Moderatia discursiva a lui Dmitrii Medvedev ca avanpremiera pentru o campanie electorala

Presedintele rus Dmitrii Medvedev s-a adresat pe 30 noiembrie 2010 Adunarii Federale. Discursul sau a cuprins prevederi cu privire la principalele directii de dezvoltare a economiei, sferei sociale, sistemului politic al statului, dar si probleme de securitate si aparare. Poate fi considerat acesta un preambul al viitoarei platforme electorale pentru alegerile prezidentiale din anul 2012 sau nu?(Kremlin.ru)

Modernizare, dezvoltare, demografie, coruptie, reforma institutionala, cresterea rolului partidelor la nivel local, securitate, amenintari, prioritati de politica externa – acestea au fost principalele concepte incluse in discursul tinut de catre presedintele rus Dmitrii Medvedev in fata Adunarii Federale pe 30 noiembrie 2010. Pretentiile fata de continutul acestuia erau destul de mari, mai ales ca in el sunt trasate directii de actiune concreta in politica interna si externa a Federatiei Ruse pentru urmatorul an – ultimul din mandatul presedintelui in exercitiu. Actul in sine pare sa semene cu o prefata a unei posibile viitoare platforme electorale, chiar daca are doar pretentii de discurs in fata natiunii. Desi Dmitrii Medvedev si Vladimir Putin au declarat ca vor decide impreuna cine va fi urmatorul candidat din partea partidului Edinnaya Rossia pentru urmatoarele alegeri prezidentiale, se pare ca actualul sef al statului a luat pentru sine o hotarare ferma de a ramane un actor important pe scena politica de la Moscova, mai ramane de stabilit calitatea in care va aparea acesta in fata natiunii ruse.

Daca am fi conditionati sa ne limitam la o analiza a discursului bazata pe argumente retorice, atunci cu siguranta am putea observa ca se face abuz de ethos si pathos, orientate in interior, dar si cu efecte externe destul de importante. Cei care vor analiza aceasta adresare vor depista foarte usor problemele cu care se confrunta in prezent Federatia Rusa. Intr-adevar, publicul sau nu se limiteaza doar la membrii Adunarii Federale. Tinta lui pare sa fie fiecare cetatean al Federatiei Ruse, pe care incearca sa-l convinga de implicarea si dedicatia acordate atingerii intereselor nationale ale Federatiei Ruse in ultimii trei ani, atat cat s-a aflat la conducerea statului. Si cu toate acestea publicul sau depaseste si cifra de 141 mln. de cetateni, cat numara in prezent populatia Rusiei, conform datelor ultimului recensamant. Este un discurs moderat, destinat mobilizarii interne pentru transformarea statului rus intr-o mare putere economica si politica, in care locomotiva ar fi o proiectie de politica interna si externa inteligenta, care sa creeze conditii de reinnoire si reinventare a societatii in intregime, astfel incat modernizarea sa se produca in maniera normala, fara a mai fi ceruta de partenerii externi ca preconditie pentru continuarea colaborarii.

La summit-ul NATO care a avut loc in anul 2008 la Bucuresti, Vladimir Putin surprindea opinia publica internationala cu tonul sau agresiv. Liderul de la Kremlin sustinea ca Federatia Rusa a acumulat un nivel suficient de suparare din cauza ignorantei de care dadeau dovada partenerii sai vestici atunci cand trebuiau sa negocieze anumite probleme sensibile in relatia bilaterala cu Rusia, atentionand asupra faptului ca vor actiona exclusiv in interesul national al cetatenilor rusi, chiar daca acest lucru inseamna asumarea unor actiuni concrete de impunere a propriei viziuni asupra dezvoltarii mediului international.

Deja in anul 2009 situatia economica interna, impunea temperarea atitudinii fata de vestul “ostil” astfel incat atingerea intereselor de politica externa ruse sa nu se amane pentru un termen mult prea lung. Majoritatea indicatorilor macroeconomici erau in scadere fata de anul 2008, iar cetatenii rusi incepeau sa isi puna semne de intrebare cu privire la abilitatea premierului de a administra tara. Veniturile financiare acumulate din exporturile de gaze naturale si petrol erau insuficiente pentru a asigura conducerea de la Kremlin cu resursele necesare pentru a se impune si pe plan extern, iar interventia din Georgia din luna august 2008 a fost un act politic, care a contribuit si mai mult la deformarea imaginii Moscovei proiectata in exterior. Este probabil pentru prima data, dupa o perioada lunga de timp, cand expertii rusi, economisti si politologi, au recunoscut gravitatea starii economice si sociale prin care trece Federatia Rusa. Daca indicatorii economici ar fi continuat sa scada, atunci cu siguranta protestul populatiei impotriva actualei conduceri nu ar fi avut o aparitie atat de sporadica si cu o sustinere atat de mica din partea cetatenilor rusi. Vladimir Putin a reusit sa le ofere senzatia sa Rusia este un stat puternic, afectat prea putin de criza economica globala.

Cel care a vorbit mai mult despre modernizarea Federatiei Ruse in ultima perioada a fost Dmitrii Medvedev. Actualul presedinte rus nu avea acea credibilitate politica, determinanta in eficientizarea raportului sef de stat – cetatean pe care o detinea Vladimir Putin chiar si din postura de premier. Singura modalitate de a se impune era aceea de a adopta un alt ton pentru discursurile oficiale atat pe plan intern, cat si ca proiectie externa. Desi nu este considerat decidentul major la Moscova, acesta a reusit sa se impuna de cateva ori in fata actualui premier, asumandu-si calitatea de politician onest fata de problemele cu care se confrunta Rusia in prezent, acceptand drept solutie optima pentru dezvoltarea statului orientarea catre acorduri multilaterale externe. Este probabil pentru prima data cand Rusia se impune in calitate de partener, fara a apela prea mult la agresivitate, optand pentru un ton moderat al discutiilor, mai ales in raport cu Uniunea Europeana, care dispune de instrumentele si mijloacele atat de necesare asigurarii continuitatii sau reluarii reformelor politice, economice si sociale atat de necesate societatii ruse. Politica externa a Rusiei ramane la fel de dura. Acest lucru se vede foarte clar in documentele oficiale ce reglementeaza domeniul dat, dar metoda prin care aceasta se implementeaza are o doza marita de responsabilitate fata de imaginea pe care vrea sa o transmita dincolo de frontierele sale vestice. Recomandarile elaborate de institutiile responsabile cu implementarea directivelor de politica externa continua sa insiste asupra statutului de super putere a Federatiei Ruse.

Revenind la discursul lui Dmitrii Medvedev in fata Adunarii Federale trebuie sa mentionam aici ca starea natiunii ruse a fost unul dintre subiectele sale centrale, in jurul caruia s-au construit argumentele cu ajutorul carora Medvedev incearca sa mobilizeze acele forte interne capabile sa tempereze degradarea sociala a Rusiei. Statul rus se confrunta cu scaderea populatiei si se simte amenintat la hotarele ei sud-estice de catre China, iar in sud cu cresterea populatiei de religie musulmana, ceea ce poate conduce intr-un viitor mult prea apropiat la explozii locale de conflicte interconfesionale. Modernizarea si atragerea investitiilor ar fi solutia, dar prea putini agenti economici din occident ar risca sa se extinda pe piata ruseasca de bunuri si servicii. Prioritatile Kremlinului cuprind domenii multiple, dar capacitatea acestuia de a duce la bun sfarsit reformarea in conformitate cu necesitatile interne ale statului sufera de un vid de vointa politica. Se face o eroare atunci cand pui doar pe seama situatiei armatei nationale securitatea natiunii. Securitatea statului trebuie sa cuprinda nu doar concepte si obiective militare, ci sa acumuleze capital si din celelalte domenii ale vietii sociale, astfel incat siguranta sa nu fie doar fizica.

Rusia este amenintata – aceasta este una din ipotezele care va trezi publicul din letargia cu care-si contempla calitatea de cetatean al unui stat puternic, capabil sa isi impuna pozitia fata de solutionarea unor probleme sau conflicte locale ce o pot afecta. Amenintarea vine dinspre sud si dinspre est (Afganistan si Koreea de Nord), dar pe langa acestea pericol reprezinta si proiectia de intese politice ale Statelor Unite ale Americii si Uniunii Europene in Europa de Est – regiune care va ramane prioritate de baza pentru politica externa a Rusiei. Daca solutia pentru diminuarea pericolului care planeaza asupra satisfacerii obiectivelor politice ale Kremlinului necesita gasirea unui compromis si a unei formule optime de colaborare cu proiectele déjà existente de securitate colectiva la care Occidentul nu a renuntat nici dupa sfarsitul razboiului rece, cu referinta aici la Alianta Nord-Atlantica si la noul concept strategic, adoptat in timpul summit-ului de la Lisabona, atunci Dmitrii Medvedev va adopta in discursul sau oficial aceasta invitatie la consolidarea parteneriatului cu Federatia Rusa in domeniul securitatii drept o reusita a politicii externe ruse in perioada cat s-a aflat la sefia statului.

Dmitrii Medvedev este indecis sa ierarhizeze gravitatea problemelor cu care se confrunta Rusia: coruptia, situatia economica interna, situatia armatei, alcoolismul, incalcarea drepturilor omului si abstinenta de care dau dovada partidele mici de a se implica in responsabilizarea autoritatilor locale, care la randul lor prin inactiune discrediteaza, dupa cum afirma seful statului rus, imaginea institutiilor de stat, ce ar trebui sa serveasca intereselor populatiei. Aparent presedintele rus pledeaza pentru insanatosirea democratica a statului in fruntea caruia se afla, dar este greu sa credem ca va reusi sa faca acest lucru intr-un termen atat de redus si asta deoarece la aproape trei ani de la alegerea lui in functia de sef al statului opinia publica internationala inca nu este sigura ca el este persoana careia trebuie sa i te adresezi pentru a o consulta in luarea unor decizii importante pentru viitorul politic al Moscovei. Dmitrii Medvedev poate si trebuie sa se impuna si in fata cetatenilor rusi daca doreste sa isi asigure prezenta pe scena politica si asta deoarece Occidentul l-ar prefera mereu pe actualul presedente actualului premier in functia de presedinte al Federatiei Ruse.

Pentru CSEEA (toate drepturile rezervate)