Jurnal de Bord ... ziua II: Dezbaterea

Eurasia Partnership Foundation din Georgia a moderat astăzi, 28 mai 2011, în cadrul proiectului "European Week in Tbilisi" o dezbatere cu denumirea "European Integration: Prospects and Implications for Georgia", invitaţi: Nicu Popescu, ex-consilier al primului ministru al Republicii Moldova şi Philip Dimitrov şeful delegaţiei Comisiei Europene la Tbilisi.

Majoritatea dezbaterilor pe acest subiect îţi induc o stare de plictiseală intelectuală, pentru că se încep cu democraţia şi se termină cu valorile şi principiile la care aspiră majoritatea statelor ex-sovietice, dar care fac prea puţine pentru a atinge un înalt grad de implementare a recomandărilor elaborate de către oficialii europeni pentru a-i apropia de integrarea europeană - toţi vor, dar puţini se mişcă în direcţia aceasta (Moldova ştie cel mai bine ... ;) ... ).

Totuşi, după o jumătate de oră plină de exprimări languroase la adresa fenomenului "integrare europeană", publicul s-a mai trezit niţel şi a început să îşi pună tot mai multe întrebări, iar în acest moment de activizare a neuronilor nu trebuie să avem ceva împotriva fenomenului "arătatul cu degetul" la alte popoare, care deja sunt membre, dar care "nu meritau" un asemenea cadou (România şi Bulgaria) şi "jelirea" Georgiei la pachet cu Croaţia. Eu cred că subiecţii sunt incomparabili - atât cei din prima categorie cu cei din a doua, precum şi actorii aruncaţi laolaltă în aceeaşi oală (Croaţia şi Georgia sunt incomparabile).

Să revenim, totuşi, la problemele abordate în cadrul dezbaterii:

Majoritatea statelor ex-sovietice, incluse şi în Parteneriatul Estic, şi-ar dori să adere cât mai repede la Uniunea Europeană: chiar mâine dacă se poate cu toate problemele pe care le au. Adesea discursurile oficialilor nu ţin cont de anumite realităţi politice în care UE există şi cărora este constrânsă se se conformeze. Agenda de politică externă a Bruxelles-ului de foarte multe ori nu coincide cu cea de la Chişinău sau Tbilisi şi depinde de modul în care se dezvoltă şi ceilalţi piloni ai sistemului de relaţii internaţionale. A intra pe agenda de lucru a Bruxelles-ului nu înseamnă acceptarea imediată într-o comunitate construită atât de greu, iar directivele impuse de către comunitate statelor aspirante sunt benefice acestora în primul rând şi doar mai apoi Uniunii pentru că au impus un anumit profil de dezvoltare - unul atractiv.

Unii doreau ca această dezbatere să se concentreze asupra principiilor şi democraţiei, alţii mai pragatici, au redirecţionat cursul ei spre întrebări de genul:

- Unde vedeţi Georgia? Care este domeniul care o poate împinge înainte (spre integrarea europenă)?

- Răspuns: ECONOMIA - aici puteţi să faceţi mai multe, dar cu condiţia de a nu percepe acest lucru ca un sacrificiu. Reformele sunt dureroase, dar scopul lor nu este acela de a-l ucide pe cel care o implementează, ci de a-l ridica la un nou nivel de dezvoltare.

Georgia, ca şi Moldova de altfel, este destul de departe de Uniunea Europeană pentru că nu poate accepta anumite idei (drepturi, minorităţi, principii) pe care le consideră rele, iniţiind discursuri interminabile, fără a se concentra pe transformarea sectoarelor cheie ale vieţii sociale.

O să reproduc cu aproximaţie câteva dintre ideile expuse de invitaţii speciali ai dezbaterii:

- Nu pot fi acceptate în NATO şi UE state care nu şi-au schimbat tipul de guvernare (încă mai cochetează cu autoritarismul), politicile şi atitudinea. Dacă un asemenea stat va fi acceptat, atunci acea guvernare va rămâne la conducere pentru o perioadă indefinită, iar corupţia şi alte lacune nu vor putea fi înlăturate.

- Georgia este un stat ambiţios, care a făcut progrese importante. Acum aceeaşi Georgie trebuie să înţeleagă că trebuie să menţină aceeaşi viteză şi ambiţie pentru integrare europeană: nu pentru Bruxelles, ci pentru Tbilisi.

- Democraţia în primul rând!!! Fără democraţie şi sistem instituţional democratic este imposibil de atins integrarea. Nu există democraţie tradiţională în această ţară. Necesitatea creării unei societăţi ideale aduce cu sine multe provocări noi. Pentru statele ex-sovietice este obligatoriu să înţeleagă necesitatea asumării obligaţiilor internaţionale, să respecte şi să implementeze recomandările structurilor internaţionale spre care aspiră.

- Aspiraţia = Potenţial????????????

- UE ar fi înregistrat succese remarcabile dacă Ciprul turcesc şi-ar fi dorit să se reunească cu Ciprul grecesc - ar fi fost un precedent şi pentru alte state aspirante la integrare europeană, care se confruntă cu conflicte îngheţate. Motivaţia aici este foarte importantă (ceea ce oferi populaţiei transnistrene de exemplu)!!!

- Există tendinţa ca statele candidate să se plaseze în poziţia de victime, acuzându-i pe ceilalţi de adoptarea unui comportament selectiv incorect (cu referinţă aici la calitatea de state membre ale UE pentru România şi Bulgaria).

- Trebuie să acceptăm şi să ne aliem la cel mai bun tip de democraţie care există.

- Rusia nu doreşte şi nici nu ascunde acest fapt că nu îşi doreşte ca Georgia să devină membră a NATO sau a UE. Dar poate, oare, Rusia (care are destulă forţă) să oprească acest proces?????? (această întrebare este adresată georgienilor pentru a le testat dorinţa de integrare europeană)

- Cât de dependentă este Georgia de Rusia: economic, politic, energetic????

Notă: Vizita în ţările din Caucazul de Sud, care a permis realizarea acestui material a fost organizată de Fundaţia Soros România în cadrul Programului Promovarea valorilor europene în bazinul Mării Negre.

1 comentarii:

Anonim spunea...

pai daca si-ar batea capu' cum au ajuns Ro si Bg in UE in timpu care il pierd lamentandu-se cu " comportamentul selectiv incorect al UE", probabil ca erau de mult in UE! :D