Iluzii pierdute
Acum 2 zile
 |
| kremlin.ru |
La data de 15 februarie 2013 președintele rus, Vladimir Putin, a prezentat în cadrul unei ședințe a
Consiliului de Securitate Concepția de politică externă a Federației Ruse
reînnoită. Documentul a fost reactualizat, ținându-se cont de noile schimbări
care au avut loc în lume. Printre acestea se numără criza economică, ”reorganizarea”
balanței de putere, creșterea tensiunilor din Orientul Apropiat și Africa.
Concepția de politică externă a fost publicată pe pagina oficială a Kremlinului,
iar textul acesteia poate fi accesat AICI.
Știam că acest document trebuia
să apară în cel mai scurt timp. Vladimir Putin semnase imediat după investirea
sa în funcția de președinte al Federației Ruse decretul cu privire la
pregătirea textului noii concepții de politică externă. Tehnic vorbind,
documentul are 36 de pagini și 104 articole. Parțial a păstrat prevederile
concepției din vremea lui Dmitri Medvedev. Dar există și câteva modificări sau
completări. De exemplu, am văzut că au inclus câteva din inițiativele lui
Medvedev din vremea când era șef al statului și aici mă refer la Proiectul de
Modernizare al Rusiei, precum și proiectul de creare a unui sistem/tratat de
securitate europeană, care să se întindă ”de la Vancuver până la Vladivostok”.
Sunt două inițiative care au apărut spre finele anului 2009 și nu erau incluse
în vechiul document ce reglementa domeniul de politică externă. Expresia ”de la
Vancuver până la Vladivostok” nu o să o găsiți chiar în acest format în
conținutul documentului, dar ea se subînțelege foarte lejer. De altfel, noua
concepție de politică externă a Federației Ruse este un document ușor de citit,
clar și precis. Din păcate ca și alte texte care reglementează astfel de
politici, adică de prioritate maximă, nu spune nimic și despre modul în care
vor fi atinse aceste obiective naționale și care sunt resursele alocate sau
disponibile pentru astfel de acțiuni.
Noua Concepție de politică
externă a Federației Ruse cuprinde o serie de principii, viziuni despre modul
în care ar trebui să fie atinse obiectivele de politică externă ale acestui
stat, precum și modul în care vor fi asigurate principalele interese naționale,
iar la acest capitol se va putea observa ușor cum au fost ele definite și că
scopul atingerii lor are drept finalitate contribuția la recunoașterea
statutului de mare putere al Rusiei în cadrul sistemului de relații
internaționale. Vechi rămân amenințările: puterile occidentale care amenință
poziția Rusiei în zone de interes geostrategic și Afganistanul – unul dintre
puținele momente care ar putea explica deschiderea spre continuarea dezvoltării
unui parteneriat cu NATO.
Conform autorilor acestui
document, Occidentul și-a epuizat resursele și nu mai poate domina lumea. Din
aceste considerente statele vestice își mută interesele și obiectivele economice
spre Est, preponderent în Asia, fiind în căutare de spațiu pentru satisfacerea
acestora. Adică ceea la ce asistăm astăzi poate fi pus sub formula: ”Direcția
EST!” Scopul nu este unul nobil, ci unul strict economic, pragmatic: concurența
pentru piețe de desfacere și resurse. Această penurie de resurse economice și
politice poate fi combătută doar prin străpungerea zonelor de interes
geostrategic ale Rusiei în spațiul eurasiatic.
Crizele nu mai sunt doar
militare, crizele sunt și economice, dar mai ales identitare. Rusia apare sau
își dorește să fie percepută ca un garant al respectării și promovării
identităților diferitor lumi, printre acestea numărându-se și cea arabă.
Referință în acest caz se face la Siria și modul în care reacționează ceilalți
participanți la spectacolul politic internațional/regional.
În calitate de cetățean al unui stat
ex-sovietic mă voi opri și la subiecte speciale abordate în acest document.
Desigur le intuiți: modele de integrare regională, CSI. Cu toate acestea
trebuie să menționez ”firul roșu” care trece prin această concepție de politică
externă: ONU – mecanismul multilateral de luare a deciziilor. Uneori, în
calitate de cititor, ai senzația că liderii ruși chiar sunt ferm convinși că
doar prin ONU se pot depăși problemele cu care se confruntă lumea astăzi,
această organizație rămânând a fi un fel de altar al multilateralismului, care
să reglementeze și în continuare relațiile internaționale. Dar se contrazic,
pentru că vin cu propriile modele de instituții/organizații, cărora doresc să
le confere un caracter universal nu doar prin prisma subiectelor abordate, ci
mai ales prin puterea de acțiune pe care doresc să le-o ofere la nivel global.
Revenind, însă, la Rusia și
instrumentele pe care și le creează pentru a reconstitui, căci despre
reconstruire nu poate fi încă vorba, zona de influență din perioada Uniunii
Sovietice, trebuie să începem analiza de la integrarea Rusiei în economia
mondială. Pentru Moscova, acceptarea ca membru cu drepturi depline în cadrul
OMC (Organizația Mondială a Comerțului) și ratificarea pachetului de documente
de către instituțiile statului, sunt un adevărat succes al anului 2012. Reieșind
din acestea, comportamentul economic al Federației Ruse va trebui să se
conformeze regulilor OMC. La nivel declarativ acest lucru se întâmplă și se
observă o aliniere de discursuri, dar la nivel practic, în relația cu statele
vecine, asistăm la promovarea unui alt tip de atitudine.
La nivel regional, și includem
aici și spațiul ex-sovietic, prioritatea de bază a politicii externe rusești
rămâne a fi intensificarea proceselor integraționiste în spațiul CSI (Comunitatea
Statelor Independente), crearea Uniunii Economice Eurasiatice și, desigur,
transformarea OTSC (Organizația Tratatului de Securitate Colectivă) în
organizație universală, capabilă să facă față provocărilor și amenințărilor
actuale. Pe undeva apare senzația că statele care vor accepta și vor adera la
proiectului Uniunii Eonomice Eurasiatice vor fi obligate să îngurgiteze la
pachet și OTSC.
Ucraina este veriga cea mai
importantă a proiectelor actuale și viitoare promovate de Rusia. Moscova va
insista pe aprofundarea parteneriatului cu Kievul. Ucraina este partenerul
prioritar în cadrul CSI și trebuie să se insiste asupra conectării acestui stat
la procesele integraționiste aprofundate. Cu alte cuvinte: dacă nu convingem
Ucraina, nu vom convinge pe nimeni că avem dreptate să epuizăm această
cantitate uriașă de resurse pentru dotarea inițiativelor regionale. Iar
problema care apare aici ține de aceeași criză economică globală, care a
influențat și potențialul economiei ruse. ”Ritmul înalt al creșterii economice”
(articolul 33), inclus în concepție ca formă de argumentare a ambiției
politice, se confirmă și prin nivelul indicilor macroeconomici? Statistica
economică spune altceva și ea va trebui să fie consultată într-un final.
Rusia face multe promisiuni
statelor ex-sovietice și vorbește despre avantajele și oportunitățile pe care
le va acorda actorilor care vor adera la proiectele sale regionale și care își
vor menține vectorul de politică externă orientat spre ”gazul ieftin” de
origine rusească. Problema este că liderii din aceste țări, aflați la guvernare
sau în opoziție, refuză să explice acest mesaj în interiorul societăților pe
care le reprezintă și uită de faptul că Rusia este obligată să se conformeze
regulilor OMC și a piețelor economice internaționale și nu mai poate vinde ”gaz
ieftin”. În acest context, apare întrebarea unde-i ”deschiderea,
previzibilitatea și pragmatismul acțiunii politicii rusești” și în ce constă
rolul de factor de echilibru în afacerile internaționale al Rusiei incluse în
această Concepție de politică externă? Pentru că ceea la ce asistăm în prezent
nu este altceva decât promovarea dublelor standarde. Realitatea este una,
discursul este altul. Homo sovieticus nu știe în care dintre cele două
trăiește: în realitate sau discurs. Și de aceea el va fi ușor de manipulat.
Noutatea acestui document o
reprezintă faptul că în conținutul lui vom găsi ca prioritate a politicii
externe a Rusiei soluționarea conflictelor din spațiul CSI: Transnistria,
Nagorno Karabah, etc.. Ceea ce nu explică nici acest document este modul în
care se împacă ”respectarea suveranității, integrității teritoriale și
statutului de stat neutru al Republicii Moldova”, spre exemplu, cu prezența
militară. Rusia insistă în continuare pe importanța principiului neamestecului
în treburile interne. Dar când vine vorba de Transnistria sau alte asemenea
crize regionale, neamestecul în treburile interne brusc se transformă în statut
de garant al păcii între părți beligerante, respingând orice formă de acuzație
de promovare a dublelor standarde în relația cu partenerii: scopul (pacea),
scuză principiul (neamestecul în treburile interne) și permite prezența (inclusiv
cea militară).
Subiectele abordate în textul
acestei Concepții de politică externă sunt multiple și necesită o analiză complexă. Liderii de la Moscova au multă ambiție politică, mai ales
internațională. Acest document este o poveste frumoasă despre cum ar trebui să
arate Rusia în ochii propriilor cetățeni, dar nu și despre evaluarea corectă a
potențialului de acțiune în mediul internațional.
Coincidență sau nu, în paralel cu
acest document am citit și o analiză a lui Dmitri Trenin, cu titlul ”Metamorfozele marii Eurasii”. O recomand.
O frază din film m-a impresionat: ”Atacurile teroriste unesc... .”
Oricum, filmul merită să fie vizionat și din simplul motiv că îl puteți revedea pe Dragoș Bucur.
Vizionare ... plăcută.
M-au impresionat până la lacrimi. Nu! Nu de bucurie! De invidie! Deputații ucraineni votează după principiul ”Unul pentru cât s-o primi!” La noi Dl Marian Lupu întreabă: Sectorul 1? Sectorul 2? Sectorul 3? Și un deputat numără mâinile ridicate în sus! Primitiv! Dar iată la ucraineni totul e tehnologie!
Mai multe imagini KORRESPONDENT.NET
 |
| cahulforyouth.blogspot.com |
Anul de studii 2012 – 2013 a
început pentru mine cu o nouă provocare: seminarul la cursul de Studii
Regionale, facultatea de științe politice, SNSPA. Mulțumesc unei Doamne
deosebite pentru încrederea acordată.
Recunosc, atunci când m-am întors în România îmi promisesem să nu mai revin la activitatea didactică. Mă implicam prea mult. De cele mai multe ori luam partea studenților, iar consecințele erau unele evidente: dialogul cu șeful de catedră era presurat adesea cu scântei și acuzații nu tocmai colegiale.
Recunosc, atunci când m-am întors în România îmi promisesem să nu mai revin la activitatea didactică. Mă implicam prea mult. De cele mai multe ori luam partea studenților, iar consecințele erau unele evidente: dialogul cu șeful de catedră era presurat adesea cu scântei și acuzații nu tocmai colegiale.
Am cântărit aproape toată luna
septembrie: să da sau să nu? Într-un final mi-am zis să da. Orice experiență
este utilă, iar eu acum aveam posibilitatea să observ dacă există diferențe
între studenții de la Chișinău și cei din București. Aveam emoții nu pentru
ceea ce trebuia să spun, ci pentru modul în care voi gestiona relația dintre părțile
implicate în acest dialog despre statele din spațiul ex-sovietic.
A fost interesant. Câteva luni la rând mi-am început săptămânile de lucru cu dezbateri despre Moldova, Ucraina, Rusia, Belarus, Azerbaijan, Armenia, Georgia, regimuri de guvernare, procese electorale, proteste, relații bilaterale, multilaterale, petrol, gaze naturale, acte de guvernare reușite sau mai puțin reușite.
Sarcina mea era să provoc discuții și interes, să-i fac pe studenți să privească și spre Est, să înțeleagă că lumea lor nu se termină la frontiera cu Republica Moldova, iar interesele României trec dincolo de Bazinul Extins al Mării Negre. Se pare că am reușit.
Observații: studentul de la București este mai curios decât studentul de la Chișinău, are mai mult curaj să spună ce gândește, chiar dacă prima dată în viața lui aude că există undeva în Republica Moldova o Găgăuzie sau o Transnistrie.
Mai jos vă las câteva mostre de ingeniozitate:
1. buna seara,
va rog sa ma scuzati ca va deranjez, iar, dar... poate doamna profesoara ar fi interesata inainte de a corecta lucrarile, de faptul ca juan linz - de exemplu, unul din autorii pe care i-a trecut ca fiind "canonici" in syllabus si unu din tranzitologii pe care ii cita adesea, descrie un regim autoritar ca fiind caracterizat de urmatoarele: leader as individual (putin - se verifica); ends of power - private (putin - se verifica)); official ideology - no (putin - se verifica); corruption - high (putin - se verifica); LIMITED pluralism (apropo de ce spunea dumneai in mail ca exista pluralism in rusia; o fi existand da mereu castiga cine trebuie; deci (putin - se verifica); si asta e doar de la juan linz. nu mi-am bazat observatia pe propriile-mi opinii pt ca sunt nimeni de nicaieri si as fi primit un raspuns la modu "cine esti/nu te pricepi/tu stii cine sunt eu - am scris carti si am trait pe vremurile alea" etc etc. daca se poate as vrea sa fie luata in considerare opinia mea, intrucat cel putin la pctu 18 puteau fi argumentate toate cele 4pozitii in privinta regimului lui putin....
2. Buna seara!
Va atasez acestui mail lucrarea mea pentru seminarul de Studii Regionale. O trimit abia acum pentru ca, dupa ce am facut destul de mult research in privinta capacitatii Uniunii Europene si a Rusiei de solutionare a conflictelor, am fost profund dezamagit. Asadar, am decis sa adopt fusul orar al Statelor Unite - nu e nici macar 20:00 la Washington.
Va multumesc,
3. ... Se laudă cu modificarea art. 13 din Constituția Republicii Moldova, dar problema e că această Constituție este scrisă într-o limbă română perfectă.
Perfect a fost seminarul. :)
 |
| tekkieblog.com |
Alianța s-a sfârșit demult. Încă de când s-a început. Dar astăzi până și alianța a recunoscut că e sfârșită. Vrem noi sau nu vrem, avem propriile opinii cu privire la evenimentele care au avut loc astăzi la Chișinău. Alianța a trăit în ultimii ani mai mult sau mai puțin în paralel cu noi, pe lângă noi și niciodată cu noi. Am decis să spunem pe rând ce am simțit de-a lungul existenței acestei coaliții democrat-liberale.
Angela Grămadă:
Spuneam azi cuiva: în cel mai rău caz – alegeri anticipate, în cel mai bun caz – alegeri anticipate. Oricum ei, componentele, elemente, cărămizile, stâlpii AIE, puteți să le spuneți cum vreți, sunt într-o continuă campanie electorală ... cam de prin 2009... .
Dezamăgită sunt. Nu pentru că a ieșit Filat din Alianță, ci pentru că niciunul dintre participanții la alianță nu a înțeles ce înseamnă să formezi o coaliție de guvernare, dar mai ales ce înseamnă să construiești un stat de drept, să-ți asumi o guvernare sau să te ții de promisiunile făcute în campania electorală. La urma urmei trebuie să recunoaștem că această alianță a preferat să moară înainte de a se naște cu tot cu elementele sale, care se țineau de gât, gata să se sufoce una pe cealaltă pentru funcții, pentru statut, pentru putere. Formula e valabilă atât pentru stânga de la Chișinău, cât și pentru coaliția de centru-dreapta. La noi dacă se moare, se moare în grup, inclusiv în politică. Ca să evităm plictiseala în ambele lumi. Păcat că parastasul e la fel de scump și de fiecare dată este plătit de alegător.
Asta e, am ales să fim conduși de o elită politică, numită frumos democrat-liberală, care a confundat de-a lungul existenței acestei coaliții ”prostia+orgoliul” cu demnitatea. Adică ei se credeau niște aleși ai poporului deștepți și demni, dar de fapt scuipau doar cu prostie scăldată din abundență cu orgoliu, lăsați să umble slobozi prin ceea ce numim frumos parlament, depășiți de situație și investiți cu putere. Un fel de castraveți murați (aleși ai poporului) în oțet (situație și putere), care stau într-un borcan (parlament) fără capac (slobozi) și încep să emane miros de mucegai.
Nu voi număra decepțiile, nu voi număra erorile acestei alianțe. Pur și simplu o să încerc să văd și partea bună a lucrurilor. Ele, elementele ex-alianței, nu se vor mai putea ascunde una după cealaltă. Acum fiecare va fi pe cont propriu și nu va mai putea să dea vina pe o bucată de hârtie semnată, fiind constrânși de setea putere. Intuiția îmi spune că vom asista la un spectacol de zile mari în care vom avea parte de multe acuzații și dezvăluiri șocante. Culisele se vor deschide. Cele mai multe din voința actorilor. Iar eu îmi voi juca până la final rolul de alegător-spectator pentru că nu am curaj să trec în tabăra castraveților murați, scăldați în putere urât mirositoare.
Iulia Modiga:
Continuare InfoPrut
 |
| prowallpapers.ro |
Întotdeauna am fost de părere că cel mai mult și mai mult la Chișinău se autocenzurează vicepremierul Eugen Carpov. Este de înțeles. Funcția, responsabilitatea.
Astăzi a oferit un nou interviu postului de radio Europa Liberă. Mi-a plăcut mult acest schimb de replici:
”Europa Liberă: Insistam să ne răspundeţi dacă acceptă Tiraspolul să se discute un eventual proiect de statut pentru regiunea transnistreană?
Eugen Carpov: „Până acum am avut declaraţii publice ale unor reprezentanţi din Tiraspol care au negat această propunere.”
Europa Liberă: De ce nu ar fi în interesul lor să se discute şi această chestiune?
Eugen Carpov: „Eu sunt convins că este în interesul comunităţii din stânga Nistrului să se discute şi această chestiune. Pentru că, de fapt, obţinerea unui statut juridic este acea intrare în legalitate pentru fiecare cetăţean în parte, pentru fiecare companie care se află în regiunea din stânga Nistrului. Este o revenire la normalitate şi posibilitatea de a se dezvolta în conformitate cu cerinţele timpului. Spre regret, realităţile din regiunea transnistreană au rămas la nivelul mentalităţii de după conflictul armat care a avut loc în anul 92. Eu cred că trebuie să depăşim aceste stereotipuri, să deschidem ochii, să vedem că suntem în secolul 21, şi să încercăm să ajutăm populaţia din stânga Nistrului cu soluţii adecvate.”
Europa Liberă: Negociatorul de acolo ce vă spune? Este disponibilă partea tiraspoleană să discute această problemă?
Eugen Carpov: „Negociatorul de acolo a făcut declaraţii că deocamdată nu sunt gata. Dar aceasta este opinia dânşilor. Există şi alţi participanţi în formatul „5+2” care sprijină, de fapt, poziţia autorităţilor de la Chişinău.””
Paranoia mea sau subtilitatea lui Carpov? Nici nu știu care dintre cele două este mai puternică... .
La prima întrebare Eugen Carpov pune problema statutului regiunii în grădina unor reprezentanți de la Tiraspol, cu care discută de la data de 14 ianuarie 2011, când și-a asumat funcția de vicepremier. La a doua întrebare aruncă problema în grădina comuniății din stânga Nistrului și ne vorbește despre interesele ei, de parcă ar negocia direct cu aceasta. Dar problema e că vicepriemierul discută tot cu așa numiții reprezentanți ai comunității. Interesele sunt ale reprezentanților, nu ale oamenilor simpli. Reprezentanții nu acceptă să se discute despre statutul regiunii.
Valentina Ursu insistă și îl aduce pe Carpov înapoi la piticii din grădina reprezentanților de la Tiraspol și vicepremierul moldovean este condamnat să recunoască faptul că negociatorul de acolo nu este gata să negocieze. Comunitatea tace. Ea a gura sigilată. Sigilată cu interesele reprezentanților de pe ambele maluri ale Nistrului.
Am putea să numărăm și participanții din formatul ”5+2” care sprijină poziția autorităților de la Chișinău. OSCE? Hm, ei mai mult sprijină Eli-Pili să nu falimenteze. Ucraina? Nu m-aș baza prea mult. Ei oscilează: când cu rușii, când cu europenii, ca să nu zic nemții, iar mai nou și cu chinezii. M-aș bucura dacă s-ar putea sprijini ei pe ei. Măcar. Rusia? Niciodată neoficial, că oficial se poate orice de declarat, exact ca în filmul cu desene animate din copilăria mea: ”Dragă, o să-ți dăruiesc stelele de pe cer!” Dar nu se știe la care paște al cailor... . Nu se precizează. Ce a mai rămas? UE, SUA? Acestea doar au primit bilet în sală să se uite la spectacol, că de intervenit nu prea au cum să intervină. Trebuie să le alimentezi interesul să se implice. Și uite aici diplomația de la Chișinău ar trebui să-și pună osul la contribuție: să ridice nivelul de interes pentru soluționarea conflictului, dar nu să aștepte până va fi gata negociatorul de la Tiraspol să discute despre statutul regiunii. Mie mi s-ar părea normal să nu-i dau timp de gândire pentru argumente suplimentare în favoarea ideii de respublikă independentă.
Sunt o mare consumatoare de soundtrack-uri.
Recomand filmul, dar recomand și coloana sonoră.
:)
Cam așa se întâmplă atunci când ai prea multă ambiție și nu știi ce să faci cu ea. Sau, pur și simplu, o gestionezi greșit.
Îmi plac oamenii cu ambiție constructivă. Îmi plac oamenii care își direcționează ambiția spre obținerea unor lucruri bune pentru propria persoană, iar acțiunile lor pentru atingerea obiectivelor personale și profesionale nu aduc prejudicii altor persoane. Nu-mi plac oamenii care au ambiție doar pentru a se răzbuna pe alții. Și cum au prins momentul în care alții (prin ”alții” îi numim convențional pe cei care le stau în cale într-un fel sau altul) nu sunt de acord cu o idee, o propunere, o sugestie, lovesc cu acestea până dau de sânge, carne și os.
Este o vorbă în rusă: putere este, minte nu-ți mai trebuie. Eu o să parafrazez: ambiție este, minte nu-ți mai trebuie. Și când vor da de sânge, carne și os, acești oameni se vor trezi în fața unui zid, de după care nu se va zări nicio umbră de om, niciun sentiment, doar singurătate. Vor rămâne însoțiți doar de propria prostie.
Ambiția proastă îi va pune la zid.
Nu faceți cercetare doar ca să vă vedeți numele scris pe cărți de autor sau volume internaționale. Fiți mai ales responsabili cu cei despre care scrieți și care v-au ajutat să culegeți datele pe care le folosiți în cercetare.
Siguranța lor și bunul simț contează cel mai mult! Mai ales în mediul academic!
 |
| www.telegraph.co.uk |
A apărut transcrierea discursului lui Dmitri Medvedev din cadrul reuniunii guvernuluii Federației Ruse, 31 ianuarie 2013, la care a aparticipat și președintele în exercițiu, Vladimir Putin.
Mă interesa dacă în acest ”The Guidelines for the Government's Performance to 2018” are vreun punct și despre integrarea în spațuiul eurasiatic. Are! Este chiar al doilea, ceea ce mă face să cred că cei care se folosesc despre inițiativa creării Uniunii Eurasiatice (lideri din spațiul ex-sovietic) vor fi în culmea fericii, simțindu-se băgați în seamă de Kremlin.
”... Second, it is often said that there are negative aspects to the Russian economy’s increased transparency following our accession to the WTO and the creation of the Customs Union and the Common Economic Space. We understand that competition is always an impetus for further development. The economy is like a parachute: it works well only when it is open.
I am confident that international integration can help bolster economic and social modernisation and enhance these sectors’ effectiveness. We should proceed in three areas simultaneously: Eurasian, European and Asian Pacific, but we should do so in a balanced way. By addressing the task of innovation-based development and joining international chains that create added value, we will be able to protect the interests of our exporters and investors abroad and ensure the sustainable development of Siberia and the Russian Far East with due regard for the goal of creating new business activity centres in Asia Pacific.”
Pentru tot discursul faceți click AICI. Lectură plăcută. :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
