Convietuirea "moldovenilor" cu rusii...

De cele mai multe ori articolele care nu au nimic in comun cu tematica blogului “Angy” apar ca urmare a unor discutii pe messenger sau din socializarea cotidiana cu prietenii si colegii mei. Aceasta postare nu este o exceptie. In fapt este o dedicatie pentru Napocel, omul cu cele mai multe pseudonime (nu vi le spun, ar insemna sa-l deconspir si nu vreau asta). Totul a pornit de la o discutie pe messenger despre mesajul acestei poze, mai exact ce cred rusii despre evenimentele din Moldova si viziunea lor europeana: doresc sau nu sa fie integrati in Uniunea Europeana? Mie mesajul din poza mi se pare foarte clar. Probleme am intampinat la traducerea lui pentru Napocel, eu incercand sa fiu diplomata am ales cuvintele cele mai, cum sa le spun, nealterate cultural. Greseala fatala: mesajul s-a pierdut in cultura… . A avut noroc Napocel ca a gasit pe altcineva, mai putin preocupat de gentilete decat mine, care i-a tradus exact ceea ce trebuia, dar mai ales cum trebuia… .



Si cum discutia nu s-a oprit doar la mesajul pozei (preluata de pe forum.md), Napocel m-a rugat sa scriu despre cum ne intelegem noi, moldovenii (a se citi cetatenii Republicii Moldova de origine etnica romana) cu celelalte etnii din Moldova, in special cu rusii.

Hm, cum sa ne intelegem? Exact cum se asteapta ei sa ne intelegem, in nici un caz mai rau…, ceea ce nu ne prea face onoare… .

Interactiunea mea cu rusismul a inceput inca din copilarie. Mama mea este din Ucraina si atunci cand mergeam la bunici comunicarea cu verisoarele mele avea loc in limba rusa. Acest lucru se intampla in pofida faptului ca ei erau de origine etnica romana (asta i-am explicat lui Napocel intr-o discutie anterioara), iar bunica facea placintele cele mai gustoase din lume, in cel mai adevarat stil “romanesc”. Dar asta este: m-am conformat si am inceput sa vorbesc limba rusa de pe la 3-4 ani. Nu regret acest lucru. Dimpotriva, am posibilitatea sa-l spurc pe rus in limba lui materna, si ca sa citez un prieten: “… cu zambetul pe buze!”.

Si uite asa, incet, incet, am inceput eu sa convietuiesc cu aceasta limba. In localitatea de bastina nu prea mi-a trebuit, dar ajunsa in capitala, adica in Chisinau (pe la 14 ani), am inteles ca cea mai usoara cale de integrare sociala este prin intermediul acestei limbi: nu vorbesti rusa, nu esti cool (aici se cere emoticonul acela cu ochelari de bond)! Colegii mei au ramas putin socati sa realizeze ca o copila de la “tara” cunoaste limba rusa si nu mai rau decat ei. Surprize, surprize!

Desi imi este cam greu sa recunosc, limba rusa mi-a usurat considerabil integrarea… .

In facultate a fost la fel. Aveam mai multi colegi rusi: noi eram doar 5 in grupa, rusii erau peste 40 de suflete… . Ne intelegeam bine cu ei – pentru ca vorbeam in limba lor. Tin minte o singura Domnita, care incerca sa vorbeasca in limba romana si chiar depunea un efort intelectual considerabil pentru a o invata. O alta Domnita, a incercat sa ma provoace in timpul grevei din anul 2002 (cand Rosca era inca de-al nostru). Eu eram adversara ei principala in facultate, desi eu cu ea nu concuram: nu aveam pentru ce… .

A venit la mine si-mi pune nitam-nisam o intrebare:
- Si ce facem? Nu mai vorbim una cu alta? Vrei sa plec in Rusia din cauza ca nu-ti cunosc limba?
- Esti cam deplasata… . Ai avut posibilitatea sa inveti la scoala limba romana. Te-ai nascut in Moldova. Timp de 10 ani statul a cheltuit bani ca sa te invete limba romana. Tu crezi ca daca eu maine plec la Moscova va vorbi rusul cu mine in limba mea? Sa fim seriosi…, si am lasat-o cu ochii in soare.

Si uite asa au trecut anii, iar eu am ajuns la catedra. In primul an am fost nevoita sa tin cursuri si in limba romana, si in limba rusa. Greu a mai fost: faci munca dubla, dar Universitatea nu investeste in alte resurse umane… .

Intre timp am locuit si printre etnici rusi, ucraineni, evrei, or mai fi fost si alte etnii, dar nu s-au deconspirat… .

Sa stii, Napocel, ca cel mai greu e sa comunici nu cu rusii sau ucrainenii care cunosc cat de cat limba romana, dar cu cei care nu o cunosc deloc si se incapatineaza sa nu o cunoasca pentru ca nu vad necesitatea epuizarii a cativa neuroni in plus pentru a o invata: la ce bun, ca doar moldoveanul oricum o stie si-i va vorbi in rusa? Asa gandesc majoritatea, dar mai ales babaritul. Acesta este cel mai dificil, si nu doar din cauza limbii, dar si din cauza convingerilor politice, de fapt a lipsei acestora si a votarii din inertie a unui partid in timpul caruia au avut burtile pline si mintile golite… . Stiai ca Stalin a fost bun pentru ca la 8 martie an de an facea reduceri? Nici eu nu stiam…, dar acum stiu. Dar romanii au fost rai, pentru ca ii bateau la scoala cu vargute peste mani daca nu-si faceau tema pentru acasa. La intrebarea ce daune au pricinuit romanii, raspunsurile sunt evazive. La intrebarea ce au facut rusii (sovieticii) bine, raspunsul este unul si acelasi: aveam ce manca!

Acum ca sa iti mai aduc un exemplu de buna “convietuire” intre “noi” si “ei”, o sa-ti mai povestesc o istorioara.

Se duce unchiul meu la piata sa cumpere malai (la noi i se spune faina de papusoi, asta ca sa intelegi dialectul). Vede scris pe cutie “MUKA KUK.” (malai, dar in rusa). Si cere si el pe un ton smerit:
- Puteti sa-mi dati si mie, va rog, 1 kg de faina de KUK?
- Ce sa-ti dau? - Faina de KUK… .
- Am eu asa ceva? se intreba nedumerita vanzatoarea.
- Aham, aveti: aici scrie faina de KUK… .

Am colegi de origine etnica rusa, care cunosc limba romana si carora nu le este rusine sa o vorbeasca. Dar lectia principala nu vine de la ei, dar de la un student pe care il respect foarte mult pentru inteligenta, mod de a fi si charisma. Am asistat la o discutie intre studentii mei pe aceeasi tema (studentul de care am amintit este ucrainean, dar vorbea in rusa, moldovenii in romana):

- Da, si de ce nu vorbesti limba romana?
- Din cauza voastra… .
- Adica din cauza noastra? Pai tu nu vezi ca eu cu tine vorbesc mai mult moldoveneste?
- Tu, da! Dar ceilalti sunt prea prosti si vorbesc cu mine in rusa si astfel nu-mi ofera posibilitatea sa invat limba voastra. Singuri sunteti de vina! Nu va mai plangeti ca nu va cunoastem limba! Voi singuri nu o vorbiti!!!

Ar mai fi multe de spus… . Poate data viitoare… . :)