Jurnal de Bord ... ziua VII - Conflictele

Încă din primele zile ale acestei săptămâni lumea ne spunea că trebuie să vorbim şi cu Paata Zakareishvili - Chairman, Institute for the Study of Nationalism and Conflict, Tbilisi. Foarte bine am făcut că am vorbit, pentru că acest Domn ştie lucruri din primă sursă despre conflictele din Abhazia şi Osetia de Sud - mai multe decât ştie guvernarea de la Tbilisi.

"Abhazia şi Osetia de Sud nu simt ocupaţia rusească... " - aceasta este ideea de la care ar trebui să plecăm în acest articol. Politica promovată de Kremlin are efect de anestezie locală pentru locuitorii acestor două regiuni, care se simt bine, dar nu ştiu că substanţa acţionează pentru o perioadă determinată de timp. Ce se va întâmpla cu ei după sau ce ar trebui să facă Georgia pentru a trata sursa durerii şi nu durerea?

Astăzi aproximativ 95% din bugetul Abhaziei este acoperit de Federaţia Rusă, doar 5% din acesta este de origine internă abhază. În trecut această regiune avea potenţial turistic mare, iar apropierea jocurilor olimpice din 2014 ar fi trebuit să producă plus valoare financiară pentru populaţia de aici.

Ceea ce fac acum abhazii este să insiste asupra creării unui sistem politic "cât de cât democratic". Doar o treime din populaţia acestei regiuni doreşte independenţa, celelalte două treimi nu sunt abhazi. Armenii de aici sunt pro-ruşi, iar georgienii, deşi destul de numeroşi, au fost puşi la respect total după august 2008. Curios este faptul că abhazii par să nu se înţeleagă prea bine cu armenii şi asta deoarece cei din urmă au cele mai multe resurse financiare. În aceste condiţii dreptul la proprietate este repsectat mai mult georgienilor decât armenilor în Abhazia. Ceea cu ce ne confruntăm în prezent în Abhazia şi Osetia de Sud este un fel de etnodemocraţie - democraţie exclusivistă în baza unei singure etnii.

"Noi le-am închis uşa abhazilor, noi am spus că duşmanul nostru e Rusia şi nu Abhazia şi am refuzat să mai vorbim cu intermediarii, adică cu Bagapş," spune Paata Zakareishvili, regretând faptul că guvernarea de la Tbilisi a renunţat la dialogul cu Suhumi, preferând să se certe cu Moscova direct. Superioritatea georgiană a fost nocivă pentru interesele naţionale, iar "Saakashvili va rămâne în istorie ca preşedintele care a cedat teritorii Rusiei. Şevarnadze nu a permis acest lucru... ." Georgienii aplică politica presiunii, iar acest lucru nu contribuie nicidecum la soluţionarea conflictelor.

Care ar fi soluţia pentru Abhazia şi Osetia de Sud - soluţia care să convină Georgiei?

"Soluţia trebuie să aibă o abordare complexă:

- eliminarea posibilităţii apariţiei unor evenimente similare celor din 26 mai 2011;

- depăşirea autoritarizmului;

- democratizarea societăţii georgiene;

- asigurarea unor condiţii bune pentru dezvoltarea pluripartidismului (din păcate din acest punct de vedere sistemul de partide din Georgia seamănă cu cel din Rusia - partidul aflat la guvernare a fost opţiunea a 70% din populaţie);

- deschiderea societăţii georgiene către abhazi şi osetini;

- atragerea abhazilor şi osetinilor în proiecte comune."

Când au apărut vocile georgiene care pledează pentru independenţa Abhaziei?

"Abia în ultimul an. Dar opţiunea mea nu este independenţa, pentru că asta ar însemna să cedez acel teritoriu Rusiei. Nu există nicio voce politică la Tbilisi care va spune deschis că este pentru recunoaşterea independenţei acestor regiuni. Doar în rândul societăţii civile veţi auzi acest lucru. Atâta timp cât nu recunoaştem Abhazia, Abhazia mai are o şansă. Cel mai bun intermediar pentru conflict este ONU. Turcia are interese politice în regiune, vrea să fie lider, dar ea nu va merge împotriva Rusiei. Ea este un centru geopolitic aici, dispune de potenţial geopolitic şi vrea să devină un lider recunoscut de toţi."

Câte paşapoarte are un abhaz?

"Este foarte interesant acest lucru. Rusia nu mai emite paşapoarte noi pentru osetini şi abhazi. Este foarte greu să obţii cetăţenia rusească. Abhazii au patru paşapoarte: abhaz intern, abhaz internaţional, rusesc şi sovietic. Cei cărora le expiră paşaportul rusesc obţin cu greu unul nou. Pe de altă parte, abhazii nu vor să-şi facă acte georgiene - le refuză, nu le recunosc, iar soluţia ar fi să le recunoaştem pe cele abhaze ca fiind georgiene."

Şi am mai vorbit despre multe lucruri... .

PS: poza nu are nicio legătură cu conţinutul articolului ... Academia de Ştiinţe din Tbilisi.

Notă: Vizita în ţările din Caucazul de Sud, care a permis realizarea acestui material a fost organizată de Fundaţia Soros România în cadrul Programului Promovarea valorilor europene în bazinul Mării Negre.