Albania – potenţial enorm, responsabilitate....

La începutul lunii noiembrie a anului 2009 am avut ocazia să vizitez Albania. Nu pot să spun „fericita ocazie” sau „plăcerea” de a călători în această ţară balcanică, dar se pare că anumite decizii sunt luate independent de noi.

Articol preluat de CURAJ.NET

Anume aici am făcut a treia vizită în această regiune a Europei, unde am participat la conferinţa anuală a eurotrainerilor, în calitate de membru al Asociaţiei de Instruire şi Informare Europeană din Chişinău.


Piaţa Skandenberg - simbolul unităţii naţionale albaneze. Un coleg spunea: fiecare naţiune îşi are un Ştefan cel Mare... .
Încă din primele clipe am realizat că intuiţia mea nu mă amăgise nici de această dată. Dacă cei din jur savurau imaginile brute ale haosului albanez şi a situaţiei degradante a unei capitale cu ifose europene, amestecate cu peisaje ale munţilor la poalele cărora se închină Tirana în faţa kitch-ului, chipul fetiţei cerşetoare, cu par ca abanosul şi faţa crispată, cauzată de greutatea fratelui pe care-l purta în braţele-i amorţite, m-a trezit! Anume în acel moment am renunţat la gândul de a mai căuta ceva frumos în ţara asta, ceva ce aş putea să duc acasă, fie aceasta o bijuterie de argint, lucrată în Shkodra sau chipul Maicii Theresa înveşnicit pe un boţ de lut ars. În doar câteva ore, timp în care am ajuns de la aeroport la hotel, am reuşit să mă clasez în opoziţie în această ţară.

Nimic nu mi s-a părut interesant: până şi sărăcia lor era mai morocănoasă decât a mea, cea de acasă, gropile din şoselele albaneze mai periculoase, portocalele din curţi, deşi aveau culoarea fructului bine copt, păreau verzi, iar norii negri, care se scurgeau fioroşi asupra capitalei, apăsau pleoapele mai dureros decât o făceau de obicei... .

Deşi am avut cea mai bună proiecţie vizuală asupra oraşului din fereastra camerei Hotelului „Diplomat”, ochiul nu s-a putut bucura din cauza ploii, care a mâzgălit şi mai mult o imagine tristă, în care apăreau mai mult bărbaţi, aşezaţi la mese din plastic alb pe care aşteptau cuminţi pahare cu tărie şi câteva felii de mandarine, de-o parte şi de alta a râului Lana. De fapt este foarte uşor să observi cum pe străzile Tiranei rătăcesc grăbite femeile, iar bărbaţii cu priviri iscoditoare şi pe alocuri mult prea îndrăzneţe, stau adunaţi în grupuri de minim 15 persoane, pierzând din timpul preţios, care în fapt aparţine progresului economic al ţării şi celor câteva sute de milioane de euro pe care ar trebui să îi cheltuiască într-o perioadă de timp nu prea lungă.

Colegilor mei le-a plăcut ce a făcut actualul primar al Tiranei, mie nu. Tirana seamană cu fusta unei ţigănci, colorată intens în culorile curcubeului, fără nicio logică şi bun gust. Un oraş de care şi-au bătut joc nu doar cuceritorii, dar chiar şi albanezii, care acceptă atât de uşor kitch-ul, fără să ţină cont de faptul că ucid şi ultima picătura de eleganţă oferită de felinarele frumos înşiruite de-a lungul Lanei, care străbate oraşul.

Moscheia Ethem Bey şi Clock Tower


Ieşire la mare, munţi, peisaje pitoreşti şi, totuşi, oamenii s-au lăsat copleşiţi şi învinşi de cuceritori. Mai întâi musulmanii, iar mai apoi comunismul.... care din păcate a reuşit să ucidă în câteva decenii mai mult decât Imperiul Otoman în câteva secole... .

5 comentarii:

Ștefan Căliman spunea...

Îmi plac mult articolele astea care se configurează ca o poveste însoțită în același timp de poze pe ici pe colo. Mai lipsea poate o melodie în albaneză de pe truliliu (sau cum s-o numi site-ul) :P

Ținând cont de aproprierea geografică cu Italia mă așteptam ca măcar capitala Tirana să fie mai dezvoltată și din punct de vedere a gustului urban...

rămâne oricum o experiență în plus în traistă. :)

Alexandru Cozer spunea...

Am fost și eu în Albania cu vreo 2 ani în urmă. Aveam niște colegi de facultate albanezi care m-au invitat acolo. Situația nu mi-a părut prea roză, dar cred că stau mult mai bine din punct de vedere economic decât Moldova.

Angy spunea...

Salut Stefan,

Eu as fi pus o melodie daca intelegeam macar un pic ce canta, dar asa.... data viitare! Simt eu ca o sa mai merg prin Balcani ... ;))

Salut Alex,

Ai dreptate: ei sunt penultimii la indicatori macroeconomici, iar noi chiar primii... de la coada... .

Atitudinea UE fata de Albania e diferita de cea fata de RM. Acest lucru se vede si din instrumentele de lucru, resursele financiare alocate, dar mai ales programele in care sunt incluse cele doua state: ei candidati, noi in Parteneriatul Estic... .

Problema e ca nu au capacitatea sa-si valorifice potentialul, mai ales turistic... sau poate nu doresc...

vali spunea...

rm e inca in csi si ,, neutra " .
cand toate tarile din est ce au aderat la urss ( am vrut sa zic ue ) primul pas a fost NATO.
albania e deja in nato.
si dupa aia tre sa vedem ca la tarile astea din est le-a luat minim 10 ani sa adere la ue .
rm e departeeee.....

vali spunea...

albanezii erau printre cele mai ( daca nu cel mai ) slab dezvoltate state si pe vremea comunistilor .
desi turistic probabil au potential la fel ca croatia sau grecia .
emigratia e si la ei destul de mare ...