PRELUARE INTERZISĂ!
Preluat de MONITORUL CIVIC, CURAJ.NET.
Dah! Aşa este! Putem să dormim linistiţi că de somnul nostru veşnic de cetăţeni tot mai turmentaţi au grijă comentatorii politici. De acum înainte viitorul naţiunii nu va mai sta la coadă să susţină examene de admitere la facultatea de drept, ci la facultatea de jurnalism!
Suntem programaţi să selectăm doar informaţia care ne convine. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu jurnaliştii care au format un grup mai aparte şi îşi spun comentatori politici. Astăzi, aceştia m-au supărat a nu ştiu câta oară. Ştiu că nu este bine să generalizez, dar deja nu mai pot să-mi muşc limba şi să asist la cum se derulează exerciţiul prostirii noastre prin articole-analize pe care să le treacă toate publicaţiile online la Xerox!
Astăzi am citit un articol-analiză al unui comentator politic de la Chişinău, care făcea trimitere la comploturile şi misterele lui 7 aprilie 2009. Evenimentele care au avut loc în acea lună, care ne-au încercat calitatea de cetăţeni responsabili în faţa viitorului încă mai pot să producă plus-valoare pentru editorialiştii din capitala Republicii Moldova, iar aceştia nu ezită să o utilizeze.
Autorul articolului, Domnul Petru Bogatu, este o personalitate respectată în rândurile jurnaliştilor de la Chişinău. Nu-mi voi permite să minimizez rolul muncii sale întru promovarea valorilor în rândul cetăţenilor, dar sper, de asemenea, că nu se va supăra dacă nu voi fi întru totul de acord cu cele scrise de Domnia Sa în această ultimă analiză postată pe blogul său personal şi preluată la scurt timp de către publicaţiile online din Moldova.
În primul rand nu cred că liga susţinătoare a fostului preşedinte al Republicii Moldova complota împotriva României şi a democraţiei. Dacă exista ceva împotriva căreia se putea complota, atunci acel ceva eram noi – cetăţenii statului, care am fi fost prostiţi pentru a treia oară consecutiv. Norocul nostru că opoziţia a fost trezită din amorţire la timp (câteva zile de reacţie întârziată a partidelor din opoziţie nu se pun – acestea nu ştiau ce înseamnă responsabilitate în faţa alegătorului, pentru că ultimul nu a mai avut încredere în opoziţie de la Lucinschi încoace).
În al doilea rand şirul de întâmplări ciudate nu se începe pe 27 martie, ci mult mai devreme: pe 18 martie 2009, atunci când are loc la Moscova reuniunea dintre Medvedev, Smirnov şi Voronin. Mai târziu, Vladimir Voronin a declarat într-un interviu pentru RIA Novosti: “Anume atunci, imediat dupa intalnirea mea cu Dmitrii Medvedev – dupa ce a aparut o perspectiva reala de unificare a Moldovei – opozitia a invocat posibila fraudare a alegerilor. Cuiva i-au cedat nervii.” Şi atunci când vorbim despre unificare a Moldovei, ne referim la Transnistria nu la pretenţia isterică a comuniştilor pentru Moldova de dincoace de Prut. Altceva ni se pregătea – surpriza estică!
Cetăţeni români, puţini la număr ce-i drept, veneau deja de câţiva ani pe 27 martie la Chişinău pentru a sărbători ziua unirii. Deci, nu era o noutate pentru serviciile secrete că şi în anul 2009 aceştia vor trece Prutul. Altceva este faptul că eram în plină campanie electorală, iar acest lucru putea fi şi servit electoratului drept pretenţii imperialiste ale statului vecin de care ar trebui să ne fie frică.
“Este curios faptul că ambasadorul Federaţiei Ruse la Bruxelles a pus în cârca României devastarea sediilor Parlamentului şi Preşedinţiei cu vreo trei-patru ore înainte de a se pronunţa asupra acestui subiect preşedintele comunist al Republicii Moldova. De unde şi concluzia că diversiunea din 7 aprilie a fost pregătită încă înainte de alegeri nu numai la Chişinău, ci şi la Moscova.” – nu cred că din aceste rânduri reiese, cumva, că protestele au fost pregătite la Moscova. Mai credibilă este varianta cu ajutorul oferit de Moscova post 06 aprilie 2009. De fapt nu despre ajutor este vorba, ci despre UNDA VERDE la devastare, propagandă, maltratare, dar mai ales la învinuirea veşnicei capre ispăşitoare – România. Şi dacă la primele comuniştii acumulaseră destulă experienţă în cei opt ani de guvernare, atunci acuzaţiile de tentativă de lovitură de stat era ceva nou chiar şi pentru VV, care până atunci nu ştia altceva să facă decât să repete până făcea spume la gură: România stat cu pretenţii imperialiste!
Dacă vom încerca să ne amintim întâlnirea dintre VV şi “liderii opoziţiei” vom observa cu ochiul neînarmat că atât opoziţia, cât şi comuniştii erau la fel de speriaţi, doar că unii deja îşi însuşiseră instrumentele de manipulare, iar ceilalţi erau noi în breaslă şi nici nu se aşteptau să primească susţinere din partea tinerilor. Capacitatea de reacţie a comuniştilor în seara de 6 spre 7 aprilie 2009 a fost mai bună decât a liderilor opoziţiei. S-a văzut foarte bine cum se poate mobiliza maşinăria porpagandistă a PCRM-ului şi cât de repede au fost găsite resurse umane, care au primit în dotare tot ce au avut nevoie, inclusiv drapele ale unui stat “ostil”, dar şi pietre pentru a devasta sediile celor două instituţii de stat.
Stimaţi comentatori politici din Republica Moldova, nu mai căutaţi flacăra violetă în evenimentele din 7 aprilie! Există lucruri mult mai importante pe care le puteţi face, astfel încât să vă aduceţi OBOLUL (îmi place acest cuvânt) la dezvoltarea europeană a statului ai căror cetăţeni sunteţi.
Preluat de MONITORUL CIVIC, CURAJ.NET.
Dah! Aşa este! Putem să dormim linistiţi că de somnul nostru veşnic de cetăţeni tot mai turmentaţi au grijă comentatorii politici. De acum înainte viitorul naţiunii nu va mai sta la coadă să susţină examene de admitere la facultatea de drept, ci la facultatea de jurnalism!
Suntem programaţi să selectăm doar informaţia care ne convine. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu jurnaliştii care au format un grup mai aparte şi îşi spun comentatori politici. Astăzi, aceştia m-au supărat a nu ştiu câta oară. Ştiu că nu este bine să generalizez, dar deja nu mai pot să-mi muşc limba şi să asist la cum se derulează exerciţiul prostirii noastre prin articole-analize pe care să le treacă toate publicaţiile online la Xerox!
Astăzi am citit un articol-analiză al unui comentator politic de la Chişinău, care făcea trimitere la comploturile şi misterele lui 7 aprilie 2009. Evenimentele care au avut loc în acea lună, care ne-au încercat calitatea de cetăţeni responsabili în faţa viitorului încă mai pot să producă plus-valoare pentru editorialiştii din capitala Republicii Moldova, iar aceştia nu ezită să o utilizeze.
Autorul articolului, Domnul Petru Bogatu, este o personalitate respectată în rândurile jurnaliştilor de la Chişinău. Nu-mi voi permite să minimizez rolul muncii sale întru promovarea valorilor în rândul cetăţenilor, dar sper, de asemenea, că nu se va supăra dacă nu voi fi întru totul de acord cu cele scrise de Domnia Sa în această ultimă analiză postată pe blogul său personal şi preluată la scurt timp de către publicaţiile online din Moldova.
În primul rand nu cred că liga susţinătoare a fostului preşedinte al Republicii Moldova complota împotriva României şi a democraţiei. Dacă exista ceva împotriva căreia se putea complota, atunci acel ceva eram noi – cetăţenii statului, care am fi fost prostiţi pentru a treia oară consecutiv. Norocul nostru că opoziţia a fost trezită din amorţire la timp (câteva zile de reacţie întârziată a partidelor din opoziţie nu se pun – acestea nu ştiau ce înseamnă responsabilitate în faţa alegătorului, pentru că ultimul nu a mai avut încredere în opoziţie de la Lucinschi încoace).
În al doilea rand şirul de întâmplări ciudate nu se începe pe 27 martie, ci mult mai devreme: pe 18 martie 2009, atunci când are loc la Moscova reuniunea dintre Medvedev, Smirnov şi Voronin. Mai târziu, Vladimir Voronin a declarat într-un interviu pentru RIA Novosti: “Anume atunci, imediat dupa intalnirea mea cu Dmitrii Medvedev – dupa ce a aparut o perspectiva reala de unificare a Moldovei – opozitia a invocat posibila fraudare a alegerilor. Cuiva i-au cedat nervii.” Şi atunci când vorbim despre unificare a Moldovei, ne referim la Transnistria nu la pretenţia isterică a comuniştilor pentru Moldova de dincoace de Prut. Altceva ni se pregătea – surpriza estică!
Cetăţeni români, puţini la număr ce-i drept, veneau deja de câţiva ani pe 27 martie la Chişinău pentru a sărbători ziua unirii. Deci, nu era o noutate pentru serviciile secrete că şi în anul 2009 aceştia vor trece Prutul. Altceva este faptul că eram în plină campanie electorală, iar acest lucru putea fi şi servit electoratului drept pretenţii imperialiste ale statului vecin de care ar trebui să ne fie frică.
“Este curios faptul că ambasadorul Federaţiei Ruse la Bruxelles a pus în cârca României devastarea sediilor Parlamentului şi Preşedinţiei cu vreo trei-patru ore înainte de a se pronunţa asupra acestui subiect preşedintele comunist al Republicii Moldova. De unde şi concluzia că diversiunea din 7 aprilie a fost pregătită încă înainte de alegeri nu numai la Chişinău, ci şi la Moscova.” – nu cred că din aceste rânduri reiese, cumva, că protestele au fost pregătite la Moscova. Mai credibilă este varianta cu ajutorul oferit de Moscova post 06 aprilie 2009. De fapt nu despre ajutor este vorba, ci despre UNDA VERDE la devastare, propagandă, maltratare, dar mai ales la învinuirea veşnicei capre ispăşitoare – România. Şi dacă la primele comuniştii acumulaseră destulă experienţă în cei opt ani de guvernare, atunci acuzaţiile de tentativă de lovitură de stat era ceva nou chiar şi pentru VV, care până atunci nu ştia altceva să facă decât să repete până făcea spume la gură: România stat cu pretenţii imperialiste!
Dacă vom încerca să ne amintim întâlnirea dintre VV şi “liderii opoziţiei” vom observa cu ochiul neînarmat că atât opoziţia, cât şi comuniştii erau la fel de speriaţi, doar că unii deja îşi însuşiseră instrumentele de manipulare, iar ceilalţi erau noi în breaslă şi nici nu se aşteptau să primească susţinere din partea tinerilor. Capacitatea de reacţie a comuniştilor în seara de 6 spre 7 aprilie 2009 a fost mai bună decât a liderilor opoziţiei. S-a văzut foarte bine cum se poate mobiliza maşinăria porpagandistă a PCRM-ului şi cât de repede au fost găsite resurse umane, care au primit în dotare tot ce au avut nevoie, inclusiv drapele ale unui stat “ostil”, dar şi pietre pentru a devasta sediile celor două instituţii de stat.
Stimaţi comentatori politici din Republica Moldova, nu mai căutaţi flacăra violetă în evenimentele din 7 aprilie! Există lucruri mult mai importante pe care le puteţi face, astfel încât să vă aduceţi OBOLUL (îmi place acest cuvânt) la dezvoltarea europeană a statului ai căror cetăţeni sunteţi.
2 comentarii:
Din pacate eu am fost unul din acei putin romanasi care a vrut sa ajunga la Chisinau, in martie si a fost oprit la granita, pe motiv ca nu stiam cat poarta la picior prietenul meu...:(
Salut Abecedar,
Asa e: tu nu ai reusit atunci, dar sper ca nu vei renunta la ideea revenirii. Noi te vom astepta cu mare drag sa calci prin partile noastre si nici nu-ti vom pune intrebari tampite la hotar.
Numai bine,
Angy
Trimiteți un comentariu