În anul 2012 scriam că
există un stat unde minoritățile etnice se simt mai bine decât în țara lor de
origine. Acest stat era, dar și este, Republica Moldova. În Ucraina lucrurile,
deși evoluau într-o anumită direcție, stăteau altfel. Modificările legislative
se făceau în direcția avantajării unei singure minorități: cea rusă. Încerc să
nu am o problemă cu rușii și mă rezum doar la a nu fi de acord cu politica externă
a Federației Ruse în spațiul ex-sovietic.
Subiectul minorităților
a intrat iarăși în gura lumii. Cauza: decizia Radei de la Kiev de a anula
controversata Lege despre politica lingvistică, adoptată în primăvara anului
2012. Primii care au sărit ca arși acum împotriva anulării acesteia au fost
internauții din Republica Moldova, care îi acuză pe ucraineni că s-au apucat să
facă în țara lor curățenie, dar au început cu românii. Mesajul a fost preluat
de către internauții români: în anumite momente de unitate chiar nu ducem
lipsă. Și stau și mă întreb, și-i întreb și pe concetățenii mei, dacă această
lege era în vigoare în Republica Moldova și era anulată care ar fi fost
atitudinea lor față de autorități și față de drepturile minorităților? ”Bravo
celor de la putere! Asta meritați, rușilor!” Anume aceasta fi fost reacția și
nimeni nu ar fi avut niciun regret că cineva a lovit cu piciorul într-o valoare
europeană.
Poate este inoportun
acum să dezbatem acest subiect, când Ucraina ar trebui să ne intereseze din
cauza Crimeei mai mult și a unei posibile intervenții militare rusești pe
teritoriul statului vecin. Dar pentru a mai elimina puțin din ipocrizia
specifică nouă, cred că se cer măcar câteva explicații cu privire la politica
lingvistică și luarea în calcul, cel puțin, a contextului în care acest act
legislativ a fost adoptat.
Acordarea mai multor
drepturi și libertăți minorităților a fost unul din punctele forte ale
platformei electorale a lui Victor Ianukovici în anul 2010. Era momeala. Era o
strategie bună pentru a-și asigura electoratul rus de partea sa. Românii din Cernăuți
și ”moldovenii” (din regiunea Odessa, căci anume acest lucru a făcut această
lege: a legalizat existența limbii moldovenești pe teritoriul Ucrainei) erau
neimportanți în acest exercițiu electoral. Totuși și ei au intrat în joc. Să-i
învinuim nu putem. Acțiunile lor au o logică: sperau că vor obține instrumente
pentru a-și apăra identitatea națională. Ca și mulți alții, românii s-au lăsat
cuprinși de emoție și au împins undeva pe planul doi prosperitatea economică.
L-au crezut pe Ianukovici. Îmi pare rău să o spun: degeaba.
Un simplu exercițiu de
memorie ar trebui să ne facă să ne amintim că această lege a fost supusă
dezbaterilor publice abia în anul 2012. Nu imediat după alegeri, dar când Ucraina
deja intra în declin economic. Unii ar spune că din cauza crizei economice
mondiale. Eu zic că problema mai degrabă a fost lipsa de soluții pentru
probleme economice și sociale și preocuparea de propia bunăstare economică, ca
să nu zic preocupare de a-și fura propria țară. Poporul între timp se poate hrăni
cu valori europene, adică limbă. Știu că sunt cinică. Dar e nevoie de acest
cinism.
Cel mai grav era în
acel moment faptul că nici opoziția nu avea o soluție sau o strategie și și-a
prins urechile în această dispută a limbii, fără să se gândească la consecințele
pe termen lung a adoptării pripite a unei legi cu un conținut controversat,
care nu corespundea de facto standardelor europene, deci nu avea nimic în comun
cu vreo valoare europeană, și care avantaja o singură minoritate pe cea rusă. Românilor
legea nu le-a adus schimbări. Dacă nu mă credeți, atunci cifrele vorbesc de la
sine: în 13 din 27 de regiuni limba rusă devine a doua limbă oficială în
instituțiile publice. Da! Anume despre instituții publice este vorba. Legea nu
este despre școli, așa cum cred unii români din România, care nu au idee ce se
întâmplă la vecinii lor.
Presa rusă face
trimitere la reacțiile autorităților din Ungaria, România și Bulgaria[1]
sau chiar și a celor din Grecia[2],
spunând că acestea judecă acțiunile noii conduceri de la Kiev. Nu știu dacă acestea
le judecă. Mai degrabă par să se arate a fi îngrijorate[3]
și preocupate, dar speră că va fi adoptată o nouă lege, care să asigure
condiții egale pentru toate minoritățile și nu va scoate în față o etnie în
detrimentul alteia. În acest caz, presa rusă ar face bine să nu mai arunce gaz
pe foc într-o țară care și așa arde și de care spun că le pasă.
Deși ceea ce se
întâmplă în Crimeea în aceste momente creează multe probleme noilor autorități,
acestea nu evită subiectul supus dezbaterii în această postare. Președintele
Radei Supreme, Alexandr Turchynov, cel care îndeplinește și funcția de
președinte interimar al statului ucrainean, a dat instrucțiuni să fie pregătit
noul proiect de Lege ”Despre limbă”. Acest proiect de lege trebuie să fie
elaborat în cel mai scurt timp și să fie echilibrat: ”În el trebuie să fie
luate în considerare interesele Vestului și Estului, a tuturor grupurilor
etnice și a tuturor minorităților.”[4]
Chiar presa rusă scrie că Înaltul Comisar pentru Minorități al OSCE, Astrid
Thors[5],
va vizita Kievul. Foarte bine! Excelent chiar! Acest lucru ar putea să contribuie
la responsabilizarea celor care se vor ocupa de elaborarea acestui proiect de
lege. ”În aceste momente cruciale în istoria sa, Ucraina are nevoie de lideri,
legi și politici care să unească mai degrabă decât să divizeze.”[6]
Dacă vrei să unești,
desigur că trebuie să faci și ceea ce nu place unora: anulezi elementele care
creează premize pentru dispute. Vorbești în rusă dacă ești ucrainean și
vorbești în ucraineană dacă ești rus. Nu acum, mai târziu, oricum ar fi ieșit
la suprafață toate aceste divergențe.
Desigur nu este bine că
au început cu limba să își construiască un nou viitor ucrainenii. Dar cine
garantează că mai târziu această lege nu ar fi creat premize pentru reizbucnirea
violențelor, a conflictelor între Est și Vest, între ruși și ceilalți locuitori
ai Ucrainei? Nimeni. Și dacă nu mă credeți pe mine, atunci vedeți ce spun
românii din Cernăuți despre această lege.[7]
Democrație nu înseamnă
neapărat să calci peste majoritate sau peste altă minoritate ca să ieși tu în
față, așa cum își imaginează unii[8].
Înseamnă drepturi și condiții de dezvoltare egale pentru toți. Înseamnă
căutarea unui compromis și înțelegerea nevoilor vecinului. Nu doar în campanii
electorale. Cetățeanul nu reînvie o dată la patru ani ca să-și pună votul pe un
buletin. El trăiește și între campanii electorale. Mănâncă și vorbește în mod
continuu, până îl cheamă cineva acolo sus la El.
Am primit multe
acuzații de la diferite persoane precum că m-aș fi solidarizat cu dușmanul
românilor, adică cu Ucraina. Am primit link-uri de la ruși, care căutau să-mi
zgândăre solidaritatea: ”Ia privește pe cine aperi, dar iată că și pe ai voștri
îi afectează!!!”
Nicio șansă. Eu am rude
în Ucraina. În regiunea Odessa. Foarte aproape de Crimeea. Mă preocupă soarta
lor. Și dacă cineva crede că îmi poate da indicații cu cine să mă aliez și cui
să-i plâng de milă, se înșeală amarnic, crezând că poate să aibă vreo șansă în
acest sens. Vreau un trai mai bun pentru rudele și prietenii mei din Ucraina,
vreau norme și standarde, legi care să funcționeze și să nu atenteze la
prosperitatea lor materială și personală, vreau ca drepturile lor să fie
asigurate și promovate și de iure, și de facto, nu selectiv și nu doar în
favoarea unui singur vecin și nu doar între campanii electorale.
2 comentarii:
"Poate este inoportun acum să dezbatem acest subiect, când Ucraina ar trebui să ne intereseze din cauza Crimeei mai mult și a unei posibile intervenții militare rusești pe teritoriul statului vecin."
asta e fraza cheie acolo! :))
daca incepe razboiul(Yugoslavia, Cecenia, Tranistria, Abhazia cu armatele Rusiei si Ucrainei, poate si SUA si UK care ar trebui sa garanteze integritatea Ucrainei!) si care poate amesteca si alte state in afara de alea, chestia cu limba este acum frectie la picior de lemn!
http://www.nybooks.com/articles/archives/2014/mar/20/fascism-russia-and-ukraine/
Trimiteți un comentariu