Alegeri anticipate – incercarea III: in cautare de aliati

Pe 28 septembrie 2010 presedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a semnat decretul de dizolvare a parlamentului. Data pentru alegerile legislative anticipate a fost stabilita pentru 28 noiembrie 2010. In acest moment multi experti atat din Moldova, cat si din afara isi pun urmatoarea intrebare: cum va arata arhitectura noului Parlament de la Chisinau, cum vor arata viitoarele aliante formate de fractiunile parlamentare care vor trece de pragul minim de acces in noul legislativ?

Publicat de CSEEA.

Cetatenii Republicii Moldova continua sa uimeasca opinia publica internationala. Daca in aprilie 2009 populatia din acest stat est-european a iesit in strada si a militat impotriva consolidarii unui regim antidemocratic si a pledat impotriva perpetuarii verticalei puterii, in luna septembrie 2010 aceasta a ales sa nu mai ia parte la procesele politice, ignorand referendumul pentru alegerea directa a presedintelui statului. Neprezentarea la vot a dus la continuarea crizei politice in care se afla Moldova, tocmai din cauza neputintei de a alege seful statului.

Implicatiile acestui scrutin de consultare a populatiei sunt deosebit de importante pentru Europa de Est. Nu doar Occidentul priveste atent spre Chisinau pentru a observa modalitatea de implementare a reformelor politice, economice si sociale. Kremlinul este si el la fel de atent la evenimentele care se desfasoara aici, luand parte indirect la conditionarea adoptarii unor decizii politice. Atat cei ce monitorizeaza, cat si cei implicati direct sunt in cautare de aliati si asta deoarece coalitia pro-europeana care se afla la guvernare a devenit foarte fragila din cauza unor dispute interne si a prioritizarii incorecte a scopurilor si obiectivelor politice pe termen lung. Majoritatea liderilor fractiunilor politice, care au format Alianta pentru Integrare Europeana, incurajati de rezultatele optimiste ale sondajelor publice care au fost facute publice in luna august curent, au transformat campania pentru referendumul de modificare a articolului 78 al Constitutiei Republicii Moldova cu privire la modalitatea de alegere a presedintelui tarii, in cursa electorala pentru aceasta functie. Rezultatele negative inregistrate la acest scrutin electoral, cand la vot s-au prezentat doar putin peste 30% din cetatenii cu drept de vot, au demonstrat ca disputele interne din cadrul AIE, cumulate cu alti factori interni si externi au indus o stare de apatie politica in randul cetatenilor.

A esuat sau nu referendumul?

Referendumul consultativ care s-a desfasurat pe 05 septembrie 2010 nu trebuie sa fie catalogat drept un esec total. Pentru actuala guvernare, care a adoptat un vector de politica externa europeana, el trebuie sa serveasca drept atestare a unei stari de fapt in care s-a pomenit societatea din Republica Moldova, una indusa inclusiv cu “ajutorul” actualei clase politice, fie aflata la guvernare, fie aflata in opozitie. Acceptarea rezultatelor si adoptarea unor masuri concrete si cat mai urgente, in conditiile apropierii alegerilor anticipate, ar trebui sa conduca la transformarea prioritatilor pe termen scurt si mediu ale tuturor fortelor politice proeuropene. Intr-adevar, trebuie sa se recunoasca si faptul ca resursele fortelor democratice au fost irosite pentru lupte interne si in detrimentul alegatorului de rand, acestuia limitandu-i-se accesul la o informare corecta despre adevarata valoare a acestui scrutin consultativ – exercitiu important pentru a obisnui publicul larg cu participarea civica si implicarea in edificarea unui stat de drept si democratic.

Tendinta generala este aceea de a afirma ca referendumul este un esec pentru AIE si o victorie pentru PCRM. In realitate, insa, pentru actuala guvernare, sustinuta activ de catre mai multi actori statali si organizatii internationale europene, acesta a fost o pretestare a alegerilor anticipate si un motiv intemeiat pentru incetarea conflictelor si disputelor interne pentru functia de presedinte a statului. Daca lupta pentru aceasta functie ar fi continuat in aceeasi maniera, atunci ea ar fi putut sa degenereze intr-un diferend cu implicatii grave asupra coalitiei prodemocrate. Astfel, cele patru forte politice vor fi nevoite sa perceapa si faptul ca obiectivul principal al AIE este mobilizarea electoratului si nu doar obtinerea unor functii cheie de conducere. De fapt, fara sustinerea cetatenilor cu drept de vot cel de-al doilea obiectiv, care este prioritar pentru liderii politici, nu este posibil.

In conditiile unei lupte tot mai stranse intre opozitie si alianta aflata la guvernare, analiza rezultatelor scrutinului electoral din 05 septembrie 2010 este nu doar utila, dar si impetuos necesara.

Aliante intre aliati

Prima intrebare pe care si-o pune atat Occidentul, cat si Federatia Rusa este cat va mai rezista Alianta pentru Integrare Europeana si care vor fi aliantele pre- si postelectorale din cadrul viitorul Parlament dupa alegerile anticipate fixate pentru data de 28 noiembrie 2010?

Dupa referendumul din 05 septembrie 2010 liderii celor patru formatiuni politice care formeaza alianta aflata la guvernare au reusit sa ajunga la un consens, cel putin oficial, si au iesit in fata alegatorilor afirmand ca isi asuma in intregime rezultatele negative ale acestui vot. Era o adresare catre toti cetatenii Republicii Moldova, care trebuiau convinsi ca nu vor mai fi supusi aceleiasi indiferente din partea autoritatilor fata de problemele economice si sociale cu care se confruntau. Alianta nu se va destrama – acesta era mesajul pe care PLDM, PDM, PL si AMN il transmiteau.

Observarea si monitorizarea schimbarilor care au loc pe scena politica de la Chisinau sunt deosebit de importante pentru a percepe modul de configurare a noilor aliante in urmatorul legislativ al Republicii Moldova. Pe de o parte il vedem pe Marian Lupu, care tot mai des efectueaza vizite de lucru la Moscova. Scopul acestora este unul si acelasi de fiecare data: obtinerea sustinerii din partea Kremlinului pentru functia de presedinte a statului. PDM-ul a mizat si va miza in continuare pentru aceasta functie cheie. Pe de alta parte, aceste actiuni sunt, insa, destul de criticate nu doar de catre Chisinau, ci si de catre fortele social-democratice din cadrul Uniunii Europene, care au mizat pe concentrarea alegatorilor PCRM in jurul unei formatiuni de centru-stanga – Partidul Democrat din Moldova – capabil sa micsoreze numarul de sustinatori ai Partidului Comunistilor din Republica Moldova.

Colaborarea dintre PDM si PSD din Romania se incepuse in preajma alegerilor legislative anticipate din 29 iulie 2009, cand liderii fortei social-democratice au perceput ca formatiunea politica condusa de Dumitru Braghis nu va reusi sa devina acel coagulant al electoratului de stanga, asa cum mizasera de la inceput. Intr-adevar, misiunea lui Marian Lupu nu este deloc usoara si asta deoarece electoratul celorlalte partide care formeaza alianta pentru guvernare este cat de cat stabilizat, iar al PDM-ului este inca fragil. Atragerea sustinatorilor PCRM de partea PDM a devenit misiunea lui Marian Lupu, altfel acesta risca sa piarda sustinerea europeana de care s-a bucurat in ultimul an. Tot aici trebuie sa mentionam ca in acest moment, PDM nu isi permite o coalitie cu PCRM, altfel va avea soarta Partidului Popular Crestin Democrat, care a facut coalitie in anul 2005 cu fosta guvernare si care in anul 2009 nu a mai reusit sa atinga pragul electoral.

Partidul Liberal – o alta formatiune politica importanta – nu va ajunge niciodata la un consens cu PRCM. Liderul acestuia, Mihai Ghimpu, a declarat de nenumarate ori acest lucru. In plus, difera nu doar modalitatea de gandire a implicarii politice, ci si modalitatea de a actiona, PL-ul fiind criticat de cele mai multe ori de Kremlin din cauza valorilor proromanesti pe care le-a promovat intens in ultima perioada, uneori in detrimentul unor relatii de buna prietenie cu Federatia Rusa.

Sfasiata pe dinauntru de rivalitati Alianta Moldova Noastra nu este perceputa drept posibil contracandidat serios pentru alegerile anticipate. Cu toate acestea, aceasta formatiune politica poate aduce cateva mandate pretioase pentru cei care vor forma viitoarea coalitie de guvernare. Liderii AMN, de asemenea, au declarat de nenumarate ori ca sunt gata sa continue un dialog cosntructiv cu toate formatiunile politice care vor accede in viitorul parlament, dar ca nu intentioneaza sa semneze un pact cu PCRM. O asemenea mutatie ar putea insemna sfarsitul acestui partid.

Cu toate acestea PLDM si liderul sau, Vlad Filat, conduce in cursa formatiunilor politice care s-au bucurat de atentie din partea opiniei publice. Partidul Liberal Democrat din Moldova a reusit sa-si largeasca randurile foarte mult, inclusiv din randurile unor fosti adepti ai PCRM. In plus, Vlad Filat a reusit sa discute cu liderul nerecunoscut de la Tiraspol despre reluarea circulatiei trenului de pasageri Chisinau-Tiraspol-Odessa si reconectarea telefoniei fixe. Astfel, Vlad Filat incearca sa preia din capitalul de imagine al fostului lider de la Chisinau, Vladimir Voronin, care mizase foarte mult in campania electorala din 05 aprilie 2009 ca va avea priza la publicul cu drept de vot in cazul unei avansari mai mari pe calea rezolvarii diferendului transnistrean. Este o strategie buna pentru a atrage si electoratul minoritatilor, care de obicei votau formatiuni apropiate Rusiei.

Formarea coalitiilor postelectorale in Republica Moldova va fi un proces intens monitorizat de catre toti cei care au interese de politica externa in regiunea Europei de Est. Mentinerea fortelor prodemocratice la conducerea statului este dorita de catre Occident, dar vor reusi acestea sa treaca peste orgoliile de partid sau cele personale ale liderilor sai?

Electoratul moldovenesc a obosit de asemenea incercari si dispute interne si isi doreste implementarea masurilor economice si sociale promise si tragerea la raspundere a celor vinovati in aprilie 2009 de maltratare si sabotare a institutiilor si mecanismelor democratice. Acelasi electorat a demonstrat ca nu poate fi manipulat dupa cum indica sondajele de opinie publica si nu se pliaza dupa starea de spirit a formatiunilor politice, ci mai degraba dupa propriile interese pe termen scurt, fara a avea o pozitie pe termen lung, pentru ca inca nu a fost educat pana la final in spiritul democratiei adevarate.

PS: din cauza unor defectiuni tehnice acest brief analysis nu poate fi accesat temporar pe site-ul CSEEA.

1 comentarii:

Napocel spunea...

Electoratul din Moldova ocupata nu a obosit. Nici nu asteapta. E la pamant din pacate. E adormit.