Azi am stat la taclale cu un jurnalist georgian. Ideea e că nu l-am întrebat direct din ce tabără face parte: proguvernare sau opoziţie radicală, căci şi aşa mi-a fost clar că este un jurnalist "anarhic", adică în afara spiritului "turmă". A spus lucrurilor pe nume, nu s-a categorisit ca "apărător al Patriei", sugerându-ne ironic că presa în Georgia ar fi cel mai crâncen şi îndârjit reprezentant al patriei.
De fapt, scopul acestei postări este să continui jurnalul şi nu să aduc elogii unui jurnalist, exclamând "wow!" la fiecare persoană pe care o cunosc. Oameni am mai văzut, jurnalişti la fel: buni şi mai puţin buni.
Discuţia s-a început cu nişte constatări simpatice, pe care le-am observat încă din prima zi a aflării noastre în Georgia: tinerii georgieni nu mai vorbesc limba rusă, ba chiar astăzi o vânzătoare de vreo 20 de ani nu a reuşit să-mi spună "5 GEL", adică 5 lari ... eu georgiană nu ştiu.
Jurnalistul georgian specificase din start că va vorbi în limba rusă: nu era prorus, doar că în Georgia nimeni nu avea nevoie de germana lui, cel puţin aceasta a fost explicaţia lui.
Să rămânem în zona limbii ruse. Mai avem câteva lucruri de spus aici. În Georgia sunt aproximativ: 5 - 6 % ruşi, 8% azeri şi 5 - 6 % armeni. Dacă pe azerii din Georgia îi doare în cot de limba rusă, atunci armenii sunt foarte ataşaţi de ea şi asta deoarece sunt fermi convinşi că îi aşteaptă cineva la Moscova să întregească rândurile gostarbaterilor... . Nu mai ţin minte cine spunea că după august 2008 a devenit foarte greu pentru georgieni să trimită bani din Rusia rudelor, dar aici mi se spulberă mitul şi mi se dau şi cifre: anual sunt trimişi din Rusia în Georgia aproximativ 3 mlrd dolari. Nu ştiu ce să cred: or fi inventat armenii o chestie super inteligentă şi nu le-au spus şi georgienilor despre ea? Acesta ar fi primul gând, dar dacă stau să mă gândesc mai bine problema este alta: ruşii au introdus regimul de vize pentru cetăţenii Georgiei şi dacă ipoteza corectă este aceasta, înseamnă că vizele se acordă pe principii etnice? Greu de crezut o asemenea poveste, că doar nu stă rusul să-i controleze etnia fiecărui aplicant pentru viză rusească... sau stă? Ori cineva minte aici, ori lucrurile sunt mai puerile decât par la prima vedere... .
Să mai staţionăm încă un pic în zona armenilor: ataşamentul armenilor faţă de ruşi ar mai avea cică o explicaţie: memoria genocidului, care induce teama faţă de turci. Deşi sunt conşienţi că Turcia nu reprezintă un pericol potenţial, armenii nu îşi permit să facă abstracţie de memoria istorică, care scoate în evidenţă în relaţia bilaterală cu noua putere regională în devenire, anume această dramă.
Cea mai mare problemă georgienilor este integritatea lor teritorială, adică Abhazia şi Osetia de Sud. Lucruri ştiute. Până astăzi am crezut că toi georgienii au o singură soluţie pentru rezolvarea acestor conflicte: reîntregirea teritorială a ţării. Când i-am întrebat pe georgieni dacă acceptă europenizarea ca soluţie, au zâmbit ironic, spunându-mi că visez pentru că Georgia nu este prea aproape de Uniunea Europeană. Asta o ştiam şi eu, fără să mi-o confirme ei, dar creşterea nivelului de trai aici, ar putea să-i atragă spre Tbilisi (pe chestia asta se mizează mult şi în cazul Transnistriei). Până aici nimic nou, dar detaliul primit în plus azi este destul de important, citez: "problema noastră este că îi tratăm pe abhazi şi osetini cu superioritate - noi le spunem că suntem fraţii lor mai mari şi nu este corect, noi le suntem fraţi şi atât!" Aici se lucrează un pic la latura sentimentală, dar nu pot să mă abţin şi să nu comentez că aşa şi pe noi ne tratează ruşii, nu şi românii... sau mi se pare?
"Ruşii au devalorizat principiul independenţei Abhaziei. Scopul a fost acela de a priva Georgia de un instrument politic. Dar rezultatul a fost dramatic în primul rând pentru independenţa Abhaziei. Credeţi că ruşii nu au avut resursele necesare pentru a cumpăra şi mai multă recunoaştere pentru aceste zone? State ca Venezuela sunt foarte multe... . Este important să-i întoarcem pe abhazi spre Georgia şi teritoriul se va întoarce automat spre noi. Nu trebuie să gândim în termeni de imperialism închis... . Fiecare stat gândeşte în asemenea termeni, fie că vrea sau nu să recunoască acest lucru. Iar dacă nu mă credeţi, atunci citiţi versurile imnului nostru. Dacă un poet a recunoscut că e imperialist, noi de ce nu am face acelaşi lucru?"
Am vorbit despre multe lucruri în cele două ore, dar mi-a rămas în minte următoarea afirmaţie, la fel ironică:
"Suntem un stat atât de mic, încât nu mai simţim necesitatea să investim noi înşine în Georgia... ."
:)
Notă: Vizita în ţările din Caucazul de Sud, care a permis realizarea acestui material a fost organizată de Fundaţia Soros România în cadrul Programului Promovarea valorilor europene în bazinul Mării Negre.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu