AIE trimite Rep. Moldova în offline (partea I)

tekkieblog.com 

Alianța s-a sfârșit demult. Încă de când s-a început. Dar astăzi până și alianța a recunoscut că e sfârșită. Vrem noi sau nu vrem, avem propriile opinii cu privire la evenimentele care au avut loc astăzi la Chișinău. Alianța a trăit în ultimii ani mai mult sau mai puțin în paralel cu noi, pe lângă noi și niciodată cu noi. Am decis să spunem pe rând ce am simțit de-a lungul existenței acestei coaliții democrat-liberale.

Angela Grămadă:

Spuneam azi cuiva: în cel mai rău caz – alegeri anticipate, în cel mai bun caz – alegeri anticipate. Oricum ei, componentele, elemente, cărămizile, stâlpii AIE, puteți să le spuneți cum vreți, sunt într-o continuă campanie electorală ... cam de prin 2009... .

Dezamăgită sunt. Nu pentru că a ieșit Filat din Alianță, ci pentru că niciunul dintre participanții la alianță nu a înțeles ce înseamnă să formezi o coaliție de guvernare, dar mai ales ce înseamnă să construiești un stat de drept, să-ți asumi o guvernare sau să te ții de promisiunile făcute în campania electorală. La urma urmei trebuie să recunoaștem că această alianță a preferat să moară înainte de a se naște cu tot cu elementele sale, care se țineau de gât, gata să se sufoce una pe cealaltă pentru funcții, pentru statut, pentru putere. Formula e valabilă atât pentru stânga de la Chișinău, cât și pentru coaliția de centru-dreapta. La noi dacă se moare, se moare în grup, inclusiv în politică. Ca să evităm plictiseala în ambele lumi. Păcat că parastasul e la fel de scump și de fiecare dată este plătit de alegător.

Asta e, am ales să fim conduși de o elită politică, numită frumos democrat-liberală, care a confundat de-a lungul existenței acestei coaliții ”prostia+orgoliul” cu demnitatea. Adică ei se credeau niște aleși ai poporului deștepți și demni, dar de fapt scuipau doar cu prostie scăldată din abundență cu orgoliu, lăsați să umble slobozi prin ceea ce numim frumos parlament, depășiți de situație și investiți cu putere. Un fel de castraveți murați (aleși ai poporului) în oțet (situație și putere), care stau într-un borcan (parlament) fără capac (slobozi) și încep să emane miros de mucegai.

Nu voi număra decepțiile, nu voi număra erorile acestei alianțe. Pur și simplu o să încerc să văd și partea bună a lucrurilor. Ele, elementele ex-alianței, nu se vor mai putea ascunde una după cealaltă. Acum fiecare va fi pe cont propriu și nu va mai putea să dea vina pe o bucată de hârtie semnată, fiind constrânși de setea putere. Intuiția îmi spune că vom asista la un spectacol de zile mari în care vom avea parte de multe acuzații și dezvăluiri șocante. Culisele se vor deschide. Cele mai multe din voința actorilor. Iar eu îmi voi juca până la final rolul de alegător-spectator pentru că nu am curaj să trec în tabăra castraveților murați, scăldați în putere urât mirositoare.

Iulia Modiga:

Continuare InfoPrut