Jelui-m-aş şi n-am cui..., jelui-m-aş codrului....

Ai auzit? Ce să aud? Vine Vlad Filat la Bucureşti!!!

Mai trece puţin timp... .

Angela, salut! Sâmbătă te invit la întrunirea cu Prim-Ministrul nostru. O să vii? Vin, am văzut şi mesajul, aşa că mulţumesc frumos!

Vine şi sâmbătă... . Mare sărbătoare, mare: Vlad Filat se va întâlni cu noi, studenţii basarabeni! Ne punem straie de sărbătoare, pregătim întrebări şi ne ducem să-l vedem pe noul mogul din clădirea guvernului de la Chişinău.

Ştiam că va întârzia, doar e de pe malul Bâcului, aşa că am ajuns exact cu cinci minute înainte de ora stabilită pentru întrunire. La intrare devin confuză: eu ştiam că băieţii din securitatea edililor au ochii albaştri. Aici erau amestecaţi, adică tărcaţi: albaştri şi căprui. Lume multă se îmbulzeşte să intre. Gata! Nu mai găsesc loc în salăăăă... . Mă apropii... . Confuzia e şi mai mare: sunt liste cu cei invitaţi! Trebuie să mă caut pe liste. Nu mă găsesc! Bună asta! Dar.... marele meu „noroc” este că sunt uite „atât de importantă” încât mă cunosc mulţi basarabeni „stabilizaţi” pe malul Dâmboviţei. După ce o tanti cu tupeul mai mare decât tureatca îmi umblă prin geantă, portmoneu şi mai şi reuşeşte să-l mângâie pe la buzunare pe un băiat de alături, reuşesc să intru.

Aşteptăm... . Studenţii în general nu aşteaptă prea mult... dar, totuşi, Vlad Filat nu vine în fiecare zi să pozeze pe malul Dâmboviţei ca noi să avem posibilitatea să ne bunghim la el cu gurile căscate, de parcă am fi văzut piramidele pentru prima dată în viaţă. Aşteptăm... . Trece o jumătate de oră, trece o oră, trece o oră şi jumătate. Sunt plictisită, prietenii mei la fel... . Dar aşteptăm... .

O vinit! Iaca băieţii cu ochi tărcaţi fac gard viu pentru Domnul Prim-Ministru. Acesta îşi găseşte repede locul rezervat la masa de pe scena sălii Aula Magna, facultatea de drept, Universitatea din Bucureşti unde are loc tot spectacolul. Na! Ştie să citească omul, spre deosebire de reprezentanţii vechii guvernări. După un moment de reculegere extrem de scurt (cred că nu a durat decât 3 secunde, cât am reuşit să ne ridicăm în picioare) în onoarea celui care a fost Andrei Savciuc, domnul Vlad Filat îşi începe discursul.

Din primele fraze înţeleg că urmează să ne integrăm... în UE! Cum? Prin eforturi şi acţiuni interne! Nu ştiu cum vine asta, că nu a precizat cine va face eforturile şi cine acţiunile. Urmează un sfat: Să faceţi cât mai multă carte (adică noi, studenţii basarabeni din România)!!! De ce? Cum de ce? Ca mai apoi să revenim acasă şi să aducem ţara noastră pe drumul european. Din câte ştiu eu în Moldova, drumurile care la nivel declarativ sunt europene au nişte găuri de îţi vine să cobori din maşină, să ţi-o iei în braţe şi s-o duci tu pe ea, nu ea pe tine. Întrebarea care îmi apare în minte „Care drumuri europene?” mi se pare extrem de firească. În zadar circulăm pe „drumuri europene” dacă acestea nu ne leagă cu nicio Europă.

Apoi începe lauda, pardon, enumerarea rezultatelor acestei vizite fructuoase în capitala României. Neinteresant! Am văzut şi la ştiri..., ştiu şi eu să citesc. Discursul este intenţionat scurtat, astfel încât să avem posibilitatea să punem cât mai multe întrebări. Logic!

Urmează sesiunea de întrebări. Filat răspunde şi pentru el, şi pentru Leancă (acuma recunosc: am fost mai mult să-l văd pe Ministrul de Externe decât să clipesc din gene la Făt-Frumos cu moţ în frunte).

Întrebările din sală sunt comode. Mult prea comode!

Majoritatea se linguşesc, spunând că vor reveni acasă după studii, să ridice ţara din temelii, să făurească o nouă Moldovă, poate reuşesc să obţină vreun post de muncă! Ei, tinerii sunt viitorul! Filat recunoaşte că are 40 de ani, dar nu uită să se laude că este un Prim-Ministru tânăr (nu contează că în conformitate cu legislaţia internă a Republicii Modlova tânăr eşti până la 35 de ani, după aia eşti spisuit de pe „lista cu priorităţi” a autorităţilor).

Un băiat întreabă dacă este posibilă reluarea Podului de Flori. Filat răspunde: „ ... trebuie să reconstruim podurile. Şi nu văd nicio problemă de a circula şi într-o parte şi în alta cu flori! Voi să faceţi cât mai multă carte!”

Nu aici eu nu pot să tac din gură şi se încep discuţii în cerc restrâns: care reconstruit? De construit, nu de reconstruit!

Cineva şi-a aminit că nu s-a ales Preşedintele. Ce vom face cu Constituţia? Filat răspunde că se va încerca procedura de adoptare a Constituţiei, astfel încât şeful statului să poată fi ales de popor, dar pentru asta e nevoie de cifra divină a lui VV: 61 de voturi!

Băi nene: de ce repeţi de atâtea ori că este necesară adoptarea Constituţiei? Nu e nevoie adoptarea, ci modificarea ei! Doar ai făcut facultatea de drept! Şi eu nu înţeleg: americanii au adoptat şi ei una la 1776, ulterior doar amendând actul suprem al statului, noi, „maldavenii” de ce ar trebui să adoptăm una nouă de fiecare dată când ne tună? Pentru că vrea Filat Constituţie nouă?

Organizatorii anunţă că timpul Primului-Ministru a cam expirat. Făt-Frumos cu moţ în frunte, dezamăgit şi mult ironic spune că a fost cea mai monotonă întâlnire cu publicul pe care a avut-o în ultimul timp... .

Au de ce oare?

Păi în primul rând că a fost cinic, declarând că „Vedeţi, noi suntem cel mai liberal şi democratic guvern... pe care l-aţi avut!” În al doilea rând, eu înţeleg că nu sunt Băsescu, dar, totuşi, eu te-am votat nu Dâmboviţa, şi ar trebui să răspunzi în primul rând în faţa mea, a alegătorului! În al treilea rând, când îmi repeţi de trei ori în timpul discursului şi tot de atâtea ori la finalul acestuia: „voi trebuie să faceţi carte!” eu încep să te bănuiesc de cumătrism cu Tătuca Lenin... .

Mesaj către studenţii basarabeni, de fapt mai degrabă o recomandare: când vă mai întâlniţi cu Filat, citiţi mai întâi programul de guvernare, aceea este arma cu care îî puteţi umple viaţa de adrenalină, nu de alta, dar să nu apăreţi ca nişte ignoranţi în faţa propriei conştiinţe! În plus, îi oferiţi posibilitatea să îşi distreze intelectul, că aţi văzut şi singuri că se plictisea omul!

Eu demult tot spun că vreau să mă retrag într-o pădure. Astăzi Filat mi-a confirmat că ideea mea este una extrem de bună! Îţi vine să fugi, unde te duc ochii numai să nu mai vezi atâta perversitate politică!