Ieri am terminat de citit cartea lui David Harvey "Noul imperialism". Si cum oficial, inca, mai sunt in vacanta mi-am zis ca ar fi bine sa finisez de citit si cartile pe care le-am achizitionat la targul de carte "Gaudeamus", organizat in luna noiembrie, de cativa ani buni in Bucuresti. Mi-au mai ramas doua, printre ele si cartea din imaginea alaturata. Se citeste destul de greu, pentru ca are foarte multe date, nume de personalitati si localitati, cifre - pe care trebuie sa le procesezi.
In toamna ajunsesem pe la 120 de pagini si o lasasem balta, din cauza ca dadusem in vitrinele librariilor de ultimele carti ale lui Bzerzinski (Marea Dilema, Triada geostrategica...), iar ca bonus gasisem "Imperiul in oglinda. Strategii de mare putere in SUA si Rusia" - o carte scrisa in limba franceza, dar pe care editura Cartier din Chisinau a avut inspiratia sa o traduca si in romana (se gaseste si in limba rusa, este mentionata pe portalurile specializate rusesti - rusilor le place sa se scrie despre ei, mai ales in raport cu SUA, se simt mai importanti).
Este posibil sa va intrebati de ce acord atata atentie cartii lui Dumitru Suciu? Pai bine, am gasit aici un pasaj dedicat Marii Uniri de la 1918 si cred ca o sa va trezeasca interesul ca sa cautati cartea. Iata si pasajul:
"Printre micile esecuri si inadvertente diplomatice americane s-a numarat si esecul "expertilor" din Inguiry de a determina Antanta si Romania sa cedeze in 1919 Dobrogea de Sud, Bulgariei invinse. Dar diplomatia Washingtonului nu a recunoscut niciodata Unirea Basarabiei cu Romania. In 1919 americanii au pus conditia ca numai in cazul in care un viitor guvern rus - pe care-l sperau "sancta naivitas", respectabil si democratic - accepta acest lucru, ei vor ratifica automat faptul.
Nerealismul diplomatiei americane a fost clar si evident, deoarece un hot international de genul sau de talia Rusiei Albe si Rusiei Rosii sau al unei Ucraine Albe sau Rosii, puteri autocratice sau totalitare si pe atunci putin civilizate, n-aveau cum sa recunoasca, de bunavoie, ca era necesar si corect sa restituie ceea ce stramosii lor apropiati au furat de la altii. Pe de alta parte, democratia americana, ce se baza pe puterea si respectul electoratului si legislativului, bine partajata cu cea a executivului si judiciarului, n-a tinut indeajuns seama ca in Basarabia categoriile profesionale de diferite etnii si confesiuni si-au ales un Parlament - Sfatul Tarii -, in numele caruia Consiliul Directorilor a preluat administratia de stat a Basarabiei. Iar votul din 27 martie/9 aprilie 1918 a fost democratic din toate punctele de vedere, intrucat si democratia nationala - ca si cea electorala si parlamentara - s-a bazat tot pe majoritatea ce si-a spus cuvantul in Sfatul Tarii, unde cativa deputati ai monoritatilor s-au abtinut si nu au votat contra. Drepturile minoritatilor au fost proclamate solemn si oficial, iar in 1920, alte mari puteri au ratificat Uniunea Basarabiei cu Romania... ." (paginile 122 - 123)
Intotdeauna am fost de parere ca americanii au promovat "DEMOCRATIA" in mod selectiv. Sa se fi invocat oare si atunci INTERESUL NATIONAL al poporului american? Dar care era acel interes national in aceasta chestiune pe la 1918?
PS: in bara de meniu din partea dreapta a blogului am instituit o noua rubrica. Veti avea posibilitatea sa gasiti carti pe care le-am citit. Faptul ca acum se regasesc doar doua acolo nu inseamna ca doar atatea am citit :D, pur si simplu o voi completa putin mai tarziu. Promit sa nu apara niciuna necitita acolo. Cartea din care am preluat pasajul va aparea dupa ce ajung la pagina 315, adica ultima.
Acum nu uitati motto-ul editurii TRITONIC: "Cititul nu dauneaza grav sanatatii... ." :D
In toamna ajunsesem pe la 120 de pagini si o lasasem balta, din cauza ca dadusem in vitrinele librariilor de ultimele carti ale lui Bzerzinski (Marea Dilema, Triada geostrategica...), iar ca bonus gasisem "Imperiul in oglinda. Strategii de mare putere in SUA si Rusia" - o carte scrisa in limba franceza, dar pe care editura Cartier din Chisinau a avut inspiratia sa o traduca si in romana (se gaseste si in limba rusa, este mentionata pe portalurile specializate rusesti - rusilor le place sa se scrie despre ei, mai ales in raport cu SUA, se simt mai importanti).
Este posibil sa va intrebati de ce acord atata atentie cartii lui Dumitru Suciu? Pai bine, am gasit aici un pasaj dedicat Marii Uniri de la 1918 si cred ca o sa va trezeasca interesul ca sa cautati cartea. Iata si pasajul:
"Printre micile esecuri si inadvertente diplomatice americane s-a numarat si esecul "expertilor" din Inguiry de a determina Antanta si Romania sa cedeze in 1919 Dobrogea de Sud, Bulgariei invinse. Dar diplomatia Washingtonului nu a recunoscut niciodata Unirea Basarabiei cu Romania. In 1919 americanii au pus conditia ca numai in cazul in care un viitor guvern rus - pe care-l sperau "sancta naivitas", respectabil si democratic - accepta acest lucru, ei vor ratifica automat faptul.
Nerealismul diplomatiei americane a fost clar si evident, deoarece un hot international de genul sau de talia Rusiei Albe si Rusiei Rosii sau al unei Ucraine Albe sau Rosii, puteri autocratice sau totalitare si pe atunci putin civilizate, n-aveau cum sa recunoasca, de bunavoie, ca era necesar si corect sa restituie ceea ce stramosii lor apropiati au furat de la altii. Pe de alta parte, democratia americana, ce se baza pe puterea si respectul electoratului si legislativului, bine partajata cu cea a executivului si judiciarului, n-a tinut indeajuns seama ca in Basarabia categoriile profesionale de diferite etnii si confesiuni si-au ales un Parlament - Sfatul Tarii -, in numele caruia Consiliul Directorilor a preluat administratia de stat a Basarabiei. Iar votul din 27 martie/9 aprilie 1918 a fost democratic din toate punctele de vedere, intrucat si democratia nationala - ca si cea electorala si parlamentara - s-a bazat tot pe majoritatea ce si-a spus cuvantul in Sfatul Tarii, unde cativa deputati ai monoritatilor s-au abtinut si nu au votat contra. Drepturile minoritatilor au fost proclamate solemn si oficial, iar in 1920, alte mari puteri au ratificat Uniunea Basarabiei cu Romania... ." (paginile 122 - 123)
Intotdeauna am fost de parere ca americanii au promovat "DEMOCRATIA" in mod selectiv. Sa se fi invocat oare si atunci INTERESUL NATIONAL al poporului american? Dar care era acel interes national in aceasta chestiune pe la 1918?
PS: in bara de meniu din partea dreapta a blogului am instituit o noua rubrica. Veti avea posibilitatea sa gasiti carti pe care le-am citit. Faptul ca acum se regasesc doar doua acolo nu inseamna ca doar atatea am citit :D, pur si simplu o voi completa putin mai tarziu. Promit sa nu apara niciuna necitita acolo. Cartea din care am preluat pasajul va aparea dupa ce ajung la pagina 315, adica ultima.
Acum nu uitati motto-ul editurii TRITONIC: "Cititul nu dauneaza grav sanatatii... ." :D
34 comentarii:
In realitate americanii ca si mai tarziu la Ialta nu au fost chiar atat de interesati de toate statele Europei! Ar mai fi si influenta care o are emigratia! Pana la jumatatea sec XX romanii nu au fost un grup important in SUA!
Amanunte unteresante aici:
http://27martie.wordpress.com/2009/03/07/recunoasterea-internationala-a-unirii-basarabiei-cu-romania/
http://lucianbureriu.wordpress.com/2009/04/19/memoriile-lui-gheorghe-bratianu/
:D, imi pare rau ca blogspot-ul nu accepta emoticoane :D
In realitate America de atunci inca nu devenise o putere mondiala macar la nivelul constiintei unor americani! In afara de vestitele prerogative Wilsoniene pe care trebuiau sa le impuna, fiecare reprezentant american si-a facut treaba pe baza simpatiilor personale!
Cel mai cunoscut caz legat de romani este generalul Bandholtz care a tinut fatis partea ungurilor la intrarea trupelor romane in Budapesta in 1919!
http://ro.wikipedia.org/wiki/Harry_Hill_Bandholtz -ca sa iti faci o idee!
Au mai fost cazuri cand italienii incurajau trupele bolsevice care atacau Slovacia de atunci , unde tot asa trupele romane au trebuit sa intervina(se pare ca lucrul acesta le era util pt cererile lor care le aveau atunci in timpul negocierilor-revendicarile care le aveau pt Trieste!)
Americanii mereu au avut două fețe în politica lor externă, sau chiar mai multe...în funcție de interesele geopolitice puse în joc. Autodeterminarea popoarelor? :))))
Kurdistan-ul e un exemplu, acolo se verifică abuzuri de tot soiul din partea autorităților turcești, USA știe, dar Turcia e un aleat important în lupta antitero....iar ea defapt se bate contra o grupare terorista: kurzii
...și încă mai râd :))
Ok, ok, am inteles mesajele.
Dar am si eu o intrebare: voi daca ati fi la conducerea statului american, cum ati proceda? Cum ati promova democratia? Si cum ati proteja interesele SUA, tinand cont de faptul ca aveti nevoie de petrol, materie prima, samd? ;)
America, chiar si cand promova doctrina Monroe, o promova la fel de selectiv: ceva de genul - izolam lumea de noi, dar nu si noi de lume... .
din păcate azi politica nu mai e condusă de Etică ci de un calcul amănunțit a suportului electoral.
dacă pe o parte USA promovează liberatea și pacea, pe sub bancă ea vinde arme și invadează țări străine...: în așa fel veniturile cresc, alegătorii sunt satisfăcuți, petrol au, s.m.d
Deci dacă aș fi la conducerea USA și aș urma o politică bazată pe etică, cred că a doua zi aș fi nevoit să demisionez.
Uite un subiect bun de discutat: Etica in relatiile internationale.
Morgenthau avea in cartea sa "Politica intre natiuni. Lupta pentru pace si lupta pentru putere" un capitol dedicat acestui subiect. Este foarte interesant sa asisti la dezbateri pe acest subiect :D
Nu cred ca scopul SUA este sa exporte democratie! Asta apare doar prin filme! :)Cel putin nu o face la modul sovietic! :)
Orice om politic american tine cont de dorintele electoratului sau(a cercurilor de interese cum ar spune "marinaru'"). Binenteles fara sa incalce legea sau sa faca alte tampenii! Ca dovada in Romania au fost trimisi ambasadori care s-au remarcat in campania electorala prin suport!
Prin anii 90 am citit undeva cum o mare campanie supranationala cu bugetul mai mare decat a unei tari din estul Europei a ales sa bage bani in sustinerea luptei impotriva coruptiei intr-un stat indian unde vroia sa investeasca pt ca si-au facut temele si au constatat ca daca ar fi ales sa mituiasca politicienii locali i-ar fi costat mai scump!!!
Etica în politică? Păi, etica în politică şi în diplomaţie, cred că s-a "dizolvat" încă de la nenea Bismark şi al lui Realpolitik,încoace. Kissinger, parcă, zicea că "nuanaţa este esenţa diplomaţiei" aşa că, nuanţele sunt atât de complicate, mai ales dpdv etic, încât numai "etice" nu sunt.
Americanii nu sunt nici "buricul pământului" nici "marea ciumă bubonică" sunt doar cei care au inventat pragmatismul politic.
http://istorie.uab.ro/publicatii/colectia_auash/annales_9/17%20acampian.pdf
http://en.wikipedia.org/wiki/John_Dewey
Ai dreptate, dar tot ei invoca discutii foarte lungi la acest subiect..... atat de lungiiiiiiiiii :D
Angy,
1.@ nu pot să îmi dau seama exact, la ce te referi când spui " tot ei invoca discutii foarte lungi la acest subiect..... atat de lungiiiiiiiiii"...?
2.cât priveşte "cum americanii s-au jucat cu soarta României Mari...", cred că cel mai mult ne-am jucat noi cu ea...
Să ne amintim că, Unirea lui Cuza, a fost creată într-un context favoabil nouă...altminteri nici nu era poveste de aşa ceva.
Marea Unire, de asemenea, am făcut-o tot datorită unui contex ce "ne dădea nouă mingea la fileu". Reforma învăţământului, legea agrară şi alte legi ale perioadei interbelice, le-am crea pentru că altfel, chiar, nu se mai putea.
În al doilea război mondial...ce să mai, sunt atâtea de spus, ba cu naziştii ba împtriva lor, ba vrem bolşevici, ba nu ne mai scăpăm de ei.
Oricum, vreau doar să subliniez, faptul că, în proporţie de 80% nu noi ne-am "făurit" ISTORIA, alţii au făcut-o pentru noi. Nu americanii, fracezii, sau alţii si-au bătut joc de noi 100%, cam noi am făcut-o. Asta e dureros...
Istoria plină de mituri, cum că "suntem un popor de excepţionali",...e doar un mit.
Faptele istorice ne demonstrează că, de cele mai multe ori, "ne-am dat" după cum a fost conjunctura, ori fără o strategie...Cam greu faci faţă unor ţări care îşi bun la bătaie toate resursele pentru a impune "ritmul" în acest mod.
PS: mi-a plăcut mult subiectul postării :;)
Mihaela,
Nici nu-mi venea sa cred cate materiale exista pe etica relatiilor internationale. Morgenthau e doar unul dintre cei care a scris la acest subiect. Uite imi pare rau ca nu am nume sa-ti ofer (am imprumutat cuiva materialele si nu tin minte autorii). Pragmatismul politicii externe americane este camuflat in etica si multilateralism, asta o stim cu totii.
Uite un exercitiu: ce este mai etic? sa vinzi arme georgienilor,tu fiind ucrainean si stiind ca destinatia acestora este securitatea nationala (pe bani desigur) a Georgiei sau sa utilizezi forta armata asupra unor teritorii parte a altui stat, invocand motivul apararii persoanelor cu cetatenie rusa si nefiind acesta cel adevarat?
Daca am inteles eu bine tu ai facut facultatea de istorie, si stii datele mult mai bine decat mine :)
Pierre Lorain in cartea sa "Incredibila alianta SUA - Rusia" descria momentul semnarii tratatului de constituire a Consiliului NATO- Rusia drept momentul de glorie al lui Putin, si-l compara cu intrarea lui Caesar in Roma, citandu-l si pe Winston Churchill adauga: "Rusia este un secret invelit in mister"...
De ce se inghesuie Rusia sa ajunga in Occident, daca este atat de potrivnica modului de a fi a acestuia?
Raspunsul poate nu este acesta, dar o sa incerc sa imi exprin opinia:
In Rusia exista doua teorii mari: panslavismul si eurasianismul. Daca ultima este destinata a demonstra utilitatea prezentei Rusiei in Asia mai mult, atunci prima se pare ca are alt rationament: si in 1856 si in 1878 razboaiele duse de rusi aveau drept scop mentinerea (restabilirea) influentei in Balcani (unde sa gasesc popoare slavone) - in calitate de protectoare a acestor natiuni slavone. Si nu prea credem niciunul in bunatatea exagerata a rusilor, doar ca acestia tare se mai vor europeni. Dominarea Balcanilor le asigura prezenta pe continentul european.
Pactul Ribbentrop-Molotov: de ce Basarabia a nimerit in zona de influenta a Rusiei, daca planul lui Hitler era sa ajunga in Indii prin Balcani (era clar ca ceea ce-si doreau rusii nu dorea Hitler) si mai devreme sau mai tarziu interesele se vor ciocni. In plus, Hitler a incalcat toate tratatele pe care le-a semnat cu liderii europeni (Paul Ekman "Psihologia minciunii" cu exemplul lui Hitler si Chamberlain isi incepe cartea), deci Stalin trebuia si chiar se astepta la atac. Dar, dupa cum spuneam in post sufixul "eur" e foarte important pentru rusi, mult mai mult decat credem noi.Ei sunt iritati peste masura ca nu sunt acceptati la masa europenilor si de aceea o fac pe neinteresatii...
In privinta actiunilor intreprinse de romani pentru unificarea teritoriilor: nu pot condamna pe nimeni, imprejurarile istorice au fost cele care au fost, dar tot sunt tentata sa preiau o intrebare a unui vizitator de pe un alt blog: "Si, totusi, cum de am cedat Basarabia la 28 iunie 1940 fara nici macar un foc de arma?"
Ca urmare a protocolului adiţional secret al pactului Hitler-Stalin din 1939 (!!!) şi prăbuşirii Aliaţilor apuseni în iunie 1939 (!!!), un ultimatum este transmis României de către Uniunea Sovietică la data de 28 iunie 1940: România dispune de 48 de ore pentru a evacua Basarabia şi nordul Bucovinei, în caz contrar URSS va declara război (!!!).
Ce şanse avea să se menţină pe poziţii? De unde sprijin?
Pt o opinie,
Te rog mult sa faci abstractie de la continutul raspunsului meu pentru tine, dar nu ma pot abtine:
ai Romania - stat pus in situatia de a ceda o mana din doua si un picior. Alege sa cedeze mana si piciorul (ambele de aceeasi parte a corpului). Atunci de ce ne mai miram ca pana si in prezent sta intr-o rala si se sprijina doar pe cealalta parte a corpului?
Sanse: nule. Sprijin: de nicaieri. Cauza: circumstantele politice ale vremii. :D
... sa faci abstractie de cinism si ironie, sorry, am scapat cuvantele "cinism" si "ironie"
Singurul sprijin ar fi putut veni de la Germania! Dar Germania insasi a contribuit la mutilarea Romaniei in favoarea Bulgariei, Ungariei si URSS-lui.. ne-au strivit in nicovalul istoriei
Silviu P:
In ceea ce priveste relatiil dinte Europa/ SUA si Romania cred ca piata rmaneacsa a ideolor este din pacate la inceput. terenul a stat mult prea mult timp in parloaga. Politicienii au luat-o inainea analistilot si politologilor care se mulumsc doar cu schite, bruioane, schetc-uri samd. Foarte putie carti despre relatiile romano-americane [sau mai degraba amero-romane]. Cand vom avea si noi o dezbatere balansata, echilibrata? cand un Stanley Hoffman sau Andrew Bachevich roman?//
Recomnd cartea lui Adrian Alexe: Sfarsitul Lumii Libere, Aldo Press, Bucuresti, 2009.. o teza disctuabila dau un inceput.
Totuşi, un curs de strategie militară ţi-ar mai atenua ironia şi cinismul.
Silviu P.:
Sunt de acord cu Angie in privinta caracterului selectiv al diplomatiei americane. Cum spunea si David Harvey, tocmai cittat ceva mai sus, Americanii intre regimuri pe care le-au considerat stabile si regimuri democratice au preferat autoritarismele, chiar sistemele criminale. Atat URSS cat si SUA au practicat in cadrul Razboiului Rece o tactica a pamantului parjolit la nivel global. Multe dintre statele ratate si organizatiile teroriste post 1990 sunt efecte ale Razboiului Rece. Mi se pare naiva si ingusta nostalgia unor strategi americani ce viseaza la "stabilitatea bipolara". [In acest aspect un Kenneth Waltz mi se pare rupt de realitate in Teoria politicii internationale. 1979].//
Totusi nu imi plac nici anti-americanii inversunati care cred ca o lumea fara hegemonia SUA va fi ab initio o lume mia buna, mai sigura si mai etica. Autorii francezi care canta simfonia anti-americanismului ar trebui sa se uite mai bine in propria ograda a trecutului colonial si la modul cum isi gestioneaza imigrantii pe care xenofobia propriilor cetateni alaturi de stanaciile guvernelor succesive ii impedica sa se naturalizeze in Frantza, sa se "galizeze".
Recunosc: nu am facut asa ceva :)
In legatura cu polemica de mai sus dintre Angie si Stefan, daca imi este permis sa intervin nu sunt de acord cu afirmatia ca :'azi lumea nu mai este condusa de etic ci de opinia publica'--> mi se pare un pic cam didactica si scolareasca. Daca acceptam ideea ca orice societate este una oligarhica [in sensul grec al cuvantului] atunci opini publica a avut si ea mereu un rol "selectiv"[ca sa ramanemin ton cu tema]. Kisinger si Morgenthau aveau aceeasi diatriba impotriva volatilitatii opiniei publice- lucru u care sunt partial de acord. Sa nu uitam insa ca opinia publica poate fi si ea morala, ba poate mai morala decat voia conducatorilor. Oamenii vor paine, lapte, benzina .. nu cine stie ce aventuri indepartate desenate in cabinete de grupuri restranse. Uitati-va la razboiul vietnamez.. la cata suferintza inutila.
Un articol care pare sa sprijine teoretic parerea lui Stefan este cel al ui Thomas Rise Kapen [titlul imi scapa] care a studiat riguros raportul dintre guvern si opinia publica. Autorul conchidea ca in America opinia publica este cea care primeaza. Concluziile lui Kapen nu mi se par concludente din moment ce opinia publica este ceav eterogen, impartit.. ca si votul.. unii vor ceva, altii altceva. Nu este un monolit, cum nu este dealtfel nici statul.
Dacavocea poporului este vocea lui Dumnezeu trebuie sa conchidem ca Dumnezeu se adreseaza polifonic- cate ceva pentru fiecare.
In legatura cu Woodrw Wilson red ca ar trebui sa ne eliberam de viziunea simplifiata prezentata de Kissinger in "Diplomatia".> o imagine care trage seva din memoria publica--un mit care rimeleaza un realitate cva mai complexa-- W.Wilson, desi este trecut la rubrica idealism a ost mai realist decat am crede. [Atat in sensul cotidian al termenului cat si in sensul din RI]. Liberal- conservator, Wilson incredintat de povara omului alb iar imperialismul sau nu era atat de departat de retorica agresiva si cinic a unui Teddy Roosevelt. vezi
Constance G.Anthony, American Democratic Interventionism: Romancing the Iconic Woodrow Wilson, International Studies Perspectives, Volume 9, Number 3, August 2008, pp.239-254//
Ceea ce isi dorea el la sfaritul WWI era o lume putin schimbata fatza de cea antebelica- o lume in care imperiile coloniale sa nu fie demontate ci sa evolueze treptat spre federatii autonome de popoare care sa isi decida autodeterminarea in timp. O idee pe care o gasesc mai inteleapta decat decolonizarea d edupa 1945 care a generat atatea partitii si carnagii omenesti.
Deasemenea in politica de proximitate a fost unul dintre cei mai inteventionisti presedinti americani trimitand trupe in mai toata zona Caraibelor. Vezi art de mai sus....//
Eu unul am ajuns sa cred ca interventiile americane, multe si vremelnice fac mai rau unui stat decat un imperialism clasic, bazat pe ocuparea unui teritoriu. Daca chiar vrei sa schimbi ceva este mai bine sa incluzi un teritoriu in propria ta fiinta administrativa, decat sa "intepi" din cand in cand. Imperialismul american si exportul de democratia s-a dovedit mai rau decat cel britanic sau european. cand incluzi un teritoriu in propria ta fiintza nationala, cetatenii aflati sub tutela pot beneficia mai bine de lobby-urile filantropice decat daca acel teritoriu este vanturat continuu de interventii militare care in si trec. Un teritoriu care este al tau este ca un organ care face parte din tine i de care esti obligat sa ai grija. Evident, nu este poate cea mai fericita logica dar este, cred eu un rationament cu o doza de pertinenta intr-o lume imperfecta. Sub-optimala.
SilviuP:
Ca ultim adagiu si rezumat ar trebui spus ca gandirea politica americana este un amestec de idealism si preagmatism. De idealism urmarit prin mijloace oneroase, in prea multe randuri din pacate. Sa nu uitam insa ca America nu este doar guvernul, marile corporatii.. inseamna si opinia publica, si filantropie privata samd. America este un stroboscop care emite numeroase proiectii de culori si intensitati variate.
Mi se pare interesant cum incercati sa judecati azi actiunile din trecut folosindu-va insa si de consecintele acelor actiuni pe care cei din trecut puteau doar sa le estimeze!:)In acelasi timp nu cred ca puteti avea toate datele care au stat la baza acestora!
Angy,
1@ sunt chiar interesată în legătură cu o bibliografie sau nume referitoare la "etica relaţiilor internaţionale"...dacă nu cer prea mult, poate o să mă "îndrumi" spre nişte titluri.
2@ "sunt tentata sa preiau o intrebare a unui vizitator de pe un alt blog: "Si, totusi, cum de am cedat Basarabia la 28 iunie 1940 fara nici macar un foc de arma?"".
Dragă Angy, răspunsul este: laşitate
Noi, "ambiţioşii de români", am cedat ]n 1940, peste o tremie din teritoriul ţării fără a trage un glonţ măcar. Grecii, au luptat până la disperare cu armatele fasciste italiene dar nu au cedata fără luptă!Italienii încă, au fost ajutaţi de nazişti, asta ca să ne facem o idee despre ce făceau grecii acolo...
Finlandezii, au ţinut piept armatelor sovietice, şi au ajuns să mănânce şobolani, dar au luptat!
Noi, am cedat în secunda 2 totul, fără o minimă rezistenţă.Clar că o rezistenţă ăn faţa URSS şi a Germaniei era o sfidare ceea ce putea duce la un mare măcel. Dar aşa, ce am câştigat?
Prin acceptarea notei ultimative sovietice, s-a creat un precedet istoric... la sfâşitul lunii septembrie vine un nou ultimatum de la ceilalţi vecini, care îşi doreau alte zone (sud etc).
Aşa am ştiut să "facem" Istorie. Ce a rămas în urmă? A rămas faptul că am pierdut atunci, ;i nu am mai recuperat niciodată...şi nici nu vom mai recupera.
Cam nasol...
In realitate daca alegeam calea rezistentei atunci nu am fi obtinut nimic! Basarabia ar fi fost ocupata sigur si poate si restul Moldovei! Germanii ar fi intrat impreuna cu ungurii si bulgarii si ar fi ocupat ce mai ramanea! Am fi patit exact ce au patit polonezii!Au mai primit cumva teritoriile anexate de URSS inapoi?
Grecia a fost sprijinita de Marea Britanie! Finlandezii tot asa puteau primi ajutor din exterior!
Nici nemtii nu au rezistat sa lupte mai multe fronturi si aveau la dispozitie resursele aproape intregii Europe!
alraman,
@ nu greşeşti în ceea ce spui, ca fapt istoric, însă nu pot fi în asentimentul tău cu privire la "asamblarea" generală a evenimentelor din '40.
Polonezii, finlandezii, grecii şi alţii, măcar au dat dovadă de două lucruri elementare într-un război: onoare şi curaj.
E foarte greu să scrii Istoria cu fapte reprobabile, şi e şi mai greu, să trăieşti cu un veşnic sentiment de ruşine.
Un glonţ, atât ar fi trebuit... 2 ore de mobilizare generală, nu ştiu, orice, dar să accepţi tacit o enormitate istorică e... dramatic!
Sper, să mă fi exprimat suficient de clar încât, să înţelegi că nu acuz (ar fi o greşală din partea mea), ci doar constat.
Eu cred ca ar trebui sa te pui in locul celor de atunci inainte sa te apuci sa judec(dupa cum am mai scris!).
Atunci nu se stia de pactul Molotov-Ribentrop! Romanii au aflat destule despre ce s-a intamplat de la polonezii care s-au retras prin tara noastra! De altfel una din primele actiuni a fost sa ceara sprijinul Germaniei(nu pt ca am fi avut vreo afinitate cu ei ci pt era singura forta europeana!). Acuzatiile ca s-a renuntat la Basarabia sunt nefondate deoarece cand Romania a avut o sansa a luptat pt Basarabia!
Daca ne-ar fi atacat italienii am fi fost si noi eroici! :)
Daca te uiti pe harta vezi ca Basarabia poate fi greu aparata impotriva unei armate mai mari! Pana la urma s-ar fi repliat undeva pe linia Siretului! Cu germanii venind in spate sansele erau practic 0!
Irina: sunt femeie si in momente ca acesta inteleg perfect de ce barbatii spun ca femeile nu au logica. Regret.
Ce intelegi Irina: ca femeile nu au logica sau ca barbatii nu accepta ca acestea au, totusi, logica? :D
Înteleg ca rostul facultatilor de politologie este sa pregateasca strategi, dar foaaarte putini au talentul :)))
poate te intereseaza asta!
cursuri din SUA online:
http://www.subtire.com/2009/08/01/invata-de-la-cei-mai-buni-din-ivy-league-yale/
Eu cred ca nu avem de ce sa dam vina pentru esecurile noastre poilitice pe americani, rusi..sau altcineva! De ce mereu noi asteptam mana cereasca?! Trebuie sa ne invatam sa ne-o luam singuri, daca vrem sa fim vazuti! Ce interes strategic avea America petru Romania ca sa o privilegieze in raport cu marea putere, fie si in declin temporar: Rusia??? Atata timpp cat vom trai doar din bunavoina altora vom muri treptat! Odata ce vom incepe sa luam, fie si cu forta, ce este al nostru..chiar daca multora alde hiena Europei - Ucraina, sau jandamului Europei - Rusia, aceste lucruri nu le plac!!@
Trimiteți un comentariu