamală Rusia - Belarus - Kazahstan și/sau Uniunea Eurasiatică. Liderii PSDM sunt incapabili să-și asume greșelile. Este mult mai ușor să acuzi autoritățile aflate la guvernare de încercarea de a instaura un regim dictatorial, decât să recunoști că atitudinea față de procesul de colectare a semnăturilor pentru un referendum a fost defectuoasă.

- Partenerii permanenți, pot deveni ne-parteneri. Nici celelalte state ex-sovietice nu se grăbesc să îmbrățișeze atât de ușor ideea creării unei structuri eurasiatice. Unul din statele din Asia Centrală, care mereu au susținut proiectele Kremlinului, a pus sub semnul întrebării eficiența și rolul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă. Vorbim aici despre Uzbekistan, care nu este la prima abatere de acest gen. La o analiză mai detaliată se poate vedea că liderii acestui stat central-asiatic au fost pragmatici și nu au făcut altceva decât să aleagă între beneficiile pe care le poate oferi colaborarea cu o mare putere. În acest caz, SUA este o alternativă de categoria A. Rusia - devine un plan B.

Revenim la statele din Parteneriatul Estic. Avem o Ucraină indecisă, scindată politic, dar care și-a asumat anumite obligații față de Uniunea Europeană și alți parteneri vestici. Deși nu pare să meargă direct în UE, Kievul nu poate să nege că anume acolo și-ar dori să ajungă la un moment dat. Asta în cazul în care reușește să-și aleagă lideri care pot renunța la ambițiile personale și se vor preocupa mai mult de interesele naționale ale statului. Discursul eurasiatic în Ucraina nu produce în acest moment dezbatere publică. El este ignorat, chiar dacă scopul inițial a fost de a atrage în primul rând Kievul de partea acestui proiect ambițios. Până în acest moment relația Ucraina - Uniunea Europeaă nu a fost afectată de ideea creării Uniunii Eurasiatice, ci doar de atitudinea forțelor politice aflate la guvernare și în opoziție în acest stat.

Mai avem aici și alte state cu o politică și o atitudine la fel de interesantă. Este greu de crezut că mâine Azerbaijanul va alerga în Uniunea Eurasiatică a lui Putin. Deocamdată, azerii sunt pe ”petrol și gaze”. Încă nu simt nevoia internării într-o formă de cooperare regională de origine rusă pentru a se trata de dependența de mișcare liberă și necondiționată în mediul internațional. Își permit. Încă.

Georgia va refuza orice vine din partea rușilor, chiar și acoperit cu bune intenții. Doar Armenia nu se va opune. Este prea dependentă de Rusia și prea izolată de restul lumii. 

Rusia și-a făcut un plan de acțiune în spațiul ex-sovietic. A lansat forma de acțiune, acum lucrează la conținut. Cu siguranță că subiectul abordat aici nu poate fi redus la aceste ipoteze sau concluzii. Încă se lucrează. Dar sunt curioasă să compar elementele pe care le am acum cu ceea ce se va întâmpla.

Cine poartă de grijă drepturilor mele cetățenești?

Foto: jiunimea.gds.ro

Unii vor spune că această postare seamănă mai mult cu o răfuială de prost gust cu PSD-ul lui Șelin. Probabil. Recunosc că nu am fost, nu sunt și nici nu voi fi vreodată votanta vreunui partid socialist, cu atât mai mult al unuia din Republica Moldova, unde apartenența la o anumită ideologie politică este dictată de nostalgia alegătorilor după vremuri false, demult apuse și nu de convingeri, proiecte sau soluții la probleme stringente cu care se confruntă societatea la un anumit moment.

Cu social-democrații mai am și o problemă personală. Orgoliul. Nu au vrut să-mi răspundă la întrebări pentru un interviu, când primisem niște promisiuni ferme în acest sens. Nu-i bai: de monitorizat vă monitorizez și în continuare. N-am obosit. 

De vreo două zile social-democrații sunt foarte activi și-i dau în stânga și în dreapta cu drepturile cetățenești și cu voința poporului. Până aici totul bine și frumos. Unei opoziții sănătoase la cap așa i-ar sta bine: să fie un fel de alarmă, un fel de semnalizator al apariției gangrenei politice, atunci când guvernarea o ia razna. 

Problema este că în Republica Moldova opoziția este singură în stare de putrefacție și nu mai are cum să fie girofar pentru moartea principiilor, valorilor, democrației. Acționează selectiv: aista-i de-a meu, aista nu-i de-a meu, aista vorghești rusa, aista îi fașâst, aista are drepturi cetățenești, aista trebuie bătut cu pietre în cap. 

Stop! Care-i problema de fapt?

Problema sunt adresările Partidului Social-Democrat din Republica Moldova către Cancelarul Republicii Federale Germane, Angela Merkel (pe facebook am găsit măreața adresare) și către Misiunea OSCE în R. Moldova, respectiv Jennifer Brush.  

În aceste adresări social-democrații de la Chișinău acuză AIE de instaurarea unui regim dictatorial, dar mai ales de încălcarea intenționată a voinței politice și a drepturilor cetățenești. Citez din texte, ca să mă credeți:

- Atribuirea de către partidele, care formează actuala guvernare în Moldova, prin instituţiile statului a unor drepturi exagerate şi neconstituţionale, interpretarea normelor şi luarea deciziilor în interes de grup şi în defavoarea cetăţenilor Republicii Moldova, constituie o încălcare gravă şi premize de instalare a unui regim dictatorial.

Un ultim exemplu în acest sens îl constituie decizia Comisiei Electorale Centrale din 03 august 2012 de a respinge iniţiativa a peste 230 de mii de cetăţeni de organizare a unui Referendumului republican legislativ, unde 6 din cei 9 membri au votat sub presiunea partidelor din Alianţa pentru Integrare Europeană, care iau numit în această funcţie.

Prin hotărîrea luată, care este în contrazicere cu celelalte hotărîri aprobate anterior, Comisia Electorală Centrală a spulberat orice încredere din partea populaţiei, devenind un organ de stat, care interpretează prevederile codului electoral reieşind din situaţia şi interesul de moment contrar apărării dreptului cetăţenilor la expunerea voinţei.

Păi bine, dlor psd-iști, dar la Bălți cu ce v-ați ocupat? Nu ați încălcat hotărâri aprobate anterior? Nu le-ați contrazis conținutul? Nu este asta obstrucționare a punerii în aplicare a unei hotărâri judecătorești? De când sunteți și judecători? Marșul împotriva simbolurilor comuniste nu a fost anulat pentru că ar fi fost anticonstituțional. Nicidecum. Dacă ar fi continuat, atunci ar fi pus în pericol nu doar posibilitatea asigurării și apărării dreptului la libera exprimare a unor persoane la fel de cetățeni, precum sunt psd-iștii, dar și siguranța lor fizică. 

Pe cine doriți să-i apere Dna Angela Merkel și Dna Jennifer Brush la Chișinău? Pe cei cărora le-ați falsificat semnăturile, pe cei cărora le-ați spus că semnează pentru gaz ieftin, pe cei cărora le-ați pus în mână pietre și alcool? Păi atunci ar trebui să-i apere în primul rând de dvs.!

Cum vi se mai ridică penița să scrieți adresări și note, când sunteți instigatori la încălcarea unor drepturi cetățenești? Cine sunteți dvs. ca să arătați cu degetul? Nu vă asumați cam multe, când nu sunteți victime, ci infractori?

Și ca să revin la esența ”probelemei” referendumului, voi întreba a nu știu câta oară: de ce v-aș asculta și aș semna pentru integrarea în Uniunea Vamală Rusia - Belarus -Kazahstan sau Uniunea Eurasiatică și nu aș semna pentru integrarea în Uniunea Europeană? Nu prea-mi dă la calcule cu semnul plus în dreptul proiectelor inițiate de Moscova... . De vină e analiza cost-beneficiu pe termen lung... .

Nu știu câți vor citi această postare, sper mai mulți s-o facă, dar țin să vă anunț: GAZ MAI IEFTIN NU VOM PRIMI!!! GAZPROM GARANTEAZĂ!!!