O datorie ...

La sfârşitul anului trecut am promis cuiva ceva. Spun cuiva, pentru că nu ştiu cine acea persoană şi nici nu ştiu dacă ar trebui să mă intereseze cine este ea. Este un Anonim. Mi-a făcut nenumărate vizite pe blog, acuzându-mă de diferite chestii, indicându-mi, chiar ordonându-mi pe alocuri despre ce ar trebui să scriu şi mai ales cum ar trebui să scriu. Nu sunt superstiţioasă de felul meu, dar dacă tot nu am intrat în 2011 cu datorii financiare sau de alte feluri nu doresc să încep anul nou fără a-mi onora promisiunea.

Aşadar: Anonimilor li se dedică!

Când am deschis acest blog nu m-am gândit că voi avea foarte mulţi cititori. Ideea era să împărtăşesc ce simt şi ce gândesc eu despre anumite procese de politică internaţională cu prietenii mei. Omul care, oarecum, m-a păcălit şi m-a motivat să postez primul articol este Ovidiu Neagoe şi căruia îi mulţumesc pentru acest lucru. Blogul mi-a adus multe satisfacţii, la început emoţionale, iar ulterior şi profesionale. Ce-i drept am pierdut din sinceritate (după cum a spus Alraman). Evoluasem: de la personal la academic. Am fluidizat textele, le-am aerisit. Cele personale s-au rărit foarte mult între timp, deşi nu le-am exclus în întregime, tocmai din dorinţa de a nu amăgi pe nimeni cu ajutorul unei corectitudini afişate doar de dragul publicului.

Au fost momente în care mi-am dorit mulţi, mulţi vizitatori. Aş fi o ipocrită să nu recunosc acest lucru. Dar dorinţele se schimbă. Observasem că mulţi nu înseamnă neapărat şi calitate. De aceea am renunţat la comentariile pe alte bloguri. M-am limitat strict la a citi opinii originale, nu bloguri. Dacă aveam careva obiecţii puneam link-urile pe facebook cu un mic intro şi comentam cu prietenii şi colegii direct pe pagina de socializare.

După câteva luni de blogging, cu activitate intensă (minim 10 articole pe lună) mi-am stabilit o regulă: pe blogul meu nu va mai fi postat niciun articol străin. Obligatoriu vor fi semnate de mine sau vor fi relatări despre evenimente la care am luat eu parte, plus anunţuri despre evenimente academice, care au o legătură directă cu activitatea mea din cadrul Centrului de Studii Est-Europene şi Asiatice. De ce să îmi fac publicitate cu resurse împrumutate când eu eram cel mai bun investitor al acestui blog?

Nefiind obişnuit publicul din Moldova cu articole de tip "brief analysis" şi mai ales scrise de o fată care îşi dă şi ea cu părerea despre politică (la noi încă cratiţa e obiectul de muncă al femeii şi nu creierul) m-a abandonat. Cică scriam prea complicat şi nu lăsam loc pentru comentarii. Trist? Da, trist! Dar ceea ce s-a născut ca fiind "inspirat de ignoranţă, desăvârşit de prostie" (aici fac referinţă evenimentele din aprilie 2009, când a apărut acest blog) a rămas cu aproximativ 30 de vizitatori unici pe zi, care nu se mai adăpau din valorii şi principii false şi nici nu mai căutau lătrători de românism, al căror unic scop era acela de a-şi face publicitate în online, vorbind mult şi nespunând nimic.

Publicul meu s-a redus la:

1. Prieteni şi colegi.

2. Studenţi, care au nevoie de resurse şi informaţii despre evoluţia relaţiilor internaţionale.

3. Persoane interesate de spaţiul ex-sovietic, care pot găsi aici legăturile externe necesare cercetării academice.

4. Centre de cercetare în domeniul relaţiilor internaţionale.

5. Cei care dau căutare pe Goagle "angela gramada + sis, angela gramada + sri, angela gramada + mgb", adică cei care tot nu îşi pot explica de ce scriu atât de mult despre ruşi, criticându-le dur politica externă faţă de statele ex-sovietice, dar mai ales faţă de Moldova şi pe alocuri Ucraina.

6. Anonimii, care îşi pun întrebări existenţiale nu pentru ei, ci pentru statalitatea Republicii Moldova, cărora le place când România este recunoscută ca subiect al dreptului internaţional, dar nu doresc să recunoască ca aceeaşi Românie a recunoscut printre primele independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova.

Este ultima dată când mai spun acest lucru: scriu când vreau eu, despre ce vreau eu, fără a primi indicaţii. Nu voi accepta să mi se ordone, nu voi accepta reţete medicale cu prescripţii de lobotomie de la persoane care nu acceptă opinii diferite de ale lor şi care nu fac altceva decât să vâneze muşte pe forumuri, care îşi pierd energia criticându-i pe alţii, fără a oferi nimic original, nimic din ei, neavând curajul să-şi afişeze numele, optând la propriu şi la figurat pentru eticheta de "nimeni". Nu voi ignora de dragul niciunui anonim principiile şi normele dreptului internaţional sau pe cele ale tehnicii negocierilor diplomatice în articolele mele.

În speranţa că m-am făcut înţeleasă vă doresc tuturor un an nou bun, liniştit şi plin de împliniri şi în care fiecare să-şi găsească rolul şi locul pe care îl merită în societate.

PS: nu voi răspunde la comentarii la această postare.