A mai ramas o saptamana pana la "MAREA FINALA" a competitiei "sportive" dintre opozitia democratica si guvernarea comunista. Numai gandindu-ma la ziua de 29 iulie 2009 ma incearca o senzatie ciudata - un amestec de neliniste si frustrare ca nu am facut poate mai multe, astfel incat sa contribui sa inlaturarea idioteniei tot mai accentuate a partidului de guvernamant si nu numai.
Tot vorbim in fiecare zi despre alegeri, despre opozitie, despre conducerea actuala, despre campanie, despre faradelegi, despre fraude, despre consulate si ambasade, despre ziua de lucru care s-a stabilit pentru votare, despre Valeriu Boboc, despre morti si vii, despre tineri si batrani, despre 7 pitici magnifici, despre tradare si devotament, despre stele care sortesc victoria democratiei, despre UNIMEDIA si Stirea Zilei, despre consuli si cotracandidati virili, despre fetele frumoase de la Chisinau, care fac istorie in Italia si nu numai, despre lupi, care au papat PD-uri, despre viitor... .
Cat mai avem de gand sa fim spectatori ai propriului destin? Cine s-a intrebat ce a facut dupa 5 aprilie ca sa ajute cumva la stoparea perpetuarii unui regim dictatorial? Eu ce am facut? Tu ce ai facut? Dar cel care sta langa tine ce a facut?
Recunosc: m-am uitat pe UNIMEDIA si alte portaluri de stiri, asta am facut! Am urmarit un spectacol prost fara regizor (sau cu prea multi regizori)!
Imi poate raspunde cineva la intrebarea: ce trebuia, ce trebuie si ce ar trebui sa fac ca sa nu mai fiu un simplu spectator?
2 comentarii:
sună sau vizitează rudele, prietenii, colegii și convinge-i să meargă la vot și să voteze corect.
Cu rudele a fost cel mai greu (acestia sunt in Moldova), dar majoritatea au promis ca vor merge la vot. Prietenii si colegii sunt sigura ca vor merge, dar tot am o senzatie ciudata ca as fi putut sa fac mai multe ... :( ... si nu am facut...
Trimiteți un comentariu