Acasă






Și pentru că în ultimul timp ajung din ce în ce mai rar pe acasă, fiecare revedere o savurez cât de mult pot. Prutul e un subiect aparte în vacanțele mele. Nu ai văzut Prutul, nu ai văzut lebedele și cocostârcii, nu ai auzit broaștele și greierii, nu te-au gustat țânțarii, nu ți-ai julit un genunchi, nu ți-ai fript niciun deget la plită, nu grăiești moldovenește măcar o săptămână după ce ai revenit în București - înseamnă că nu ai fost la Brânza!

Și pentru că a fost Paștele, vă spun Hristos a Înviat! 



2 comentarii:

Larisa spunea...

ADEVARAT A INVIAT, Angela!!!
Frumoase sentimente traiesti in frumoasa viata prin care te duc si readuc cararile, Angela!
Da, ma regasesc si eu printre cei care savureaza dulceata naturii, numai ca Eu in Codrii Basarabiei. Unde am cules la lacramioare, dar tantarii si paiangenii se luau de capul meu..., dimineata de la ora 04.00 ma trezesc din povestile visurilor... trilurile de pasari, iar cucul cu pupaza se intrec in timp cu vocea..., dimineata mai incordam muschii picioarelor cu cuarda si apoi ma cataram in nuc... ca sa ma simt... "copil".
Oare cine se mai impartaseste din dulceata vietii, asa ca noi, Angela?

Angela Grămadă spunea...

Nu cred că puțină lume ... deși pentru oamenii din sate lucrurile pe care noi le fotografiem sau de care ne minunăm și de care ne este dor poate e o rutină ... :)