Unde-i logica jocului de-a calea ferata?

Azi am vazut aceasta stire:

"Construcţia tronsonului de cale ferată Cahul-Giurgiuleşti a prejudiciat statul cu circa 21 de milioane de lei. Curtea de Conturi a constatat că lucrările au fost efectuate cu încălcări ale normelor de construcţii şi cu cheltuieli nejustificate.

Evaluatorii dau vina pe fosta conducere a Căilor Ferate, care, potrivit lor, nu a asigurat monitorizare eficientă şi verificarea execuţiei corecte a construcţiilor. Raportul Curţii de Conturi va fi expediat Centrului Anticorupţie. Lucrările la tronsonul de cale ferată „Cahul-Giurgiuleşti” au început în 2007 şi s-au încheiat în 2010. Cei 50 de kilometri de cale ferată au costat, estimativ, 800 de milioane de lei."

Sursa: Publika.md

Mai sus sunt poze facute de mine vara trecuta (2010), dupa ce a fost mutata calea ferata cu doi metri mai departe de malul Prutului. Digul de sustinere a malului a fost construit in anul 2010. Cineva si-a dat seama ca e posibil sa se prabuseasca cu tot cu cale ferata, daca nu va fi intarit si daca nivelul apei din rau va creste prea mult. Ca sa construiasca acest zid, a fost nevoie sa mute ecartamentul de cale ferata, la numai dupa doi ani de exploatare... .

Intrebarea este urmatoarea: nu se putea lucrul acesta face inca de la inceputul lucrarilor la calea ferata Giurgiulesti-Cahul? De ce mereu facem, ca mai apoi sa refacem? Cine pe cine a dorit sa amageasca si cine va raspunde pentru aceasta magarie?

Revista la PLIC - Apel pentru contribuții

Am coborit in ‚subsol’ unde ne veti gasi din 2011, insa in continuare suntem in asteptarea contributiilor voastre! Pentru urmatorul numar am decis sa vorbim despre proza contemporana. Cum este influentata de viata socio-politica? Ce schimbari aduce ea? Care e cartea de proza contemporana pe care ati citit-o si ati simtit ca e o bucata din realitatea in care va aflati? Putem vorbi de o noua proza contemporana basarabeana? Intr-un sens mai larg va rugam sa ne spuneti in ce masura realitatea socio-politica influenteaza viata culturala? In ce raport se afla aceste doua fenomene? Pe linga un eventual raspuns la aceste intrebari, asteptam si creatiile literare si artistice.

In lipsa unei finantari revista va aparea intr-un numar de 50 deexemplare, insa PLIC-ul va servi in continuare drept o platforma de promovare a creatiei dumneavoastra, on-line si off-line. Tocmai de aceea va rugam sa ne trimiteti propunerile pina la data de 15 februarie 2011. Textele nu trebuie sa depaseasca 5.000 de caractere, iar propunerile artistice (imagini, fotografii, film, sunet/muzica, etc.) trebuie sa contina un scurt concept impreuna cu o lista a materialelor necesare realizarii lor. Atit textele cit si propunerile trebuie sa fie originale. Noi le vom analiza pina la data de 25 februarie 2011, dupa care autorii propunerilor selectate vor fi anuntati prin email. Propunerile pot fi transmise prin email la adresa: vladimir(a)oberliht.org.md

Revista la PLIC este cea mai noua publicatie culturala din RepublicaMoldova, o revista obiect cu un caracter interdisciplinar si experimental pronunţat, care işi propune sa reflecte si sa reuneasca tendintele artistice si literare ale tinerilor din Republica Moldova si Romania, dar si din alte regiuni. Revista la PLIC stimuleaza comunicarea intre diverse grupuri de creatori, dar si intre exponenti ai altor domenii, insistand pe rolul si importanta artei, in calitate de ingredient activ, intr-o societate multiculturala ce se confrunta cu provocarile unei lumi din ce in ce mai globalizate.

Revista la PLIC | Asociatia Oberliht

Gh. Asachi Str., 53/1, lit. “A”

Chişinau 2028, Republica Moldova

+ (373 22) 286317

email: vladimir(a)oberliht.org.md

http://plic.oberliht.com

http://oberliht.com

http://www.facebook.com/oberliht

Himerele trecutului încă vii...

Ieri am avut onoarea să asist la o dezbatere interesantă despre Republica Moldova, organizată de New Europe College, Bucureşti. Cele două prezentări de bază în jurul cărora s-au desfăşurat dezbaterile ulterioare i-au avut drept autori pe Sergiu Musteaţă, vicepreşedintele Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova şi Octavian Ţîcu, şeful Catedrei Relaţii Internaţionale şi Politologie a Facultăţii de Istorie şi Relaţii Internaţionale a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova (ULIM).

Cine a creat identitatea moldovenească şi cu ce scop? Sunt vinovaţi sau nu comuniştii? De ce Rusia este încă un big brother pentru locuitorii din Republica Moldova? Acestea sunt întrebări la care istoricii şi politologii caută răspunsuri şi pe care politicienii le împing undeva într-un timp şi spaţiu infinit. Multitudinea de interese politice nu permite utilizarea raţională a adevărului istoric.

Sergiu Musteaţă a prezentat o parte din rezultatele activităţii Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, menţionând că presiunea premergătoare campaniei electorale pentru alegerile legislative anticipate, care a dominat viaţa politică a Chişinăului în ultimul an a lăsat amprente şi asupra lucrărilor Comisiei mai sus menţionate, creată în urma emiterii decretului Nr. 168-V din 14 iunie 2010 de către fostul preşedinte interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu. Prima întrunire a Comisiei a avut loc pe 17 ianuarie 2010.

Publicarea raportului este preconizată pentru luna iunie 2011, structura acestuia fiind următoarea:

1. Regimul Partidului Unic.

2. Teroarea.

3. Politica naţională.

4. Economie şi societate

5. Rezistenţa antisovietică (mai ales în perioada anilor 50 – 60 ai secolului trecut).

6. Prăbuşirea

Adenda. Himerele trecutului sau politica memoriei.

Ultima şedinţă a Comisiei a avut loc pe 10 mai 2010. Prezentarea rezultatelor preliminare era preconizată pentru luna iunie 2010, însă evenimentul a fost amânat pentru o perioadă nelimitată, liderii politici preferând să-şi distenţeze formaţiunile politice de acest subiect sensibil. În aceeaşi perioadă presa rusă scria că ceea pentru ce balticii au avut nevoie de ani de zile, moldovenilor le-a reuşit în jumătate de an, calomniindu-i pe istoricii moldoveni că doar au schimbat datele ecuaţiei (numărul jertvelor), iar rezultatul final a fost acelaşi. La finalul prezentării sale, istoricul Sergiu Musteaţă a spus următorul lucru:

„Am avut comisie, avem raport, dar nu avem final ... .”

În cea de-a doua prezentare „The soviet „Homo Moldovanus”. Theory and Practices of the Soviet National and Social Engineering” Octavian Ţîcu a încercat să explice evoluţia fenomenului de transformare a românului în moldovean, explicând că acesta are la bază o multitudine de elemente ce definesc moldovenismul de tip sovietic ca expresie a revoluţiei mondiale. De fapt moldovenismul avea drept scop final crearea unei punţi către Balcani pentru conducerea comunistă de la Moscova.

Acelaşi Octavian Ţîcu a oferit şi câteva exemple de suprimare a originii latine a limbii române. Astfel un număr mare de cuvinte s-au trasformat de-a lungul secolului XX într-un mod „ştiinţific” după cum urmează:

- Română – franceză – moldovenească

- Accesibil – accessible – dostupnic

- Vicios – vicient – pocit, greşit

- Eclipsă – eclipse – întunecat (de soare)

- Interogatoriu – interogatoire – dopros

- Libertate – liberte – slobodă

- A forţa – force – a sîli

Cei care argumentează existenţa poporului moldovenesc îl apreciază drept un melanj dintre valahi şi slavii de est, rezultatul final al căruia a fost crearea la 1359 a statului Moldova. „Moldova a fost cea mai rusificată republică din fosta Uniune Sovietică, iar complexul moldoveanului apare din iluzia decăderii statutului acestuia, fiind în trecut parte a unei super-puteri (Uniunea Sovietică). România este un stat mult mai mic, deci nu oferă aceleaşi perspective,” susţine Octavian Ţîcu.

Pentru InfoPrut

Iarna în sat ...

O datorie ...

La sfârşitul anului trecut am promis cuiva ceva. Spun cuiva, pentru că nu ştiu cine acea persoană şi nici nu ştiu dacă ar trebui să mă intereseze cine este ea. Este un Anonim. Mi-a făcut nenumărate vizite pe blog, acuzându-mă de diferite chestii, indicându-mi, chiar ordonându-mi pe alocuri despre ce ar trebui să scriu şi mai ales cum ar trebui să scriu. Nu sunt superstiţioasă de felul meu, dar dacă tot nu am intrat în 2011 cu datorii financiare sau de alte feluri nu doresc să încep anul nou fără a-mi onora promisiunea.

Aşadar: Anonimilor li se dedică!

Când am deschis acest blog nu m-am gândit că voi avea foarte mulţi cititori. Ideea era să împărtăşesc ce simt şi ce gândesc eu despre anumite procese de politică internaţională cu prietenii mei. Omul care, oarecum, m-a păcălit şi m-a motivat să postez primul articol este Ovidiu Neagoe şi căruia îi mulţumesc pentru acest lucru. Blogul mi-a adus multe satisfacţii, la început emoţionale, iar ulterior şi profesionale. Ce-i drept am pierdut din sinceritate (după cum a spus Alraman). Evoluasem: de la personal la academic. Am fluidizat textele, le-am aerisit. Cele personale s-au rărit foarte mult între timp, deşi nu le-am exclus în întregime, tocmai din dorinţa de a nu amăgi pe nimeni cu ajutorul unei corectitudini afişate doar de dragul publicului.

Au fost momente în care mi-am dorit mulţi, mulţi vizitatori. Aş fi o ipocrită să nu recunosc acest lucru. Dar dorinţele se schimbă. Observasem că mulţi nu înseamnă neapărat şi calitate. De aceea am renunţat la comentariile pe alte bloguri. M-am limitat strict la a citi opinii originale, nu bloguri. Dacă aveam careva obiecţii puneam link-urile pe facebook cu un mic intro şi comentam cu prietenii şi colegii direct pe pagina de socializare.

După câteva luni de blogging, cu activitate intensă (minim 10 articole pe lună) mi-am stabilit o regulă: pe blogul meu nu va mai fi postat niciun articol străin. Obligatoriu vor fi semnate de mine sau vor fi relatări despre evenimente la care am luat eu parte, plus anunţuri despre evenimente academice, care au o legătură directă cu activitatea mea din cadrul Centrului de Studii Est-Europene şi Asiatice. De ce să îmi fac publicitate cu resurse împrumutate când eu eram cel mai bun investitor al acestui blog?

Nefiind obişnuit publicul din Moldova cu articole de tip "brief analysis" şi mai ales scrise de o fată care îşi dă şi ea cu părerea despre politică (la noi încă cratiţa e obiectul de muncă al femeii şi nu creierul) m-a abandonat. Cică scriam prea complicat şi nu lăsam loc pentru comentarii. Trist? Da, trist! Dar ceea ce s-a născut ca fiind "inspirat de ignoranţă, desăvârşit de prostie" (aici fac referinţă evenimentele din aprilie 2009, când a apărut acest blog) a rămas cu aproximativ 30 de vizitatori unici pe zi, care nu se mai adăpau din valorii şi principii false şi nici nu mai căutau lătrători de românism, al căror unic scop era acela de a-şi face publicitate în online, vorbind mult şi nespunând nimic.

Publicul meu s-a redus la:

1. Prieteni şi colegi.

2. Studenţi, care au nevoie de resurse şi informaţii despre evoluţia relaţiilor internaţionale.

3. Persoane interesate de spaţiul ex-sovietic, care pot găsi aici legăturile externe necesare cercetării academice.

4. Centre de cercetare în domeniul relaţiilor internaţionale.

5. Cei care dau căutare pe Goagle "angela gramada + sis, angela gramada + sri, angela gramada + mgb", adică cei care tot nu îşi pot explica de ce scriu atât de mult despre ruşi, criticându-le dur politica externă faţă de statele ex-sovietice, dar mai ales faţă de Moldova şi pe alocuri Ucraina.

6. Anonimii, care îşi pun întrebări existenţiale nu pentru ei, ci pentru statalitatea Republicii Moldova, cărora le place când România este recunoscută ca subiect al dreptului internaţional, dar nu doresc să recunoască ca aceeaşi Românie a recunoscut printre primele independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova.

Este ultima dată când mai spun acest lucru: scriu când vreau eu, despre ce vreau eu, fără a primi indicaţii. Nu voi accepta să mi se ordone, nu voi accepta reţete medicale cu prescripţii de lobotomie de la persoane care nu acceptă opinii diferite de ale lor şi care nu fac altceva decât să vâneze muşte pe forumuri, care îşi pierd energia criticându-i pe alţii, fără a oferi nimic original, nimic din ei, neavând curajul să-şi afişeze numele, optând la propriu şi la figurat pentru eticheta de "nimeni". Nu voi ignora de dragul niciunui anonim principiile şi normele dreptului internaţional sau pe cele ale tehnicii negocierilor diplomatice în articolele mele.

În speranţa că m-am făcut înţeleasă vă doresc tuturor un an nou bun, liniştit şi plin de împliniri şi în care fiecare să-şi găsească rolul şi locul pe care îl merită în societate.

PS: nu voi răspunde la comentarii la această postare.