haisagatim.ro |
Pentru Republica
Moldova Summit-ul de la Vilnius a fost un succes. Am parafat Acordul de
Asociere. Partenerii europeni au recunoscut progresele înregistrate de
autoritățile de la Chișinău. Totul a funcționat perfect și conform scenariului.
Dar nu pentru mult timp.
De la Summit-ul de la
Vilnius au trecut doar două luni și jumătate, iar în Republica Moldova
lucrurile o iau razna. De sub ambalajul frumos, pro-european, ies la iveală
referendumuri pentru integrare în Uniune Vamală, pentru ieșire din componența
Republicii Moldova, dar și tot mai multe provocări din regiunea transnistreană.
Viitorul Republicii
Moldova este în/sau alături de Europa. Aceasta este convingerea mea atât în
calitate de cătățean al acestui stat, dar și în calitate de cercetător, care a
făcut interviuri de cercetare și a vorbit cu decidenți politici și
reprezentanți ai societății civile din toate cele șase state membre ale
Parteneriatului Estic. Argumentele vin din lecturi, interviuri, cifre,
discuții, dezbateri. Și toate îmi spun că avem o problemă: una de percepție
corectă a ceea ce înseamnă principii, valori, democrație, dezvoltare economică,
standarde, norme, reguli și mai ales modele de integrare regională. Și problema
nu e doar a cetățenilor, dar și a celor care se auto-numesc ”aleși ai
poporului.”
Cetățenii Republicii
Moldova sunt tratați cu neîncredere de către autorități. Neîncrederea se referă
la capacitatea lor de a înțelege în ce direcție o ia Republica Moldova.
Comportamentul ”aleșilor poporului” poate că este îndreptățit și asta deoarece
alegătorii reacționează parcă în reluare, fiind ghidați de o telecomandă
invizibilă. Alegătorii au acceptat demult că-și merită această elită politică.
O tolerează, o votează, o susține tacit. Dar această elită parcă devine prea
curajoasă în a da vina pentru toate lucrurile care nu merg bine pe cetățeni. Și
când se întâmplă acest lucru știm cu toții care pot fi consecințele: ori
electoratul ignoră chemarea la vot, ori electoratul iese în stradă.
Știm că opoziția (comuniști,
socialiști și mulți alții) au încercat să speculeze subiectul parafării
Acordului de Asociere. Explicația lor inițială a fost următoarea: nu avem
încredere în oficialii europeni pentru că ei tolerează o coaliție pro-europeană
coruptă. Apoi au adus și alte argumente: ba că nu a fost făcut public textul
Acordului de Asociere, ba că nu a fost tradus în limba rusă, ba că acesta
contravine intereselor Republicii Moldova. Căutau nod în papură ca să creeze
premize pentru instabilitate. Joaca de-a integrările regionale a continuat, iar
rezultatul este referendumul din Găgăuzia.
Despre intenția de a
organiza acest referendum se știa încă din toamnă. Doar că atunci autoritățile
de la Chișinău erau preocupate de alte lucruri mai importante (paragraful unu
al acestei postări). Între timp, găgăuzii și-au căutat liniștiți de propriile
treburi locale. Capul era prea departe de picioare, ca să vadă în ce ape se
bălăcesc acestea. Și în general, Chișinăul își amintește de sudul Republicii
Moldova doar când trebuie să ajungă la Giurgiulești în port sau e vreo
inundație pe la Gotești. În rest: Slavă Domnului că la Sud e mai mult secetă. De
găgăuzi nimeni nu are nicio grijă, că doar se știe că aceștia au susținători
externi (Rusia, Bulgaria, Turcia).
Iată că un referendum a
trezit capul. Și-au amintit de Constituție și că ea este încălcată (art. 75
despre referendumuri). Și au început să se caute în bunghi unde au greșit. Au
ajuns și la o concluzie: ne lipsește o strategie de comunicare cu cetățenii – o
strategie despre integrarea în Uniunea Europeană.
Cât ai noștri aleși mai
cască (abia au deschis ochii, trebuie să se întindă și să caște – așa e
construit omul) Uniunea Europeană ne tot cocoloșește cu atenții de tot felul:
ba un discurs politic în susținerea Republicii Moldova, ba niște fonduri pentru
proiecte, ba niște vizite, ba comunicatori speciali, capabili să discute și cu
comuniștii (asta așa, în caz de ceva, pentru viitoare alegeri parlamentare).
Între timp ai noști au terminat de căscat, s-au întins și acum cică vor începe
să comunice cu cetățenii despre integrarea europeană, să le-o explice pe
puncte, să le vorbească despre consecințe, avantaje, provocări, cifre,
standarde, vize.
Eu în calitate de
cetățean mă întreb: oare nu mă cred ei pe mine așa un pic retardă? Cum adică
abia acum, după cinci ani de AIE - 1, AIE – 2 și o Coaliție Pro-Europeană încă
aflată la guvernare, ei s-au gândit să îmi spună ce e cu această integrare
europeană? Dacă eram retarzi și nu înțelegeam noi nu îi votam de două sau trei
ori, sau de câte ori a fost nevoie!
Eu nu cred că așa
numiții comuniști de prin părțile noastre nu doresc să circule slobod prin
Europa. Mulți din ei și-au trimis ordaslele la studii prin țări europene
depravate, ne-ortodoxe.
Dragi aleși, strategia
de comunicare nu trebuie să fie doar procesele de integrare europeană. Ea
trebuie să fie și despre gazele ne-ieftine din Federația Rusă, despre inflația
din Kazahstan, despre costurile integrării într-o posibilă Uniune Eurasiatică,
despre rezultatele prezenței noastre în Comunitatea Statelor Independente,
despre cum se vor lua deciziile în cadrul Uniunii Eurasiatice și despre cât de
confuză este treaba cu procesul decizional din Uniunea Vamală, despre cui
aparține de fapt datoria de peste 5 mlrd de dolari SUA pentru gaze (Republicii
Moldova sau Moldovagaz?), despre acea listă cu agenți economici din Republica
Moldova (proprietari de fabrici de vin, care să par că nu prea sunt moldoveni)
a căror produse alcoolice au fost interzise pe piețele ruse, despre Ucraina și
”frății”.
Nu ne mai hrăniți cu atâția
gogoși! Degrabă o să începem să vomităm!
4 comentarii:
problema e acolo ca au o tara dar nu au instructiuni de folosinta pentru ea! :)
Ce bine se vede cum lipsesc elitele decimate de Stalin si cei de dupa el.
Si nici nu au fost in stare sa isi incropeasca altele nici dupa 20 de ani!
Asta cam asa. Elita politica este varza. :)
Acum intrebarea de 100 puncte! Oare trimite rusnacul armata in Crimeea?!
SE VA ALEGE PRAFU SI DE CONDUCERE
Trimiteți un comentariu