Jurnal de Bord ... ziua IV - V - TBILISI (text)

Sunt de câteva zile în Georgia, iar miturile despre conflictul din Abhazia şi Osetia de Sud încep să se spargă în altele mai mici, dar mai numeroase. Un lucru am înţeles: nu este cazul să comparăm diferendul dintre Georgia cu Rusia cu cel dintre Republica Moldova şi Rusia. Modalitatea de abordare este diferită, chiar dacă logica creării de enclave în spaţiul ex-sovietic prin directive de la Kremlin a avut aceeaşi matriţă.

Rusificare forţată, pasportizare, supunere economică, dependenţă energetică şi control politic - iată formula "succesului" într-un conflict de acest gen. Nu pot să nu mă întreb, totuşi: pentru ce, care-i miza isteriei controlului asupra acestor zone? Oare randamentul pe termen lung va fi mai mare decât ne imaginăm? Se merită investiţia în instabilitate?

Pe de altă parte avem o Turcie al cărui rol regional creşte... . Creşte încet, dar sigur, transformându-se în putere regională în afara unei Europe care a tot ignorat potenţialul economic şi politic al Istanbulului. Acum turcii negociază cu toţi şi cam tot ce se poate prin zona Caucazului.

A! Şi era să uit: tot aici avem un Azerbaijan plin de sine, adică de petrol, care îşi permite luxul de a le spune tuturor că la ei e aurul negru şi cu noi ar trebui să negociaţi. Politica lor externă este construită din aur negru. Dar există o mică problemă: acest aur este limitat... în timp şi spaţiu .

Am aproximativ 20 de pagini cu notiţe ... în doar două zile... .

Politica nu este un domeniu static, este mai degrabă ceva dinamic ... deci nu ne vom plictisi în Caucaz... .

Notă: Vizita în ţările din Caucazul de Sud, care a permis realizarea acestui material a fost organizată de Fundaţia Soros România în cadrul Programului Promovarea valorilor europene în bazinul Mării Negre.

Jurnal de Bord ... ziua III - TBILISI (text)

Sunt o egoistă. Acest mini jurnal de bord este în primul rând pentru mine şi doar mai apoi pentru ceilalţi. Mi-am propus să scriu aproape în fiecare zi în care voi avea acces la internet pentru a nu uita multe lucruri importante şi mai puţin importante, ciudăţenii şi impresii pescuite din "târgurile" capitalelor sud-caucazine, dezbateri şi oameni. Egoismul are un scop: eficientizarea procesului de studiere a zonei pe nişe, care aparent sunt paralele, dar care se intersectează atât de reuşit, astfel încât să creeze o imagine neciopârţită a societăţii georgiene.

Ieri am scris despre o dezbatere foarte interesantă. Astăzi, din păcate, nu am reuşit să ajungem la un alt eveniment cu invitaţi ruşi, deoarece acesta s-a desfăşurat la o televiziune georgiană, unde nu prea puteam să intrăm, chiar dacă Republica Moldova este "in fashion" prin zonă.

Pentru a depăşi frustrarea am decis să o luăm la pas prin Tbilisi în căutarea unor monumente arhitecturale şi culturale din oraşul vechi (de altfel tot în oraşul vechi ne-am şi cazat).

În mod normal ochii noştri ex-sovietici se bucură atunci când sunt clătiţi cu imagini vestice, eu, însă, am rămas impresionată de cele văzute în Tbilisi. "Lipscaniul" georgienilor, adică oraşul vechi, este mult mai mare şi mai ofertant decât cel din Bucureşti, iar eu sunt o mare consumatoare de Micul Paris.

Pe de altă parte, poate nu este cazul, dar o să-mi permit să mai fac o comparaţie: Caucazul de Sud mi-a plăcut mai mult decât Balcanii.

Paradoxul georgian

În aeroportul din Praga, când trebuia să urcăm deja în cursa pentru Tbilisi şi ne-am apropiat de ceilalţi călători (cu predilecţie georgieni) ne-am speriat un pic: vecinii noştri de bord erau gălăgioşi şi nerăbdători. Prin faţa ochilor imediat îţi apărea imagine şi text din trecutul sovietic. Dar nu a fost să fie pentru prea mult timp ... din fericire... .

Tbilisi este un oraş frumos, plin de culoare şi savoare. Un oraş împărţit cu grijă în vechi şi nou, un oraş care azi protestează şi moare, iar în ziua următoare trăieşte ca şi mai înainte, fără, însă, să uite ce are de făcut şi care este sensul începutului şi sfârşitului. Azi se bat şi protestează împotriva guvernării, iar mâine păşesc galeş pe monstrul de sticlă "dăruit" poporului de către liderul contestat zilele astea la Tbilisi. Şi dacă tot veni vorba de preşedinte vreau să spun că sunt supărată pe Mişa (aşa îi spun localnicii lui Mihail Saakaşvili) pentru podul construit peste râul Kura (doar pentru pietoni), un fel de struţo-cămilă, care tulbură trecerea domoală de la vechi spre nou.

Două lucruri mi-au atras atenţia în mod deosebit şi m-au pus pe gânduri:

1. Tinerii georgieni nu mai vorbesc limba rusă: nu o vorbesc şi o înţeleg prea puţin. Ruşii nu vor mai reuşi să se impună aici, le-a rămas cam puţin material prelucrat... . Tinerii sunt pro-occident aproape sută la sută.

2. Există foarte mulţi cerşetori - atât de mulţi, încât la un moment dat poţi să te laşi amăgit de această imagine tristă şi să nu mai observi la colţ de stradă cum câţiva tineri interpretează cântece vechi cu o măiestrie deosebită.

Cam atât pentru azi. Mâine e o altă zi în care Georgia trebuie să fie explorată..., dintr-un alt unghi... unul mai academic... .

Notă: Vizita în ţările din Caucazul de Sud, care a permis realizarea acestui material a fost organizată de Fundaţia Soros România în cadrul Programului Promovarea valorilor europene în bazinul Mării Negre.

Jurnal de Bord ... ziua III - TBILISI (imagini)

Notă: Vizita în ţările din Caucazul de Sud, care a permis realizarea acestui material a fost organizată de Fundaţia Soros România în cadrul Programului Promovarea valorilor europene în bazinul Mării Negre.

Jurnal de Bord ... ziua II: Dezbaterea

Eurasia Partnership Foundation din Georgia a moderat astăzi, 28 mai 2011, în cadrul proiectului "European Week in Tbilisi" o dezbatere cu denumirea "European Integration: Prospects and Implications for Georgia", invitaţi: Nicu Popescu, ex-consilier al primului ministru al Republicii Moldova şi Philip Dimitrov şeful delegaţiei Comisiei Europene la Tbilisi.

Majoritatea dezbaterilor pe acest subiect îţi induc o stare de plictiseală intelectuală, pentru că se încep cu democraţia şi se termină cu valorile şi principiile la care aspiră majoritatea statelor ex-sovietice, dar care fac prea puţine pentru a atinge un înalt grad de implementare a recomandărilor elaborate de către oficialii europeni pentru a-i apropia de integrarea europeană - toţi vor, dar puţini se mişcă în direcţia aceasta (Moldova ştie cel mai bine ... ;) ... ).

Totuşi, după o jumătate de oră plină de exprimări languroase la adresa fenomenului "integrare europeană", publicul s-a mai trezit niţel şi a început să îşi pună tot mai multe întrebări, iar în acest moment de activizare a neuronilor nu trebuie să avem ceva împotriva fenomenului "arătatul cu degetul" la alte popoare, care deja sunt membre, dar care "nu meritau" un asemenea cadou (România şi Bulgaria) şi "jelirea" Georgiei la pachet cu Croaţia. Eu cred că subiecţii sunt incomparabili - atât cei din prima categorie cu cei din a doua, precum şi actorii aruncaţi laolaltă în aceeaşi oală (Croaţia şi Georgia sunt incomparabile).

Să revenim, totuşi, la problemele abordate în cadrul dezbaterii:

Majoritatea statelor ex-sovietice, incluse şi în Parteneriatul Estic, şi-ar dori să adere cât mai repede la Uniunea Europeană: chiar mâine dacă se poate cu toate problemele pe care le au. Adesea discursurile oficialilor nu ţin cont de anumite realităţi politice în care UE există şi cărora este constrânsă se se conformeze. Agenda de politică externă a Bruxelles-ului de foarte multe ori nu coincide cu cea de la Chişinău sau Tbilisi şi depinde de modul în care se dezvoltă şi ceilalţi piloni ai sistemului de relaţii internaţionale. A intra pe agenda de lucru a Bruxelles-ului nu înseamnă acceptarea imediată într-o comunitate construită atât de greu, iar directivele impuse de către comunitate statelor aspirante sunt benefice acestora în primul rând şi doar mai apoi Uniunii pentru că au impus un anumit profil de dezvoltare - unul atractiv.

Unii doreau ca această dezbatere să se concentreze asupra principiilor şi democraţiei, alţii mai pragatici, au redirecţionat cursul ei spre întrebări de genul:

- Unde vedeţi Georgia? Care este domeniul care o poate împinge înainte (spre integrarea europenă)?

- Răspuns: ECONOMIA - aici puteţi să faceţi mai multe, dar cu condiţia de a nu percepe acest lucru ca un sacrificiu. Reformele sunt dureroase, dar scopul lor nu este acela de a-l ucide pe cel care o implementează, ci de a-l ridica la un nou nivel de dezvoltare.

Georgia, ca şi Moldova de altfel, este destul de departe de Uniunea Europeană pentru că nu poate accepta anumite idei (drepturi, minorităţi, principii) pe care le consideră rele, iniţiind discursuri interminabile, fără a se concentra pe transformarea sectoarelor cheie ale vieţii sociale.

O să reproduc cu aproximaţie câteva dintre ideile expuse de invitaţii speciali ai dezbaterii:

- Nu pot fi acceptate în NATO şi UE state care nu şi-au schimbat tipul de guvernare (încă mai cochetează cu autoritarismul), politicile şi atitudinea. Dacă un asemenea stat va fi acceptat, atunci acea guvernare va rămâne la conducere pentru o perioadă indefinită, iar corupţia şi alte lacune nu vor putea fi înlăturate.

- Georgia este un stat ambiţios, care a făcut progrese importante. Acum aceeaşi Georgie trebuie să înţeleagă că trebuie să menţină aceeaşi viteză şi ambiţie pentru integrare europeană: nu pentru Bruxelles, ci pentru Tbilisi.

- Democraţia în primul rând!!! Fără democraţie şi sistem instituţional democratic este imposibil de atins integrarea. Nu există democraţie tradiţională în această ţară. Necesitatea creării unei societăţi ideale aduce cu sine multe provocări noi. Pentru statele ex-sovietice este obligatoriu să înţeleagă necesitatea asumării obligaţiilor internaţionale, să respecte şi să implementeze recomandările structurilor internaţionale spre care aspiră.

- Aspiraţia = Potenţial????????????

- UE ar fi înregistrat succese remarcabile dacă Ciprul turcesc şi-ar fi dorit să se reunească cu Ciprul grecesc - ar fi fost un precedent şi pentru alte state aspirante la integrare europeană, care se confruntă cu conflicte îngheţate. Motivaţia aici este foarte importantă (ceea ce oferi populaţiei transnistrene de exemplu)!!!

- Există tendinţa ca statele candidate să se plaseze în poziţia de victime, acuzându-i pe ceilalţi de adoptarea unui comportament selectiv incorect (cu referinţă aici la calitatea de state membre ale UE pentru România şi Bulgaria).

- Trebuie să acceptăm şi să ne aliem la cel mai bun tip de democraţie care există.

- Rusia nu doreşte şi nici nu ascunde acest fapt că nu îşi doreşte ca Georgia să devină membră a NATO sau a UE. Dar poate, oare, Rusia (care are destulă forţă) să oprească acest proces?????? (această întrebare este adresată georgienilor pentru a le testat dorinţa de integrare europeană)

- Cât de dependentă este Georgia de Rusia: economic, politic, energetic????

Notă: Vizita în ţările din Caucazul de Sud, care a permis realizarea acestui material a fost organizată de Fundaţia Soros România în cadrul Programului Promovarea valorilor europene în bazinul Mării Negre.

Jurnal de Bord ... ziua I

Este prima zi a unei lungi şi frumoase călătorii (sper eu). Destinaţia: Caucaz - zona pe care trebuie să o explorăm cât mai bine şi să îi servim din bunătăţi publicului român. Misiune grea, dar care merită să depunem un efort intelectual maxim.

După cum era de aşteptat nu există un zbor direct Bucureşti - Tbilisi (primul oraş pe lista noastră), aşa că am aşteptat aproximativ cinci ore în aeroportul din Praga între zboruri. Plouă. Plouă nu nervos, ci încet şi mult, extrem de mult, eu fiind obişnuită cu ploile de după amiază din Bucureşti, care vin repede şi pleacă şi mai repede,  cedând iarăşi loc soarelui, astfel încât să ne putem minuna de un apus curat şi limpede.

Desigur că îmi pare rău că nu am vizitat Praga, dar mi-am promis că o să revin aici, în altă calitate, cea de simplu vizitator. Până atunci încerc să mă bucur de mirosul de cafea de lângă mine, de mix-ul de jazz amestecat cu bossa nova, care îmi mângâie urechile şi de lumea care nu se grăbeşte, care are timp să savureze  o carte.

Info Prut se lansează!

Sâmbătă, 21 mai 2011, începând cu ora 20:00, la Clubul Ţaranului (Kiseleff, nr.3, intrarea Monetăriei) va avea loc lansarea publicaţiei de ştiri online Info Prut, în cadrul spectacolului aniversar cu ocazia împlinirii a 10 ani de activitate a Institutului Fraţii Golescu pentru relaţii cu românii din străinătate.

Iniţiativa demarării proiectului ,,Info Prut” aparţine unei echipe tinere de absolventi de studii superioare în domeniile sociologie şi ştiinţe politice şi este susţinută de Institutul Fraţii Golescu pentru relaţii cu românii din străinătate.

Info Prut este singura publicaţie online de ştiri, analize, opinii şi investigaţii din România care îşi propune să identifice şi să prezinte teme de actualitate referitoare la Republica Moldova.

Totodată, Info Prut vine cu intenţia reflectării unei imagini complete şi corecte asupra realităţii din Republica Moldova, în ansamblul ei de probleme sociale, politice, economice şi culturale.

Rubricile site-ului răspund aşteptărilor şi intereselor celor care conştientizează necesitatea familiarizării cu situaţia actuală a Republicii Moldova, precum şi ale celor deprinşi cu informarea zilnică asupra evenimentelor importante care au loc în partea stângă a Prutului.

Lansare studiu: “Republica Moldova în conştiinţa publică românească”

Ieri vă anunţam că astăzi va avea loc lansarea studiului “Republica Moldova în conştiinţa publică românească”, realizat în cadrul programului Bridging Moldova al Fundaţiei Soros România, autorii acestuia fiind Cristian Ghinea, Istvan Horvath, Liliana Popescu şi Victoria Stoiciu.

Foto: Iulia Modiga, InfoPrut

De multe ori mi-am pus întrebarea: “Cine are nevoie mai mult de unire: România sau Republica Moldova?” Este o întrebare la care răspunsul se conturează destul de greoi, pentru că deşi afişăm o atotcunoaştere a realităţii reciproce, de fapt nu ne interesează prea mult prin ce procese trecem ca români, ca cetăţeni sau ca participanţi activi sau pasivi la evenimente de importanţă majoră pentru dezvoltarea societăţii ai cărei membri suntem. De mai mult timp am stabilit pentru noi că cei de dincolo de Prut sunt basarabeni, ruşi sau pur şi simplu moldoveni, dar pentru a nu stârni prea multe discuţii şi dezbateri preferăm să le spunem locuitori ai Republicii Moldova. Simplu, convenabil şi fără să ne creeze prea multă bătaie de cap.

Cine sunt locuitorii statului de dincolo de Prut? Sunt ca noi (români) sau ca ei (ruşi)? Îi vrem, ne vor? … Iată câteva întrebări aparent simple, dar deosebit de dificil de a le atribui şi un răspuns acceptabil dacă nu avem suficient curaj pentru unul onorabil.

Continuare InfoPrut

Noi sondaje în Rusia ... prognoze pentru alegerile din 2011 în Duma de Stat

Centrul de Studiere a Opiniei Publice din Rusia (WCIOM) a făcut publice rezultatele unui nou sondaj de opinie, realizat la sfârşitul lunii aprilie 2011. După ce la sfârşitul lunii martie 2011 Centrul Levada prezentase o analiză, în care popularitatea lui Dmitrii Medvedev şi a lui Vladimir Putin atinsese cel mai mic nivel din ultimii ani, opinia publică rusă încerca să găsească răspunsuri potrivite ( ;) ) şi cauze plauzibile pentru a explica pe placul cetăţenilor această nouă stare a lucruilor, relativ nouă pentru un public care se obişnuise că 80% susţine actuala clasă politică.

Iată rezultatele sondajului de opinie publică realizat de WCIOM în perioada 23 - 24 aprilie 2011:

Sunt un pic surprinsă să constat o uşoară creştere a popularităţii instituţiei preşedintelui în comparaţie cu cea a premierului. Anterior nu observasem acest lucru, deşi urmăresc de ceva timp sondajele WCIOM. De asemenea, observ o creştere a aprecierii indicilor sociali, a economiei, politicii şi dezvoltării ţării, dar scade încrederea populaţiei în armată (surpriza sondajului..., pentru mine cel puţin) şi creşte cea în instanţele de judecată şi sindicate.

Mai jos vă prezint o prognoză pentru alegerile în Duma de Stat a Federaţiei Ruse, care vor fi organizate la sfârşitul anului 2011. Există posibilitatea ca partidul Rusia Unită (care deţine majoritate absolută în prezent) să nu mai întrunească majoritatea constituţională după alegerile din 2011. Creşte nesemnificativ numărul susţinătorilor Partidului Comunist al Federaţiei Ruse (cu aproximativ 1%), iar LDPR (partidul condus de Vladimir Jirinovskii) trece cu greu limita legală de 7%. Mai multe vedeţi în imaginea de mai jos, dar şi aici.

Democraţie în stil transnistrean

Urmăresc mai mult sau mai puţin procesele politice care au loc în Transnistria şi când declar acest lucru nu fac referinţă doar la evenimentele care ţin nemijlocit de soluţionarea conflictului transnistrean. Atenţia se îndreaptă inclusiv spre acele acţiuni întreprinse de autorităţile nerecunoscute de la Tiraspol, care au pretenţia construirii unui stat de drept, independent, suveran, unitar la nivel declarativ, dar care este gata să renunţe la aceste atribute oricând pentru a deveni parte componentă a Federaţiei Ruse.

RMN trece printr-o amplă reformă constituţională. Nu este o noutate aceste lucru. Procesul continuă de aproape doi ani, iar primele decizii au fost luate în acest sens în anul 2009, la câteva luni după „revoluţia twitter” de la Chişinău. Ideea de bază este construcţia unui stat „ideal”, cu sistem instituţional bine definit, cu democraţie la mare vedere, unde funcţionează separaţia puterilor în stat, unde aceste puteri interacţionează, dar nu se suprapun şi nu se supun decât binelui general, unde drepturile omului sunt „respectate”, unde vocea „poporului transnistrean” este auzită, unde voinţa politică este exprimată „liber”, unde minoritatea „nu” se impune în faţa majorităţii, unde echitatea e la ea acasă şi nu seamănă deloc cu cea din Republica Moldova – stat aproape eşuat, condus de politicieni incapabili, lipsită de mai bine de 650 de zile de lider, model de dezvoltare care trebuie să fie evitat pentru că există Federaţia Rusă, care este leagănul democraţiei mondiale, fără cusur existenţial, unde minorităţile etnice trăiesc în pace şi bună înţelegere:

„Acest proiect de lege a fost elaborat cu scopul de a armoniza Constituţia Republicii Moldoveneşti Nistrene cu Legea Supremă a Federaţiei Ruse cu luarea în calcul a necesităţii de a ordona şi de a optimiza sistemul de organe al puterii de stat al Republicii Moldoveneşti Nistrene cu scopul de a realiza cu maximă eficienţă funcţiile statului.” (Justificarea necesităţii adoptării Legii Constituţionale a Republicii Moldoveneşti Nistrene „Despre introducerea modificărilor şi completărilor în Constituţia Republicii Moldoveneşti Nistrene”)

Deci construim un stat de drept, suveran şi independent, dar declarăm imediat după ce apare iniţiativa legislativă că, de fapt, dacă obiectivul şi interesul naţional o cere putem să renunţăm la toate astea şi mai imediat, fiind gata să ne supunem legilor altui stat! Atunci nu înţeleg de ce se mai militează atât de mult pentru recunoaştere internaţională? De ce nu se spune direct „includeţi-ne şi pe noi, vă rugăm, în Rusia! Vă rugăm! Vă rugăm! Vă rugăm!” (asta ca să nu spun băgaţi-ne … )

De dragul spectacolului politic? Exact! Al unuia foarte „democratic”, unde „preşedintele” domneşte de două decenii.

Dar preşedintele atât de grijuliu cu propriul popor riscă să nu mai domnească pentru prea mult timp şi asta deoarece un anume Dmitrii Soin pune sub semnul întrebării conţinutul iniţiativei legislative, propunându-şi să scuture documentul prăfuit, care stă agăţat pe pagina oficială a Sovietului Suprem al RMN şi îl supune unei dezbateri publice! Totul ca într-un stat cu adevărat democrat, dar unde diferenţa o face scopul acestei vizibilităţi afişate.

Dmitrii Soin, deputat al Sovietului Suprem al RMN, supune dezbaterilor publice modificările, încercând să implice cât mai multă lume în această platformă artificială, nelăsându-i prea mult spaţiu de mişcare lui Smirnov, care se vede obligat să răspundă „democraţiei” cu democraţie.

Soin consultă ceilalţi lideri, Soin consultă societatea civilă, Soin apelează la mediul de afaceri, implicându-l altfel în afacerile interne ale „statului”, nu doar fiscal, Soin invită transnistrenii să se exprime. Soin devine periculos de vizibil … pentru Smirnov … . Soin propune ca Smirnov să-şi limiteze în perioada următoare domnia la două mandate.

Soin este inteligent şi pasează mingea în orgada poporului sub forma unei platforme consultative publice, cu pretextul că vrea să audă vocea lumii, oferindu-i instrumente cu adevărat progresive. Smirnov se supune voinţei lui Soin şi acceptă jocul de-a Constituţia, dar deja după alte reguli … .

Pentru InfoPrut

Branza, Cahul - aprilie 2011