La data de 05 februarie 2010 presedintele rus, Dmitrii Medvedev, a anuntat in cadrul unei intruniri cu membrii permanenti ai Consiliului de Securitate al Federatiei Ruse despre aprobarea Noii Doctrini Militare si a unui alt act oficial, numit “Bazele geopoliticii in domeniul descurajarii nucleare pana in anul 2020.” Lucrarile asupra continutului Noii Doctrine Militare a Federatiei Ruse au inceput in luna iunie a anului 2009. Abia a treia varianta a textului acesteia a fost acceptata ca fiind optima pentru asigurarea securitatii militare a Rusiei. In structura documentului au fost incluse aspecte politico-militare, strategico-militare, dar si economice, destinate apararii intereselor nationale ale Federatiei Ruse. ( Doctrina Militara a Federatiei Ruse, Golos Rossii ) Foto: RIA Novosti
Noua Doctrina Militara a Federatiei Ruse, aprobata recent de catre Dmitrii Medvedev, este un document ce sustine in intregime eforturile liderilor de la Kremlin pentru asigurarea intereselor nationale ale Federatiei Ruse, care au fost incluse in Strategia de Securitate Nationala si Doctrina Maritima - ambele valabile pana in anul 2020. Aplicarea complementara a acestora va sustine actiunile autoritatilor ruse pentru implementarea Conceptiei de Politica Externa a Federatiei Ruse, adoptata in anul 2008.
Desi Noua Doctrina Militara nu se deosebeste prea mult de cea care a fost elaborata in anul 2000, iar in textul acesteia sunt utilizate aceleasi concepte, accentul principal nu mai cade pe confruntarea ideologica, ci mai mult pe capacitatea actorilor participanti la viata internationala de a-si asigura propria securitate prin utilizarea armelor nucleare. Inegalitatea rezultata din capabilitatile militare pe care le detin diferiti participanti la procesele si fenomenele politice internationale, le permite marilor puteri nu doar sa adopte pozitii de protectori, dar si sa utilizeze in acest scop toate mijloacele si instrumentele care reies din acest statut. Mascate abil in notiuni precum pericol militar, amenintare militara, conflict militar, conflict armat, razboi local sau razboi regional, acestea contribuie eficient la atingerea sau mentinerea unei anumite regiuni sub influenta politica. Rusia incearca sa se adapteze din mers la noile conditii de securitate internationala, unde alti actori, nu cei din perioada razboiului rece, lupta pentru suprematie politica, economica si militara.
Noua Doctrina Militara a Federatiei Ruse a devenit publica abia pe 5 februarie 2010, cand textul acesteia a fost aprobat de catre presedintele rus, Dmitrii Medvedev. Anterior, au existat discutii aprinse din cauza faptului ca rezultatele dezbaterilor cu privire la continutul documentului nu erau facute publice, iar procesul de elaborare al acestuia era un mister chiar si pentru opinia publica de la Moscova. Autoritatile au promis, insa, ca Noua Docrina Militara nu va fi un act destinat unui cerc restrans de persoane, ci va servi intereselor tuturor cetatenilor rusi.
Dupa aprobarea textului Noiii Doctrine Militare, secretarul Consiliului de Securitate al Federatiei Ruse, Iurii Baluevskii, citat de Vocea Rusiei, a declarat ca fundamentul acestuia il constituie evitarea oricarui conflict armat. Moscova va face demersuri pentru evitarea utilizarii armelor conventionale sau nucleare. Cu toate acestea, Federatia Rusa isi rezerva dreptul de a utiliza instrumente politice, diplomatice, economice, militare pentru apararea intereselor sale nationale, dar si pe cele ale aliatilor sai. Acelasi Iurii Baluevskii a mentionat in discursul sau ca Rusia nu va ezita sa utilizeze arma nucleara daca isi va simti amenintata integritatea teritoriala si existenta statala. Punctul care prevede folosirea armelor nucleare ca instrumente de rezolvare a unor eventuale conflicte militare este raspunsul rusilor la “atacul fulger global” al americanilor. Federatia Rusa va pastra componenta aeriana, terestra si maritima a triadei nucleare.
La nivel declarativ armele nucleare nu sunt mijlocul de rezolvare a conflictelor, ci garantia ca oponentii politici vor mentine linia de retinere strategica fata de zonele de interes ale Rusiei. In conformitate cu rezultatele unui sondaj efectuat de Centrul Rus de Studiere al Opiniei Publice, peste 53 % din cetatenii rusi considera armele nucleare drept garantie a securitatii nationale si doar 3 % o sustin ca detinerea lor este periculoasa, noteaza publicatia online Nezavisimaya Gazeta.
De altfel, textul doctrinei mentioneaza de foarte multe ori termenul de “aparare preventiva”, ceea ce in limbaj militar inseamna ca intreprinderea unor actiuni de prevenire a unor amenintari iminente obtin legitimitate. Pentru ca acest lucru sa se intample efectele amenintarilor trebuie sa fie cu adevarat cauzatoare de prejudicii grave. Atat Moscova lui Putin in trecut, cat si cea a lui Medvedev in prezent, declara ca va recurge la utilizarea armelor nucleare ca instrument militar daca interesele de securitate nationala ale sale si ale aliatilor sai vor avea de suferit. O asemenea actiune preventiva a fost materializata in luna august 2008, cand a avut loc razboiul ruso-georgian.
Aliatii si partenerii Moscovei sunt amintiti de mai multe ori in Noua Doctrina Militara. Cauza acestei repetitii textuale se datoreaza in primul rand instrumentelor pe care liderii de la Moscova le-au creat pentru a-si restabili influenta politica in spatiul ex-sovietic. Utilizarea mijloacelor retorice sunt destinate convingerii partenerilor ca intentiile de sustinere si dotare a acestor institutii regionale, precum sunt Organizatia Tratatului de Securitate Colectiva, Comunitatea Statelor Independente sau Organizatia Cooperarii de la Shanghai, vor fi sustinute prin actiuni concrete. Federatia Rusa recunoaste ca numarul amenintarilor si pericolelor militare la adresa securitatii nationale a scazut in ultima perioada, iar probabilitatea ca un actor statal sau o coalitie formata din mai multe state si organizatii internationale sa atace cu arme conventionale sau nucleare teritoriul rus este minima. Cu toate acestea, articolul 7 al doctrinei mentioneaza ca exista anumite linii de posibil atac, carora autoritatile abilitate in acest domeniu ar trebui sa le acorde atentie sporita.
Acestea sunt predictibile. Majoritatea au provenienta vestica si sunt rezultatele actiunilor actorilor occidentali, in special cele ale Aliantei Nord-Atlantice. In conformitate cu textul Noiii Doctrine Militare rusesti, Alianta Nord-Atlantica, prin activitatile pe care le deruleaza in diferite regiuni, incalca anumite principii si norme de drept international. Tot aici se mentioneaza ca exista tendinte de dislocare a unor forte militare straine in apropierea frontierelor aliatilor Kremlinului sau chiar a propriilor hotare. In aceste conditii, liderii de la Kremlin nu vor tolera nicio forma de amestec in treburile interne ale Federatiei Ruse, dar si in cele ale partenerilor sai. Asadar, cel mai mare pericol la adresa securitatii militare a Federatiei Ruse il constituie extinderea NATO si apropierea infrastructurii militare a acestei organizatii regionale de Rusia. Procesul de largire al Aliantei Nord-Atlantice contravine intereselor politice si de securitate ale Moscovei.
Incercarile de a prejudicia stabilitatea strategica, cresterea contingentelor militare ale unor actori pe teritoriul statelor vecine Rusiei, instalarea unor scuturi antiracheta in regiunile adiacente zonei de influenta ruse, majorarea numarului de state ce detin arma nucleara – contribuie la multiplicarea amenintarilor in adresa securitatii globale.
Autorii Noiii Doctrine Militare a Rusiei mai cer restabilirea rolului Organizatiei Natiunilor Unite in mentinerea pacii. Acestia pun un accent deosebit pe respectarea statutului ONU si a deciziilor luate in cadrul reuniunilor sale.
Nu a fost omisa din textul Noiii Doctrine Militare nici enumerarea pericolelor interne. Acestea tin, in special, de constructia institutionala a organelor statului, dar autorii documentului nu exclud posibilitatea unor tentative de incalcare a unitatii si integritatii teritoriale a Federatiei Ruse. De aici rezulta ca exista riscul ca anumiti subiecti ai Federatiei Ruse sa isi doreasca un statut superior celui pe care il ofera autonomia teritoriala – lucru inacceptabil pentru conducerea de la Moscova, care isi rezerva dreptul de a decide singura cum va actiona in asemenea situatii.
In cea de-a doua parte a textului doctrinei sunt enumerate masurile ce vor fi luate pentru dezvoltarea potentialului militar rus, care este destul de invechit si incapabil sa faca fata noilor provocari de securitate. Desi este una din marile puteri militare, liderii de la Kremlin intreprind masuri sporite pentru a reduce din handicapul dotarilor militare. In acest sens, aproape jumatate din continutul documentului supus analizei a revenit masurilor si mijloacelor cu ajutorul carora prioritatile de securitate nationala rusa ar putea fi realizate.
Securitate prin dezvoltare – aceasta isi doresc autoritatile ruse sa obtina cu ajutorul Noiii Doctrine Militare. Principiul adoptat este unul bun, doar ca vine in contradictie grava cu textul actului recent aprobat. Instrumentele si mijloacele care reies din continutul sau nu lasa loc interpretarilor si atentioneaza opinia publica internationala ca demersul Federatiei Ruse in atingerea obiectivelor si scopurilor politice internationale poate fi realizat prin orice metode.
4 comentarii:
Un specialist nu poate sa nu remarce forma aerodinamica clasica a noului avion SU-T 50 "invizibil". Reducerea la maxim a amprentei radar la avioanele americane F-117, B-2 si F-22 inglobeaza o suma de idei de proiectare ( sectiunea transersala a fuselajului, unghiuri mari, anume calculate la diverse imbinari structurale pentru a reflecta divergent undele radar ), si adaosuri precum grunduri si lacuri groase pe invelisul aerodinamic ( pentru absorbtia energiei undelor ), etc. Desi e invizibil, avionul rusesc arata ca un avion obisnuit si pe alocuri invelisul nici nu e vopsit. Ceea ce sugereaza ca invizibilitatea lui se datoreaza compozitiei materialului din care a fost construit. Pe cale de consecinta, dispunind de aceasta tehnologie si inlocuirea panourilor de invelis la un avion oarecare, il poate face invizibil. La fel se poate spune si despre rachetele de croaziera, care sunt de fapt niste avioane fara pilot. Daca Rusia ar fi intentionat sa livreze Iranului aceasta tehnologie, ar fi rezultat 100 de avioane si cel putin 500 de rachete de croaziera iraniene invizibile. Razboiul contra terorismului dus de SUA in Irak si Afganistan s-ar fi smintinit. Nu intimplator a fost scoasa pe piata taman acum noua doctrina, din care rezulta interesul Rusiei pentru intarirea avanposturilor sale din Europa, adica Transnistria cu tot cu R. Moldova.Asta inseamna ca anterior intre rusi si americani a intervenit un acord pe aceasta problema si scutul antiracheta din Romania e doar praf in ochi.
Va multumesc mult, Domnule Valentin Vasilescu pentru comentariul foarte util mie si tuturor celor interesati de politica externa a Federatiei Ruse.
Totusi, tind sa cred ca Transnistria nu este principala miza a aprobarii in acest moment a doctrinei militare ruse, doar daca este folosita in calitate de avanpost pentru prezenta pe teritoriu european. De altfel, exista multe voci in politica ruseasca care sustin ca nu vor permite transformarea Tiraspolului intr-un nou Kaliningrad. Cele mai multe aluzii s-au facut la extinderea fortelor NATO pe teritoriile partenerilor.
Deloc de neglijat este si introducerea in textul documentului a "actiunilor preventive" si excluderea intentionata a celor preemtive. Si asta in pofida faptului ca in discursurile oficialilor de la Moscova, mai ales a celor care au prezentat doctrina, acestia inca utilizeaza termenul de "actiune preemtiva".
Din pacate, sau din fericire, mie imi lipsesc cu desavarsire studiile de strategie militara.
Va multumesc inca o data pentru interventie.
Cu respect,
Angela Gramada
Ingrijoratoare este reactia pe deplin previzibila a Federatiei Ruse care are déjà operationale 2 radare antibalistice pe litoralul marii Negre : tip Krona de la Zelenchukskaya ( 120 km E Soci ) si Voronezh ( in gama decimetrica ) de la Armavir ( 150 km N Soci ) . Logic vorbind, intentia de amplasare a scutului anti-racheta american in Romania conduce automat la reactivarea de catre Federatia Rusa a radarului anti-balistic de la Sevastopol ( operat acum de ucrainieni ) si a celui de la Mukachevo din Ukraina ( situat la 70 km N de Satu Mare ), dezafectat cu citiva ani in urma.
Pe cale de consecinta, Rusia este impinsa spre pasul urmator : dislocarea unor complexe anti-racheta de tip A-135, inarmate cu interceptoroare 53T6 sau 51T6 ( SH-11/ABM-4 Gorgon sau Gazelle in cod NATO ) si prevazute cu focos nuclear de proximitate 10 kT.
http://www.sroscas.ro/site/2010/02/14/scutul-anti-racheta-vazut-din-directia-federatiei-ruse/
De la lansare si pina la impactul cu tinta balistica, timpul de zbor al rachetei A-135 nu depaseste 85 de secunde, ceea ce implica o acceleratie fantastica datorata vitezei imprimate de ordinul a 4,5-6km/s , adica Mach 10-15. Pentru ca acesti interceptori de rachete balistice sa-si indeplineasca misiunea, trebuie ca ei sa fie amplasati in silozuri nou create, intr-un avanpost cit mai apropiat de teritoriul Romaniei, locatia ideala fiind Transnistria. Securitatea acestor complexe nu poate fi realizata decit prin transferarea in zona a unei forte rusesti de reactie rapida, cu o puternica componenta aeropurtata.
In numarul din 6 decembrie 2006, Kommersant arata ca din noua centura de aparare antibalistica a Moscovei operationala din anul 1982 ( si proiectata ca un lant de 5-8 locatii a cite 12-16 silozuri anti-racheta initial de tip A-35, fiecare ) au fost dezafectate 32 de silozuri. La restul rachetelor fiind inlocuit focosul nuclear cu unul clasic de 150kg. Rachetele anti-racheta astfel rezultate, au fost conservate si pregatite pentru a fi amplasete in alte locatii.
Racheta A-135 a fost proiectata sa intercepteze si sa nimiceasca rachetele balistice inainte de reintrarea acestora in atmosfera. Motiv pentru care bataia maxima a rachetei, lunga de 10 m si cu un diametru de 2 m, este de 300km, iar altitudinea de interceptare este intre 80 si 180 km. In raza de actiune a unei rachetei A-135 amplasate in Transnistria, intra R. Moldova si teritoriul romanesc situat la est de aliniamentul Carpatilor Orientali, pina la gurile Dunarii. Adica orasele Galati, Braila, Bacau, Iasi, Suceava, etc.
De mentionat faptul ca detonarea focosului de proximitate la 80 km altitudine, contamineaza radioactiv o suprafata terestra de 800 km patrati, iar la 150 km altitudine, contamineaza 1.500 km patrati.
Cu tot respectul,Domnule Vasilescu, cred că exagerați puțin! Doctrina militară a Federației Ruse nu este un petec de hârtie cu rol de praf în ochi. Cu alte cuvinte, acest document are un rol determinant pentru statul rus, cât și pentru generalii ruși. Evident, acesta are și asemenea intenții, dar rolul său primordial este afirmarea statalității și suveranității statului rus, cât și afirmarea statutului de mare putere, adică „derjava” cum ar zice rușii. Unii specialiști ruși consideră că această pentru generalii ruși doctrina este o un act cu pretenții imperiale și fac o comparație reușită din punctul meu de vedere, cu junkerii prusaci și obsesia lor pentru război. Rușii au rămas militariști. Fără îndoială că doctrina are și un rol de cadru strategic, dar citiți documentul în original și o să observați că este redactat în inegalabilul stil rusesc.
Referitor la avionul furtiv Suhoi T-50 cred că e cam devreme să ne panicăm, pentru că acest proiect a avut și un puternic mobil comercial. Flota aeriană rusească este cam învechită, numai că și industria aeronautică nu poate supravețui fără ajutorul statului. Rușii tot se laudău prin presă ca indienii sunt interesați de acest proiect, număi că ultimele semnale venite de la New Delhi sunt proaste. La licitația organizată de guvernul indian pentru înzestrarea forțelor aeriene, rușii au clacat. Nu au propus acest model, dar îndreptarea indienilor spre proiectul francez Rafale saau cel european Eurofighter a ridicat semne de întrebare, întrucât în ultimii ani, rușii i-au tot aprovizionat pe indieni și cu tancuri T-90S și cu portavionul Gorșkov și cu numeroase modele de rachete. Rămâne de văzut ce se va întâmpla în continuare.
Trebuie să ținem cont și de aceste detalii pentru că uneori sunt vitale, chiar și pentru raționamentul realist al gândirii strategice. Este părereea unui student(Master Relații Internaționale) care cunoaște cât de cât chestiunea ruseasscă fără să se inspire de pe Wikipedia.
Trimiteți un comentariu